600 DE SUPERSTIȚII LA ROMÂNI

Superstițiile au început cu milenii în urmă, când strămoșii noștri încercau să’și explice anumite situații și circumstanțe misterioase sau care nu aveau un sens familiar, prin cunoștințele dobândite de membrii comunității respective de’a lungul timpului.

De exemplu, înainte de dezvoltarea știintei care explică destul de multe lucruri obișnuite din zilele noastre, totuși pentru oamenii acelor timpuri unele lucruri erau considerate ciudate cum ar fi de ce luciul apei și mai târziu oglinzile arătau reflexiile noastre sau de ce ne apar umbre când este soare, oameni din trecut au motivat că o umbra sau o reflexie a fost o parte din sufletul lor. Dacă cineva a rupt ceva pe care umbra lor sau reflexia lor a apărut, oamenii credeau ca sufletul lor a fost vătămat.

Prin urmare, atunci când o persoană care a spart o oglindă, este considerat ghinion sau un rău mare. Astăzi, știm că reflexiile și umbrele nu fac parte din sufletele noastre, dar încă se crede că a sparge o oglindă este ghinion mare.

Deci, o superstiție este ”o credință sau o practică”, care se atașează în instinctul oamenilor, chiar și după ce noile cunoștințe sau fapte dovedesc faptul că aceste convingeri sunt neadevărate.

Mai jos avem o lista cu cele mai cunoscute sau neștiute 600 de semne, superstiții, credințe, preziceri, dar și sfaturi și recomandări să le spunem băbești, de la noi, care au fost transmise din bătrâni pe cale orală din generație în generație. Oricare dintre noi le putem considera cum dorim, dar este imatur să le considerăm simple fantezii dacă nu putem știi când și dacă devin reale, atât timp cât nu le urmărim efectele, sau le ignorăm:

1. dacă ți se îmbujoreaza și îți ard obrajii fără motiv, se zice că cineva vorbește despre tine.
2. dacă te doare puternic capul din senin, casti in continuu, fara să’ți fie somn, daca iti curge sange din nas sau ai stari de voma fara motiv, daca ti se congestioneaza fata, iti tiuie urechile și ai temperatura din senin, ai putea fi deochiat.
3. dacă în timp ce iti perii parul, pieptenele cade pe jos, anunta mari dezamagiri.
4. dacă te manancă urechea dreapta, cineva te vorbeste de bine. Daca te mananca urechea stanga, te vorbeste de rau.
5. dacă te manâncă nasul, anunta suparare. Dar mai exista si varianta ca daca te mananca nasul, cineva vine sa te vada. Daca te mananca nara dreapta, vine o fata, daca e nara stanga, vine un baiat.
6. daca te mananca buzele in ziua respectiva vei fi sarutat.
7. daca ti se zbate ochiul drept, anunta curand o nastere in familie. Daca ti se zbate ochiul stang, anunta deces sau o mare dezamagire.
8. daca iti cade o geana, pune’o in palma si arunc’o peste umar in timp ce iti pui o dorinta. Daca geana zboara, atunci dorinta se va implini.
9. daca te mananca talpa de la piciorul drept, se anunta o calatorie.
10. aduce ghinion să’ți faci unghiile dupa apusul soarelui sau duminica sau vinerea.
11. daca iti dai cu oja pe unghii si le privesti des, cineva vorbeste de tine.
12. accidentele si ghinioanele se intampla numai oamenilor blestemati de cineva

13. Cele mai cunoscute sunt MARŢI și 13, două semne rele care, alăturate, dau fiori multora. Superstiţiosi sau nu, nu se poate ca această dată să treacă neobservată!

De ce creează probleme cele două semne puse alături? Pentru că ambele, separat, au conotatia lor negativă. Multe popoare consideră numărul 13 ca fiind blestemat. Se zice că numărul 13 este considerat aducător de nenorociri si pentru că, la Cina cea de taină, au stat la masă 13 persoane, cei 12 apostoli si Iisus, înainte ca Mântuitorul să fie crucificat. Puţini oameni au curajul să cheme la masă 13 musafiri.

Ziua de marți este considerată, alături de ziua de vineri ca fiind o zi cu trei ceasuri rele.

SUPERSTIŢIA din jurul zilei de marţi, 13 este reprezentată, de fapt, de o combinaţie a două frici distincte: prima, cea de numărul 13, care este numită şi triskaidekaphobia şi teama inexplicabilă de zilele de marţi.

Ca rezultat al existentei acestei fobii, la unele cladiri înalte etajul 13 nu exista, fiind denumit 14, de asemenea numarul 13 la case este adeseori „uitat”.

Superstiţii MARŢI 13. În creştinism, frica de numărul 13 vine din superstiţii care nu pot fi verificate integral. Iuda Iscariotul a fost al treisprezecelea apostol şi al treisprezecelea sosit la Cina cea de Taină. De atunci, se crede că aduce ghinion să existe 13 persoane la masă.

13 superstiţii legat de MARŢI 13
1. Dacă un copil să naşte într’o zi de MARŢI 13, nu va avea noroc niciodată.

2. Un om născut într’o zi de MARŢI 13 va muri tânăr.

3. Un copil născut într’o zi de MARŢI 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.

4. Se spune, de asemenea, că dacă numele persoanei conţine, în total, 13 litere, persoana nu este dintre cele mai norocoase…

5. Un copil născut într-o zi de MARŢI 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.

6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de MARŢI 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.

7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de MARŢI 13.

8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de MARŢI 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.

9. Cine iese din casă în noaptea de MARŢI 13 va avea convulsii.

10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de MARŢI13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.

11. Nu purta negru în ziua de MARŢI 13, sau în scurt timp vei purta doliu.

12. Nu te tunde în ziua de MARŢI 13, sau cineva din familia ta va muri.

13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de MARŢI 13, vei avea ghinion.

De ce este marţi 13 o zi cu ghinion?
Ziua de marţi are trei ceasuri rele după o regulă din astrologia orară. În astrologie, orele nu au 60 de minute şi fiecare zi începe cu altă oră, ceasul folosind planetele şi nu cifrele. Astfel, marţea trei ore sunt patronate de planeta Marte, planetă considerată malefică, iar cele trei ore sunt considerate şi ele rele. În restul săptămânii, sunt doar două ore guvernate de Marte.

Romano-catolicii văd însă altfel ziua de 13. Pe 13 iunie ei îl sărbătoresc pe Sfântul Antons de Padova, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai lor. Este ziua în care se rosteşte o rugăciune specială care dă posibilitatea fiecăruia de a cere un anumit dar. Funeraliile Sfântului s’au ţinut într’o zi de marţi, zi în care au avut loc numeroase minuni şi vindecări, aşa că aceasta a rămas ziua în care credincioşii i se roagă.

Cu toate că numărul 13, de sine stătător, este considerat de greci unul aducător de noroc, combinaţia marţi şi data de 13 este considerată fatidică. Totul a plecat de la faptul că într’o zi de marţi (ce’i drept nu 13), Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor. Şi nici un grec nu va demara vreun proiect într’o zi de marţi 13.

Spaniolii, mexicanii şi latino-americanii au ”martes trece”. Şi, după cum consideră ei, marţea este ziua lui Marte, zeul roman al războiului, care aduce cu sine numai necazuri.

Anticristul apare în Biblie în Capitolul al 13-lea din Apocalipsă, iar Adam, spun unii, a mâncat din fructul oprit într’o zi de marţi.

În mitologia scandinavă, se spune că 12 zei s’au adunat la o sărbătoare atunci când un al 13-lea zeu, Loke, a venit şi el. Se zice că Loke l’a omorât, după masă, pe Balder, cel mai iubit dintre zei.

Cifra 13 este atribuită în anumite culturi tradiţionale divinităţii însăşi. Unii o încadrează pompos la ”legende urbane”. În calendarul mayaş, anul avea 13 luni şi 13 zodii. În lucrările de numerologie această cifră apare investită cu următoarele semnificaţii simbolice: are proprietăţi purificatoare, reprezintă încercarea, suferinţa şi moartea – în sensul că distruge un înveliş material pentru a face trecerea la un nivel superior de existenţă.

În Caballa numărul 13 este asociat Şarpelui, Dragonului, Satanei şi Criminalului, dar totodată în creştinism este atribuit Fecioarei Maria, a cărei menire este să zdrobească ţeasta Satanei. Este, de asemenea, numărul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii, al spiralei, al perpetuei reînnoiri, care supune cosmosul unor permanente mişcări şi oscilaţii. Este simbolul unei fiinţe care îngenunchează în faţa tronului divinităţii: 1 în faţa lui 3. Deopotrivă reprezintă manifestarea binelui sau răului generatoare de putere – după Schwaller.

În mitologia egipteană, în Templul lui Osiris, 13 figurează ca simbol al eternei creaţii şi distrugeri a vieţii.

În Tarot, arta divinatorie, există cartea denumită Moartea XIII, ce prevesteşte o problemă. Deşi nu este cea mai rea carte din pachet, simbolurile desenate pe ea au făcut-o cea mai cunoscută şi cea mai de temut. Arcana desemnată în Tarot de cifra 13 este aceea fără nume, asociată cu ”trecerea”, ”descompunerea”, moartea, transmutaţia, echivalente simbolic etapei de ”putrefacţie” din cadrul procesului alchimic. Al 13-lea capitol al ”Revelaţiei” îi este dedicat Anticristului.

Marii conducători se temeau de ziua de 13. Spre exemplu, Sir Winston Churchill nu călătorea într’o asemenea zi decât dacă era absolut necesar. La fel procedau şi Napoleon, Mark Twain sau Franklin Delano Roosevelt. Misiunea Apollo 13 a fost lansată la ora 13:13 şi abandonată în ziua de 13 aprilie 1970.

Trecem mai departe:

14. Numărul 7 are multe superstitii în diverse culturi. Lui Dumnezeu I’au trebuit 7 zile pentru a crea lumea, de aceea orice asociere cu acest numar este considerata a fi de bun augur. Al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu intr’o familie este considerat a fi cel mai norocos om. Ai noroc daca numele tau are 7 litere.

15. porumbeii zboara si stau cu placere in preajma poetilor
16. un animal nu va ataca niciodata un om cu suflet bun si curat
17. daca te mananca palma dreapta, dai bani in curand. Daca te mananca palma dreapta bag’o in buzunar sau scarpin’o. Daca te mananca palma stanga, vei primi bani.
18. daca iti musti limba cand mananci, arata ca tocmai ai spus o minciuna.
19. aduce ghinion sa asezi pantofii pe pat.
20. e bine sa arunci cu un pantof vechi dupa cel ce pleaca de acasa, pentru a abate norocul asupra sa.
21. acelasi lucru se face uneori când mirele sau mireasa pleaca din casa parinteasca atunci când se casatoresc. De aceea, in unele tari exista traditia de a lega la spatele masinii un pantof vechi.
22. in România exista obiceiul ca la nunta, mireasa sa scrie pe talpa pantofului numele prietenelor inca nemaritate pentru “a trage bine piciorul”.
23. in biserica, in timpul ceremoniei religioase, unul din miri il calca pe celalalt pe picior. Se spune ca cel care va reusi acest lucru, va fi stapânul in casa, supunându’l, metaforic, pe celalalt.
24. in alte colturi ale lumii, exista obiceiul ca mirele sa puna piciorul pe capul sotiei, asigurând prin acest gest fericirea indelungata in familie.
25. barbatul nu trebuie sa daruiasca iubitei sale pantofi, decât in cazul in care doreste sa o ceara in casatorie, deoarece femeia va intelege prin acest gest o cerere de a merge alaturi de el pentru toata viata. Daca nu are acest interes – de a o cere in casatorie – acest cadou va atrage despartirea.
26. nu puneti pantoful stâng in piciorul drept sau invers, aduce ghinion.
27. nu lasati pantofii incrucisati când va descaltati pentru ca e semn de ghinion.
28. nu e bine sa mergi incaltat numai cu un pantof, sau cu pantofi diferiti (“cu un papuc si cu o ciubota”, cum se spune), pentru ca asta ar putea aduce moartea unuia dintre parinti.
29. exista si un semn de noroc legat de pantofi, si anume sa legi sireturile cuiva intre ele, dar nu uita sa’ti pui o dorinta in timp ce faci asta.
30. daca o pereche noua de pantofi scârtâie, inseamna ca perechea respectiva nu a fost platita corespunzator.
31. nu e bine sa imbraci hainele pe dos, pentru ca atrage cearta sau vesti rele.
32. e bine sa’ti pui o dorinta cand imbraci haine noi-noute.
33. e bine sa porti tot timpul o moneda in buzunarul de la haina.
34. nu e bine sa te imbraci cu o haina cu mana stanga intai.
35. aduce noroc sa gasesti sau sa primesti o pereche de manusi.
36. e semn rau sa pierzi o manusa, daca te intorci dupa o pereche de manusi uitata undeva sau sa dai cuiva o pereche de manusi.
37. aduce ghinion sa pui o palarie gresit pe cap, sa o asezi pe masa sau pe pat.
38. oglinzile trebuie acoperite când cineva moare pentru ca sufletul mortului intra si continua sa salasluiasca in oglinda.
39. cel ce priveste in oglinda atunci când cadavrul se afla inca in casa va fi urmatorul candidat la pieire.
40. nu trebuie sa iesi din biserica inaintea sicriului, pentru ca cineva din familia ta va muri in curând.
41. daca pe casa ta va cânta cucuveaua, cineva din familie va pieri curând.
42. la moarte, mortului trebuie sa i se puna pantofi noi inainte de a fi asezat in sicriu.
43. când pleci de la o inmormântare, nu trebuie sa privesti inapoi spre mormânt pentru ca urmatorul mort va fi din familia ta.
44. cand te duci la o inmormantare nu e bine sa vizitezi si mormintele rudelor tale moarte.
45. nu trebuie sa stranuti cu gura larg deschisa, pentru ca sufletul evadeaza din trup si vei muri curând.
46. daca un ceas care nu mai functioneaza demult se urneste dintr’o data, atunci se anunta o moarte in familie.
47. daca trei persoane se fotografiaza impreuna, cel din mijloc va muri primul.
48. cand moare cineva într’o casa, e bine sa se deschida toate ferestrele, ca sufletul acestuia sa zboare.
49. o pasare intrata in casa este semn de deces.
50. aprindeti cate o lumanare in noaptea de 1 octombrie in fiecare camera in care a murit cineva in casa.
51. in camera in care cineva este pe moarte trebuie sa opriti toate ceasurile.
52. daca o femeie este inmormantata in haine negre, ea se va intoarce sa bantuie casa in care a locuit.
53. daca atingi cadavrul cuiva care ti’a fost drag, nu vei mai avea vise legate de el.
54. cine moare in vinerea pastelui sau la miezul noptii din ajun de Craciun, va ajunge direct in rai.
55. sufletul celui mort nu se poate elibera daca in casa in care moare sunt lacate inchise.
56. inmormantarile facute vinerea atrag o alta moarte in familie.
57. nu trebuie sa purtati imbracaminte noua la o inmormantare, mai ales pantofi noi!
58. femeile gravide nu ar trebui sa mearga la inmormantari.
59. daca pe mormantul cuiva vor creste flori, acel om a fost om bun. Daca vor creste buruieni, acela a fost om rau.
60. aduce noroc sa atingi un cadavru.
61. aduce ghinion sa scoti sicriul din casa pe usa din dos sau cu capul inainte.
62. daca ploua la inmormantare, se spune ca cel decedat a avut o viata trista
63. daca e vreme frumoasa la inmormantare, cel decedat regreta ca s’a stins.
64. lumanarea cu care s’a mers la biserica de Inviere trebuie pastrata peste an. Se aprinde in timpul furtunilor, pentru a proteja casa de pagube.
65. in ziua crucii nu trebuie sa mananci fructe care contin semnul crucii in interior: nuci, mere.
66. cel care moare in vinerea Pastelui, va ajunge direct in rai.
67. daca te tunzi in vinerea Pastelui, nu vei avea dureri de cap tot anul.

De Crăciun și Anul Nou:
68. aduce ghinion sa porti pantofi noi de Craciun.
69. un cer senin de Craciun anunta un an roditor.
70. daca bate vantul de Craciun, anunta ghinion.
71. nu e bine ca intre Craciun si Anul Nou sa se tricoteze, sa se coase, sa se spele rufele.
72. daca faci baie in ziua de Craciun, vei ramane curat tot anul.
73. daca mananci mere in ajun de Craciun, vei fi sanatos tot anul.
74. copiii nascuti de Craciun sau de Anul Nou sunt norocosi.
75. e bine sa ai pe masa de Craciun si de Anul Nou crengute de vasc. Aduce noroc.
76. acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel.
77. dorinta pusa la miezul noptii de Revelion are toate sansele sa se implineasca.
78. aduce ghinion daca agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa.
79. aduce ghinion sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie.
80. aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar, e bine sa aveti bani (mai ales noi) in fiecare portofel.
81. e bine sa nu va gaseasca anul nou cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul.
82. primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
83. prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie – va fi un an prost, daca e barbat – va fi un an norocos.
84. nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul! E bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa!
85. faceti ceva – cat de mic – care are legatura directa cu munca dv. in prima zi a noului an pentru a va merge bine la serviciu tot anul.
86. nu spalati nimic in prima zi a noului an.
87. prima zi din noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina, deci e bine ca inaintea anului nou sa faceti curatenie si in cele mai ascunse unghere.
88. imbracati ceva nou pe 1 Ianuarie.
89. nu spargeti nimic in prima zi a noului an.
90. nu plangeti in prima zi a noului an.
91. faceti mult zgomot la miezul noptii (de Revelion) pentru a alunga spiritele rele (clopotei, petarde etc)
92. nu imprumutati bani si nu faceti datorii pe 1 ianuarie.
93. e semn rau sa spargi ceva in noaptea de Anul Nou.
94. e semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou.
95. aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou.
96. Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua.
97. in dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei.
98. e bine sa va imbracati in rosu in noaptea de Revelion.
99. nu injurati si nu folositi cuvinte urate in ajun de An Nou.
100. lasati usa, geamul, dulapurile deschise in noaptea de Anul Nou.
101. ceea ce faci in ajun de An Nou vei face tot anul urmator

Despre Case:
102. aduce ghinion sa iesi dintr’o casa pe alta usa decat pe cea prin care ai intrat.
103. atunci cand te muti dintr’o casa, nu lua cu tine matura veche. Cumpara alta noua si arunc’o pe cea veche.
104. sarea presarata pe pragul unei case noi va proteja casa de rau.
105. cel mai bine este sa dormi cu capul spre nord si picioarele spre sud.
106. daca maturi in casa si dai gunoiul afara noaptea, vei primi vizita unui strain.
107. aduce ghinion sa imprumuti matura altcuiva sau de la altcineva.
108. aduce noroc sa pui o moneda in temelia unei case nou construite.
109. aduce noroc sa aduci o matura noua, o moneda si un carbune in casa noua.
110. aduce ghinion sa te muti in casa noua intr’o vineri sau o sambata, sau intr’o zi ploioasa.
111. e semn rau daca te incui pe din afara.
112. aduce ghinion sa te muti de la un etaj superior la unul inferior in aceeasi cladire.
113. e semn bun sa aduci sare intr’o casa noua.
114. aduce ghinion sa maturi imediat dupa ce au plecat musafirii (si acestia sunt inca pe drum).
115. daca sar scantei din soba sau din camin, vin musafiri.
116. daca doua persoane care fac acelasi pat impreuna, se vor certa.
117. daca ai inceput sa faci patul, nu te opri inainte sa’l termini ca sa faci altceva, altfel e semn de ghinion.
118 aduce ghinion sa nu’ti faci patul duminica.
119 daca pui asternuturile gresit, inseamna ca te vei muta curand.
120. nu bate covoarele dupa asfintit.
121. daca versi apa pe podea, nu sterge apa cu piciorul.
122. aduce ghinion sa intinzi rufele spalate dupa asfintit.
123. daca un tablou cade brusc de pe perete, e semn ca in curand va muri un prieten sau o ruda. Poate fi si semn de boala grava, de ghinion sau de drum indepartat.

Zilele din săptămână:
124. marțea aduce ghinion. Vezi la pozițiile 13 și 14 tandemul fatidic MARȚI 13 !               125. daca primesti bani de luni, vei primi toata saptamana.
126. daca vei cheltui bani de luni, toata saptamana va fi la fel.
127. asa cum incepi saptamana, asa vor fi toate zilele.
128. ca sa ai noroc tot anul, poarta haine noi de Paste.
129. e semn de ghinion sa’ti tai unghiile vinerea sau duminica.
130. asternutul schimbat vinerea anunta visuri urate.
131. nu e bine sa incepi o calatorie vinerea, altfel vei avea parte de ghinion.
132. nu e bine sa incepi sa-ti confectionezi o haina vinerea, decat daca o poti termina tot in acea zi.
133. nu e bine sa calci rufe duminica.
134. daca te uiti la ceas la ora fixa (de exemplu la 10:00) inseamna ca ”cineva” te iubeste, un minut inainte de ora exacta, ca te’a iubit, iar un minut dupa, ca te înseala.
135. zilele de Luni, Miercuri, Joi, Duminica sunt cu noroc, iar cele de Marti, Vineri, Sambata cu ghinion. Mai ghinioniste sunt daca e vorba de o zi de marti 13 sau vineri 13.
136. orele bune in zilele de LUNI sunt intre 7.30-9 si cele rele intre 13.30-15
137. orele bune in zilele de MARTI sunt intre 15-16.30 si rele intre 12-13.30
138. orele bune in zilele de MIERCURI sunt intre 13-13.30 si rele intre 10-12
139. orele bune ale zilei de JOI sunt intre 13.30-15 si rele intre 9-12.30
140. orele bune ale zilei de VINERI sunt intre 10.30-12 si rele intre 7.30-9
141. orele bune ale zilei de SAMBATA sunt intre 9-10.30 si rele intre 6-7.30
142. orele bune ale zilei de DUMINICA sunt intre 16.30-18 si rele intre 15-16.30

Noapte și întuneric:
143. noaptea, prin misterul cu care invaluie totul, a dat nastere intotdeauna la numeroase temeri si superstitii, dar care nu tin neaparat de intunericul asociat cu noaptea, ci mai ales cu timpul de dupa apusul soarelui. Se zice ca nu e bine sa iti tai unghiile seara, pentru ca iti scurtezi viata.
144. nu e bine sa fluieri noaptea, dupa apusul soarelui, pentru ca poti chema spiritele rele.
145. daca iti auzi numele strigat noaptea, nu te intoarce, pentru ca efectele pot fi catastrofale.
146. nu e bine sa sta în fata oglinzii pe intuneric.
147. nu e bine sa arati cu degetul catre luna pentru ca vei ramâne fara degete.
148. pe timpul noptii poti avea parte si de un semn bun: când vezi o stea cazatoare noaptea, trei dorinte ti se vor implini

149. daca doua femei vor turna ceaiul din acelasi ceainic, se zice ca una dintre ele va ramâne insarcinata pe parcursul anului respectiv.
150. nu e bine sa pui zaharul in ceai inainte de a turna laptele (in retetele englezesti de ceai) pentru ca vei avea ghinion.
151. nu e bine sa lasi mâncare in farfurie, pentru ca vei avea parte de un sot urât.
152. daca mananci coltul painii, vei fi pe placul soacrelor.
153. cei care intra intr’o casa si ii gasesc pe cei ai casei la masa, se spune ca vor avea o soacra a dracului.
154. sarea sau piperul varsat pe masa atrag cearta. Daca scapi sarea sau piperul pe jos aduna’l si arunca’l peste umar; in felul acesta nu se va mai intimpla nimic rau.
155. un peste se mananca intotdeauna de la cap la coada.
156. daca mananci o supa foarte sarata indica faptul ca bucatarul e indragostit.
157. cand gasesti un iades, rupe’l cu cineva. Cel care va ramane cu partea cea lunga, isi pune o dorinta care i se va implini.
158. daca mananci direct din oala, se spune ca la nunta ta va ploua.
159. aduce ghinion daca felia de paine unsa cu ceva cade cu untul in jos.
160. aduce ghinion sa tai painea la ambele capete odata.
161. aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou.
162. e semn rau sa inapoiezi cuiva sarea imprumutata.
163. e bine sa ai pe masa de Anul Nou peste si usturoi.
164. e semn rau sa torni apa in paharele in care se mai afla inca lichid.
165. daca versi vin din greseala e semn bun.
166. daca se imprastie chibriturile din cutie e semn foarte norocos.
167. daca o fata rastoarna chibriturile, e semn ca se va casatori in curand.
168. daca o furculita cade pe podea, anunta vizita sau telefonul unei femei.
169. daca un cutit cade pe jos, telefonul sau vizita vor fi de la un barbat.
170. daca va cadea o lingura, atunci aceleasi lucruri sunt valabile din partea unui copil sau a unui tanar.
171. o lingura incrucisata cu o furculita e semn de fericire urmata de necaz.
172. un cutit primit cadou de la iubit anunta ca dragostea lui se va sfarsi curand.
173. un cutit asezat pe podea sub patul unei femei care naste, face ca nasterea sa fie mai usoara.
174. nu lasa cutitul cu taisul in sus, altfel vei isca o cearta.
175. aduce ghinion sa gasesti un cutit, sa primesti un cutit, sa intinzi cuiva cutitul cu lama inainte, sa cada cutitul pe jos.
176. daca cineva iti da cadou un cutit, ofera’i o moneda, altfel prietenia voastra se va sfasi.
177. cutitele incrucisate sau asezate cu lama in sus pe o masa anunta cearta.
178. daca nu gasiti ceva dupa ce ati cautat frenetic un lucru prin casa, intoarceti o cratita/oala cu gura in jos si se spune ca imediat dupa aceea lucrul pierdut va fi gasit.
179. e semn de ghinion sa spargi farfuria, mai ales daca era o farfurie noua.
180. daca se rupe bratul unei foarfece, e semn de cearta. Daca se rup amandoua, e semn de dezastru.
181. daca vreti sa daruiti cuiva un foarfece, acesta trebuie sa va dea pe ea un banut.

