Pot vaccinurile pe bază de ARN-mesager să provoace modificări genetice?
În privința editării genetice a embrionului uman una dintre numeroasele comisii internaționale întrunite pe acest subiect spune răspicat că:
”Știința încă nu este pregătită”
Nașterea acum trei ani (2018) a bebelușilor modificați genetic a stîrnit proteste. Chinezii ar fi modificat genetic creierele unor gemene.
Ce putere au fetiţele “mutant”?
Lulu şi Nana, primele două gemene ale căror gene au fost modificate de savanţii chinezi înainte de naştere pentru a fi rezistente la HIV, ar beneficia de fapt de un efect secundar neşteptat.
Potrivit Technology Review, cele două copile, născute în anul 2018 în China, au o mutaţie neaşteptată apărută în urma editării genelor. Studiile făcute pe şoareci au arătat că ştergerea genei CCR5 nu produce doar imunitate la SIDA, ci îmbunătăţeşte substanţial şi memoria şi funcţiile cognitive în general.
Neurobiologul Alcino J. Silva de la Universitatea din California, care a studiat gena CCR5, spune că “cea mai simplă interpretare este că mutaţiile vor avea impact asupra funcţiilor cognitive ale gemenelor. Efectul e imposibil de prezis, aşa ceva nu ar trebui făcut niciodată”.
Experimentul a fost făcut public în noiembrie 2018, cînd He Jiankui, un profesor la Universitatea din Shenzhen, în provincia Guangdong, a provocat un scandal global prin anunțarea nașterii primilor bebeluși modificați genetic, gemene al căror ADN a fost modificat pentru a deveni rezistente în fața virusului SIDA. anunț făcut pe YouTube.
Comisia Naţională chineză de Sănătate a cerut o ancheta la scurt timp:
”Am cerut autorităţilor sanitare din provincia Guangdong să deschidă imediat o anchetă minuţioasă cu scopul de a stabili faptele.”
Anunţul lui He Jiankui a provocat un val de critici în comunitatea ştiinţifică mondială.
Cercetătorul, care a studiat în Statele Unite, la Stanford şi conducea în China un laborator specializat în modificarea genomului, a folosit tehnica CRISPR. Ştirea a produs speculaţii privind faptul că această tehnică de editare genetică ar putea fi folosită pentru a produce persoane super-inteligente.
Chiar şi neurobiologii americani recunosc că ar putea fi utilizată în viitor în acest scop, dar efectele secundare nu sînt cunoscute.
Doi ani mai tîrziu, o comisie internațională își exprima recomandările, relatate de AFP:
”Este necesar să fim siguri că modificarea genetică a embrionilor umani în scopuri medicale nu provoacă efecte nedorite, înainte de a lua în considerare posibilitatea de a recurge la aceasta.”
Această comisie, formată din 18 experți din discipline diferite, nu respinge principiul modificării genetice la om. Dar intenționează să ofere un cadru și linii roșii care să nu fie trecute de țările care decid să ia această cale.
”Modificarea genomului transmisibil descendenților nu este încă pregătită pentru a fi testată într’un mod sigur și eficient la oameni”, avertizează experții într’un comunicat de presă care însoțește raportul lor.
Și orice autorizare posibilă a utilizării sale va trebui făcută ”treptat și cu prudență”, spunea Richard Lifton, președintele Universității Rockefeller (Statele Unite) și copreședinte al acestei comisii, creată de academiile americane de medicină și științe și Societatea Regală Britanică.
Un al treilea copil cu ADN modificat s’a născut ulterior, potrivit agenției de știri oficiale New China.
Acel cercetător, care conducea un laborator în Shenzhen (sud), în final a fost demis din funcție și condamnat în decembrie 2018 la trei ani de închisoare pentru ”efectuarea ilegală a manipulării genetice a embrionilor în scopul reproducerii”.
Ampla polemică din lumea științifică, după anunțul privind nașterea primilor copii modificați genetic, în China a dus la concluzia firească:
”O cutie a Pandorei a fost deschisă”
He Jiankui spunea că a folosit tehnica CRISPR-Cas9, care a revoluționat medicina genomică în ultimii ani.
Aceste ”foarfece genetice” înlocuiesc părți ale genomului, cum ar fi corectarea unei greșeli de tipar pe un computer.