Multe dintre superstiții sunt legate de interacțiunea cu pisicile:
182. daca iti intra in casa o pisica tigrata sau una cenusie, e semn ca vei intra in posesia unei mari sume de bani.
183. pisicile pot prezice vremea.
184. Daca o pisica stranuta, atunci vine ploaia.
185. Daca sta cu spatele la foc, se apropie furtuna.
186. Daca pisica isi ascute ghearele de piciorul mesei, e semn de imbunatatire a vremii.
187. Daca isi ascute ghearele de covor, anunta vant.
188. Daca isi spala urechea cu laba, anunta ploaie.
189. Daca priveste prelung pe geam, anunta ploaie.
190. Daca pisica doarme cu toate labutele sub ea, anunta vreme rea.

191. daca pisica isi spala fata cu laba, anunta musafiri.
192. daca dai cu piciorul intr’o pisica, vei suferi de reumatism la acel picior.
193. daca ineci o pisica, vei muri inecat.
194. aduce noroc sa vezi o pisica alba cand te duci la scoala.
195. aduce ghinion sa vezi o pisica alba noaptea.
196. daca o pisica neagra se indreapta spre tine e semn de noroc, dar daca iti taie calea, ia norocul cu ea.
197. o pisica nu trebuie sa stea in preajma unui nou nascut pentru ca ”le suge suflarea”.
198. o pisica pe un vapor aduce noroc.
199. daca o pisica neagra taie calea unui alai de inmormantare, se zice ca un alt membru al acelei familii va muri curand.
200. aduce noroc sa ai pisica neagra in casa, sa atingi o pisica neagra, sa iti intre in casa o pisica neagra, sa te intampine o pisica neagra la usa cuiva, sa vezi trei pisici negre la rand.
201. aduce ghinion sa vezi o pisica neagra dimineata devreme, sa iti intoarca spatele o pisica neagra, sa fugaresti o pisica neagra.
202. daca o persoana bolnava vede doua pisici batandu’se, e semn de moarte.

…cu câinii:
203. si câinii pot prezice schimbarea vremii. Daca vezi un câine mâncând iarba, tavalindu’se pe podea sau scarpinându’se exagerat de mult, atunci cu siguranta va ploua.
204. daca vezi un caine alb inainte de amiaza, e semn bun.
205. aduce noroc sa fii urmarit pana acasa de un caine strain.
206. aduce ghinion să vezi un câine lătrând dis de dimineață.
207. daca un câine urla la usa, e semn de moarte.
208. daca un caine scâncește când s’a nascut un copil, acel copil va avea o viata de rau augur, malefică.

…sau cu alte animale sau insecte,  iar cei care îndrăgesc aceste vietăți vă pot confirma sau infirma:
209. e bine sa întâlnești turme de vaci pe drum.
210. daca vacile stau asezate in iarba inalta, e semn de vreme buna.
211. daca vacile stau apropiate, atunci vremea se va inrautati.
212. caii albi sunt intotdeauna considerati aducatori de noroc, fie ca ii vezi, fie ca ai unul. Un cal cu ”șosete” albe si cel cu stea in frunte sunt cu atât mai mult considerati norocosi.
213. daca un grup de cai sta cu spatele la un pâlc de arbori sau tufe, înseamna ca va veni furtuna.
214. iepurii sunt considerati aducatori de noroc, la fel cum un piciorus de iepure este un talisman de noroc.
215. daca vrei sa ai o luna buna de acum incolo, nu uita sa spui la in prima zi a lunii respective ”iepure alb” de trei ori când te trezesti.
216. in timpul Pastelui, iepurasul aduce mici cadouri si oua de ciocolata.
217. liliecii sunt animale de care oamenilor, de obicei, le este frica, de aceea sa omori un liliac este semn de ghinion, si cu atât mai mult este semn de moarte iminenta daca un liliac îți intra in casa.
218. aduce noroc sa fii lovit de un liliac.
219. un liliac vazut ziua e semn rau.
220. daca un liliac zboara in spatele tau, înseamnă ca cineva vrea să te dezamagească sau să te insele.
221. un os de liliac le poate aduce noroc, de aceea pot tine unul mereu in buzunar.
222. nu e bine sa omori un paianjen. Explicatia e simpla: in epoca medievala era important sa ai paianjeni in casa pentru ca omorau mustele.
223. e semn bun sa vezi un paianjen tesându’si pânza, pentru ca ar putea inseamna ca iti vei cumpara haine noi foarte curând.
224. daca o plasa de paianjen iti cade intâmplator pe fata sau pe haine, atunci vei primi bani.
225. pânza de paianjen opreste sângerarea daca este pusa direct pe rana.
226. un paianjen coborat pe firul sau din tavan sau aparut pe perete indica vesti sau chiar musafiri.
227. o albina intrata in casa este semn bun, dar aduce ghinion sa omori o albina sau o albina sa moara in casa ta.
228. buburuzele sunt, de asemenea, considerate aducatoare de noroc daca ti se aseaza in palma.
229. aduce ghinion sa omori o buburuza.
230. aduce noroc sa gasesti o buburuza
231. daca numeri punctele negre de pe aripile buburuzei, vei afla câte luni norocoase vei avea de acum incolo.
232. exista si un cântec special dedicat buburuzei: “Buburuza, ruza, Unde vei zbura, Acolo ma voi marita.” Se zice ca buburuzele inteleg limbajul omenesc, si de aceea isi iau zborul la indemnul versificat. De fapt, adevarul e ca buburuzelor nu le place transpiratia de pe mâinile omului.
233. daca primul fluture pe care il vezi intr’un an este alb, vei avea noroc tot anul.
234. trei fluturi zburand impreuna este un semn bun.
235. un greiere sau o broasca ce intra in casa aduc ghinion.
236. sa omori un greiere, aduce ghinion.
237. când te duci la pescuit, nu numara pestii pe parcurs, ci doar la sfarsit, altfel nu mai prinzi nici un peste.
238. aduce ghinion sa vezi o bufnita ziua.
239. daca vezi trei pescarusi zburand impreuna direct spre tine, atunci cineva din familie va muri curand.
240. nu e bine sa omori o vrabie. Se zice ca sunt purtatoarele spiritelor celor morti.
241. e semn rau un singur porumbel pe acoperis.
242. e semn rau daca pe casa ta canta cucuveaua.
243. daca o pasare se indreapta spre tine in zbor, e semn bun.
244 o pasare intrata in casa e semn rau, prevesteste moarte.
245. o pasare care bate in geam este semn de moarte.
246. ciorile sunt considerate semn rau.
247. aduce noroc sa pui fotografii, ornamente sau ale elemente de decor reprezentand elefanti in fata usii.
248. e semn bun daca o musca,iti intra in casa sau daca iti cade in mancare sau bautura.
249. e semn rau sa omori o randunica.

Potcoave:
250. daca gasesti o potcoava, te poti considera un om norocos, mai ales in zilele noastre când sunt de’a dreptul foarte rare, dar pentru a atrage norocul asupra ta, trebuie sa urmezi un anumit ritual care sa’ti asigure efectele sale benefice. Ia potcoava cu mâna dreapta, scuipa pe unul din capetele potcoavei si puneti o dorinta. Apoi arunca potcoava peste umarul stâng si pleaca din acel loc fara a privi inapoi, unde a cazut.
251. daca pui o potcoava deasupra usii de la intrarea in casa, nu uita sa pui potcoava cu capetele in sus.
252. daca potcoava sta agatata cu capetele in jos, norocul te va ocoli.

Oglindă:

253. Despre oglinda se spune că spargerea unei oglinzi e un lucru ingrozitor, pentru ca sapte ani de nenorociri se vor abate peste tine timp de 7 ani de acum incolo. Probabil, motivul vine din credinta stramoseasca privind faptul ca sufletul omului salasluieste in oglinda, si odata sparta oglinda, si sufletul omului este distrus, condamnându’l pe om la o moarte timpurie, fara a avea mai apoi sansa de a intra in rai. Exista totusi metode de a evita consecintele catastrofale ale spargerii unei oglinzi? Desigur. Trebuie sa culegi cu grija toate cioburile si sa le arunci intr’un râu. doar asa ghinionul va fi spalat.
254.  fetele care indeplinesc un anumit ritual, isi pot vedea sortitul in oglinda, iar familiile pot chema imaginile rudelor moarte.
255. aduce ghinion sa’ti vezi chipul intr’o oglinda la lumina lumanarilor.
256. oglinzile trebuie acoperite cu ceva in timpul furtunilor pentru ca se spune ca atrag fulgerele.

257. daca o oglinda cade si se sparge, cineva din acea casa va muri curand.
258. e semn de ghinion sa primesti in dar o oglinda.

Umbrelă:
259. nu e bine sa deschizi umbrela in casa. In vechile timpuri, oamenii foloseau umbrela numai pentru a se proteja de soare, dar acum umbrela este utilizata mai ales pentru a ne proteja impotriva ploii. Din cauza ca umbrele au fost mai mult legate de simbolul soarelui si din cauza formei lor circulare, asemanatoare soarelui, este de rau augur deschiderea unei umbrele intr’un loc intunecat sau umbrit, cum ar fi in interiorul casei.
260. nu darui cuiva o umbrela, pentru ca e un cadou cu ghinion.
261. nu asezati umbrela pe masa sau pe pat, e semn rau.
262. e semn rau daca umbrela iti cade din mâna pe podea.

Bani:
263. aduce ghinion sa ridici o moneda de jos daca are pajura in sus (stema). Aduce noroc numai daca are capul in sus (cu fata in sus).
264. aduce noroc sa porti la tine o moneda gaurita.
265. aduce noroc sa arunci o moneda intr’o fantana.
266. aduce noroc sa gasesti o moneda in ploaie.
267. aduce noroc sa tii un borcan cu banuti in bucatarie.
268. aduce ghinion sa ai monede in ambele buzunare.
269. aduce ghinion sa daruiesti cuiva un portofel fara nici o moneda in el.
270. daca dai bani de luni, vei cheltui toata saptamana.
271. daca primesti bani de luni, iti merge bine toata saptamana.
272. aduce noroc sa joci jocuri de noroc cu carti imprumutate sau sa stai la masa de joc pe o batista.
273. aduce ghinion la joc daca iei cartile cu mana stanga, daca fluieri in timpul jocului, sa’ti cada o carte pe jos (e fatal daca e o carte de negru).

Plante:

274. trifoiul cu patru foi este un semn foarte des intâlnit la multe popoare. Unele legende spun ca trifoiul cu patru foi este singurul lucru pe care Eva l’a luat cu ea când a fost izgonita din Paradis.
275. vitele pasc mai bine si se ingrasa mai repede când sunt hranite cu trifoi.
276. iedera care creste pe casa cuiva, ii protejeaza pe locatari de spirite rele si blesteme.
277. iedera purtata de mirese, atrage succesul in casnicie.
278. daca prinzi in palma o frunza care cade din copac in prima zi de toamna, nu vei raci toata iarna.
279. vascul ocroteste de fulger si trasnet casa in care este asezat.
280. o fata care sta sub o ramura de vasc nu poate refuza un sarut, indiferent de la cine l’ar primi.
281. pe masa de Craciun si Anul Nou e bine sa ai o ramura de vasc, pentru a avea noroc.
282. o ceapa taiata in doua asezata sub patul unui bolnav, ii va scade imediat febra.
283. ceapa taiata in doua sau in patru atrag negativitatea din casa.
284. aduce ghinion sa aduci flori la bordul unui avion.
285. florile de iasomie aduc noroc si bani.
286. ienuparul protejeaza de hoti si de accidente
287. un ienupar plantat in fata usii de la casa, are rol protector.
288. florile proaspete de galbenele maresc energia pozitiva din incapere.
289. galbenelele asezate sub perna, in timpul somnului, induc clarviziune.
290. daca faci baie in apa in care ai presarat flori de galbenele, atragi respectul si succesul in tot ce faci.
291. florile de galbenele presarate sub pat aduc un somn sanatos.
292. daca porti cu tine o crenguta de stejar, vei fi protejat de orice necaz.
293. o crenguta de stejar agatata in casa are rol protector.
294. daca plantezi o ghinda de stejar la lumina lunii, vei atrage norocul la bani.
295. femeile care poarta cu ele permanent o ghinda de stejar, maresc sansele de a deveni mame (rol benefic pentru fertilitate).
296. menta asezata sub perna in timpul somnului induce mesaje in vis care dau raspunsuri legate de viitor.
297. daca presari petale de trandafir prin casa, calmezi spiritele, inlaturi stresul si readuci armonia in familie.
298. fumigatiile cu santal protejeaza casa.
299. salciile plantate langa casa au rol protector.
300. busuiocul protejeaza de ganduri si spirite rele.
301. daca porti o crenguta de busuioc in portofel, vei avea noroc la bani.
302. chimenul are rol protector, ar trebui purtat permanent ca amuleta norocoasa.
303. iarba matei crescuta pe langa casa are rol protector impotriva negativitatii.
304. daca presari praf de ardei iute sau flori de musetel rosu in jurul casei, alungi blestemele.
305. esti protejat in timpul calatoriilor daca ai la tine putina tataneasa.
306. daca sufli in puful de papadie, gandurile tale se indreapta spre cei pe care ii iubesti.
307. daca presari frunze de soc in toate cele patru puncte cardinale, vei fi mai protejat.
308. nu e bine sa ai mobila din soc, se zice ca aduce ghinion.
309. daca langa casa ta cresc arbusti de soc, casa ta va fi mai protejata.
310. florile de soc purtate la nunti, aduc noroc mirilor.
311. daca ai plante de chimen dulce pe langa casa, esti mai protejat.

312. usturoiul agatat undeva in incapere tine spiritele negative departe de casa (mai ales in cazul caselor noi)
313. o crenguta de alun agatata in casa aduce noroc. Purtata de femei, atrage fertilitatea.
314. nucsoara protejeaza de reumatism si atrage norocul.
315. semintele de mac sunt talisman de prosperitate. Purtat permanent la tine, atrage norocul la bani.
316. verbina ingropata pe un ogor cultivat, va atrage o recolta bogata.

317. nu trebuie sa treci pe sub o scara, de orice fel ar fi ea, de zugrav, de biblioteca, de lemn pentru urcat in copac… Daca treci pe sub ea, pune’ti o dorinta cand esti sub scara.
318. niciodata nu trebuie sa treci pe lânga oameni si sa’i depasesti in timp ce urci sau cobori o scara. De ce? O poveste din Geneza din Vechiul Testament vorbeste despre Scara lui Iacob dintre cer si pamânt. Unii oameni cred ca e de bun augur sa urci o scara, pentru ca ar putea fi drumul spre Dumnezeu. A trece pe sub o astfel de scara reprezinta exact contrariul, dar daca totusi trebuie sa treci pe sub scara, ar fi bine sa’ti tii degetele incrucisate pentru a alunga nenorocul. Dar, atentie, trebuie sa tii degetele incrucisate pâna ce in cale iti apare un câine, altfel ghinionul se va cuibari iar in calea ta.
319. daca urci sau cobori o scara si trebuie totusi sa treci pe lânga cineva si sa’l depasesti, poti aplica aceeasi reteta a degetelor incrucisate pentru a evita nenorocirile.
320. daca te impiedici pe scara asta poate insemna ca in curând, in familia sau chiar in casa ta, va avea loc o casatorie.
321. aduce ghinion sa urci o scara cu numar par de trepte.
322. nu e bine sa te intorci din drum cand mergi pe scari sau sa depasesti pe cineva care merge pe aceeasi scara.
323. daca in timpul unei ceremonii se stinge o lumanare fara motiv, se spune ca prin preajma sunt spirite negative.
324. daca spuneti acelasi cuvant in acelasi timp cu o alta persoana, puneti’va o dorinta. Daca nu o mai spuneti nimanui, se va implini.
325. e un semn norocos sa intalnesti un cosar. Pune’ti o dorinta cand vezi unul, pentru ca se va indeplini.
326. aduce ghinion sa aprinzi trei tigari cu acelasi chibrit.
327. spiritele rele nu te pot atinge atunci cand esti asezat in interiorul unui cerc.
328. o pana de lebada ascunsa in perna iubitului asigura fidelitatea acestuia.
329. daca un foarfece cade pe jos, iubitul ti’a fost necredincios.
330. un steag nu trebuie sa atinga niciodata pamantul. Aduce ghinion.
331. ca sa arunci spiritele rele, trebuie sa bati de trei ori cu degetul in lemn.
332. nu lasa matura langa pat, altfel spiritele rele vor crede ca e un bat blestemat.
333. daca doua persoane se sterg in acelasi timp cu un prosop – unul la un capat, altul la celalalt capat – se spune ca acele persoane se vor intalni pe lumea cealalta.
334. aduce noroc sa muti talismanul de noroc de la o masina veche la o masina noua.
335. aduce noroc la bani sa cumperi o masina de la un om bogat.
336. aduce ghinion sa cumperi o masina in ziua de 30 a unei luni.
337. aduce ghinion sa ai masina de culoare verde.
338. e semn rau daca vantul ti’a daramat gardul.
339. aduce ghinion sa te tarasti pe sub un gard sau sa dai mana cu cineva peste gard.
340. e semn rau daca razi inainte de micul dejun.
341. aduce ghinion sa primesti sau sa daruiesti perle (doar daca ti le cumperi pentru tine). Daca le primesti cadou, da un banut pentru ele.
342. e ghinion daca navighezi pe o nava verde, intr’o zi de vineri sau sa urci pe o nava cu piciorul stang inainte.
343. e semn rau sa schimbi numele unei nave sau daca sticla de sampanie cu care este botezata nava nu se sparge.
344. la pescuit, aduce noroc daca arunci primul peste prins inapoi in apa.
345. e bine ca marinarii de pe un vas sa fie tatuati.
346. e semn bun daca intalnesti pe drum o persoana cu galeata plina si e semn rau daca galeata e goala.
347. e semn rau sa vezi o ambulanta.
348. e semn rau sa aduci toporul in casa.
349. e semn rau sa cada picaturi de ulei dintr’o lampa.
350. e semn rau sa stranuti in noaptea de Anul Nou, sa stranuti spre stanga sau inainte de a merge la culcare.
351. e semn bun sa gasesti un ac indoit.
352. sunt talismane de noroc: piciorus de iepure, trifoi cu patru foi, inimioara, zar, purcelus, elefant, numarul 13, potcoava.
353. e bine sa porti la tine o cantitate mica de sare.
354. e semn bun sa stranuti imediat dupa ce te trezesti sau sa stranuti spre dreapta.
Credinte populare despre spirite , morminte si locuri bantuite
355. Oricine taie 3 copaci in preajma unui loc bantuit va cadea prada paraliziei.
356. Oricine fura un lucru dintr’un mormant sfant va paraliza.
357. Nu este bine sa arati spre un mormant. Degetele oricui face lucrul acesta vor slabi si se vor subtia.
358. Daca un animal isi scoate afara limba in timp ce este sacrificat, se crede ca proprietarul acestuia va muri in decursul respectivului an.
359. Daca un copil mic plange neincetat, este un semn ca cineva din casa va muri in curand.
360. Atunci cand un buchet de flori este asezat pe un mormant, spiritul persoanei decedate se va intoarce in trup. Mortul isi va lovi capul de lemnul sicriului incercand sa iasa afara din mormant si va spune ”Vai , Doamne, sunt mort !”
361. Carnea si oasele unui mort se separa dupa 40-52 de zile de la moarte.Oamenii se aduna in casa decedatului si se roaga impreuna ca oasele si carnea sa se desparta cu usurinta.
362. Spiritul unei persoane decedate isi viziteaza casa la 7 zile dupa moarte.
363. Daca un pantof se intoarce cu talpa in sus atunci cand este scos de pe picior, se crede ca stapanul pantofului va muri in viitorul apropiat.
364. A vedea oameni morti in vis este pentru cel ce viseaza un semn care anunta sosirea unui oaspete.
365. Nu este bine sa pui ciorapul cuiva in capul patului sau, intrucat proprietarul ciorapului va muri curand.
366. Aducerea trupului unui decedat intr’o casa se considera a aduce ghinion. Daca acest lucru se intampla, se crede ca 3 oameni din acea casa vor muri.
367. Pictatul este considerat un pacat , deoarece la judecata de apoi cel ce a pictat isi va da sufletul lucrurilor pe care le’a infatisat.
368. Ingerii parasesc in graba o casa in care s’a pictat .
369. Este interzis sa dormi intr’un cimitir

370. Daca cineva moare noaptea, se aseaza un cutit pe trupul lui pana se face dimineata.
371. Pentru ca iaurtul sa iasa bun, se culeg tufele de pe un mormant si se arunca in focul in care este fiert laptele.
372. Paturile sunt reparate incepand cu partea de la cap. Numai paturile mortilor sunt reparate incepand de la picioare.
373. Luminile nu se sting vreme de 3 zile in casa in care corpul unui mort a fost spalat.
374. Incaltamintea oamenilor care vin sa isi aduca condoleantele este intoarsa cu talpa in sus.
375. Se crede ca, daca nu i se ofera un bacșiș groparului, cel mort nu se va odihni in pace.
376. Atunci cand preotul rosteste o rugaciune nu este bine sa stai cu picioarele incrucisate.
377. Este interzis sa iei pietre sau pamant din interiorul unui cimitir.
378. Scheunatul unui caine este un semn al apropierii mortii.
379. Casa unui decedat nu este curatita, hainele nu sunt spalate si nu se aduce apa dinafara pana cand mortul nu a fost ingropat.
380. Cimitirele nu sunt niciodata extinse pentru ca, in acest fel, va creste numarul celor ce vor muri.
381. Cei ce poarta hainele unui mort au parte de o viata lunga.
382. Giulgiul nu trebuie sa fie taiat cu cutitul sau foarfecele.
383. Daca o pisica sare peste trupul unui om mort inainte de a fi scos din casa, se crede ca trupul se va transforma intr’o infricosatoare fantoma.
384. Fumatul nu este permis in cimitire.
385. Daca cineva devine infestat cu paduchi, se crede ca va muri in curand.
386. Vecinii unei persoane decedate varsa toata apa din casele lor, in caz contrar spunandu’se ca vor muri si ei.

Alte credințe și superstitii despre animale
387. Vederea unui sarpe este semn rau. Daca ai un sarpe in casa, fereste’te de el.
388. Daca, dupa ce este omorat, un sarpe este aruncat in apa si dispare in adâncimi, se crede ca va veni o ploaie de durata si se vor produce inundatii.
389. Daca un lup incepe sa urle, vremea va fi foarte rece sau va ninge.
390. Daca o bufnita striga in fata unei case, fie va muri cineva din acea casa, fie va avea loc o alta nenorocire in acea locuinta.
391. Atunci cand fata o vaca nu sunt purtate in casa lucruri grele, in caz contrar asteptandu’se ca vaca sa dea putin lapte.
392. Cu ocazia fatarii unei vaci , primul ei lapte nu este scos din casa ca nu cumva vaca sa ramana stearpa de lapte.Cel dintai lapte al vacii se amesteca cu carbune.
393. Nu este bine ca un animal sa suga laptele asezat pe pamant , intrucat se va imbolnavi.
394. Daca un strain trece pe langa o turma in drumul sau catre inaltimile muntelui , se crede ca animalele nu vor fata in acel an.
395. Atat trecerea unei pisici prin fata unui om, cat si strigatul unei bufnite sunt considerate a fi semne rele. Un vreasc inca arzand trebuie aruncat inspre bufnita.
396. Daca cineva da peste un iepure in drumul sau, va avea ghinion. Omul trebuie sa se intoarca pe drumul pe care a venit.
397. Urletul unui sacal este considerat drept semn rau.Omul care aude acel urlet trebuie sa scuipe pe pamant, altfel putandu’se astepta la nenorociri.
398. Atunci cand un sacal incepe sa urle, acesta este semn de vreme insorita.
399. Daca un barbat calca din greseala peste o pisica atunci cand intra in camera lui nuptiala, el nu va reusi sa isi indeplineasca datoria de sot.
400. Daca un sarpe este aruncat de viu intr’un foc, va ploua.
401. Daca ciorile vin aproape de o casa si incep sa croncane, in casa se vor primi vesti din strainatate.
402. Un scorpion vazut in vis este un semn bun.
403. A dormi in aceeasi camera cu o pisica se crede a fi un semn rau. Pisica va fura sufletul omului și ii va scurta viata.
404. Daca o cioara incepe sa croncane, zapada va sosi in curand.
405. Cainii care latra noaptea, cocosul care canta la ore nepotrivite ale zilei si mugetul unui bou in timpul noptii sunt considerate drept semne ale unor nenorociri viitoare.
406. Daca un caine latra in timp ce priveste spre cer, acesta este un semn de sange varsat.
407. Este un pacat sa ucizi un porumbel , o turturica , o randunica sau o barza.
408. Mieii nu trebuie aratati unui strain pana cand acesta nu ii cumpara.
408. Carnea animalelor de vanat nu se da altora. Daca totusi se face lucrul acesta, vor trebui primite in schimb monezi.
409. Vederea unui sarpe este semn rau.
410. Vedera unei potarnichi este semn rau.
411. Atunci cand canta un cocos, se apropie ploaia.
412. Daca o bufnita se aseaza pe acoperisul unei case, cei din casa vor avea parte de necazuri.
413. O gaina care canta precum un cocos este un semn rau. Ea trebuie omorata cat mai repede.
414. Oasele unui animal sacrificat nu trebuie sa fie rupte.
415. Sangele si oasele unui animal sacrificat trebuie sa fie ingropate.
Superstitii si credinte despre soba si foc
416. Scuipatul in foc , blestematul sau aruncatul apei ori unghiilor in foc aduc ghinion.
417. Daca cineva da foc din soba lui unei persoane , in decursul diminetii , se crede ca soba acestuia se va strica.
418. Strigoii nu pot veni intr’un loc in care arde focul.
419. Soba lasata goala aduce ghinion.
420. Daca pirostriile caminului cad deodata fara vreun motiv aparent , in casa va avea loc o nenorocire.
421. Nu trebuie sa se ia foc dintr’o alta casa in timpul serii.
422. Daca nu este destula lumina in casa, soba se va strica.
423. Daca un animal bolnav sare peste un foc , el se va vindeca.
424. Tot ce nu poate arde in foc, trebuie acoperit cu pamant.
425. Chiar daca focul s’a stins de multa vreme , nu este bine sa dormi aproape de cenusa. Se crede ca diavolul si strigoii zburda prin cenusa.
426. Aruncarea de apa sau urina in foc nu este un lucru de bun augur.
427. Este un pacat sa dormi aproape de o soba in care s’a stins focul.
428. Daca un om calca sau sare peste cenusa in timpul noptii, diavolul va apare in mod sigur in acel loc.
429. Daca lemnele din foc trosnesc cu prea mare zgomot, acesta este un semn ca se barfește despre persoana care a aprins focul.

Credințe populare despre plante și agricultură:
430. Daca cineva cade dintr’un ulm , va avea parte de o viata lunga.
431. Lemnul de ulm nu trebuie sa fie folosit pentru cufere si leagane.
432. Diavolul pune stapanire peste oricine doarme sub un smochin.
433. Oamenii care stau sub un castan vor fi rapiti de diavol.
434. A face dragoste intr’un camp poate dauna asupra fertilitatii acelui camp.
435. Oricine mananca un singur strugure sau partea dinspre radacina a unui pepene va ramane orfan.
436. Lamaiul este considerat un copac sacru.
437. Dormitul sub un copac mare sau batran aduce nenoroc in viitor.
438. Nu este permis sa se faca dragoste sau sa se urineze intr’un camp plin de roade.
439. Mersul pe un camp de pe care se strang granele scade recolta.
440. Oricine merge la camp pentru a recolta trebuie sa se spele si sa faca un ritual de curatire pentru a avea noroc.
441. Oamenii care se intind sub umbra unui castan devin lipsiti de succes si nepriceputi.
442. Tot ceea ce se intampla in preajma unui castan este memorat de catre copac , iar atunci cand castanul este taiat ies la iveala din mijlocul trunchiului toate secretele.
443. Daca hainutele unui bebelus sunt agatate la uscat de crengile unui copac salbatic, copilul va deveni si el salbatic.
444. Este un pacat sa scapi pe jos semintele unei rodii, intrucat rodia este considerata drept fructul cerurilor.
445. Oricine se aseaza sau se intinde sub un dud va fi paralizat de catre un demon.
446. Atunci cand aluatul sare din vasul in care este framantat, te poti astepta la un vizitator.
447. Orice casa in care sunt prea multe vase de apa va fi martora a mai multe morti.
448. Arareori moartea paseste intr’o casa imbelsugata cu grau.

Superstiții despre părțile corpului uman
449. Atunci cand se extrage un dinte, acesta trebuie sa fie ingropat sau ascuns intr’un loc in care sa nu poata fi gasit de nimeni.
450. Asezarea mainilor unei persoane pe genunchi sau incrucisarea degetelor mainilor reprezinta semne de nenoroc .
451. Pocnirea incheieturilor degetelor este un semn de sanatate.
452. Cand cineva isi spala mainile, acesta trebuie sa inceapa cu mana dreapta , in caz contrar fiind urmarit de ghinion.
453. Atunci cand se strang mainile intre cunoscuti sau se da mana cu cineva , trebuie folosita numai mana dreapta.Utilizarea mainii stangi aduce nenoroc.
454. Cand cineva isi pune ciorapii pe picior nu trebuie sa fie indreptat cu fata catre est.
455. Cand se pun ciorapii in picioare, trebuie sa se inceapa cu piciorul drept.
456. Cand cineva are mancarimi la nas, inseamna ca este barfit.
457. Daca cineva are mancarimi la mana dreapta, este un semn ca va primi bani. Daca il mananca mana stanga inseamna ca va da sau va cheltui bani.
458. Unghiile nu trebuie sa fie taiate in timpul noptii.
459. Nu este permisa mestecarea gumei de mestecat in timpul noptii.In intuneric , oamenii pot crede ca cineva mesteca nu guma ci carnea unui om mort.
460. Daca un copil merge intre doi adulti care nu si’au facut ritualul de spalare, se crede ca acel copil va avea rani deschise pe trup.
461. Auzirea unui ecou cu urechea stanga este un semn de prosperitate.
462. Auzirea unui ecou cu urechea dreapta este semn de buna sanatate.
463. Tresaritul pleoapei unui ochi este un semn rau , anuntand un mesager al mortii.
464. Asezarea unui picior peste celalalt este un lucru pacatos.
465. Daca o persoana isi pierde un dinte de pe maxilarul superior se crede ca ca isi va pierde unul din parinti.
466. Daca cineva isi pierde molarul din dreapta de pe maxilarul superior, se crede ca il va pierde pe fratele sau mai varstnic sau pe unchi al sau.
467. Daca cineva isi pierde molarul din stanga de pe maxilarul superior, se crede ca il va pierde fie pe fratele lui, fie pe o sora a lui.
468. Daca cineva pune mana pe capul cuiva care tocmai s’a tuns, cel din urma va avea dureri de cap.

Credinte despre corpurile ceresti
469. Oamenii care se imbaiaza sub lumina lunii vor straluci la fel ca luna.
470. Apa in care s’a reflectat luna nu poate fi bauta, pentru a nu se aduce ghinion.
471. Atunci cand se zareste o stea cazatoare inseamna ca cineva a murit.
472. Copiii care se nasc pe luna plina sunt considerati norocosi; ei vor avea un destin stralucit.
473. Fetele nascute intr’o noapte cu luna plina devin femei frumoase, cu pielea stralucitoare.
474. A blestema sau a scuipa catre luna sunt considerate gesturi aducatoare de ghinion.
475. Dormitul in vremea in care soarele apune poate scurta viata cuiva.
476. Munca la camp in perioada solstitiului nu este permisa.
477. Soarele straluceste peste omul frumos.
478. Semintele puse in vreme de luna veche aduc roade bogate.
479. Cand luna este in crestere, daca ea este indreptata catre pamant va fi o luna ploioasa; daca este indreptata catre cer va fi o luna uscata.
480. Daca cineva isi pierde copiii in timp ce soarele apune, acela nu trebuie sa bea apa.
481. Insamantatul si recoltarea campurilor nu sunt permise in vremea de dupa o luna noua.
482. Copacii nu trebuie sa fie taiati atunci cand nu apare luna pe cer.
483. Nu se scot dintii in perioada in care luna nu este pe cer.
Superstitii despre nastere si cele 40 de zile
484. O femeie nu trebuie sa indeparteze de casa vreme de 40 de zile dupa nastere.De asemeni, nu este indicat ca ea sa iasa afara noaptea in aceasta perioada.
485. Coranul, amulete, cutite si chimion negru sunt amplasate deasupra capului unui nou nascut timp de 40 de zile .
486. In camera unei femei care a nascut trebuie sa fie maturi si chibrituri timp de 40 de zile.
487. Dupa trecerea a 40 de zile de la nastere, o femeie trebuie sa isi viziteze trei vecine inainte de a se indeparta de casa ei.
488. Dupa nastere , femeile si copiii lor nu trebuie sa se vada timp de 40 de zile.
489. Cei care viziteaza o femeie in intervalul de timp de 40 de zile de la nastere trebuie sa daruiasca monezi sau bani pentru a proteja copilul.
490. Pisicile si cainii nu trebuie sa fie lasati sa intre in camera unui copil mai mic de 40 de zile; in caz contrar, pielea copilului se va inrosi.
491. Femeile aflate la menstruatie nu trebuie lasate sa vada o caprioara in perioada menstruatiei .Intrucat o caprioara naste odata la 7 ani, la fel si femeile vor avea copii numai dupa 7 ani.
492. Daca un copil mai mic de 40 de zile este lasat singur in casa, trebuie asezate langa el un cutit, o ceapa si un usturoi.
493. Oamenii care au asupra lor bani sau aur nu trebuie sa fie lasati sa vada un copil mai mic de 40 de zile. Daca o fac totusi, ei trebuie sa lase banii si aurul langa copil pentru o vreme.
494. Daca o femeie viziteaza o casa in perioada de 40 zile dupa ce a nascut , ea trebuie sa toarne apa cu frunze de mirt in fata casei inainte de a intra.
495. Daca o procesiune de nunta trece prin fata casei in care se gaseste un copil mai mic de 40 de zile, se crede ca mireasa nu va avea copii.
496. Mieii nu trebuie sa fie vazuti de straini pana cand nu depasesc varsta de 40 de zile.
Credinte despre apa si pietre
497. Este lipsit de intelepciune sa intri noaptea intr’un lac .Se crede ca strigoii se imbaiaza in lacuri pe timp de noapte si pot fura sufletele oamenilor.
498. Oricine urineaza afara noaptea va fi paralizat de catre strigoi.
499. Cutitele nu trebuie sa fie puse in apa fierbinte.
500. Scuipatul intr’o apa aduce ghinion.
501. Dormitul in apropierea unei fantani atrage diavolul.
502. Dormitul pe o stanca mare, intrata adanc in pamant, nu este recomandat intrucat poate atrage diavolul.
503. Saritul peste apa in care se spala hainele este o dovada de nesabuinta, intrucat in acea apa se afla diavolul.

Alte superstiții populare despre noapte și intuneric
504. Daca o ceapa este mancata la vreme de seara, ingerii nu vor vizita locul unde s’a intamplat asta.
505. Privitul in oglinda in timpul inserarii poate scurta viata.
506. Alimentele iuti precum usturoiul, ceapa, sau ardeii nu se scot afara pe timp de noapte. La fel si laptele, iaurtul, branza sau sarea.
507. Este un pacat sa fluieri pe timp de noapte.
508. Usa de la intrare nu se curata noaptea.

Credinte populare despre belșug
509. Cine mananca cea dintai paine facuta din prima faina de la moara isi va pierde sotia.
510. O gospodarie va fi pandita de saracie daca drojdia de aici este data in alte case.
511. Saracia vine intr’o casa in care s’a calcat peste faramiturile de paine.
512. Oricine pleaca in strainatate trebuie sa ia asupra lui o bucata de paine.
513. Taierea unor lucruri in timp ce sunt inca purtate de oameni poate aduce ghinion.
514. Dca cineva incepe sa manance inainte de a pomeni pe Dumnezeu, el se va scula flamand de la masa , intrucat a mancat impreuna cu diavolul.
515. Daca o persoana isi rupe omoplatul, ea va avea parte de noroc.
516. Nu mânca sau bea apă dintr’o farfurie sau cană stricată sau crăpată dacă nu vrei să fii lipsit de succes, bunăstare și prosperitate – Vesela spartă e ghinion și viața se poate fisura.
Prin urmare, este mai bine să arunci farfuria, cana, castronul, dacă a apărut chiar o mică crăpătură sau i’a sărit o margine.
517. Dacă vrei ca niciun rău și nicio persoană rea să îți poată trece pragul casei tale, iar norocul să devină un oaspete frecvent – atârnă deasupra ușii de la intrare două crenguțe de soc încrucișate.
518. Dacă dorești belșug și noroc în tot ceea ce faci, dimineața, când ieși din pat, pune jos piciorul drept jos primul, și apoi stângul.
519. Nu căuta niciodată al doilea pantof / încălțăminte, în timp ce primul picior este deja încălțat. Mai întâi găsește amândoi pantofii și apoi încalță’te!
520. Dacă vrei să vină norocul în casa ta, păstrează mereu ca talisman o monedă din altă țară, dar numai de argint.
521. Dacă vrei să începi o nouă etapă în viața ta, așteaptă luna nouă și rearanjează mobilierul din casă. Norocul nu va aștepta mult.
522. Nu lăsa niciodată pe masă bucăți de pâine nemâncată, dacă vrei să îți păstrezi fericirea. O bucată de pâine, chiar și uscată, nu o arunca, altfel, în casa ta nu va fi prosperitate. Mai bine dă’o săracilor sau hrănește cu pâinea veche păsările, animalele dar nu o arunca!
523. Dacă încă nu ai succes deși ai făcut multe eforturi în privința asta, presară sare pe toate pervazurile din casa ta. Las’o acolo doar atâta timp până când norocul nu se întoarce. După asta, ia mătura și strânge’o toată, fără să o atingi cu mâinile, pune’o într’un pachet și du’o departe de casă sau îngroap’o.
524. Nu povesti nimănui despre succesul sau banii tăi! Dacă totuși povestești cuiva despre succesul și averea ta, bate de trei ori pe ceva de lemn și scuipă de trei ori peste umărul stâng, ca să nu’l deochi.
525. Nu da niciodată banii mărunți săracilor, cei primiți ca rest de la cumparat pâine sau sare – riști să cazi în sărăcie. De asemenea, nu oferi pomană ultimul mărunțiș, rămas în portmoneu.
526. Când îți cumperi un portmoneu nou, pune acolo pentru o vreme o bijuterie scumpă din aur. Va aduce o mulțime de bani și multă avere. Dacă nu ai o bijuterie, pune o bancnotă pe care să o păstrezi mereu în buzunarul secret al portofelului, și din care să nu cheltui niciodată.
527. Pune în portmoneul în care ții banii frunze de mentă și un praf de scorțișoară. Ele atrag după sine banii.
528. Dacă dorești să ai mereu bani și să nu cunoști nevoi, niciodată nu transporta banii într’un tub, nu număra banii din pușculiță și niciodată nu pune geanta pe podea.

Alte superstiții populare despre casă:
529. Oricine întârzie in fata usii de la intrare va fi ucis in curand.
530. Nu este bine sa dormi langa perete pentru ca te paste pericolul paraliziei.
531. O casa murdara este intotdeuna vizitata de diavol asa incat in acea casa va domni cearta in locul armoniei.
532. Oamenii nu trebuie să’și viziteze vecinii purtand cu ei franghia folosita la caratul greutatilor, deoarece aceasta franghie poate aduce ghinion in acea casa.
533. Daca nu vor sa para cersetori, oamenii sunt sfatuiti sa nu stea in fata usii de la intrarea intr’o casa.
534. Nu este indicat sa stai in pragul usii unei case, intrucat acela este locul diavolului.
535. Este un pacat sa stai in pragul casei altcuiva in timp ce ploua.

Superstitii populare referitoare la evenimentele atmosferice
536. Pentru a opri grindina , oamenii arunca un cutit in gradina gopsodariei.
537. Atunci cand un craniu este scos dintr’un mormant si este fiert in apa , cu siguranta va ploua.
538. In timpul ceremoniei de nunta a diavolului (ploia din aprilie), oricine sta in ploaie va fi luat de strigoi.
539. A musca un fier in timp ce fulgera aduce noroc.
540. Atunci cand pasesc pe sub un curcubeu creaturile feminine se transforma in masculi, iar masculii se prefac in femele.
541. A manca o bucata de gheata adusa de cea dintai grindina a anului este un lucru bun pentru sanatate.
542. Atunci cand fulgera, se recomanda aruncarea unui cutit pe acoperisul casei.
Credinte populare despre anotimpuri, luni si zile
543. In prima zi de martie nimanui nu ii este permis sa intre intr’o casa cu exceptia celor ce stau in ea. In caz contrar vor muri mieii si viteii.
544. Daca primii oameni vazuti in prima zi a lunii ianuarie arata bine si sanatosi , anul ce urmeaza va fi sanatos; daca acei oameni nu arata bine, cineva apropiat va muri in noul an.
545. Nu este permisa spalarea hainelor martea. Cine face asa ceva va muri curand.
546. Copiii nascuti martea devin asasini.
547. Nu se fac nunti in ziua de marti.
548. Atat scuturarea prafului cat si lucrul nu sunt permise martea.
549. Copiii nascuti vineri devin intelepti.
550. Nu este permisa spalarea rufelor sambata.
551. Daca un copil se naste vineri noaptea, el va ajunge bogat.
552. Daca cineva coase vinerea, isi va pierde norocul.
553. Cine isi taie unghiile vinerea are parte de ghinion.
554. Oricine se duce pe camp in ziua de 7 august va paraliza.
555. Campurile nu se insamanteaza in zilele de marti si miercuri.
556. Vinerea copacii nu pot fi taiati decat dupa slujba religioasa.
557. Orice treaba inceputa lunea va inainta lent.
Superstitii populare despre barbati si femei
558. Daca un barbat aprinde lumina intr’o camera, intreaga casa se va bucura.
559. Daca o femeie intarzie un barbat pe un drum, va urma un ghinion.
560. Daca o femeie merge intre doi barbati, ea nu avea niciodata un copil.
561. Daca un barbat merge intre doua femei, vorbele lui nu vor fi ascultate.
562. Daca un barbat merge intre doua fete, el va avea o barba saraca.
563. Daca o femeie bea o cana cu ceai, isi va pierde barbatul.
564. Daca o femeie paseste in fata unui vanator pe un drum, vanatoarea nu va avea succes.
565. Daca primul fir de par al unei fetite este taiat de unchiul ei (fratele mamei), ea va avea un par bogat.
566. Fetele care se marita si merg intr’o noua casa, trebuie sa paraseasca casa parintilor martea sau duminica.

Suprestiţiile sunt incluse de unii antropologi în cadrul magiei populare.
567. În România se crede că dacă eşti căsătorit, nu trebuie să mănânci pe vatra cuptorului, căci ajungi văduv.
568. O veche credinţă europeană spune că dacă stai în interiorul unui cerc, eşti la adăpost de spiritele rele.

569. La fel, dacă ai un caras auriu în acvariu, atragi ghinionul în casă.
570. Când rămâne mămăliga lipită pe ceaun, să n’o mănânci căci vin necazurile despre tine. Este o superstiţie răspândită mai ales în Moldova.
571. La români se crede dintotdeauna că nu este bine să faci copiii în zilele de sărbătoare, căci acei copii se vor naşte cocoşaţi sau cu vreun alt defect fizic.
572. Tot la români se crede că cine fură vreo găină sau altă pasăre de curte, pe lumea cealaltă va fi pedepsit să le numere toţi fulgii. După ce termină de numărat, vine o pală de vânt şi risipeşte fulgii, iar hoţul de găini trebuie să numere iarăşi fulgii şi penele păsărilor pe care le’a furat cât timp trăia.
573. Pentru a avea noroc tot anul, trebuie să porţi haine noi în ziua de Paşte.
574. Când data de 13 a fiecărei luni cade într’o zi de vineri, acea zi este prin definiţie una plină de ghinioane.
575. Dacă o pasăre mică se izbeşste în zbor de fereastra unei case şi moare în urma impactului, în multe ţări din lume, se crede că cineva din acea casă va muri în scurt timp.
576. În Moldova se crede că oamenii care au gropiţe în obraji sunt predispuşi să fure.
Încrucişarea celor două degete se crede că alungă ghinionul şi îndeplineşte dorinţele.

577. Încrucişarea celor două degete se crede că alungă ghinionul şi îndeplineşte dorinţele.
578. Dacă faci focul iar lemnele aprinsede tine ţiuie şi şuieră, este semn că te vei certa cu cineva.
579. La români exista pe vremuri interdicţia de a omorî orice fluture intrat ziua în casă, căci se credea că acela este sufletul unui copil omorât.
580. Când tinerii merg la cununie şi pe drum viitoarea mireasă se împiedică de ceva, este semn sigur că nu mai este fecioară.
581. În trecut se credea că nu este bine să se sacrifice animale sau păsări în ziua de duminică, căci este mare păcat.
582. Se crede că diavolii aud tot ce vorbesc oamenii, nu însă şi ce gîndesc aceştia.
583. În Oltenia se credea că nu este bine ca mamele să’şi sărute băieţeii pe spate, căci aceştia se vor face curvari şi afemeiaţi atunci când vor creşte mari şi vor deveni bărbaţi.

584. Dacă omori greieri, vei atrage ghinionul asupra ta.
585. Când îţi rugineşte vreun cuţit, este semn că cineva din casă a tăiat ceva de furat cu acel cuţit.

586. La fel, o veche superstiţie europeană spune că nu este bine să te căsătoreşti în luna mai, altfel mariajul nu va ţine nici măcar un an de zile.
587. Nu trebuie să deschizi umbrela în interiorul casei, căci acest gest ar atrage ghinionul.

588. Marinarii se fereau să ucidă chiar şi accidental pescăruşi sau albatroşi, de teama ghinionului care urma să le lovească atât echipajul, cât şi corăbile.
589. Se crede că croncănitul ciorilor anunţă mari nenorociri.
590. Se crede că oamenii care au mâinile calde, au în schimb sufletul rece.
591. Românii cred că niciun bogat nu va intra în Rai, căci ”nimeni nu poate să o boierească în amândouă lumile”.
592. Când îţi transpiră palmele, vei lua bătaie.
593. Să nu’ţi faci nevoile pe poarta sau gardul cuiva, căci pe lumea cealaltă acela îşi va face nevoile pe tine.
594. Când îţi ţiuie urechile, te înjură sau te vorbeşte de rău cineva.
595. Când la masă se varsă vinul din pahar, este semn de veselie.
596. Dacă iarna pisicile se apucă brusc să sară şi să se joace prin casă, este semn sigur de ninsoare cu viscol.
597. La români se crede că Sfârşitul Lumii va veni când vor fi crâşme la toate marginile de drum, moşnegii vor lua de neveste fete tinere, iar babele vor lua de soţim bărbaţi tineri.
598. Nu trebuie să omori câine sau pisică, căci nu’ţi vor ieşi murăturile bune.

599. Când cântă cocoşul în pragul uşii, urmează să îţi vină oaspeţi acasă.

600. În unele părţi din România se crede că dacă apare vreun păduche pe fruntea unui om care boleşte la pat, acela nu va trăi mult.

601. Tot la noi se crede că nu este bine sa se tăia unghiile copilului mic, până ce acesta împlineşte vârsta de un an, căci altfel devine hoţ când va creşte.

602. La români se crede că atunci când visezi urs, are să dea norocul peste tine.

603. În toată Europa se crede că dacă te mănâncă palma, este semn că vei primi bani.

604. Se crede că dacă ai mereu un măgar în preajmă, diavolii nu se vor apropia niciodată de tine.
605. Când cucul cântă şi noaptea, va fi un an bun.
606. Nu trebuie niciodată ca băieţeii să fie loviţi sau ameninţaţi cu mătura, căci atunci când vor ajunge bărbaţi, vor fugi fetele de ei.

Câteva superstiții din lume:

1. În India se crede şi în prezent că masturbarea duce invariabil la impotenţă sexuală
2. În Japonia, pe de altă parte se crede că masturbarea creşte coeficientul de inteligenţă al bărbaţilor, pe motiv că aceştia se pot concentra mai uşor dacă s’au masturbat recent.
3. În Franţa se crede că dacă ţii în mână o broască ţestoasă şi aceasta se urinează pe tine, atunci trebuei să’ţi pui orice dorinţă, căci se va îndeplini negreşit.
4. Peste tot în lume se crede căziua de 13 aduce ghinion. Statisticile însă nu confirmă că în zillele de 13 s’ar întâmpla mai multe nenorociri decât în alte zile.
5. La polonezi se crede că dacă miroşi o floare de păpădie, vei urina în pat în noaptea următoare.
6. La englezi se crede că la capătul curcubeului este întotdeauna o comoară îngropată.
7. Soldaţii romani obişnuiau să studieze antent furnicile înainte de începerea bătăliilor. Dacă furnicile se luptau între ele, întreaga armată romană de la generali la centurioni, decurioni şi simpli legionari, era convinsă că inamicul era undeva pe aproape.
8. La chinezi se crede că statuile cu lei şi dragoni din faţa caselor alungă toţi demonii.
Peste tot în lume se crede că ziua de 13 aduce ghinion. Statisticile însă nu confirmă că în zillele de 13 s’ar întâmpla mai multe nenorociri decât în alte zile.

9. Simbolul ochiului albastru se crede că alungă ghinionul şi deochiul, această credinţă fiind foarte răspândită în Turcia şi în alte ţări musulmane.