Mult mai puțin costisitoare și mai ușor de utilizat decît tehnicile utilizate pînă acum, diseminarea acestei tehnici a reînviat dezbaterea cu privire la implicațiile aplicării sale la oameni.
În martie 2019, cercetători au pledat pentru un moratoriu privind tehnicile de modificare a genomului.
Alții s’au temut de oprirea cercetărilor care suscită speranța în ceea ce privește tratamentul bolilor genetice.
Recomandările comisiei internaționale se refereau la modificările ADN-ului gameților (ovulelor și spermatozoizilor), embrionilor umani destinați să conducă la o sarcină de succes – și nu numai în scopuri de cercetare.
Aceste modificări sînt deosebit de sensibile, deoarece pot fi transmise generațiilor următoare.
”Prevenirea bolilor grave”
Dacă unele țări decid să permită astfel de modificări ale genomului transmisibil, acestea vor trebui să fie precedate de ”cercetări preclinice riguroase” pentru a se asigura că mutațiile introduse nu duc la consecințe negative neintenționate.
”Un criteriu care nu este încă îndeplinit de nici o tehnologie de editare a genomului existentă”, este concluzia celor 18 experți.
O altă condiție esențială: organizarea ”unei ample dezbateri cu privire la problemele sociale și etice” implicate de aceste tehnici.
Și inițial, va fi necesar să se limiteze utilizarea lor la ”prevenirea bolilor grave cauzate de mutația unei singure gene”, precum fibroza chistică, siclemie, talasemia sau boala Tay-Sachs, o boală neuro- degenerativă ereditară care are ca rezultat în special deficitul intelectual sever și orbirea.
Atunci cînd nu există nici o alternativă, ”modificarea transmisibilă a genomului uman ar putea reprezenta o opțiune importantă pentru a permite viitorilor părinți cu risc cunoscut de transmitere a unei boli genetice să aibă un copil care este înrudit genetic cu aceștia dar care nu este purtător al acestei boli”, se spune în acel raport.
Vaccinul anti-covid existent pe piață ne modifică genetic?
Terapia genică pe bază de ARN-mesager, folosită în principalele vaccinuri anti-COVID aflate pe piață, a ridicat numeroase semne de întrebare legate, printre altele, de posibilitatea modificării ADN-ului uman.
Absolut toate informațiile și ghidurile [1] oficiale de vaccinare ne dau asigurări că acest lucru nu se va întîmpla sub nici o formă, deoarece, susțin ele, ”ARN-ul-mesager nu intră în nucleul celulei (acolo unde se află ADN-ul) și are structura și compoziția chimică diferită de ADN. Prin urmare, ARNm nu poate fi încorporat în genomul uman”.
Oare?
În ce măsură se justifică însă acest entuziasm și asigurările autorităților în privința terapiei genice aplicată prin intermediul vaccinului? (V.G.)
Într’un interviu [2] acordat recent canalului de televiziune cipriot ”Sigma”, Prof. Ioannis Ioannidis, cunoscutul epidemiolog de la Universitatea din Standford, își exprima elegant îndoiala față de procentele uriașe de siguranță, de peste 90%, pe care se presupune că le au vaccinurile anti-COVID-19.
Iar acesta este numai unul dintre oamenii de știință care ridică semne de întrebare privind aceste vaccinuri.
Trecînd în revistă istoria terapiei genice, vom constata că, începînd cu primul deceniu al secolului nostru, s’au dezvoltat tot mai mult cercetările privind așa-zisele elemente mobile ale genomului, cunoscute și sub denumirea de Junk ADN sau elemente transpozabile.
La mamifere, ele constituie aproximativ 45 % din întregul genom. Aceste elemente sînt considerate astăzi un fel de arhitecți ai genomului, în sensul că, prin mecanismul de ”copy-paste” și prin transpunerea replicativă, reușesc să’și modifice poziția în cromozom, și chiar să introducă noi fragmente de ADN în genom [3].
La om, elementele transpozabile active sînt retroelementele: elemente transpozabile ARN numite „LINE-1” (Long Interspersed Nuclear Elements, ”elemente nucleare intercalate lungi”) sau ”L1”. Deși constituie aproximativ 17% din genomul uman, ele exercită un rol esențial în remodelarea genomului, în procesele epigenetice, dar și în apariția cancerului [4 [5] [6], a bolilor autoimune [7] și a altor afecțiuni, precum schizofrenia.