10. La foarte multe culturi se crede că rolul vălului miresei este acela de a o proteja de deochi şi ghinion.
11. În Turcia se crede că nu este bine să mesteci gumă de mestecat la miezul nopţii, căci mesteci din carnea celor morţi.
12. În Marea Britanie se crede că nu este bine să mănânci salată verde, căci nu vei mai putea face copii.
13. În Spania, se obişnuieşte să se mănânce struguri în noaptea de Anul Nou pentru a goni ghinionul din anul care tocmai a sosit.

Se spune ca aduce noroc dacă faci cadou:
Bijuterii | Inele de aur si argint | Inel fara perle | Inel cu perla neagra | Inel cu diamant, rubin, safir, camee | Bratara de aur | Bratara de argint | Cercei | Ceas cu nume gravat | Colier cu perle în număr fără sot | Album | Caseta de bijuterii | Sal | Pahare de cristal | Blana | Manusi | Carte | Lampa | Medalie gravata | Tablou | Vioara.

FLORI CU NOROC:
Trandafiri albi, rosii | Garoafe albe si rosii | Crin | Vasc | Liliac | Trifoi | Nu ma uita

PARFUMURI CU NOROC:
Cu mirosuri dulci

Se spune ca aduce ghinion dacă faci cadou:
Inel de aur sau argint cu perle | Inel cu opal | Inel cu ametist | Medalion | Ac de cravata | Ac de palarie | Cutie de lemn | Batista | Portret | Pila de unghii | Centura | Fular | Incaltaminte | Umbrela | Oglinda | Perdele | Cuie | Cufar | Carnet | Creion | Calimara | Cutit.

FLORI CU GHINION:
Ciclamen | Tuberoza | Mac |

PARFUMURI CU GHINION:
Cu mirosuri violente

Citiți și: CATEDRALA NEAMULUI ROMÂNESC NU POATE FI DIN LEMN ȘI NICI MICĂ

sau: CÂT DE POLIGAMI ERAU GEȚII?

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgi i‬ Dacia‬ROMANIA‬

Anunțuri

MINORITARII SECESIONIȘTI AU FURAT STEAGUL GALIȚIEI

De ce vor minoritarii alogeni din România steagul Galiției în Ardeal?

Nu este aceasta tâlhărie la drumul mare? Tehnic se numește plagiat, dar plagiatul tot furt se numește, chiar dacă este unul mai elevat, îmbrăcat în haine patriotarde locale, încercându’se implementarea subliminal a acestui tricolor galițian în conștiința românilor ardeleni, mizându’se pe lipsa de vigilență în special a celor neavizați!

Cei avizați cunosc realitățile istorice, dar închid ochii complice la acest act subversiv ce atacă la fundația statului unitar român. Ori, se dorește alipirea cel puțin psihologic și în privința culorilor tricolorului cu acele regiuni care au apaținut cândva imperiului habsburgic.

Cam asta este intenția reală, de refacere a vechiului imperiu habsburgic, dar alogenii României nu o recunosc fățiș, pentru că în realitate toată politica revanșardă, iredentismul capetelor înfierbântate de cele mai multe ori este subversiv, capătând adesea semnificații penale.

Ce trebuie să afle orice român contemporan este că Transilvania nu a avut niciun fel de steag! Transilvania nu a avut steag și românii nu au folosit vreodată vreun steag ardelenesc.

Numai xenofobii, iredentiștii și secesioniștii anti-români și anti-Trianon îl flutură:

Sau, ca să descompunem spectral problema, a existat o singură mențiune a unui steag albastru-roșu-galben, fluturat de sași în 1848, steag ce poate să’i fi reprezentat doar pe sași, nu regiunile românești istorice, fie că vorbim de Ardeal, Banat, Crișana sau Maramureș. Apoi, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, românii au încercat, în două rânduri, să convingă autoritățile maghiare să’i lase să folosească culorile naționale românești, încercând să amintească de culorile Marelui Principat al Transilvaniei.

Dacă dânșii chiar se simțeau legați de drapelul transilvănean, l’ar fi folosit mai des, mai ales că în 1914, când au primit dreptul la steag, acesta a fost roșu-galben-albastru, românesc.

Așadar, steagul modern al Transilvaniei, cel vânturat și în 2016-2017 pe străzi de minoritarii maghiarofoni, rămâne doar un steag care nu’i reprezintă pe români, ci doar pe alogenii care și’ar dori să vadă ruptă România în bucăți.

Tricolorul românesc pe orizontală și cu galben la mijloc a fost în realitate steagul românilor ardeleni

Românii și’au purtat culorile, dar cu prudență. Autoritățile de la Budapesta interziceau purtarea culorilor naționale și îi urmăreau pe cei ce le purtau. O portiță de a purta tricolorul au găsit românii în steagurile breslelor. Dovadă stau două steaguri de breaslă, unul din Sibiu și celălalt din Hațeg.

Steag al breslei cizmarilor din Sibiu, avers 1867

Steagul Breslei Cizmarilor este dreptunghiular, format din trei benzi dispuse orizontal – roșu, galben, albastru. În centru este aplicat un medalion, încadrat de o bandă de culoare galbenă, cu fir din argint răsucit pe miez din bumbac. Pictura din medalion reprezintă, pe una din fețe semnul Breslei Cizmarilor și anul 1667, iar pe cealaltă, Sfânta Treime. Pe marginile steagului sunt cusuți franjuri cu fir metalic.

Steagul este fixat pe hampă cu 43 de ținte. Hampa este pictată în trei culori, ca și steagul, iar pe vârful metalic în formă de lance este aplicat anul 1867.

Se poate afirma cu certitudine că: nu există vreun steag păstrat al Marelui Principat al Transilvaniei care să folosească azur-roșu-aur așa cum e cel vehiculat de adepții secesiunii de România a Ardealului.

Nu există vreo lucrare heraldică sau vexilologică contemporană care să menționeze vreun steag de genul acesta, cum nu am găsit vreo referință la acest steag în lucrările heraldice din Vest – Hugo Gerhard Ströhl, heraldistul Curții Imperiale, nu a scris nimic despre vreun drapel transilvănean; diploma prin care Maria Theresia ridică Transilvania la rang de mare principat nu menționează vreun drapel.

Steagul Societății Olarilor din Hațeg are formă dreptunghiulară, terminat în coadă de rândunică. Este confecționat din trei benzi de culoare roșie, galbenă, albastră, dispuse orizontal. Pe una din fețe, central, este aplicat un medalion pictat cu o scenă religioasă, Sfânta Treime, deasupra căruia este inscripţia:

”SOCIETATEA OLARILORU IN HATIEGU. 1777”

Sub medalion, într’un scut, pe fond roșu stelat cu decor floral, este pictată insigna țehului. Pe cealaltă parte a steagului, pe medalion, este pictat un înger ce poartă pe o tavă capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar dedesubt, într’un scut, pe fond roșu, anul 1868. Medalionul aplicat pe ambele fețe este încadrat de o bandă de dantelă galbenă. Pe marginile steagului sunt cusuți franjuri în aceleași culori ca și steagul. Vârful lipsește.

TRICOLOR DIN LÂNĂ:

”Steagul delegaţiei comunei Lupşa, judeţul Alba, participantă la adunarea de la Alba-Iulia, 1918, are formă dreptunghiulară, culorile fiind dispuse orizontal, cu albastrul în partea superioară, galbenul la mijloc şi roşul în partea inferioară. Fiecare din culorile care compun pânza se termină în vârf cu câte un ciucure în culoarea respectivă. Hampa din lemn vopsit în maron are în vârf un buchet de busuioc; tot de hampă este legată o eşarfă tricoloră îngustă terminată la capete cu câte un ciucure. Delegaţia din comuna Lupşa, judeţul Alba, a participat la Marea Adunarea Naţională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918. Pânza tricoloră a steagului a fost confecţionată din lână de către femeile din Lupşa, într’o zi şi o noapte. După reîntoarcerea delegaţiei în Lupşa, steagul a fost păstrat în casa învăţătorului Clapă Sebastian, unul dintre participanţii la adunare, de unde a trecut la directorul Muzeului de Etnografie din Lupşa, Albu Pamfilie.”

De ce s’ar pune problema steagului atât de acut dacă nu s’ar dori nașterea unor sentimente statale diferite de România a românilor din Ardeal? La acest ideal lucrează minoritarii etnici și cei afiliați la fondurile special trimise de cercurile interesate să se creeze o fisură în monolitul statului român.

A existat un steag al Transilvaniei?

Istoria ne spune că nu, sau cel puțin nu așa cum îl știm noi astăzi. Au existat, într’adevăr, o serie de steaguri ce aveau stema Marelui Principat al Transilvaniei, dar nu și steaguri azur-roșu-aur, așa cum le cunoaștem azi furat de la galițieni și de la perși. Au existat câteva steaguri istorice ale câtorva Comiți ai Sașilor și unul al lui Teleki Pál, unde se poate vedea stema Transilvaniei. Dar cam atât, nu erau niște steaguri oficiale ale unui stat de sine stătător.

Tricolorul românesc purtat de revoluționarii pașoptiști:

Alte steaguri ce merită menționate sunt cel cu inscripția ”3/15 MAIU 1848”:

”Pânza tricoloră, de formă dreptunghiulară, are una din laturi terminată, pentru fiecare culoare în parte, sub formă de unghi, cu vârful în exterior. Culorile sunt dispuse orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la mijloc și roșu în partea inferioară; pe fâșia de culoare galbenă se află aplicată, tot din mătase, inscripția ”3/15 MAIU 1848”, data la care a avut loc adunarea de la Blaj.

La 3/15 mai 1848, sub flamurile acestui steag cetele de moți de sub conducerea lui Avram Iancu au participat la adunarea națională de pe Câmpia Libertăț ii din Blaj, care a marcat începutul revoluției românilor din Transilvania.

Steagul revoluționarilor din Ardeal

După revoluție, steagul s’a păstrat în podul casei părintești a lui Avram Iancu din comuna Vidra de Sus, unde a fost găsit de familia Gomboș, ai cărei membri au luat parte activă la acțiunile revoluționare din Munții Apuseni. În anul 1906, protopopul Iosif Gomboș l’a predat Casinei Române din Abrud, iar în anul 1909 steagul a fost trecut dincoace de Carpați și încredințat familiei Pușcariu, de origine ardeleană, stabilită la București. În anul 1929 inginerul Valeriu Pușcariu l’a donat Muzeului Militar Național, iar în anul 1971 intrând în patrimoniul muzeului.”

Ce concluzii să tragem?

Păi e important de menționat faptul că românii nu au folosit vreodată steagul transilvănean. Nu au simțit că acel steag îi reprezintă, folosind în schimb tricolorul românesc cu aur sau argint în mijloc, după cum vom mai observa și în alte situații.

Am văzut, totuși, că a existat și un fel de steag al Transilvaniei, folosit de sași la Reghinul Săsesc: o față a drapelului era negru-aur, iar cealaltă era azur-roșu-aur. Nu s’a păstrat vreun steag de genul acesta, din păcate, deci ne rămâne doar descrierea.

Și acum un scurt istoric al Regatului Galiției, cel căruia i se fură culorile steagului tricolor de către niște plagiatori autohtoni și despre care noi românii nu am învățat în școală mare lucru datorită politicii de ascundere a adevărului istoric promovat de sovietici și bolșevici, Galiția aflându’se azi în componența Ucrainei, iar în trecut după 1945 în componența URSS.

Galiția, numită uneori și Halici (ucraineană: Галичина Halîcina, rusă: Галиция Galițiia, polonă: Galicja sau Halicz, germană: Galizien, maghiară: Halics) este o regiune istorică împărțită actualmente între Polonia (Voievodatul Pod-Carpației) și Ucraina (regiunile Lvov, Ivano-Frankovsk și Tarnopol). Zona cunoscută sub numele Galicia sau Galiția, este o fostă regiune a geților liberi de 80.000 km, ce includea pantele nordice ale Munților Carpați și văile superioare ale Vistulei și partea superioară a râurilor Nistru, Bug, și Siret.

Din secolul al VI – lea d.Hr. locuite de geți sclavi; principatele medievale ale Halicz și Lodomeria au apărut spre secolul XII și s’au unit în secolul al XIII -lea. Partea estică odată atașată la principatul Kievului, și separată de teritoriul rusesc de invazia mongolă. În cele din urmă a devenit parte din Polonia 1772 și 1795, apoi anexată de imperiul Austriac.

Partea de vest a Galiției a fost inclusă în marele ducat al Varșoviei în 1809, după care a revenit la Austria în 1846. În primul război mondial a devenit scenă de luptă între ruși,  austrieci și germani și cedată către Austria în 1919. După război Polonia au cucerit partea de est care a aderat la Ucraina, iar în 1923 a fost confirmată posesia ei prin departamentele poloneze Cracovia, Lwow, Stanislawow și Ternopol.

A fost apoi împărțită între Germania și URSS 1939 până la izbucnirea războiului german împotriva URSS din 1941 (al doilea război mondial), iar jumătatea estică a revenit la URSS și a făcut parte din RSS Ucraineană, după al doilea război mondial, iar cealaltă jumătate de Vest inclusă Poloniei.

Chiar dacă la început a fost locuită de români, polonezi și ucraineni, din secolul al XIII-lea a făcut parte din Regatul Poloniei, din 1772 din Imperiul Austriac, iar între 1919 și 1939 din nou din Polonia. Între anii 1786-1849 și 1860-1861, această provincie, numită atunci Regatul Galiției și Lodomeriei a făcut parte din Imperiul Austriac.  Numai că secesioniștii ardeleniști nu susțin că steagul ar aparține românilor din regiunile românești Rutenia sau Galiția, ei susțin sus și tare că este în tradiția ardelenilor această ordine a culorilor tricolorului, ceea ce se constituie pe lângă furt și o minciună sfruntată!

În secolul al XIX – lea, zona locuită de români și ruteni, cunoscuți ulterior ca ucraineni, a fost împărțită între Rusia și Imperiul Austriac. Austria a primit Galicia după împărțirea Poloniei în 1772 teritoriu ce a fost adăugat mai târziu, inclusiv Ducatul Bucovinei. Din 1815, fostele posesiuni poloneze din Austria, s’au cunoscut sub numele de Regatul Galiciei și Lodomeriei.

Românii mărgineni (ucrainenii) au fost o majoritate numai în părțile estice ale acestui regat, spre Bucovina de Nord.

Acest tricolor este folosit și de cazacii de pe Don. Dar despre aceste culori ale cazacilor, într’un alt material vom dezvolta.

Austria avea să participe la prima împărțire a Poloniei în 1772, anexând Galiția. După acel moment, regiunile poloneze și ucrainene stăpânite de Austria aveau să devină ”Regatul Galiției și Lodomeriei”, denumire care sublinia pretențiile Ungariei iezuite asupra acestor teritorii. După a treia împărțire a Poloniei, Regatului i’a mai fost adăugată Galiția apuseană (Galiția Nouă). Orașul Lemberg a devenit capitala noii entități. Conducerea regatului era dominată de aristocrația poloneză, în ciuda faptului că majoritatea populației, în principal în zona estică, era formată din români mărgineni , azi ucraineni sau ruteni, cum erau cunoscuți în acea perioadă. În afară de români ucrainieni și polonezi, regiunea era locuită și de evrei khazari, care erau concentrați în special în regiunile estice.

În timpul primilor zeci de ani de stăpânire austriacă, Galiția a fost guvernată direct de la Viena, birocrația austriacă (formată din germani și cehi germanizați) a aplicat în regiune o serie de reforme. Aristocrația locală a primit garanții cu privire la anumite drepturi, drepturi care au fost însă puternic îngrădite. Foștii iobagi au devenit supuși ai legii statului austriac, fiind scoși de sub dominația marilor moșieri. Țăranilor le’au fost garantate anumite libertăți personale, cum ar fi acela de a se căsători fără permisiunea moșierului. Obligațiile de muncă ale țăranilor au fost definite foarte clar și au fost limitate, ei putându’se adresa în chestiunile legale direct curților de justiție austriece de orice nivel.

Biserica ”Unită” de Rit Răsăritean a fost redenumită ”Greco-Catolică”, punând’o astfel pe picior de egalitate cu Biserica Romano Catolică. Greco-catolicii au reușit în aceste condiții să creeze, și cu ajutorul autorităților austriece, mai multe seminare și să’și aleagă un mitropolit. Toate reformele au fost acceptate cu greu de către aristocrația locală, dar au fost primite foarte bine de majoritatea populației, atât cea poloneză cât și cea ”ucraineană”, ceea ce a dus la apariția unui curent favorabil împăratului de la Viena, atitudine care nu s’a schimbat până la sfârșitul dominației austriece. Pe de altă parte, noua posesiune imperială a asigurat Vienei venituri suplimentare, iar din rândul populației locale au fost recrutați numeroși soldați pentru armată.

Regatul Galiției între 1815 – 1860

În 1815, ca urmare a deciziilor Congresului de la Viena, orașul Lublin și regiunile înconjurătoare (cea mai mare parte a Galiției de vest și a Galiției Noi) au fost cedate de Austria în favoarea Poloniei Congresului, (aflată sub dominația Imperiului Rus). În schimb, regiunea Ternopil, inclusiv regiunea istorică a Podoliei sudice, a fost retrocedată de Rusia (care o stăpânea din 1809) Austriei. Marele oraș Cracovia și teritoriul înconjurător, (care fuseseră parte a Galiției Noi), au fost transformate în Orașul Liber Cracovia.

Deceniile al treilea și al patrulea au fost o perioadă de conducere absolutistă a Vienei, birocrația locală galițiană fiind formată din germani și cehi germanizați, deși unii dintre copii acestora din urmă au fost polonizați. După eșecul Insurecției din Noiembrie a polonezilor de sub ocupație rusă (1830 – 1831), la care au participat mai multe sute de voluntari galițieni, în Galiția au sosit numeroși refugiați polonezi. În deceniul al patrulea au apărut numeroase organizații clandestine poloneze, care au reușit să organizeze în 1846 Insurecția din Cracovia. Rebeliunea polonezilor a fost rapid înăbușită de autoritățile austriece, ajutate de țăranii locali, rămași loiali împăratului.

Insurecția s’a manifestat doar în partea vestică a Galiției, populată de polonezi. Insurecția a adus în prim plan și conflictul dintre nobilimea autoproclamată ”patriot” și țărănimea lipsită de înțelegere pentru idealurile naționaliste. Ca urmare a eșecului revoltei, Cracovia, care funcționase până atunci ca ”oraș-republică liberă”, a devenit parte a Galiției și și’a pierdut statul de capitală în favoarea Lembergului.

În partea răsăriteană a Galiției, a început să se manifeste în deceniul al patrulea și semnele redeșteptării naționale a rutenilor. Activiștii nationaliști – în principal seminariști greco-catolici – afectați de mișcările romantice europene și de exemplul fraților slavi din alte părți, în special din Ucraina răsăriteană de sub controlul rus, și’au îndreptat atenția spre popor și spre limba maternă. În 1837, așa-numita ”Triada Ruteană” condusă de Markian Șașkevici au publicat ”Nimfa Nistrului”, o colecție de cântece populare și povestiri în limba ruteană. Autoritățile austriece și Mitropolitul greco-catolic au interzis cartea.

În 1848 a izbucnit Revoluția din Viena alte regiuni ale Imperiului Austriac. La Lemberg a fost format Consiliul Național Polonez și Consiliul Suprem Ucrainean (Rutean). Într’o încercare de contracarare a acțiunilor revoluționare, guvernatorul austriac Franz Stadion a abolit ultimele obligații feudale ale țăranilor. Cererile polonezilor pentru autonomia Galiția au fost întâmpinate de propunerile ucrainenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea regiunii în două entități naționale: poloneză în vest și ucraineană în răsărit. Revoluția din Lemberg a fost înăbușită de trupele imperiale, care au atacat orașul cu artileria și infanteria.

După revoluția de la 1848 a urmat un deceniu de absolutism, dar pentru a opri agitația naționalistă poloneză, a fost numit în funcția de vicerege nobilul polonez podolian Agenor Gołuchowski. El a început polonizarea administrației și a respins cererile rutenilor pentru împărțirea provinciei. El a încercat fără succes să forțeze Biserica Greco Catolică să treacă la folosirea calendarului gregorian și pe ucraineni să treacă la alfabetul latin și să renunțe la cel chirilic.

Steagul Regatului Galiției și Lodomeriei între (1849–1918)

După înfrângerea suferită de austrieci în Italia în 1859, imperiul a intrat într’o perioadă a experimentelor constituționale. În 1860, guvernul de la Viena a urmat sfatul viceregelui Galiției, Agenor Gołuchowski și a emis Diploma din Octombrie, prin care se statuta o federalizare limitată a imperiului. Reacția negativă a populației din teritoriile locuite de majoritatea vorbitoare de limbă germană a dus la o schimbare. În februarie anul următor a fost emis Patenta din Februarie, care punea capăt acestei încercări de descentralizare. Cu toate acestea, Galiției i s’a permis să aleagă o Dietă (adunare legislativă). Dacă la începuturile ei, adunarea aceasta avea în rândurile ei aproximativ o jumăte dintre membri proveniți din rândul țărănimii prohabsburgice poloneze și ucrainene, iar chestiunea națională ucraineană a fost pusă pe ordinea de zi, presiunile administrative au limitat eficacitatea ei.

Treptat, Dieta Galiției a ajuns să fie dominată de aristocrația poloneză, favorabilă autonomiei. În același an, în teritoriile poloneze aflate sub dominația țaristă au izbucnit o serie de tulburări, care și-au făcută influența și în Galiția. În fața amenințărilor naționaliste poloneze, administrația de la Viena a hotărât desființarea Dietei.

După izbucnirea unei noi serii de revolte în teritoriile poloneze aflate sub dominația țaristă, guvernul austriac a proclamat starea de asediu în Galiția în perioada 1864 – 1865, trecând la suspendarea anumitor drepturi civile.

Anul 1865 a marcat renașterea ideilor federaliste, așa cum fuseseră sugerate de Gołuchowski. Reprezentanții nobilimii poloneze au reluat tratativele de autonomie cu guvernul de la Viena. Rutenii se simțeau în această perioadă abandonați de guvernanții de la Viena. Naționaliștii ”Rutenii Vechi”, organizați în jurul nucleului de la Catedrala greco-catolică Sfântul Gheorghe, și’au întors privirile către Rusia. Printre aceștia s’au remarcat un grup extremist al rusofililor ucraineni. În același timp s’a dezvoltat o mișcare intelectuală ucrainofilă influențată de scriitorul ucrainean Taras Șevcenko. Această mișcarea a asigurat publicarea unor lucrări literare în limba localnicilor și a înființat o rețea de case de lectură. Activiștii acestei mișcări au fost numiți „populiști”, iar mai târziu au fost numiți simplu „ucraineni”. În ciuda acestor dezvoltări naționaliste, majoritatea rutenilor mai sperau încă că li se va recunoaște identitatea etnică și va avea loc o împărțirea a Galiției pe principii etnice.

În 1866, după Bătălia de la Sadova și înfrângerea austriecilor în războiul austro-prusac, Imperiul Austriac a început să aibă tot mai multe probleme interne. Împăratul Franz Iosif, într’o încercare de a lărgi sprijinul pentru monarhie, a început negocierile cu nobilimea maghiară. Unii dintre membrii guvernului, printre care și premierul Richard von Belcredi, l’au sfătuit pe împărat că accepte compromisuri constituționale cu naționalitățile imperiului și să creeze o structură federală a statului. Belcredi se temea că o înțelegere exclusivă cu ungurii nu va face decât să scadă sprijinul restului naționalităților din imperiu. Împăratul a considerat însă că nu este cu putință să ignore puterea și influența nobilimii maghiare, care nu era dispusă să accepte decât un compromis bazat pe dualismul puterii între maghiari și austrieci.

În cele din urmă a avut loc ”Ausgleich”– Compromisul din februarie 1867, în urma cărui Imperiul Austriac a fost reformat și transformat în Imperiul dualist Austro-Ungar. Deși planurile polonezilor și cehilor pentru includerea teritoriilor locuite de ei într’o structură federală au eșuat, în Galiția a început să se dezvolte un proces lent, dar continuu, de liberalizare politică. Reprezentanții aristocrației și intelectualității poloneze au cerut împăratului o mai mare autonomie a Galiției. Dacă cererile polonezilor nu au fost acceptate la început, în cursul anilor care au urmat au fost făcute concesii importante în chestiunea autonomiei Galiției.

Galiția a devenit autonomă ”de facto” din 1873 în cadrul statului austro-ungar, iar limba poloneză a primit statutul de limbă oficială. De asemenea, și limba ucraineană a început să fie folosită într-o mai mare măsură în administrație. Procesul de germanizare a fost oprit, iar cenzura a fost ridicată. Galiția era subiect al părții austriece a monarhie dualiste, dar Dieta (Seimul) Galiției și administrația provincială s’au bucurat de drepturi vaste, în special în domeniul învățământului, culturii și afacerilor locale.

Mutarea centrului de greutate politică de la Viena spre clasa avută poloneză nu a fost văzută cu ochi buni de ruteni, a căror orientări politice s’au divizat clar între rusofili și naționaliștii ucraineni. Atât austriecii cât și polonezii îi considerau trădători pe rusofili și puterea a inițiat o serie de procese politice pentru discreditarea lor. În 1880, s’a parafat un acord între polonezi și ”populiștii” ucraineni, prin care se prevedea ucrainizarea parțială a sistemului de învățământ public în Galiția răsăriteană și o serie de concesii făcute publicațiilor ucrainene. Ca urmare, mișcarea națională ucraineană s’a întărit rapid în regiunile locuite de ruteni și, în ciuda unor reculuri repetate, la începutul secolului al XX-lea, această mișcare a înlocuit aproape complet mișcarea ruteană în lupta pentru putere cu facțiunea poloneză. De’a lungul acestei perioade, ucrainenii nu au renunțat nicio clipă la cererile tradiționale ale rutenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea provinciei în două regiuni: poloneză în vest și ucraineană în est.

Un alt steag plagiat este cel al Persiei prezentat aici.

Începând cu ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a apărut o mișcare de emigrare de masă a țăranilor galițieni. Emigrația a început ca o deplasare sezonieră în Germania (țară reunificată de puțină vreme și foarte dinamică din punct de vedere economic) și a continuat cu o migrațiune de amploare transatlantică, în Statele Unite ale Americii, Canada și Brazilia. Migrația a avut ca principală cauză condițiile economice grele din Galiția și sărăcia din regiunile rurale. Primii emigranți au fost cei din vest, populată de polonezi, urmați la ceva verme și de ucrainenii din est. La această amplă mișcare de migrație au participat toate naționalitățile din regiune: polonezii, ucrainenii, evreii și germanii. Polonezii au migrat în principal în New England și statele Vestului Mijlociu American, dar și în alte regiuni ale SUA, Brazilia sau Canada. Ucrainenii au emigrat în SUA, Canada și Brazilia. Un grup foarte numeros din sudul Podoliei a emigrat în Canada apuseană. Evreii au emigrat direct în Americi, sau după o perioadă intermediară de locuire în alte regiuni ale Austro-Ungariei. La Marea Emigrație Economică au participat mai multe sute de mii de oameni. Numărul celor emigrați a crescut neîncetat până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial în 1914. Războiul a dus la încetarea temporară a emigrației, care a fost reluată după sfârșitul conflictului mondial, dar la proporții mult mai mici decât în perioada antebelică.

Ucrainenii din estul Galiției și din Volînia învecinată formau aproximativ 12% din populația Poloniei și reprezenta cea mai mare minoritate națională a tinerei republici. Politica guvernului de la Varșovia față de minorități a fost una agresivă, ceea ce a dus la apariția unei mișcări clandestine – Organizația Naționaliștilor Ucraineni.În timpul Primului Război Mondial, Galiția a fost unul dintre cele mai sângeroase teatre de luptă a Puterilor Centrale și Imperiului Rus. Forțele ruse au reușit să ocupe cea mai mare parte a teritoriului Galiției în 1914. Rușii au fost respinși în primăvara și vara anului 1915, în urma unei acțiuni cobinate germano-autro-ungare.

În 1918, Galiția apuseană a devenit parte a statului polonez renăscut. Populația locală ucraineană și’a proclamat pentru puțină vreme independența în Galiția estică, unde a fost fondată Republica Populară a Ucrainei Occidentale. În timpul războiului polono-sovietic, bolșevicii au încercat să creeze un stat marionetă, ”RSS Galițiană”, în estul regiunii, care a rezistat numai câteva luni. Până în cele din urmă, întreaga regiunea a fost ocupată de polonezi. Anexarea Galiției răsăritene de către polonezi nu a fost acceptată niciodată de naționaliștii ucraineni, dar a fost recunoscută de comunitatea internațională în 1923.

Varianta poloneză pentru Galiția este Galicja, nu Halicz, care se referă la un oraș mic, o capitală al unui ducat rutean din Evul Mediu timpuriu. Din câte știm varianta ucraineană pentru Galiția este Halychchyna.

Când se menționează Lodomeria, trebuie să știm că este o formă latinizată de la ”Vladimir din Volînia” (Wlodzimierz) sau Vladimir Volhynsky. Lodomeria a fost un termen inventat de habsburgii din Austria atunci când au fondat ”Regatul Galiției și Lodomeria” în 1772.

Sursa: crwflags.com, clasate.cimec.ro,  Webster New, Dicționar Geografic, 1988, Enciclopedia Ucrainei.

Citiți și:  STEMA ARDEALULUI ARE DOAR ELEMENTE DE SIMBOLISTICĂ ANCESTRALĂ ROMÂNEASCĂ !

sau: ETNOGENEZA, CONTINUITATEA ROMÂNILOR ȘI PALEOGENETICA

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

PILA ROMÂNIEI DE LÂNGĂ TRUMP ȘI AFACEREA ROȘIA MONTANA

Românca Jenny (Zaharia) Paulson și John Paulson, legăturile de prietenie dintre familia Paulson şi actualul preşedinte al SUA, Donald Trump, și cum a reușit românca noastră să’l convingă să candideze.
Întrebarea care se ridică acum, este cum va reuși Guvernul României să profite de prezența româncei în anturajul celui mai puternic om al lumii? Pentru că Jenny Paulson, fostă Zaharia, cea mai bogată româncă, este pe lista scurtă pentru postul de ambasador SUA la Bucureşti.

Datele recente ale organizaţiei britanice Oxfam arată că cele 80 de persoane cele mai bogate din lume controlează nu mai puţin de jumătate din bogăţia mondială.
Cei mai bogaţi oameni din lume, reprezentând 1% din populaţia globului, au deţinut în 2016 o avere cumulată echivalentă cu cea deţinută de restul de 99% din populaţia lumii. Cei înstăriţi îşi folosesc resursele şi pentru a influenţa deciziile politice în propriul lor beneficiu.

În 2015 în Statele Unite s’au cheltuit circa 400 de milioane de dolari în activităţi de lobby. Pe de altă parte există evaziunea fiscală pe scară extinsă practicată de mediul de afaceri, mai ales cu ajutorul paradisurilor fiscale.

În topul celor mai bogaţi oameni din lume se află şi românca Jenny (Zaharia) Paulson, soţia miliardarului american John Paulson.
Nu se cunosc prea multe informaţii din timpul în care aceasta a trăit în România. Ea a renunţat la cetăţenia română atunci când a fost naturalizată în SUA, iar din anul 2000 este căsătorită cu John Paulson, miliardar care controlează compania Paulson & Co.

Jenny Zaharia a fost asistenta personală a lui John, iar de când s’au căsătorit, apare rareori în public şi atunci la evenimente caritabile. John Paulson, 59 de ani, are o avere estimată la 14 miliarde $, fiind clasat pe locul 73 în topul celor mai bogaţi din lume (Forbes), de când a dat lovitura pe criza imobiliară, pariind masiv pe colapsul pieţei imobiliare.

John Paulson, proprietarul companiei Paulson & co, este un abil manipulant al piețelor financiare, care a reușit să strângă o avere bunicică, de câteva miliarde de dolari. Printre cele mai bune afaceri realizate de Paulson se poate nominaliza specularea crizei financiare din 2007, când fondul său de investiții a câștigat peste 15 miliarde de dolari. Astfel în 2007, Paulson & Co a obţinut un profit net de 15 mld. $, din care 4 mld. $ au fost câştigurile personale ale lui John. Investitorul a repetat isprava şi anul următor obţinând un profit total de 5 mld. dolari, din care 2 mld. partea sa. Paulson a preluat în 2013 producătorul de piane Steinway pentru 512 milioane de dolari.

John Paulson este una dintre personalitățile cu un cuvânt greu în lumea Wall Street, care a susținut încă de la început candidatura lui Trump la prezidențiale.

Deşi preferă să fie mai discretă decât soţul ei, românca Jenny Paulson este cel puţin la fel de abilă atunci când vine vorba de business, iar aceasta, alături de miliardar, s’a apropiat de afaceristul care a cucerit Casa Albă încă din perioada în care ideea unei candidaturi părea doar ceva îndepărtat. Cea mai bogată româncă din lume a început să’i câştige încrederea afaceristului şi, alături de Paulson, l’a convins că dorinţa acestuia de a deveni preşedintele celei mai puternice ţări din lume, merită să fie pusă în aplicare.

Mai mult decât atât, Jenny Paulson a pus în joc sume enorme pentru campania lui Trump, ajungând inclusiv în presa americană cu unul dintre evenimentele organizate pentru strângerea de fonduri, având drept invitaţi doar oameni foarte importanţi, care şi’au permis să achite suma minimă cerută pentru participare. În iunie, Paulson a găzduit o acțiune de strângere de fonduri pentru candidatul republican, într’un club exclusivist din Manhattan, Le Cirque, unde plăcerea de a fi văzut în lumea bună a New-York-ului a costat de la 250.000 de dolari în sus. Atunci, cea mai bogată româncă din lume a achitat, la fel ca soţul ei, suma impresionantă, nefiind de altfel prima dată când a ”aruncat” cu bani pentru ca Trump să fie ales în fruntea statului!

Încă din luna august, recunoștința lui Trump s’a revărsat asupra lui Paulson, acesta fiind cooptat în echipa consilierilor economici ai miliardarului. Presa americană notează că printre altele conturile susținătorilor lui Donald Trump, inclusiv cele ce’i aparțin lui John Paulson vor fi extrem de încântate de deciziile economice ale noului executiv american, ce s’a instalat la Casa Albă în acest an. Soții Paulson fac acum parte din oamenii cei mai apropiaţi şi mai de încredere din jurul lui Donald Trump, acesta având grijă să le ceară constant sfatul în privinţa deciziilor politice.

Se speculează pe seama alegerii lui Trump pentru importanta funcție de ambasador în România! De ce?

Iată câteva răspunsuri:
Donald Trump a fost sfătuit intens de românca Jenny să candideze pentru funcția de președinte, iar americanul John i’a furnizat o sumă importantă pentru campania electorală.
Jenny este foarte bună prietenă cu Melania, actuala soție a lui Donald, iar Trump îi poartă o vie recunoștință miliardarului John Paulson pentru că în momentele financiare de cumpănă a primit ajutor substanțial, câteva sute de milioane de dolari, pentru a ieși din faliment.

Pentru interesele familiei Paulson în România și de ce ar trebui să pariem la Bursa de la Toronto pe acțiunile Gabriel Resources = indice GBU? Pentru că în mai 2017 acțiunile GBU valorează doar 0,37 dolari (vezi graficul de mai jos) la Bursa de la Toronto, iar după ce va fi nominalizată Jenny Paulson ca ambasador al SUA la București acestea probabil vor crește.

Dar ce legătură are familia Paulson cu Gabriel Resources de ar putea să influențeze creșterea acțiunilor GBU pe Bursa de la Toronto?

Ei bine, Jenny & John Paulson au o legătură de mai multe ”interese” cu proprietatea Gabriel Resources Ltd!

Citiți și:  SOROȘ ESTE ACUZAT CĂ URMĂREȘTE PRĂBUȘIREA EURO ȘI GERMANIA

Un ”cvintet de vis” susține cauza fiscală în fața Congresului American:

Miliardarii speculatori George Soroș, Jim Simons, John Paulson, Philip Falcone și Kenneth Griffin, în aceeași cameră, la aceeași masă !!!

În iulie 2016, ANAF a suspectat o fraudă uriașă la Roșia Montană Gold Corporation, când o echipă de inspectori ANAF au concluzionat că Roșia Montană Gold Corporation S.A. – RMGC (deținută de Gabriel Resources), ar fi comis în perioada 2010–2016 o fraudă fiscală cu TVA de peste 42 de milioane de lei, circa 10 milioane de dolari.

După control, RMGC a făcut contestație. La sfârșitul lunii septembrie 2016, Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor a casat parțial evaluarea și a decis să se reia inspecția privind evaziunea cu TVA, pentru aceeași perioadă, dar cu o altă echipă de inspectori.

Numai că, odată cu noua inspecție, în paralel cu noul control dedicat posibilei fraude cu TVA, o altă divizie din ANAF a demarat o anchetă extinsă pe perioada 1997–2016 solicitând date și documente despre activitățile operaționale și despre tranzacțiile efectuate de Roșia Montană Gold Corporation S.A.
Ei bine, noua anchetă extinsă i’a scos din sărite pe acționarii RMGC care consideră că solicitările ANAF, foarte multe documente solicitate, cantități de informații și explicații privind tranzacțiile cu toți furnizorii săi și tranzacțiile financiare ale RMGC – sunt exagerate.

Șefii companiei Gabriel Resources consideră că ANAF și’a depășit cu mult atribuțiile, că amploarea și profunzimea solicitărilor sunt în mod intenționat abuzive.

Motivul? Pentru a intimida patronatul RMGC și a solicita stoparea procesului pe care l’a deschis statului român.

Așadar, apare întrebarea legitimă:

Oare viitorul Ambasador al SUA la București, soția unuia dintre miliardarii americani interesați direct de finanțele companiei Gabriel Resources, doamna Jenny Paulson, va interveni pe lângă statul român pentru a aplana dualul conflict?

Evident intervenția doamnei ambasador Paulson va fi făcută în spatele ușilor închise.
Dar, pe Bursa de la Toronto o astfel de informație, soția unuia dintre ”inițiați” care va fi ajuns Ambasador în România unde RMGC are probleme cu legea fiscală, va conta enorm.

Efectul? Acțiunile Gabriel Resources – GBU vor crește simțitor în următoarea perioadă.

Există un argument serios așa după cum rezultă din ”Graficul pe 10 ani al variației acțiunilor GBU pe Bursa de la Toronto”:

De câte ori a intervenit președintele Traian Băsescu în problema exploatării minei de la Roșia Montană, imediat acțiunile GBU au crescut… mefistofelic! Iar această influență pe bursă a deciziilor politice ale lui Băsescu sunt exact ce a afirmat chiar el, atunci când a spus că va fi un Președinte Jucător.

Dar câți s’au gândit la ce a vrut să spună cu adevărat?

Iar cine a avut informații, adică doar cei inițiați, și au știut să joace pe bursă au câștigat bine din ”jocul de glezne al lui Băsescu!

Tehnica e simplă: cumperi în cădere, un minim programat, și vinzi în creștere, un maxim previzibil! Roșia Montană produce bani la Bursa de la Toronto, iată mai jos câteva date ce pot fi ușor corelate cu graficul mai jos pe 10 ani și vă puteți întreba retoric:

Cine a făcut parte din mulțimea inițiaților și a pariat pe acțiunile GBU în perioada 2009-2012?

Campanie 2009: Președintele Băsescu aprobă proiectul Roșia Montană, prețul acțiunilor se dublează;

30 decembrie 2009. Președintele reales Traian Băsescu anunță că proiectul va fi discutat în CSAT. În primele zile ale lunii ianuarie, acțiunile cresc cu 1,8%.

14 iulie 2011: La intervența lui Băsescu, se emite certificatul de descărcare de sarcină arheologică. Gabriel Resources a câștigat pe bursă peste 9%:

18 iulie 2011: Traian Băsescu vorbește la Grupul de Dialog Social despre necesitatea exploatării resurselor. Pe bursa de la Toronto se vând 617.500 de acțiuni Gabriel Resources, valoarea tranzacțiilor cu acțiunile companiei canadiene fiind de 5,06 milioane de dolari americani. Acțiunile cresc cu peste 2%.

Protest împotriva exploatării de la Roșia Montană solicitată intens președintelui Traian Băsescu de John Paulson, unul dintre acționarii importanți ai companiei Gabriele Resources, soțul viitorului Ambasador al SUA la București, Jenny Paulson

22 august 2011: Traian Băsescu susține proiectul Roșia Montană. Acțiunile Gabriel Resources fac un salt de 9%.

30 august 2011: Reacții în presa națională și internațională după vizita lui Băsescu la Roșia Montană. Acțiunile de pe bursa canadiană cresc cu 11%, cel mai mare salt înregistrat de Gabriel Resources de la începutul anului 2011.

8 noiembrie 2012: Băsescu readuce Roșia Montană în discuție, la întâlnirea cu FMI. Preţul acţiunilor crește cu peste 13%

27 decembrie 2012: Efectul referendumului anti-Gabriel Resources se resimte pe bursă.

Acţiunile intră din nou pe o pantă descendentă, efect aproape devastator pentru valoarea unei acțiuni Gabriel Resources, deși rezultatele referendumului referitor la repornirea mineritului şi exploatarea de la Roşia au fost favorabile.

În comună s’au prezentat la urne 66 % dintre cetăţenii cu drept de vot, dintre care 78,75 la sută s’au pronunţat în favoarea cianurii, iar 19,44 împotrivă! Sunt cifre care, deşi invalidate, reprezintă dovada că deceniul de campanie agresivă în care canadienii au investit fonduri imense a dat rezultate, mai ales că de cealaltă parte alternativele au fost mult mai abstracte. Pe plan judeţean, au votat 43 la sută dintre cetăţeni, 62 % dintre aceştia fiind favorabili mineritului, pentru că nici în celelalte foste localităţi miniere din Alba nu curge lapte şi miere, iar ”strategiile” de stat ori private nu au reuşit înlocuirea mineritului falimentar cu vreo altă activitate economică.

Cu toate acestea, acțiunile nu și’au mai revenit din 2012, Traian Băsescu nereușind până la sfârșitul mandatului în 2014 să mai influențeze simțitor evoluția acțiunilor Gabriel Resources, și nici redeschiderea exploatărilor la Roșia Montană.

Jurnaliștii americani estimează că Paulson și grupul de interese pe care îl reprezintă au mizat pe un loz câștigător, și că vor reuși să câștige câteva miliarde de dolari. Este vorba de acțiunile fondurilor de garantare a investițiilor imobiliare, Federal Housing Finance Agency și Federal Home Loan Mortgage Corporation, protejate de stat și oprite de la tranzacții bursiere în timpul crizei financiare din 2008, pe care Paulson și asociații săi le’au răscumpărat la prețuri derizorii, sperând că la un moment dat vor avea posibilitatea de a face presiuni asupra guvernului american pentru a recapitaliza aceste instituții.

Și momentul a sosit, analiștii economici fiind de părere că această acțiune este în topul priorităților pentru viitoarea Administrație Trump, iar câștigul ar putea fi enorm, estimându’se că prin plasarea lor la bursă, o acțiune ar putea sări de la o valoare de câțiva cenți la 30-40 de dolari.

De asemenea, Proiectul aurifer eșuat de la Roșia Montană ar putea deveni un subiect de discuție între statul român și noua administrație de la Washington, prin prisma persoanelor implicate și a intereselor financiare foarte mari care se învârt în jurul acestei povești. John Paulson, unul dintre cei mai importanți finanțatori ai campaniei electorale a noului președinte al SUA, Donald Trump, și totodată prieten apropiat al acestuia, deține o felie importantă din proiectul minier muribund, aflat în dispută la International Centre for Settlement of Investment Disputes – ICSID.

Secretul care acoperă procesul dintre Gabriel Resources Ltd. și România, cu o miză de 4 miliarde de dolari, arată că, dincolo de modul în care se apără cele două părți, este posibilă o înțelegere ”la masa verde” care ar putea duce chiar la un restart al proiectului. Posibilitatea repunerii în discuție a proiectului a fost adusă recent în discuție și de către mai multe organizații ostile investiției, într’un raport internațional făcut public recent de către Corporate Europe Observatory. Procesul are loc în baza tratatelor internaționale semnate între România și Marea Britanie și Canada (unde Gabriel Resources Ltd. are filiale), dar acționarii sunt din mai multe țări.

Influența lui Paulson la Casa Albă este deja foarte mare și este evidentă. Într’un interviu pentru CNBC, una dintre televiziunile americane foarte importante, ”magnatul american al aurului”, cum îi place să fie numit, a declarat că politicile economice ale lui Trump în legătură cu veniturile post-taxe vor duce la un impuls semnificativ de creștere asupra câștigurilor din tranzacționarea acțiunilor. Aceasta este una dintre contribuțiile miliardarului american la strategia economică a noului președinte. Doar principiile morale l’ar putea reține pe Paulson să nu își apere interesele directe prin prisma influenței pe care o are și în cazul proiectului de la Roșia Montană. Iar principiile morale nu sunt din păcate, punctele tari ale unuia dintre cei mai duri jucători de pe Wall Street.

Implicarea acestuia în proiectul din Munții Apuseni nu a rămas neobservată, când Paulson a cumpărat 16% din acțiunile companiei, casa acestuia din New York fiind pichetată săptămânal de un grup de români stabiliți în SUA.

Deși au fost invitați în biroul său, oamenii au refuzat să se întâlnească cu acesta, preferând o corespondență scrisă. Protestatarii au avut atunci și un mic succes, venind la protest cu o oră mai devreme și reușind ”să-l prindă” pe Paulson când se întorcea de la alergarea de dimineață. Casa acestuia a mai fost vizitată în trecut și de protestatarii din cadrul mișcării ”Ocupy Wall Street”.

Protestatarii, imigranţi români, s’au adunat în faţa casei lui Paulson pentru a’i cere miliardarului să îşi retragă investiţiile din compania canadiană Gabriel Resources, care de 14 ani încearcă să obţină acordul Guvernului român pentru deschiderea celei mai mari mine de aur în aer liber din Europa.

Paulson şi’a atras nemulţumirea protestatarilor deoarece este cel mai mare susţinător financiar al Gabriel. Ulterior, protestatarii au descoperit că soţia sa, Jenny Zaharia, este româncă.

Grupul de manifestanţi era supărat că nu au venit mai mulţi români din New York, în timp ce zeci de mii de persoane se reunesc pe străzile oraşelor din România în demonstraţii cu care ţara nu s’a mai confruntat de la revoluţia din 1989.

”Credem că mina de la Roşia Montană va fi în conformitate cu normele UE şi este similară altor mine care operează în siguranţă folosind aceeaşi tehnologie şi substanţe chimice în multe părţi ale lumii”, spunea Paulson într’un comunicat cu ocazia protestului.

Aceasta nu este pentru prima dată când casa lui Paulson este pichetată. În toamna lui 2011, casa lui a fost vizată de protestatarii din cadrul mişcării Occupy Wall Street.

Cine este John Paulson?

Bunicii materni ai lui John Paulson au fost evrei emigranți din România și Lituania. A fost numit ”unul dintre cele mai proeminente nume din lumea finanțelor mondiale”, fiind considerat totodată unul dintre oamenii care au acumulat cea mai mare avere din istoria burselor de pe Wall Street.

Proprietățile sale imobiliare se întind în toată lumea, din stațiunile de lux, pe plajele însorite și până în zona zero a New Yorkului.

Procedurile care l’au îmbogățit țin de speculațiile inteligente pe bursă, uneori la limita legală, însă aproape întotdeauna dincolo de limita morală. În ultimii ani a devenit un investitor major în aur, fiind interesat de proiectul de la Roșia Montană, într’un moment foarte vulnerabil pentru investiție.

Familia Jenny & John Paulson are mari interese în România

De asemenea, viitoarea ambasadoare are ”interese” și în compania Delphi din România, companie care dă de muncă la peste 10.000 de români.

Miliardarul american John Paulson, care controlează fondul Paulson & Co, se află și în spatele companiei Delphi, producătorul american de componente care deține în România patru fabrici.
Paulson & Co, cel mai mare acţionar al Delphi, a avut un pachet de 22%, dar a redus această cotă la 15%. Fondul deţinut de Paulson a vândut aproape 24,2 milioane de acţiuni dintr’un total de 27,7 milioane scoase la vânzare, cu o valoare totală de 665 mil. dolari (488 mil. euro).

Delphi este o fostă divizie a gigantului american General Motors. Ca să înțelegeți dimensiunea afacerii familiei Paulson în România, vă spunem că una dintre fabricile deținute de Delphi, la Iași, DELPHI DIESEL SYSTEMS ROMANIA SRL a avut o cifră de afaceri de peste 425 de milioane de euro și a înregistrat un profit net de circa 9,3 milioane de euro în 2015.

În acest moment Delphi are peste 10.000 de angajați în cele patru fabrici din România.
Așadar, Jenny Paulson, viitorul ambasador al SUA la București, are mari interese financiare în România!

Povestea demnă de basmul ”Cenușăreasa” a lui Jenny Paulson, cea mai bogata româncă din lume al cărei destin ar putea fi oricând scenariul unui film:

Din studenta care a fugit in SUA, unde s’a chinuit să se întrețină, Jenny Paulson a ajuns să aibă o avere estimată la 7 miliarde de dolari. Jenny era la începutul anilor ’90, studentă și a decis să plece din țară tocmai în SUA, unde o aștepta fratele ei, George, sportiv de performanță, și care la rândul lui se refugiase în New York, fugind de la o competiție europeană.

Ajunsă pe ”Tărâmul făgăduinței”, tânăra româncă a reușit să facă bani, fiind la un moment dat, a lucrat chiar și reporter la o televiziune românească din New York.

L’a cunoscut pe miliardarul John Paulson în 1995, la un an după ce acesta își deschisese firma care avea să fie afacerea vieții lui, Paulson & Co, unde avea nevoie de o secretară-asistentă, iar românca părea să poată face față cererilor postului.

La acea vreme, americanul avea 45 de ani, vârstă până la care își construise o reputație de playboy în cercurile exclusiviste newyorkeze, de bărbat șarmant mereu înconjurat de frumuseți, iar românca Jenny nu făcea nici pe departe notă discordantă, lucru pe care l’a remarcat și noul ei șef.
Primii ani în serviciul magnatului nu au fost ușori pentru Jenny, acesta vărsându’și nervii în repetate rânduri pe asistenta sa, atunci când o afacere nu’i ieșea cum voia. Deloc imună la presiunea de la locul de muncă, românca le’a mărturisit prietenilor ei ca ar vrea să demisioneze, dar nu putea să o facă, pentru că avea nevoie de bani.