De pildă, în apariția cancerului hepatic de sorginte virală, factorul LINE-1 joacă un rol determinant [8].
O observație importantă este aceea că proteinele codificate de LINE-1 – ORF1 și ORF2[9] – sînt supra-exprimate în mai multe cancere[10] [11], în boli precum autismul [12] și schizofrenia, dar și la persoanele expuse mai mult stresului oxidativ. Există, desigur și mecanisme de control al LINE-1, care împiedică, la majoritatea oamenilor, mutațiile cancerigene[13] [14] [15].
Dar există deopotrivă și mecanisme ‒ cum sînt intoxicațiile cu metale grele sau cu xenobiotice ‒ care induc o activitate patologică a acestor elemente transpozabile [16].
Impactul genetic al virusului SARS CoV-2
În privința infectării cu SARS CoV-2, lucrurile sînt destul de clare.
Un studiu publicat la sfîrșitul anului 2020 demonstra faptul că materialul genetic al virusului poate ajunge să fie inserat în ADN-ul uman, chiar și în lipsa enzimei revers transcriptaza, care, în general, face posibilă transcrierea în ADN-ul uman a ARN-ului viral [17].
”Eroul” mutațiilor genetice pe care le poate produce virusul SARS CoV-2 nu este altul decît LINE-1, adică unitatea genetică de comandă a modificărilor genomice.
Se pare că însuși virusul poate crește activitatea acestui element transpozabil, demonstrează studiul, favorizînd astfel transcrierea ARN-ului viral și pătrunderea în nucleu, unde are cale liberă adiționării la ADN-ul uman.
Aceasta ar explica, potrivit cercetătorilor, faptul că, la distanță destul de mare de o infecție și chiar de o vindecare a bolii, ARN-ul virusului mai poate fi depistat, deși infecții nu au mai existat între timp.
Din nefericire, după cum se va putea constata, pe căile unor mecanisme celulare asemănătoare, și ARN-ul vaccinului anti-COVID poate ajunge în genom.
În principiu, publicul larg și chiar personalul medical știu prea puțin despre evoluția terapiei genice în ultimele decenii, fapt care face ca lucrurile să pară foarte confuze atunci cînd se vorbește despre posibilitatea ca un ARN injectat în corpul uman să producă o mutație genetică.
În esență însă, în cele mai multe cazuri, terapia genică chiar asta urmărește: inserția unei noi gene în genom, fiind o preocupare mai veche a cercetătorilor ce doresc vindecarea diferitelor boli prin intermediul acestei metode.
Există deja o întreagă literatură pe această temă, demersurile debutînd încă din anii ʼ90, cînd se anticipa chiar folosirea unor virusuri sintetice și a unor produși lipidici, lipozomali, ca vehicule pentru penetrarea celulei ‒ așadar, nimic extraordinar în vaccinul actual, după 25 de ani de cercetări în această direcție [18].
De asemenea, folosirea ARN-ului în acest scop este cît se poate de cunoscută în mediile de specialitate [19] [20]. De pildă, se vorbește mult despre faptul că un retrovirus, precum HIV-ul, se poate insera în ADN-ul celulei-gazdă, însă se are mai puțin în vedere că și un virus ARN poate face același lucru [21] [22].
Metoda presupunea, într’o primă fază, folosirea ca vehicule pentru penetrarea nucleului și inserarea în cromozom a sistemelor ”Sleeping Beauty” și ”piggyBac” [23], care sînt vectori hibrizi de transfer de gene, utilizați în terapiile genice.
La începutul anului 2010 însă, se experimenta deja integrarea în genom a materialului genetic al unui adenovirus, cu ajutorul vectorului retrotranspozabil LINE-1.
Aceasta, pentru că se știa deja că acest element genetic poate sluji ca vehicul pentru transportul unui ARN străin în nucleu, în propriul genom [24]. Experimentul reușește [25].
Vaccinul anti-COVID Astra Zeneca, de pildă, folosește chiar un adenovirus pentru a transmite informația genetică necesară generării anticorpilor la proteina spike.