Trei ani mai târziu, relația ei cu șeful avea să se schimbe pentru totdeauna. În 1998, observând că mai toți prietenii lui erau însurați, John Paulson a decis să’și pună pofta de petreceri în cui și să se așeze și el la casa lui.

Și’a făcut o listă cu trăsăturile pe care trebuia sa le aibă femeia ideală, lista în capul căreia stătea următoarea cerință:

”Să fie voioasă”.

Acela a fost momentul în care Paulson a avut o revelație: românca Jenny era exact ceea ce’și dorea.

”Jenny nu obișnuia să bea, să fumeze, să piardă nopțile prin oraș”, a explicat el, peste ani.

După ce a admirat’o în tăcere, cuceritorul Paulson și’a luat inima în dinți și a invitat’o pe Jenny în oraș. Femeia l’a refuzat, pe motiv ca nu ar fi fost profesionist să iasă cu șeful ei.
Paulson nu s’a dat bătut și, săptămână de săptămână, timp de mai bine de un an, a invitat’o pe româncă în oraș. Disperată, Jenny i’a cerut să o dea afară, pentru că numai așa va accepta să iasă cu el.

El a schimbat abordarea și a încercat să’i câștige inima oferindu’i excursii în locuri la care ea nici nu îndrăznea să viseze, excursii pe care ea le’a refuzat. În cele din urmă, românca a acceptat să ia prânzul cu el. Așa a început o serie de mai bine de 200 de întâlniri în secret. Șase luni mai târziu, cu inima topită după Jenny, John Paulson a cerut’o de nevastă, iar femeia nu a mai avut puterea să’i spună ”nu”.

Românca are parte de atunci de o viață de poveste: s’a căsătorit, în 2000, cu bărbatul iubit, cu care are doi copii, Giselle şi Danielle, și cu care împarte o avere colosală, estimată la mai bine de 14 miliarde de dolari.

John Paulson, 57 de ani, are o avere estimată la 7,9 miliarde de dolari.

Jenny locuieşte în New York unde familia deţine o casă impresionată în Upper East Side. Cumpărată în anul 2004 cu 14,7 milioane de dolari, această casă, construită în 1917, a fost iniţial un club privat. Dar, aceasta nu este singura locuinţă a celor doi.

Paulson a mai cumpărat un apartament de două camere aproape de biroul său pe care a plătit 2,9 milioane de dolari în 2010. Acesta se află pe Fifth Avenue, unul dintre bulevardele celebre ale New Yorkului. Tot în New York, Jenny şi soţul ei mai au o casă care valorează 41 de milioane de dolari.

Familia mai deţine o casă de vacanţă în staţiunea Aspen, care în prezent este scoasă la vânzare cu 29,9 milioane de dolari. Soții Paulson vinde această reşedinţă deoarece a cumpărat o fermă în acelaşi stat, Colorado, de la un prinţ saudit pe care a plătit 49 de milioane de dolari.

Rămâne de văzut dacă și România va beneficia financiar și politic și dacă se va paria pe mâna Ambasadorului SUA româno-americanca Jenny Paulson, fostă Zaharia.

Sursă: capital.ro, secunda.ro, cancan.ro

Citiți și:  UN COLȚIȘOR DIN ROMÂNIA – BRAȘOV

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

 

ROMÂNI FIȚI MÂNDRI, UN MILION DE JERTFE A DAT ROMÂNIA ÎN 140 DE ANI

De la înfiinţarea statului modern, România a trecut prin trei războaie majore. Indiferent care au fost motivele declanşării lor de către puterile europene, românii și’au urmat propriile idealuri naţionale: independenţa, apoi întregirea naţională şi apărarea ţării în faţa pericolelor, de la est și de la vest, și, în sfârșit, reîntregirea naţională şi menţinerea ţării între naţiunile europene libere şi civilizate.

În urma Războiului de Independență și a Primului Război Mondial, românii au reuşit să’şi realizeze ţelurile care îi animaseră şi le dăduseră tăria de a spera şi lupta până la capăt, în pofida greutăţilor imense cu care s’au confruntat.

Pierderi ale Armatei Române în războaiele din secolele al XIX-lea şi al XX-lea
Întrucât în opinia publică circulă diverse cifre privind pierderile Armatei Române de’a lungul timpului, unele fanteziste, aş vrea să vă ofer datele la care istoriografia militară românească a ajuns, după cercetări minuţioase în arhivele româneşti şi străine. Oricum, cercetările sunt departe de a fi finalizate, dar informaţiile sunt credibile.

Efectivele angajate în aceste conflicte au fost numeroase, iar pierderile umane însemnate, datorită mai multor factori: slaba înzestrare asigurată pe timp de pace forţelor militare; raportul de forţe, îndeobşte nefavorabil; erori grave în planificarea strategică şi în conducerea trupelor; condiţiile de timp şi anotimp (la Stalingrad şi Caucaz în toamna anului 1942, cei aproape 400.000 de soldaţi români au fost prinşi de ”iarna rusească”, în ţinută de vară care nu a mai sosit până la terminarea luptelor) etc.

România a participat, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea la patru mari războaie:

1. 1877-1878 Războiul pentru Independenţă;

În Războiul de Independenţă, armata română a pierdut:
– 4.302 morţi şi dispăruţi, din care 40 de ofiţeri şi 15 medici;
– 3.316 răniţi din care 70 de ofiţeri.
De asemenea, în acest conflict armata a avut 19.084 de bolnavi din care 210 ofiţeri şi 74 de medici.

2. 1913 al Doilea Război Balcanic, primul consumându’se în anul 1912, fără participare românească.

În al Doilea Război Balcanic (1913) nu au avut loc ciocniri sau lupte, dar armata a avut 2.705 militari morţi, datorită epidemiei de holeră, declanşată în zona muntoasă a Balcanilor. În timpul incursiunii dincolo de hotarul sudic al ţării, care a durat 18 zile, perioadă în care militarii români nu au tras nici măcar un glonţ spre inamici, o epidemie de holeră s’a abătut peste Balcani, provocând multe decese în rândul tuturor armatelor aflate pe acest teritoriu.

Aproximativ 15.000 de militari români s’au îmbolnăvit, dintre aceştia decedând cam unul din cinci. Un număr de 2.705 de soldaţi români apar pe lista morţilor în cel de’al Doilea Război Balcanic, întocmită de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. Măsurile de carantină nu au fost respectate de comandanţii militari, holera fiind adusă la nord de Dunăre, continuând să facă victime şi după cel de’al Doilea Război Mondial.

Secvență a masacrului de la Bartolomeu, din 1916.

3. 1916-1919 Războiul (Re)Întregirii;

În timpul Războiului de Întregire, cercetările serioase din arhive arătă următoarea situaţie:

– 1913 ofiţeri şi 95.454 de soldaţi morţi pe front, în infirmerii sau spitale din ţară ca urmare a bolilor sau rănilor; aceştia au fost identificaţi nominal
– 248 de ofiţeri şi 51.177 de soldaţi morţi pe front, în ţară sau străinătate în împrejurări necunoscute; în mare parte ei sunt neindentificaţi
– 169 de ofiţeri şi 70.335 de soldaţi morţi în lagărele de prizonieri.
Numărul total al morţilor armatei române se ridică, prin urmare, la 2.331 de ofiţeri şi 216.966 soldaţi.

Numărul civililor morţi ca urmare a bătăliilor, rănilor ori tifosului exantematic este apreciat la circa 250.000. Nu intră aici decesele considerate normale.
Cifrele de mai sus sunt pentru Vechiul Regat. Dar, în anii Primului Război Mondial, sute de mii de români au luptat în armatele austro-ungare şi ruse. Numărul militarilor români, morţi sub steag străin este greu de apreciat. Cercetări estimative vorbesc de circa 50.000 de morţi pentru românii transilvăneni în anii 1914-1918.

4. 1941-1945 cu două secvenţe, unul sfânt 22 iunie 1941-23 august 1944 şi altul drept 23 august 1944-12 mai 1945

În al Doilea Război Mondial situaţia se prezintă astfel:

– campania din est: 71.585 de morţi, din care 3.113 ofiţeri, 1.823 de subofiţeri şi 66.649 de soldaţi;
– campania din vest: 21.053 de morţi din care 859 de ofiţeri, 776 de subofiţeri ţi 19.400 de soldaţi.
Total în cele două campanii: 92.620 de morţi, din care 3.372 de ofiţeri, 2599 de subofiţeri şi 86.049 de soldaţi.
La aceştia se adaugă 333.966 de răniţi 243.622 în Est şi 90.344 în Vest şi 367.976 de dispăruţi, cei mai mulţi prizonieri, din care 309.533 în Est şi 58.443 în Vest.

 

TOTAL:

Cifrele totale se ridică la 796.117 militari, 626.295 în Est şi 169.822 în Vest.

Cifrele evident sunt credibile, dar nu acoperă întreaga jertfă a românilor, pentru că în această cifră totală nu sunt prinși militarii români care au servit alte steaguri, cum ar fi cei din Ungaria, Serbia, Uniunea Sovietică, și nici civilii care au fost victime colaterale atâtor războaie.

Rămăşiţe umane ale unor prizonieri români,  se găsesc în continuare în gropi comune, așa cum a fost cea descoperită în Rusia anul trecut, și în care ar putea fi 15.000-20.000 de cadavre îngropate în anul 1943, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Printre victime se numără şi români. Groapa comună a fost descoperită în iunie 2016, la periferia oraşului rus Kirov, situat la 800 de km nord-est de Moscova, în stepa rusă.

Reprezentanţi ai Grupului de speologie italian San Martino au declarat că în groapa care are dimensiunile de 100/50 de metri sunt 15.000-20.000 de schelete, este vorba de resturi aparţinând unor militari decedaţi în primele luni ale anului 1943 după ce au fost luaţi prizonieri de armata sovietică după contraofensiva de la Stalingrad. După primele cercetări, au fost stabilite naţionalităţile unora dintre victime: italieni, germani, români şi unguri – prizonieri de război morţi de foame, de frig, de boli, în timp ce erau transportaţi cu trenul. De aceea au fost îngropaţi de’a lungul căii ferate. Cercetătorii ruşi Aleksei Ivakin şi Andrei Ogoljuk au estimat că în groapă ar putea fi între 15.000 şi 20.000 de schelete.

Așadar, putem aprecia undeva la peste un milion de români victime ale războaielor, direct sau indirect, fără riscul de a greși.

Când avem ocazia, să punem o floare la monumentele strămoșilor noștri, acolo unde suntem fiecare sau să aprindem o lumânare pentru toţi cei care, în uniformă sau în civil, si’au jertfit viaţa pentru țară, urmare acestor conflagrații!

Poate că bucuria și satisfacţia datoriei împlinite au stat la baza înflăcărării patriotice cu care românii au acţionat și după războaie. Efervescenţa care a cuprins întreaga ţară s’a materializat prin monumente înălțate prin care să’şi probeze patriotismul, respectul şi recunoştinţa faţă de cei care şi’au dat viaţa pentru acele măreţe idealuri.

În schimb, după cea de’a doua confruntare mondială, uitarea s’a cam aşternut în bună măsură peste oasele şi memoria celor căzuţi în luptă, iar reproşul și chiar răzbunarea s’au abătut asupra celor care supraviețuiseră campaniei din Răsărit.

Col. (r) Petrea Cujbă:

”Nepăsarea, neputinţa dar şi obedienţa unora, au făcut ca morţii pentru ţară, în campania din Est, să nu primească nici măcar minima recunoştinţă sau înțelegere datorată celor care și’au făcut datoria față de țară. Nu numai că nu au fost ridicate monumentele pe care le meritau ostașii căzuţi pe front, nu numai că oasele lor nu au primit locul de odihnă cuvenit, iar numele lor veşnica recunoştinţă, dar chiar şi cei care s’au încăpăţânat să rămână în viață au suferit prigoana din partea celor care se cocoţaseră la putere.

Puţinele monumente ridicate aminteau, uneori, doar o parte din ceea ce a însemnat războiul, prin durata şi victimile sale: perioada 23 august 1944 – mai 1945 şi morţii din campania din Vest. Mari pete albe de uitare se aşternuseră în cartea istoriei neamului.

Dascăli, istorici, arhitecţi, intelectuali care mânuiesc pana, penelul, dalta sau compasul, preoți și militari, instituţii şi organizaţii de stat sau private, reprezentanţi ai societăţii civile, avem cu toţii datoria patriotică de a pune umărul la reconstrucţia identității și demnității naţionale.

Să lăsăm deoparte, măcar pentru o vreme, orgoliile exagerate, personale sau de ”castă”, egocentrismele sau pur şi simplu intersele şi ”egoismele” de orice fel, pentru a dărui României ceea ce merită: redescoperirea valorilor perene ale acestui pământ, recunoştinţa pentru sacrificiile înaintaşilor, pentru că, demonstrând respectul nostru pentru ceea ce au realizat şi ne’au lăsat strămoşii noştri, să putem să construim pentru urmaşi viitorul pe care îl dorim şi pe care îl merită, iar flăcările amintirii să ardă în inimile românilor ca niște eterne coloane fără sfârșit, înălțate în jurul Monumentului Recunoștinței!”

Sursă: absolventi1969.wordpress.com

Citiți și:   ROMÂNIA TRĂDATĂ

sau:  ACȚIUNE ÎN JUSTIȚIE PENTRU CONSTATAREA NULITĂȚII ABSOLUTE DE INSTAURARE A FORMEI REPUBLICANE DE GUVERNĂMÂNT

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

ACȚIUNE ÎN JUSTIȚIE PENTRU CONSTATAREA NULITĂȚII ABSOLUTE DE INSTAURARE A FORMEI REPUBLICANE DE GUVERNĂMÂNT

Principesa Margareta, a fost destinatarul unei scrisori deschise semnată de către organizațiile monarhiste, dar care totodată se adresează tuturor instituțiilor statului, cât și întregii societăți românești.

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională care reunește mai multe organizații, anunță că vor înainta o acțiune judiciară pentru constatarea nulității absolute a actului de instaurare a formei republicane de guvernământ și pentru restaurarea statului român modern.

Principesei Margareta i se cere public să’și exprime punctul de vedere asupra celor afirmate în scrisoare și să clarifice ”comentariile celor care susțin că primul adversar al monarhiei este Custodele Coroanei”. De asemenea, Principesei Margareta i se solicită să redea prințului Nicolae titlul de Alteță Regală și Principe al României, repunându’l în linia de succesiune dinastică.

 

În data de 6 August 2016, în Cetatea încoronarii Alba Iulia s’a constituit Convenția Națională pentru Monarhie Constitutionala. În urma discuțiilor, reprezentanții organizatiilor semnatare au căzut de acord asupra umatorului Protocol:

”Mișcarea pentru Regat și Coroană, Clubul Monarhiștilor Români din Uniunea Europeană, și Mișcarea pentru Regatul României, au convenit ca, în conformitate cu scopurile fiecareia, să coopereze pentru susținerea restaurării Monarhiei Constituționale.

Semnarea prezentului Protocol nu va împiedica în niciun fel desfăsurarea activităților proprii, organizațiile pastrându’și individualitatea și personalitatea juridica, potrivit statutelor lor. Prin semnarea prezentului Protocol organizațiile semnatare resping orice tentativă de confiscare politică a Coroanei României.

Organizațiile semnatare, prin consens, desfașoară acțiuni comune pentru restaurarea monarhiei constitutionale in Romania. În acest sens organizațiile semnatare hotărăsc să acționeze pentru declararea Sărbătorii naționale de 10 Mai ca Zi Națională a României, sărbătorirea anuală a Zilei de naștere a Regelui Mihai precum și înscrierea stemei României Reîntregite pe drapelul național potrivit Legii de la 24 aprilie 1922 (de fapt, Legea pentru fixarea stemei Regatului României întregit cu ţările surori unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 29 iulie 1921, p. 3569-3573 – n.n.).

Coordonarea activității Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională este asigurată de un Secretariat compus din 3 membri, desemnați de organizațiile semnatare.

Secretariatul îi convoacă ori de câte ori va fi necesar, pe reprezentantii organizațiilor Convenției, la propunerea uneia sau a mai multor organizații semnatare, în vederea realizării programelor comune de acțiune pentru restaurarea monarhiei constituționale. În cadrul Convenției, hotărârile se iau prin consens (potrivit regulii unanimității).

Oricare organizație a societății civile care împărtășește idealul restaurării monarhiei este invitata să se alăture Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională.

Așa să ne ajute Dumnezeu! Trăiască Regele !

Protocolul a fost semnat de Marilena Rotaru din partea Mișcării pentru Regat și Coroană, de dr. Dan Marinca din partea Clubului Monarhiștilor Români din Uniunea Europeană și de prof. Alexandru Cărăușu din partea Mișcării pentru Regatul României.

A fost desemnat și Secretariatul Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională: Marius Oprea propus de Mișcarea pentru Regat și Coroană, Dan Nica, propus de Clubul Monarhiștilor Români din Uniunea Europeana și Alexandru Cărăușu din partea Mișcării pentru Regatul României.”

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională, organizație non-guvernamentală care susține restaurarea Monarhiei Constituționale drept unic și decisiv act al finalizării Revoluției române și a procesului comunismului în România, adresează Principesei Moștenitoare Margareta a României, și, spre știință, tuturor românilor fideli crezului Totul pentru Țară și Rege, următoarea scrisoare deschisă:
Alteța Voastră Regală,

Subsemnații, reprezentanți ai Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională, ne adresăm Alteței Voastre cu întreaga încredere și speranță că veți înțelege acest demers drept un semn al crezului nostru în deviza Totul pentru Țară și Rege și al fidelității noastre față de Familia Regală și față de Alteța Voastră, Custode al Coroanei Române, ca simbol al Monarhiei Constituționale în România.

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională își manifestă deschis satisfacția și recunoștința față de Alteța Voastră pentru repudierea tacită a demersurilor prin care s’a urmărit asimilarea Casei Regale unei instituții republicane, pe care noi am considerat’o de la bun început o lovitură la fel de dură pentru Monarhie ca și abdicarea forțată la care a fost silit Regele Mihai la 30 decembrie 1947. Ne bucurăm că aceste demersuri nu au avut succes și că, fidelă față de deviza Casei Regale, Nihil sine Deo, și cea a Măritului Rege Carol I, ”Tot pentru Țară, nimic pentru mine”, Alteța Voastră Regală a ținut departe acest dar otrăvit, care nu numai că ar fi subminat prestigiul Coroanei, dar ar fi fost mult mai nociv, aservind Coroana republicii.

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională se adresează atât tuturor instituțiilor statului, cât și întregii societăți românești și are, în însuși statutul său, acțiunea militantă, în limitele legii, în vederea restaurării Monarhiei, ca unic mod de a reinstaura legalitatea constituțională, abolită prin forță în 1947, când s’a realizat instaurarea ilegală a Republicii. Monarhia nu a fost niciodată ”abolită” în România prin voința liber exprimată a poporului. În schimb, singurul mod în care această voință s-a exprimat a fost Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, iar singura cale de a condamna și a șterge definitiv ororile comunismului instalat la 6 martie 1945 și ale regimului republican, impus cu forța de un regim de ocupație sovieto-comunist la 30 decembrie 1947, este reinstaurarea Monarhiei, ca demers final și legitim al actului eroic al Revoluției Române.

Noi milităm pentru reinstaurarea constituționalismului monarhic românesc, ca patrimoniu istoric național, eliberat de degradările comuniste, având drept călăuzitor moral pe Majestatea Sa, Regele Mihai. La întoarcerea sa din exil, desi nu a pretins reinstaurarea legitimă și legală pe Tronul Regatului României, înțelegând noile conjuncturi politice, demonstrând, ca un adevărat suveran, că acceptă în orice condiții să se pună în slujba poporului său, a participat la reclădirea fundamentelor democrației în țara pe care a fost silit să o părăsească în urmă cu aproape șapte decenii. Și datorită Majestății Sale Regelui Mihai, în prezent, România este o democrație consolidată. Cu toate acestea, în nici un moment Majestatea Sa Regele Mihai nu a abdicat de la dezideratul legitim al reinstaurării monarhiei și de la dreptul său constituțional, istoric, legitim, legal și moral de revenire pe Tronul României. Regele Mihai este unanim recunoscut drept un simbol național al rezistenței anticomuniste și exemplu absolut de suveran în toate marile cancelarii ale lumii, unde este socotit ”un mare Rege”. Prin toate acțiunile sale din ultimele două decenii și jumătate, Regele Mihai a arătat, prin exemplul său, că o bună guvernare a României, prosperitate și stabilitate a țării, pot fi asigurate numai prin revenirea la Monarhie, ca stare legitimă de drept constituțional, abolită prin forță în 1947, când s-a realizat instaurarea ilegală a Republicii.

Citiți și:  ROMÂNIA FĂRĂ ACTUL REGELUI DE LA 23 AUGUST 1944 – UN DEZASTRU

România nu are o tradiție republicană. Istoria monarhiei în țara noastră este milenară, paginile ei glorioase fiind scrise de voievozi și principi în toate cele trei provincii istorice ale țării, în vreme ce istoria ei republicană se numără în decenii, mai mult de două treimi din aceasta fiind sinonimă cu regimul represiv de ocupație sovieto-comunist. Anii de după 1989 ai Republicii sunt marcați de o tranziție tulbure, în care instituția prezidențială nu s-a putut ridica la prestigiul și măreția din trecut ale Coroanei Române. În noile condiții din România, ale unei democrații consolidate, considerăm că acest pas, de revenire la o stare de drept, legitimă legal și istoric necesară, prin reinstaurarea Monarhiei Constituționale, poate și trebuie să fie făcută, pe cale democratică, prin dreptul de a ne adresa justiției pentru recunoașterea acestei situații juridice de drept.

Alteța Voastră Regală,

Pe 3 aprilie, exact în urmă cu un secol, istoria consemna două evenimente: Guvernul Rusiei aproba ca 30.000 de prizonieri români transilvăneni să fie eliberați, pentru a se alătura eroicei rezistențe conduse de Regele Ferdinand pe frontul din Moldova, în momente de cumpănă pentru Țară și Rege. Acești voluntari aveau să-i jure Regelui credință o lună mai tîrziu, mulți cu lacrimi în ochi, apărând cu prețul sângelui ceea ce mai rămăsese din România și punând jertfa vieții lor, alături de hotărârea și curajul nestrămutate ale Regelui Ferdinand, drept temelie la nașterea României Mari. Este numai o pagină din eroismul cu care a fost apărată Coroana României, simbol al consacrării unei națiuni puternice și demne la porțile de răsărit ale Europei, la sfârșitul acelui război. Tot acum o sută de ani, pe 3 aprilie 1917, sosea la Sankt Petersburg, în Rusia, unde fusese detronat Țarul Nicolae al II-lea, într-un tren blindat, Vladimir Ilici Lenin, care pregătise Tezele din Aprilie, în care a elaborat principiul primatului forței asupra legalității și legitimității și răsturnarea prin insurecție armată a ordinii constituționale. Acestea au dus la instaurarea sângeroasei dictaturi comuniste în Rusia sovietică și, trei decenii mai târziu, forțele bolșevice din România ocupată de Armata Roșie, au dus la răsturnarea Monarhiei și la instaurarea unui regim republican, care masca regimul de teroare al ocupației sovieto-comuniste. Revoluția din decembrie 1989, prin caracterul ei anticomunist necontestat de nimeni, a consacrat ilegitimitatea acestui regim comunist și implicit a Republicii, ca formă de guvernare în România. Instaurarea acesteia la 30 decembrie 1947 s’a făcut inclusiv printr-un act pe care îl considerăm în temeiul a numeroase și temeinice dovezi drept ilegal, nul din punct de vedere juridic, dar care însă nu a fost constatat ca atare până acum de o instanță a justiției din România.

Astăzi, Justiția i’a pus sub acuzare pentru crime împotriva umanității pe mai mulți dintre promotorii regimului comunist, criminal, degradant, inuman … Dosarele Vișinescu, Ficior, Ursu, Revoluție, Mineriada sunt edificatoare …. Urmează ca Justiția – grație hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în urma plângerilor victimelor inițiate de o cunoscută organizație non-guvernamentală (Asoc. 21 Dec.) – să dea curs analizei regimului criminal, ale cărui acte trebuie să înceteze a mai produce efecte! În acest context se impune deschiderea unui dosar în Justiție cu privire la cercetarea actelor și faptelor comise la 30 Decembrie 1947, ca parte a atacului generalizat și sistematic asupra instituțiilor statului , împotriva drepturilor fundamentale ale omului, declanșat de structurile militare și paramilitare care au răsturnat ordinea constituțională în Regatul României și au capturat Statul Român până în Decembrie 1989 – Iunie 1990 …. Credem că numai o sesizare penală ar putea restabili ordinea legală și constituțională după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului.

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională va înainta o acțiune judiciară pentru constatarea nulității absolute a actului de instaurare a formei republicane de guvernământ și pentru restaurarea statului român modern, cu puternice rădăcini europene, ilustrat și exprimat de Monarhia constituțională, aceea care a plasat România între cele mai prospere și civilizate țări ale lumii, statuată prin Constituția din 1923, singura Constituție validă istoric și juridic. Militând pentru restabilirea adevărului istoric și moral, ne asumăm, prin cunoaștere și respect, afirmarea valorilor proprii națiunii noastre, pe care Coroana Regală Română le reprezintă și le-a slujit cu profund și continuu devotament, vreme de 150 de ani. Recursul nostru la îndeplinirea acestui act de justiție prin care se va recunoaște ilegalitatea regimului republican în România are drept suport respectul față de lege, morala creștină și adevărul istoric, urmând unui instinct al binelui național, care va putea constitui remediul vindecării, al ștergerii consecințelor morale și instituționale ale înstrăinării de sine provocate de deceniile de Republică dictatorială comunistă și ai anilor tulburi care i’au urmat. Țara noastră nu a reușit să’și găsească, după Revoluția anticomunistă, sub același regim republican care continuă abuzul de forță și de drept prin care s’a răsturnat Monarhia, calea spre stabilitate și prosperitate, spre o reformă morală a societății. Reinstaurarea Monarhiei este singurul mod prin care această cale poate fi regăsită, însemnând reinstaurarea unei instanțe morale și politice care nu s’a regăsit în sistemul politic actual și prin care Revoluția din 1989 poate ajunge să își desăvârșească rolul și sensul său istoric.

Alteța Voastră Regală,

Ne aflăm în pragul Centenarului Reîntregirii României, înfăptuită prin jertfa de sânge a sute de mii de români, sub însemnele Coroanei României și prin curajul eroic al Regelui Ferdinand. În aceste împrejurări, cu speranța că odată cu acest Centenar vom sărbători și revenirea la normalitate și legalitate, prin reinstaurarea Monarhiei, singura formă legitimă, de instaurare a democrației autentice, adresăm Alteței Voastre Regale rugămintea să’și exprime punctul de vedere asupra celor afirmate de noi, clarificând și spulberând comentariile celor care susțin că primul adversar al monarhiei este Custodele Coroanei.

La 26 aprilie se împlinesc 25 de ani de la venirea Majestății Sale Regelui Mihai, ]n România, de Paști 1992, împreună cu Majestatea Sa Regina Ana, cu Alteța Sa Regală Principesa Elena și cu Principele Nicolae. Imaginea Familiei Regale Române și, mai ales, a viitorului ei, a umplut sufletele românilor de speranță și de bucurie. Peste douăzeci de ani, stabilirea în țară a nepotului Regelui Mihai, și mai ales, popularitatea și iubirea câștigate în inima acestui neam, au urcat considerabil procentul susținătorilor monarhiei.

Alteța Voastră Regală,

Cu profund respect, în spiritul Învierii, al mântuirii și al valorilor familiei creștine, ne exprimăm speranța că Alteța Voastră are puterea de a ierta greșelile și de a accepta penitența lui Nicolae, redându-i titlul de Alteță Regală și Principe al României, repunându’l în linia de succesiune dinastică. Ne facem astfel ecoul majorității susținătorilor monarhiei și al multor români, mai ales tineri, care, de la venirea în țară a nepotului Majestății Sale Regelui Mihai și al Alteței Voastre, au înțeles, au iubit și susțin monarhia.

Alteța Voastră Regală,

Avem credința că demersul nostru va fi corect înțeles. Singurul nostru scop este acela de a fi recunoscut legal, dezideratul legitim istoric – de Reinstaurare a Monarhiei Constituționale în România – ultima șansă pentru ca Țara să’și împlinească destinul istoric, brutal întrerupt de regimul comunist și de anii care i’au urmat. Numai astfel, jertfa celor care și-au dat viața pentru Marea Unire, pentru Coroana Română, în războiul de apărare împotriva comunismului și a fascismului, în anii de teroare ai comunismului, pentru Țară și Rege și, nu în ultimul rând, jertfa eroilor Revoluției anticomuniste, care a redat demnitatea și speranța neamului românesc, își vor găsi rostul istoric în calea către o Românie în care toate se vor împlini după voia Domnului.Așa să ne ajute Dumnezeu! Trăiască Regele!

Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională alcătuită din:

Clubul Monarhiștilor din Uniunea Europeană
Președinte: dr. Dan Marinca
Secretar: Szilard Ivan Csatlos, economist
Președinți sucursale:
Oradea: Daniel E. Nica, Conte al Casei Regale Imperiale Rurikovich – Grand Master – Imperiului Istoric Al Cavalerilor Teuton Ai Sf. Marii Din Jerusalem. Bacău: Dănuț Pătrașcu Alba: Șanta Claudiu, inginer. Constanța: Cristian Chesler, inginer. Mureș: Ionică Olteanu, profesor Caraș Severin: Grațiel Poamă, inginer.Buzău: Constantin Badea, inginer. Harghita: Letiția Mitrofan. Sălaj: grof Beldi Paul Ladislau. Spania: Robert Tămășan. Portugalia: Ramona Pop
Mișcarea pentru Regat și Coroană
Președinte: Marilena Rotaru Distinsă cu Medalia Regele Mihai I pentru loialitate și Crucea Casei Regale Vicepreședinte: Marius Oprea Distins cu Medalia Regele Mihai I pentru loialitate Secretar general: Antonie Popescu, avocat.
Mișcarea pentru Regatul României
Președinte: Prof. Dr. Alexandru Cărăușu Distins cu Medalia Regele Mihai I pentru loialitate
Mișcarea pentru Monarhie Constituțională
Președinte: Mariana Berinde
Asociația Foștilor Deținuți Politici
Distinsă cu decorația Regală NIHIL SINE DEO Președinte: Octav Bjoza
Acad. Alexandru Zub Decorat cu Crucea Casei Regale Membru în Consiliul de Garanție Morală al Mișcării pentru Regat și Coroană
Prof. dr Nicolae M. Constantinescu Ofiter al Ordinului Coroana României, Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință, Membru titular al Academiei de Științe Medicale din România Membru în Consiliul de Garanție Morală al Mișcării pentru Regat și Coroană
Victor George Rebengiuc Distins cu decorația regală NIHIL SINE DEO
Cristian Bădiliță Teolog, istoric al creștinismului, eseist, traducător și poet român contemporan. Membru în Consiliul de Garanție Morală al Mișcării pentru Regat și Coroană
Pr. Marcel Răduț Seliște Teolog și publicist, Decorat cu Medalia Regele Mihai I pentru loialitate

10 aprilie 2017

Citiți și: CUM AR ARĂTA ROMÂNIA DUPĂ UNIRE ?

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgi i‬ Dacia‬ ROMANIA‬

ROMÂNIA TRĂDATĂ


Multe neadevăruri se pun în cârca noastră, a românilor, România ar fi trădat aliații.
Un evreu ungur, cu cetățenie canadiană, născut în 1935 la Ofen-Buda, Ungaria, pe nume George Jonasz, afirmă că România ar fi avut un comportament nedemn de încredere pentru foștii aliați. Desigur, nu doar acest individ consideră astfel atitudinea românilor în conflictele din ultimii 150 de ani, la acest cor anti-românesc aliindu’se destui ”prieteni”.

Să vedem ce ni se impută de dușmanii mediatici:

1. Cine a trădat în războiul ruso-turc de la 1877? România este trădată de ”aliatul” ei, nimeni altul, decât imperiul rus! Este un caz nemaiîntâlnit felul în care a pierdut România sudul Basarabiei, deși eram co-beligeranți învingători.
Așa ne trebuie când vrem să fim învingători alături de Rusia. Doar ei câștigă, și doar în dauna noastră. Aviz amatorilor, care au impresia că vor câștiga ceva vreodată alături de ei.

2. Chipurile, România a trădat Bulgaria. Asta da, inepție!
Bulgaria dacă ar fi avut potență militară trebuie să recunoaștem deschis, că ar fi ocupat Dobrogea singură, cum de altfel a și făcut’o pe spinarea germanilor, dar ea singură a capitulat în al doilea război balcanic, dovedind o impotență militară crasă. Nu Bulgaria a fost trădată în războaiele balcanice, ci românii noștri sud-dunăreni, aromâni, megleno-români, sărăcăcianii etc.
Nu ”bulgarizații” au ceva de imputat. În realitate, numai românii care nu au profitat de conjunctura favorabilă pentru a’și ajuta pe frații lor de la deznaționalizare sau chiar să’și creeze un stat propriu, un stat românesc la sudul Dunării, până la Pind și în Albania de azi, stat care ar fi putut azi avea peste 12 milioane de români. Așadar, putem vorbi de trădare, dar numai noi între noi avem a ne reproșa nehotărârea și indiferența.

3. Cea mai mare aberație, însă, este aserțiunea că noi am trădat Imperiul Habsburgic. Adica, România și’a ”invadat” proprii conaționali.
Cât de cretin să fii ca să susții așa ceva, după ce România a declarat război în 1916 imperiului ce’și avea zilele numărate deja de 2 ani de război de uzură, și când românii ignoră un pact făcut pe sub masă de Carol I cu Puterile Centrale.

O înțelegere secretă, care nu era în interesul nostru și fără acordul nostru, nu poate fi numită trădare. Carol I și’a jucat cartea sa personală și a Puterilor Centrale, dar în România nu exista dictatură regală pentru ca regele să decidă în numele tuturor. Consiliul de coroană decide intrarea în război împotriva imperiului austriac, și declară război acestora, cu toate promisiunile lui Carol pentru nemți.
În schimb, aliații ne’au trădat în Primul Război Mondial.

Rusia ”aliatul” de nădejde ne’a întors spatele militărește și nici aurul nu l’a mai returnat, asta ca să ne fie învățătură de minte ca să’i mai credem vreodată pe ruși.
Nici ceilalți aliați n’au respectat toate înțelegerile, angajamentele și promisiunile nici pe front, nici în timpul confruntărilor militare, nici la masa împărțelilor teritoriale, când iarăși ni s’a aruncat praf în ochi, și românii din Crișana și din Banat au rămas în afara României.

Deci, am fost trădați pe linie, de toți!

4. România trădeaza Ungaria. Altă inepție! Cică România a rupt pacea de la București și a invadat Ungaria, după prăbușirea monarhiei, chiar în timpul când comuniștii la Budapesta, ajunși la putere, dizolvă armata maghiară.

În fapt, la 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat armata româna. Acesta este adevărul gol-goluț. Această agresiune împotriva românilor, se așteaptă oare cineva să nu fi primit un răspuns pe măsură?
Este cât se poate de evident că atât au așteptat românii, pentru a’și atârna opinca pe cea mai înaltă poziție din Ofen-Buda, de parcă această umilință așteptau românii să le’o plătească pentru că ungurii nu se împăcaseră încă cu pierderea războiului.

5. România trădează, chipurile, din nou Puterile Aliate!!!
România a trădat Puterile Aliate, când steaua lui Hitler a fost ascendentă ca să impiedice pierderea totală a Ardealului. De aceea, în 1940, s’a ”întors” numai nordul Transilvaniei la Ungaria.

Totul a început în septembrie 1939 când Germania și Rusia au împărțit ca pe o turtă dulce, Polonia. România nu era aliată nici cu unii, nici cu alții, și nici cu Polonia, cum au fost alții care nici nu au intervenit, ci au trădat Polonia și în 1939 și după război.

Așa se face că, România ca un bun amic a permis polonezilor să treacă cu întreg tezaurul și cu elita militară prin România, arătându’ne loialitatea față de aliații Poloniei de atunci. Da, noi aveam niște aliați în 1940, care ca și în cazul Poloniei, și în cazul României nu au fost solidari nici cu ei, nici cu noi.

Ce greutate au avut alianțele noastre, atunci?

Niciuna. Ca și Polonia am fost măcelăriți teritorial de aceiași rechini, și la vest și la est. Unde e trădarea noastră în acest caz? Alții ne’au trădat în 1940.
Se poate vorbi evident și aici, ca în cazul aromânilor din războaiele balcanice de o trădare a basarabenilor, care, spun gurile rele, nu ne’o iartă nici azi. Dar, dacă luăm cazul Finlandei care a făcut jocul Germaniei în 1940, a plătit cu prețul de a pierde uriaș după război, cu mult mai mult decât ceruse Stalin inițial. Asta trebuie cântărit, când se vorbește despre acest subiect, 1940 și Basarabia: dacă azi granița era pe Prut sau pe Carpați, iar Bacău, Galați, sau Suceava să le fi înghițit balaurul bolșevic în 1944.

6. Trădarea Germaniei hitleriste. Asta da trădare! Când Hitler a fost condamnat, România a trădat alianța lui cu Germania și cu Puterile Centrale (Puterile Axei), și a fugit pe partea Puterilor Aliate, și așa mai departe. Din nou, a primit ca recompensă, Transilvania. Potrivit lui Jonasz, evreul ungur, prefăcătoria României este fără exemplu în istoria țărilor lumii.

Să fim serioși!

Se pare că Germania nu ne va ierta niciodată, pentru ”trădarea” de la 23 August 1944. Nici nu ne mirăm la câtă momorie selectivă au toți vis-a-vis de români. Să remarcăm însă un fapt petrecut de curând care ar trebui să ne supere din cale afară, la comemorarea din 2014 a Poloniei pentru ce s’a petrecut în 1939, Polonia suferă subit și dânșii de amnezie și ”uită” gestul României de a o ajuta cu tezaurul și uită să invite și România.

Ce să faci? La primit plăcinte și ajutor înainte, la recunoștință și război înapoi!!! Așadar, ”prietenii” polonezi au și ei amnezii!

Cât privește pe germani, și ei suferă de amnezie cronică. La Cotul Donului, românii au murit cu sutele de mii din cauza lui Hitler pentru că a refuzat retragerea pe timpul iernii de pe aliniamentele de la Stalingrad, care nu puteau fi apărate din cauza aprovizionării deficitare. Acolo, noi putem considera că Germania a trădat românii, sau ne’a condamnat direct la moarte militarii angajați pe front!

De ce pomenim de acest moment cheie? Pentru că foarte mulți strategi militari consideră că războiul, aici s’a pierdut. Românii au fost trădați, pentru că nici muniția, și nici echipamentul și armamentul promis nu a fost primit, iar asta nu a însemnat doar trădarea românilor, ci și a tuturor aliaților Germaniei, pentru că în final a dus la pierderea războiului.

De asemenea, Ion Antonescu a început tratativele de ieșire din război ulterior informării lui Hitler despre intențiile sale de a stopa transformarea României în teatru de război. Deci, despre ce trădare mai poate fi vorba, când Hitler depășit de evenimente, nu ia nici atunci decizia de a capitula?

Când însăși generalii lui îl trădau pe Hitler, nerespectând convențiile de a înarma pe români, așa cum americanii îi înarmau pe ruși, cum mai putem arunca anatema pe români?
Adică, după actul sinucigaș de la Cotul Donului, românii trebuiau să se sinucidă mai departe, doar continuând inconștient să jucăm pe ”mâna moartă” a lui Hitler, acela care pecetluiește însăși soarta Germaniei, cum s’a dovedit ulterior.

Nicidecum, românii nu au trădat, ci au fost loiali, până în clipa în care loialitatea față de Hitler, ar fi devenit un act de trădare al propriilor conaționali din Ardealul de Nord, și din întreaga Românie.

Când existența țării tale este în pericol, rupi orice alianță care devine toxică!

Cum rămâne totuși, cu nerespectarea promisiunilor, a angajamentelor, a trădării în definitiv, a celor care azi cu totul ipocrit, au amnezii sau se spală pe mâini de propriile lor păcate?

Ofiţeri şi soldaţi români, plângându’şi morţii la Stalingrad, în noiembrie 1942 (colecția Vasile Șoimaru).

Imagini cu reînhumarea eroilor noștri de la Cotul Donului, acolo unde au murit 150.000 de români din Armata Româna și 100.000 de români ardeleni din armata criminală (e puțin spus) care i’a trimis în prima linie, aici:

http://www.ziaristionline.ro/2016/10/26/primele-imagini-cu-ceremonia-de-reinhumare-a-eroilor-romani-cazuti-in-razboiul-sfant-la-cotul-donului-foto-info/

Conform datelor publicate de profesorul Raoul Şorban în cartea sa ”Invazie de stafii” (Editura ”Meridiane”, 2003), acolo s’au pierdut şi 100.000 de români care făceau parte din armata maghiară…

În România, întreaga Europă de Est, este plină de Cimitire ale soldaţilor ruşi, pe când în Stepa Calmucă, la Cotul Donului, în Caucazul de Nord, în Crimeea, la Dalnik, lângă Odesa etc. nu veţi găsi niciun cimitir, un monument, o troiţă, în memoria ostaşilor români, căzuţi pe Frontul de Est… Dar în Frontul de Est, România a pierdut, conform datelor Academicianului Dinu Giurescu, 624 540 de români:

”…Acţiuni militare de amploare, în cadrul bătăliei de la Stalingrad, desfăşurate de trupele române, alături de cele germane, în timpul celui de’al Doilea Război Mondial. Obiectivul ofensivei germane lansată în Rusia Meridională a urmărit atingerea fluviului Volga pentru oprirea aprovizionării trupelor sovietice şi ocuparea regiunii petrolifere din Caucaz. În această acţiune, forţelor române le revine sarcina de a prelua un sector de front în lungime de 110 km pe braţul de nord al Donului, la vest de Stalingrad. Armata 3 română, comandată de generalul Petre Dumitrescu, se confruntă cu existenţa a trei capete de pod inamice, puternic întărite de trupele sovietice, numeric superioare şi foarte bine dotate cu piese de artilerie şi blindate. La 19 nov. 1942 trupele sovietice atacă în forţă. Superioritatea acestora, dublată de lipsa sprijinului german, conduce la spargerea frontului român, culminând cu încercuirea a trei divizii. Succesul înregistrat în prima zi de lupte este consolidat prin spargerea frontului român în mai multe locuri. În faţa pericolului de distrugere a forţelor, comandamentul român face demersuri pe lângă cel german pentru începerea rapidă a retragerii, solicitare respinsă de Hitler, preocupat de menţinerea poziţiilor române în susţinerea propriului efort de la Stalingrad. În ciuda ordinelor primite, comandanţii trupelor române, încercuite deja, decid retragerea pe direcţia sud-vest. Demersul nu reuşeşte decât parţial, o mică parte a trupelor străpungând încercuirea. Restul forţelor capitulează, rând pe rând, până la 24 nov. 1942.”


”…să calci pe oasele a 600 de mii de ostaşi români îngropaţi pe întinsurile Estului, de la Odesa până la Stary Krim (Crimeea), Krymsk (Caucazul de Nord) şi Cotul Donului de lângă Volga, şi să nu găseşti măcar o troiţă, o simplă cruce, nemaivorbind de un cimitir de onoare, în memoria celor trimişi de Statul Român la moarte, aproape sigură, pentru dezrobirea teritoriilor româneşti, Basarabia şi Nordul Bucovinei, pentru a readuce creştinismul în Rusia bolşevică… Ce gânduri ar mai putea să’ţi vină în afară de un pesimism total cu privire la perspectivele acestui popor?
Căutările urmelor sutelor de mii de români căzuţi la datorie, urme practic dispărute ca rezultat, în primul rând, al neglijenţei şi al uituceniei statului român modern, m’au pus pe gânduri dacă mai sunt români în fruntea statului român, suspectând de nu se vrea cumva să dispară şi ultimii doritori din rândul românilor, rămaşi la vatră, de a’şi mai apăra, în caz de necesitate, Ţara şi Neamul…
Eu, am căutat locurile unde au fost înmormântaţi ungurii şi italienii, pentru că mi s’a spus că statul maghiar şi cel italian au inaugurat cimitire ale eroilor lor, pe când autorităţile române au treburi mai ”arzătoare” acasă şi n’au fost, n’au instalat măcar o cruce. A trebuit să fac eu acest lucru în acest an la Cotul Donului… Mi’i şi ruşine, mă uit că la Bucureşti se bat politicieni între ei, nu ştiu dacă ştiu ei pentru ce se bat, crezând că o să trăiască doua vieţi şi nu’şi dau seama că o să vină vremea când fiecare dintre ei vor răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru ceea ce fac astăzi, pentru batjocura faţă de memoria celor 150 de mii de ostaşi români căzuţi la datorie la Cotul Donului, pe Frontul de Est.”

Citiți și: ROMÂNIA FĂRĂ ACTUL REGELUI DE LA 23 AUGUST 1944 – UN DEZASTRU

sau:  ADEVĂRUL DESPRE TEZAURUL ROMÂNESC DE LA MOSCOVA

Sursă foto: cotuldonului.wordpress.com, neamulromanescblog.wordpress.com

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA

BRĂȚĂRILE GETICE DE AUR

Dacă rememorăm locurile unde au fost descoperite marile tezaure de aur şi argint constatăm că acestea au fost îngropate lângă ape, mai sigur în malurile unor râuri şi pârâuri, cel din 1491 în râul Sebeş, iar cel din 1542 în malul râului Strai. Lângă ape au fost îngropate şi tezaurele de argint de la Sărăcsău, Săcălăcsău, Poiana Gorj, Şeica Mică, Vedea. Malurile râurilor reprezentau în acele timpuri repere sigure care puteau fi marcate de stânci, arbori, coturi etc., repere sigure de identificare şi recuperare. Trebuie să dăm crezare relatărilor izvoarelor antice cu privire la îngroparea tezaurului lui Decebal în râul Sar-Geția. De ce nu ar fi procedat în acelaşi fel şi alţi demnitari ai regatului Geția cu tezaurele lor din aur şi argint. Tezaurele descoperite în anii 1802-1804 se aflau la rădăcina unui fag, altul lângă un izvor şi un al treilea la rădăcina unui fag tăiat între două pâraie. Toate erau plasate lângă un reper sigur pentru a fi recuperate.

Datarea acestor tezaure şi mai ales a brăţărilor spiralice din aur întâmpină multe dificultăţi. Marea lor majoritate au fost descoperite în condiţii aproape necunoscute şi întâmplătoare. S’ar fi putut obţine date mai precise dacă descoperirile de tezaure monetare împreună cu alte obiecte de podoabă din aur şi argint ar fi fost recuperate în întregime ca să putem analiza ultimele emisiuni monetare în vederea unei datări mai exacte. Aşteptăm rezultatele unor studii aprofundate ale unui presupus tezaur monetar de aur conţinând aurei imperiali descoperit pe culmea înălţimii ”Căprăreaţa” în 1998. Chiar şi numai prin semnalarea prezenţei unor aurei romani se poate deduce că acumularea, tezaurizarea şi îngroparea lor s’a făcut în secolul I d.Hr.

Brăţările spiralice de aur nu sunt primele piese de orfevrărie descoperite în vecinătatea fortificaţiilor şi sanctuarelor getice din Munţii Orăştiei. Ele sunt însă primele pe care modernitatea a reuşit să le recupereze. Descoperiri mai vechi, consemnate de izvoare renascentiste sau din secolul al XIX-lea au fost reciclate pentru metalul nobil conţinut şi, astfel, s’au pierdut.

Este și cazul unui ”şarpe de aur” trimis la Viena la mijlocul secolului al XVI-lea sau al unor fibule de argint găsite de un păstor, în jurul anului 1800, la rădăcina unui copac prăbuşit de pe Dealul Grădiştii.

Se pune întrebarea dacă decoraţia acestor brăţări nu imită foarte stilizat, dragonul, reprezentând stindardele getice care apar sculptate pe Columnă?

Abia sub înrâurirea romantismului şi pe măsura maturizării lor întru modernitate, structurile statale au început să instituie legi şi mecanisme destinate recuperării şi conservării vestigiilor străvechi. În aceste condiţii, cele dintâi brăţări spiralice getice (cele de la Orăştie şi Hetiur) au fost salvate şi păstrate abia după mijlocul secolului al XIX-lea. Ulterior, aveau să fie descoperite întâmplător şi alte piese asemănătoare, niciodată însă prin cercetări arheologice sistematice. Şi aceasta, tocmai datorită faptului că, adesea, obiectele de preţ preistorice nu au fost abandonate în aşezări, ci au fost îngropate în mediul natural, în locuri greu accesibile sau mai puţin umblate.

Fig.1 Peisajul arheologic Dealul Grădiştii – Dealul Căprăreaţa:

1 – fortificaţia, sanctuarele şi alte edificii; 2 – terase amenajate cu urme de locuire şi de activităţi meşteşugăreşti; 3 – locurile de descoperire aproximative ale tezaurelor cu brăţări de aur

Descoperite pe pante abrupte şi împădurite, tezaurele cu brăţări de aur se integrează unui peisaj cultural unic, marcat în mod cu totul excepţional de fortificaţii şi sanctuare (hartă fig. 1), de terase săpate în roca Dealului Grădiştii şi a Dealului Căprăreaţa (hartă fig. 2). Edificiile de aici sunt cele mai vechi construcţii cu piatră fasonată de pe teritoriul Transilvaniei şi chiar de pe cel actual al României, exceptând, desigur, cetăţile greceşti şi regiunile lor limitrofe. Ele reflectă aspiraţia către o organizare arhitecturală monumentală a spaţiului şi constituie o expresie a puterii şi a concepţiei despre sacru. Cercetate superficial şi fără acribie metodologică, vestigiile de piatră de pe Dealul Grădiştii nu şi’au dezvăluit încă deplin semnificaţiile.

Fig.2 Aria de răspândire a brăţărilor spiralice getice cu plăci terminale

Trebuie subliniat faptul că efortul constructiv getic s’a concentrat tocmai în zone montane izolate, lipsite de resursele necesare traiului cotidian preistoric, la altitudini la care acesta devenea incomod, dacă nu imposibil. Ridicarea fortificaţiilor şi sanctuarelor din Munţii Orăştiei este deci rezultatul acţiunii unei suprastructuri conducătoare ierarhizate şi complexe, capabile să mobilizeze forţe de producţie eficiente, plurivalente şi calificate. Implicată în efortul de transformare a unui întreg peisaj montan, această elită şi’a dezvoltat un repertoriu propriu de însemne şi simboluri, a promovat o mitologie originală şi a instituit ritualuri particulare.