Pe de altă parte, în esență, discuția privind posibilitatea apariției unor mutații genetice se rezumă la afirmarea faptului că degradarea ARNm-ului se produce imediat după ce a fost citit de ribozomi.
Potrivit literaturii de specialitate însă, există mecanisme care reglează timpul de citire și degradare a ARN-ului [26]. Dar, în studiile de pînă în anul 2019, mecanismul de degradare ‒ adică ce anume determină degradarea ARN-ului și ce o blochează ‒ nu era încă deplin înțeles [27].
Pe site-ul fundației GAVI a lui Bill Gates se afirmă că acest timp este de 72 de ore, dar, practic, nu știe nimeni răspunsul la această necunoscută [28].
Afirmația rămîne astfel la nivelul unui optimism nejustificat sau neverificat științific.
Așadar, pentru a face improbabilă mutația genetică produsă de mARN-ul introdus în corpul uman prin vaccinare, ar trebui să fie îndeplinite cel puțin două condiții:
1. Timpul de viață al acestui mARN să fie suficient de scurt pentru a se reduce la maxim probabilitatea copierii sale către de proteinele ORF1 și ORF2, exprimate de LINE-1.
2. Activitatea elementului retrotranspozabil LINE-1 să fie scăzută, ceea ce iarăși ar reduce mult probabilitatea acestei copieri a mARN-ului proteinei skipe.
În nici unul dintre cazuri însă, indiferent de condiții, această probabilitate nu poate fi zero, aceasta fiind o observație extrem de important de reținut.
Așadar, în caz contrar, adică în condițiile în care mARN-ul proteinei spike ar rezista mai mult pînă la dizolvare, iar activitatea lui LINE-1 ar fi crescută, ar putea fi foarte mare probabilitatea – căci despre probabilitate este vorba – ca acest ARN să pătrundă în nucleu pentru a se adiționa ADN-ului nostru.
Cauze ale vulnerabilității genetice
Avînd în vedere aceste lucruri, ce ar putea să împiedice inserția mARN-ului injectat prin vaccin în ADN-ul uman?
Care este probabilitatea copierii mARN-ului străin în genom, prin transformarea lui într’o secvență ADN, cu ajutorul elementului transpozabil LINE-1?
Răspunsul este dat de gradul de activare a acestui element, care, la rîndul lui, depinde de stresul oxidativ [29], de infecții, intoxicații [30] și de alți factori de activare a acestui element mobil.
Așadar, dacă infecția cu ARN-ul străin, produsă prin intermediul vaccinului sau al unei infecții cu un virus ARN, are loc în perioada în care elementul retrotranspozabil LINE-1 este activat, probabilitatea ca acesta să fie copiat și introdus în genom pentru a fi adiționat propriului nostru ADN devine foarte mare.
Aceasta, mai ales în condițiile în care însuși mARN-ul respectiv este capabil să rămînă mai mult în citoplasmă pînă va fi distrus.
Care va fi efectul pătrunderii ARN-ului străin în materialul nostru genetic?
Desigur, consecințele nu pot fi ușor anticipate. Dar, de pildă, în cazul vaccinurilor anti-COVID pe bază de mesager ARN, producerea ulterioară de proteină spike va conduce, cel mai probabil, la o boală autoimună, atîta timp cît anticorpii neutralizanți anti-proteina spike deja s’au produs prin infecția inițială.
Esențial rămîne însă faptul că noul vaccin anti-proteina spike inaugurează, la scară largă, o nouă epocă a terapiilor bazate pe inginerii genetice, care vor determina alterarea materialului genetic uman.
Proteina Spike intră în nucleul celulei și împiedică refacerea ADN-ului, constată cercetătorii din Suedia
După ce directorul Pfizer, Albert Bourla, a dezvăluit că se lucrează la tratamente m-ARN, cu care să fie editat ADN-ul uman, o altă bombă explodează pe aceeași temă. Doi cercetători de la două universități din Suedia, din Stockholm și Umea, susțin că în urma unor experimente de laborator au detectat faimoasa proteină Spike în nucleul celulelor.
Acolo unde ne asigurau reclamele la vaccin că nu poate ajunge cu nici un chip. Mai mult, misterioasa proteină ar avea un efect direct asupra ADN-ului, printr’un mecanism care afectează imunitatea.
După nume (Hui Jiang și Ya-Fang