O parte a patrimoniului de semne şi simboluri getic poate fi recunoscută în orfevreria secolelor I î.Hr.-I d.Hr. În cadrul acestei creaţii locale în metale preţioase, alături de agrafe ceremoniale şi falere sau vase de lux, brăţările spiralice ocupă o poziţie de întâietate, prin complexitatea lor tehnologică şi ornamentală, prin masivitatea lor şi prin răspândirea lor pe întreg cuprinsul Geții carpatice.

Fig.3  Brăţara de argint de la Izvorul Frumos. Urme de aurire se mai disting numai în interiorul orna­­­mentelor gravate.

Descoperirea tezaurelor cu brăţări de aur la numai câteva sute şi chiar la numai câteva zeci de metri de sanctuare așterne o lumină nouă şi particulară asupra semnificaţiilor peisajului arheologic getic din zona Dealului Grădiştii. Aceste tezaure pot fi percepute ca prima atestare a unor practici depoziţionale cu posibile valenţe votive realizate în imediata vecinătate a edificiilor monumentale de aici. Asemănările dintre brăţările de aur şi celelalte exemplare de argint descoperite de’a lungul timpului în Transilvania, Muntenia şi (rar) chiar şi la sud de Dunăre fac posibilă, pentru prima dată în cercetarea epocii getice, surprinderea unei legături estetice şi simbolice între nucleul cultural din Munţii Orăştiei şi manifestările fastuoase din restul Geției preromane. Aceste analogii indică adeziunea membrilor elitelor regionale dacice la un cod simbolic, identitar-heraldic, elaborat poate tocmai în preajma centrului monumental de la Grădiştea de Munte.

Anatomia unui simbol

Fig.4  Comparaţie între desfăşurările terminaţiilor unor brăţări de aur (1-3) şi de argint (4-6):

1 – Grădiştea de Munte brăţara nr. 2; 2 – Grădiştea de Munte brăţara nr. 5; 3 – Grădiştea de Munte brăţara nr. 8; 4 – brăţara de la Orăştie; 5 – brăţara de la Vălişoara; 6 – brăţara de la Senereuş.

Brăţările spiralice din aur au extremităţile lăţite în formă rectangulară decorate cu câte 7 palmete, 8 brăţări şi 6 palmete una. Corpul este decorat cu incizii în formă de brăduleţ, şiruri de puncte, linii în zigzag, linii arcuite, cercuri incizate şi puncte în formă de romb. Capetele se termină într’o protomă (capete de animale), puternic stilizate, reprezentând foarte probabil capete de şarpe sau lup. Unii arheologi cred că au fost reprezentate capete de porc, cerb sau vultur. Inciziile pe unele dintre acestea ar putea să redea stilizat părul de pe corpul animalului. În general au fost decorate cu un număr mic de elemente, faţă de suprafaţa pe care o aveau la dispoziţie. Protomele împreună cu palmetele desfăşurate pe orizontală dau imaginea unui şarpe, uneori cu aripi.

Numărul de spire variază între 5.5 şi 7.5 şi nu sunt legate de greutatea în aur a fiecărei brăţări. Unele brăţări mai grele conţin mai puţine spire şi nu credem că numărul spirelor ar putea avea o valoare simbolică. Mai sigur numărul palmetelor, întotdeauna 7 cu o singură excepţie. Grosimea tijelor brăţărilor variază între 3.5 mm şi 6 mm, iar lăţimea plăcilor terminale de la 1.9 cm până la 2.12 cm.

Înălţimea este de la 7.5 cm până la 9.2 cm, iar diametrul variază între 10.4 cm şi 12.5 cm. Greutatea variază de asemenea între 680 g şi 1200 g, iar puritatea aurului de la 18.18 până la 22.3 carate.

 

Fig.5  Desfăşurarea uneia dintre terminaţiile brăţării nr. 9.

Ca şi numeroasele lor analogii în argint (fig. 3/4-6 şi fig. 8-9), brăţările de aur de la Grădiştea de Munte (fig. 3/1-3 şi fig. 4-7) au fost elaborate după reguli tehnice, morfologice şi ornamentale comune. Toate sunt realizate dintr’o singură tijă masivă din metal preţios, prelucrată prin martelare şi decorată prin ştanţare, gravare şi poansoare.
Terminaţiile au aspectul unor plăci prelungi, configurate pe baza aceleiaşi scheme tripartite de registre: protoma zoomorfă, coama şi registrul palmetelor (fig. 3, 10, 11). Această soluţie compoziţională a fost adoptată nu numai de meşterii brăţărilor de aur de la Grădiştea de Munte, grupaţi foarte probabil într’un atelier, ci şi de diferiţi meşteri itineranţi de pe cuprinsul Geției preromane. Astfel, compararea brăţărilor de aur cu cele de argint permite conturarea unei relaţii centru-periferie extinsă pe întregul areal cultural dacic. Atracţia centrului ar putea fi întrevăzută şi în preocuparea pentru aurire a plăcilor terminale ale majorităţii exemplarelor de argint (fig. 8-9).

 

Fig. 6  Desfăşurarea uneia dintre terminaţiile unei brăţări de argint de provenienţă necunoscută (Bucureşti, Colecţia Severeanu).

Meşterii brăţărilor de la Grădiştea de Munte şi din alte regiuni ale Geției au respectat cu o surprinzătoare scrupulozitate schema compoziţională tripartită, indiferent de îndemânarea sau de stângăcia lor ori de cantitatea de materie primă avută la dispoziţie. Excepţiile sunt rare şi ilustrează abateri de la un canon consacrat. Pe de altă parte, brăţările nu sunt identice între ele (fig. 3). Unicitatea fiecărui exemplar a fost asigurată prin conturarea variată a protomelor, gravarea liberă a coamei sau prin diferitele combinaţii de motive din interiorul palmetelor.

Fig.7  Grădiştea de Munte, brăţara nr. 5.

Singura variaţie compoziţională semnificativă a plăcilor terminale este determinată de numărul palmetelor: şapte sau şase şi numai în mod excepţional cinci (fig. 2). Această variaţie nu a fost corelată alegerii metalului preţios (aur sau argint). Ea putea fi corelată gradului de apropiere sau de depărtare faţă de ”centru”: exemplare cu şapte palmete la fiecare terminaţie se regăsesc numai în Transilvania, în timp ce cu şase apar şi în afara arcului carpatic (fig. 2). Din această perspectivă, brăţările sunt susceptibile să fi conţinut un cod simbolic particular.

Fig. 8  Grădiştea de Munte, brăţara nr. 8.

O diferenţă semnificativă între exemplarele de aur şi cele de argint apare numai în cazul tehnicilor de ornamentare a palmetelor (fig. 3; de comparat fig. 4-7 cu fig. 8). În cazul pieselor de aur, întregul decor al palmetelor, compus din nervuri şi proeminenţe rotunde, este rezultatul exclusiv al ştanţării.

În schimb, palmetele majorităţii exemplarelor de argint au fost ornamentate parţial sau complet prin gravare şi poansonare. Această diferenţă reflectă o adaptare a tehnicilor de ornamentare la proprietăţile plastice specifice ale celor două metale preţioase folosite: aurul, mai maleabil, se pretează mai lesne ştanţării decât argintul, mai rigid.

Fig.9   Grădiştea de Munte, brăţara nr. 9.

Masivitatea brăţărilor spiralice de aur şi de argint este considerabilă. Greutatea celor de aur variază între 700 şi 1.200 de grame, iar a celor de argint păstrate întregi variază în jurul unei jumătăţi de kilogram. Astfel de piese nu pot fi considerate simple podoabe ale portului cotidian, ci trebuie integrate în sfera reprezentării simbolice, ca însemne specifice unor ritualuri ceremoniale. Corpul spiralic şi asemănarea până la identitate a terminaţiilor aceleiaşi brăţări conferă piesei înfăţişarea unei făpturi ofidiene bicefale. Referirile la şarpe ar mai putea fi întrevăzute şi în interpretarea palmetelor ca solzi sau în unduirea şerpuită a marginilor supraînălţate ale plăcilor terminale – poate o sugestie a mişcării sinuoase a reptilei.

Fig.10  Descoperirea tezaurelor cu brăţări de aur așterne o lumină particulară asupra semnificaţiilor peisajului arheologic getic din zona Dealului Grădiştii

În schimb, reprezentarea ”coamei” între protomă şi înşiruirea de palmete contravine unei simple reprezentări de ofidan şi impune, odată în plus, integrarea fiinţei reprezentate prin brăţări în domeniul bestiarului fantastic. Sorgintea unui astfel de simbol trebuie căutată în fantasticul imaginarului colectiv înrădăcinat în fondul mitologic al acelor vremuri. Dacă şarpele simboliza eroizarea cavalerului din mitologia locală preromană, dublarea imaginii sale în structura aceluiaşi obiect ar putea fi interpretată ca alegorie a unei duble imortalităţi asigurate prin regenerare ciclică alternativă.

Ghilgameș, Muzeul Luvru

Surse de inspiraţie ale brăţărilor spiralice getice ar putea fi căutate în orfevrăria elenistică târzie, în cea a mediului celtic-central-european sau a mediului sarmatic-nord-pontic, cât și în îndepărtatul Sumer. Nu spunem că vreun stil a influențat altul, ci observăm că în lumea getică antică aceste bijuterii cu particularități carpatice devin sursă de inspirație pentru alți artiști din orfevrării orientale.


Totuşi, originalitatea schemei compoziţionale tripartite a terminaţiilor, combinaţiile neobişnuite de motive şi abstractizarea plastică a formelor disting brăţările getice de aur şi de argint ca opere de vârf ale unui mediu aparte de creaţie în metale preţioase. Ele ni se dezvăluie ca expresie supremă a unui sistem simbolic particular.

Tehnică sau artă?

Arheologul Florin Medeleţ a consacrat un studiu amplu privitor la brăţările spiralice din argint identificând, până în 1994, 27 de brăţări din care 3 de dimensiunile celor din aur. La acestea se adaugă 18 brăţări din aur, cifra ridicându’se la cca. 50 bucăţi. Acelaşi autor a enumerat o serie de tehnici de prelucrare a brăţărilor spiralice din argint şi a altor bijuterii getice prin tehnici de turnare, ciocănire, trefilare, poansonare, incizie, aurire, insistând cu precădere asupra tehnicii prin ciocănire a metalelor nobile.

Specialista germană Deppert-Lippitz susţine că geții au utilizat în mod deosebit tehnica prelucrării metalelor prin ciocănire la rece a lingourilor de argint şi aur. Aceasta era o tehnică foarte veche care a fost abandonată încă din antichitate în lumea greco-romană, acolo optându’se pentru turnarea metalelor în forme, inclusiv a bijuteriilor. Din acest motiv bijuteriile getice, inclusiv brăţările spiralice din aur sunt cu siguranţă opere originale, putând fi identificate şi datorită acestei tehnici care în prezent nu mai poate fi imitată. Până să se obţină un lingou, praful de aur era topit şi se prelucra prin batere cu ciocane de lemn, pe o nicovală de lemn.

Citiți și: MATRIȚĂ DE BRONZ GETICĂ DESCOPERITĂ LA SARMIZEGETUSA REGIA

Lingourile obţinute pentru confecţionarea brăţărilor puteau fi lungite, susţine Medeleţ, până la 2 m, neexistând nici o tehnică a trefilării. Foarte probabil în această fază să se fi realizat prin batere cu diferite poansoane din bronz protomele, palmetele şi celelalte elemente decorative după care barele au fost rulate pe un tambur de lemn bine şlefuit, posibil învelit în piele ca să nu se imprime în metalul nobil irizaţiile lemnului. Posibil ca şi în această fază să se fi realizat şi alte elemente decorative cu dăltiţe speciale, parte din protome, gura şi ochii animalului, precum şi alte decoruri stilizate. Această tehnică a fost utilizată şi la baterea monedelor autohtone.

În legătură cu provenienţa materiei prime a aurului şi a argintului, au existat multe teorii pe care le’au emis arheologii şi istoricii români, ajungându’se la concluzia generală că metalele nobile proveneau din zăcăminte auro-argentifere autohtone din arcul carpatic. Această concluzie a fost confirmată şi de analizei făcute asupra provenienţei aurului din brăţările spiralice de către laboratorul Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele, precizând că acesta provine din zăcămintele din Munţii Apuseni din zona Brad şi Arieş.

Aurul de înaltă puritate din care s’au confecţionat brăţările spiralice, geții îl puteau obţine din exploatarea filoanelor de aur, dar mai ales din nisipurile aurifere ale râurilor din Munţii Apuseni: din Arieş, denumit în documentele latine medievale ”Aureus”, din Ampoi, Crişul Alb, dar mai ales din văile râurilor care coboară din Munţii Cibinului, Sebeşului, Orăştiei şi Retezatului şi anume Sebeşul şi pâraiele Pianului, unde au fost atestaţi spălători de aur din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea, şi unde s’au descoperit pepite de aur nativ în greutate de câteva zeci de grame, la care se adaugă râurile: Strei, Cugir şi pâraiele Gârbovei, Răhăului, Valea Ciorii, Valea Orăştiei, iar la est Cibinul şi Lotrul.

Aurul obţinut din nisipurile aurifere din văile ce curg din Carpaţii Sudici are în compoziţie staniu şi stibiu ce provine din rocile cristaline de bază a ascestor munţi. Cristalele aurifere ce provin din aceste masive au o culoare brun-roşcată, în schimb cele care provin din Munţii Apuseni sunt mai închise, brun spre negru, în special cele din zona Bucium şi Roşia Montană. Pe unele brăţări, în zonele mai puţin cizelate, domină culoarea brun-roşcată a aurului aluvionar extras din Carpaţii Sudici. Au fost atestaţi în secolul al XIII-lea spălători de aur, iobagi a Episcopiei Romano Catolice din Alba Iulia la vărsarea râului Ampoi în Mureş.

Se ştie, de asemenea, că după ocuparea de către turci a Imperiului Bizantin a fost blocat comerţul cu aur al Orientului spre Europa încât habsburgii au devenit principalul exportator de aur în Europa de Vest, aur provenind din zăcămintele auro-argentifere din Transilvania şi Slovacia până la descoperirea Americii.

Am făcut această referire la izvoarele medievale pentru a dovedi că a existat o neîntreruptă activitate şi tradiţie autohtonă în extragerea metalelor preţioase din nisipurile aurifere ale Transilvaniei din cele mai vechi timpuri la care se adaugă extragerea şi transportul sării cu plutele pe Mureş. Olt şi Someş. Unele toponime de origine slavonică: Zlatna (jud. Alba), pârâul Zlaşti, Gura Zlata (jud. Hunedoara), dovedesc că şi în perioada micilor migraţii s’a extras aur din nisipurile aurifere. Când documentele medievale au atestat şi nume de oameni care au îmbrăţişat această ocupaţie începând din secolul al XIV-lea acestea erau aproape în exclusivitate româneşti, ceea ce ne întăreşte convingerea că a existat o puternică tradiţie şi continuitate pelasgo-getică, apoi românească în ultimele 6-7  milenii, iar meseria a fost practicată până în 1948 când comuniştii au naţionalizat principalele mijloace de producţie.

Tocmai la această veche tradiţie s’a referit experta germană Barbara Depert cu o declaraţie deosebită:

”Voi românii aveţi o istorie de peste şase milenii scrisă în aur. Însăşi identitatea voastră a fost scrisă în aur. În tezaurele Muzeului Naţional de Istorie puteţi să vă regăsiţi identitatea privind cronologia, importantele descoperiri în aur de’a lungul a şase milenii. Nu înţeleg de ce trebuie să vă căutaţi identitatea în alte ţări sau muzee ale lumii când o aveţi aici, aproape de voi şi ea trebuie doar privită. Brăţările de aur, care fără nici o îndoială aparţin civilizaţiei dacice, vin să încununeze această istorie făcând’o mai evidentă, mai strălucitoare”.

Citiți și:  HARGHITA-COVASNA GETICĂ: 200 DE AȘEZĂRI, 34 DE CETĂȚI ȘI PESTE 30 DE TEZAURE GETICE

Cercetătorii care s’au ocupat de cultura materială a dacilor, în special a tezaurelor de argint, au constatat că acestea erau constituite numai din obiecte de podoabe şi monede din argint, lipsind obiectele de aur. De asemenea cele din aur, foarte rare, erau constituite numai din monede şi nu aveau în componenţă piese de argint. Medeleţ a inventariat, în 1994, 111 localităţi unde au fost descoperite podoabe de argint getice şi peste 230 tezaure monetare din argint, îndeosebi tetradrahme şi denari republicani şi imperiali romani. În prezent cifra descoperirilor din ambele categorii este cu 5 % mai mare. Dacă în tezaurele de argint alături de monede au fost descoperite şi piese de podoabă din acelaşi material în cele din aur nu se cunoşteau până în prezent numai tezaure monetare.

Specialista germană aduce noi precizări şi în această problemă. În tezaurul descoperit în 1542 şi însuşit de cardinalul Martinuzzi se aflau pe lângă monedele de aur, kosoni şi lisimachi şi un şarpe de aur care nu era altceva decât o brăţară spiralică din aur. Această informaţie a fost consemnată într’un raport înaintat de un specialist numismat al cărui nume nu l’am reţinut, al regelui şi împăratului Ferdinant I (rege între 1526-1556, împărat între 1556-1564). Prin această descoperire specialista germană a elucidat două probleme: prima se referea la prezenţa în tezaurul monetar de aur getic şi a altor tipuri de podoabe, iar a doua a confirmat faptul că după asasinarea lui Martinuzi în 1551 cel puţin o parte din tezaurul descoperit în râul Strei a fost trimis de către generalul Castaldo regelui Ferdinand I la Viena unde a fost topit.

Acestei descoperiri i se adaugă tezaurul din 1998 în care pe lângă o mare cantitate mare de monede de aur, conţinea şi două brăţări spiralice din acelaşi metal. Această descoperire nu schimbă cu nimic vechile constatări ale arheologilor cu privire la monopolul regal asupra aurului. Emisiunile monetare diverse ale geților începând din secolul al III-lea î.Hr., a necesitat mult argint, încât probabil monopolul s’a extins şi asupra argintului şi probabil, al aramei.

Citiți și:  TEZAURUL DE LA OLĂNEȘTI

Nu trebuie să neglijăm una dintre bogăţiile Geției, sarea, care a fost foarte probabil o sursă importantă de venit prin exportul acesteia în sudul Dunării. Aşa se poate explica prezenţa în tezaurele Geției a unei cantităţi mari de lisimachi de aur şi tetradrahme ale oraşelor greceşti. Alte surse de acumulare a metalelor preţioase s’a putut face în societatea getică prin economia de piaţă, susţin arheologii, prin schimburi comerciale cu lumea greco-romană, exportând sare, fier, ceară, miere şi, cu siguranţă sclavi. Această acumulare s’a mai făcut şi prin schimburi de daruri, acţiune denumită şi economia de prestigiu, cu oraşele greceşti de la Marea Neagră, cu şefii triburilor popoarelor înconjurătoare, iazigi, roxolanii şi posibil cu conducătorii provinciilor romane din sudul Dunării.

De asemenea, începând din secolul al II-lea î.Hr. şi până în secolul I d.Hr. şi prin expediţii de jaf şi cucerire a triburilor proprii, dar mai ales prin exploatarea resurselor proprii. Acumulările s’au făcut treptat începând din secolul al III-lea î.Hr. ajungându’se sub regii Burebista şi Decebal, centralizatorii regatelor getice carpatice și balcanice să posede o mare cantitate de metale preţioase. Numai în acest fel se poate explica imensul tezaur al regelui Decebal pe care l’a descoperit în vadul râului Sargeţia împăratul Traian, şi pe care l’a transportat la Roma, utilizându’l pentru edificarea a numeroase lucrări edilitare la Roma şi în alte părţi ale imperiului. Din aceste metale s’au bătut monedele din argint, imitaţii după cele greceşti şi denari romani republicani şi de aur kosonii, şi s’au confecţionat numeroase podoabe, printre care brăţările spiralice din aur şi argint.

Citește și: TEZAUR GETIC

Cine avea dreptul să poarte asemenea podoabe, în special brăţările spiralice? Dacă ne referim la cele din aur şi cunoscând faptul că acesta a fost monopol regal este evident că aceste podoabe deosebite erau purtate de rege şi de familia regală, posibil şi de familia reginei. Nu excludem din această categorie pe şefii triburilor care au intrat în uniunea statală. Chiar prinţii, copii fiind, aveau dreptul să poarte asemenea bijuterii, după cum reiese din recenta descoperire a unei brăţări mici de aur la Castelul de la Hunedoara. Brăţările spiralice din argint aveau dreptul să le poarte membrii importanţi a familiilor din clasa pileati sau tarabostes. Unii dintre aceştia deţineau funcţii civile şi militare în cadrul statului. Puteau fi comandanţi ai cetăţilor, administratorii monopolurilor statului, al metalelor nobile, aramă, sare, fier, colectorii de cereale şi slujitorii curţii regale. Expunerea noastră se bazează pe constatarea că aceste brăţări erau purtate de către bărbaţi în cadrul unor ceremonii.

Medeleţ, afirmă că nu a descoperit brăţări de acest fel la geții reprezentaţi pe Columna lui Traian. Era foarte normal, deoarece geții care au fost reprezentaţi pe columnă se aflau în situaţii limită, disperaţi şi încleştaţi în războaiele cu romanii şi chiar dacă ar fi avut bijuterii nu le’ar fi purtat în asemenea condiţii.

Şi totuşi, celebrele brăţări spiralice apar reprezentate pe Columnă în scenele ce redau cea de a doua expediţie a lui Traian pentru ocuparea teritoriilor getice de la nord de Dunăre.   Argumentul nostru se sprijină pe reprezentarea într’o scenă de pe Columna lui Traian, desenată de către pictorul şi graficianul italian Pietro Santi Bartoli în anul 1667 şi reproduse sub formă de gravuri pe plăci de cupru, publicate de către E. A. P. Dzur în anul 1941 în Olanda sub titlul de ”Die Traianssäule”.

Restul trebuiesc căutate la cuceritori şi nu la cuceriţi, iar asta dacă nu le’au topit acum 1900 de ani.

Citește și:  ADEVĂRUL DESPRE TEZAURUL ROMÂNESC DE LA MOSCOVA

Literatura subiectului
B. Deppert-Lippitz, Spiralele dacice din aur din Munţii Orăştiei/Dakische Goldspiralen aus den Orăştie Bergen, în: A. Lazăr, B. Deppert-Lippitz, P. G. Ferri, S. Alămoreanu, M. Ciuta, A. Condruz (ed.), Combaterea criminalităţii contra patrimoniului arheologic european/Combating the criminality against the european archaeological heritage, Patrimonium, Bucureşti, 2008, p. 203-288, M. Ciută, G. T. Rustoiu, Consideraţii asupra unui complex deosebit în pro­ximitatea Sarmizegetusei Regia. Un experiment arheologico-judiciar, Apulum 44, 2007, p. 99-111, B. Constantinescu, E. Oberländer-Târnoveanu, R. Bugoi, V. Cojocaru, M. Radtke, The Sarmizegetusa bracelets, Antiquity 84, 326, 2010, p. 1028-1042 ● E. Oberländer-Târnoveanu, B. Constantinescu, Analize de suprafaţă şi compoziţionale privind autenticitatea unor brăţări plurispiralice de aur din secolele II-I î.H. descoperite în zona Sarmizegetusa Regia prin acţiuni ilegale de detectare: explorarea limitelor expertizei de tip clasic şi modern în cazul obiectelor arheologice, în: A. Lazăr, B. Deppert-Lippitz, P.G. Ferri, S. Alămoreanu, M. Ciuta, A. Condruz (ed.), Combaterea criminalităţii contra patrimoniului arheologic european/Combating the criminality against the European archaeological heritage, Patrimonium, Bucureşti, 2008, p. 289-332, E. Oberländer-Târnoveanu, G. Trohani, Comorile dacilor. Catalog de expoziţie, Ploieşti, 2009, D. Spânu, Misterioasele descoperiri de monede şi podoabe de aur dacice din secolul al XVI-lea. Contribuţie la istoricul descoperirilor dacice din Munţii Orăştiei, Argesis. Studii şi comunicări (Piteşti) 15, 2006, p. 77-90, D. Spânu, Research Issues regarding the Grădiştea de Munte Spiral Gold Bracelets Hoards. An Essay, Revue Roumaine d’Histoire 48, 1-2, 2009, p. 3-17, D. Spânu, Consideraţii pe marginea primei publicaţii ştiinţifice dedicate brăţărilor de aur dacice (recenzie), Studii şi Comunicări de Istorie Veche şi Arheologie 59-60, 2009-2010, p. 193-202, D. Spânu, Zur Analyse der Goldspiralen von Grădiştea de Munte, Rumänien, Das Altertum 55, 4, 2010, p. 271-314, D. Spânu, Meanings of the Dacian golden spiral bracelets. Outlines, Caietele ARA (Bucureşti) 2, 2011, p. 23-37,  arhitectura-1906.ro, dacoromania-alba.ro

Citiți și:  SAREA DIN CARPAȚI, UN ”EL DORADO” PENTRU ÎNCĂ 1000 DE ANI

sau:  BLESTEMUL AURULUI GETIC

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA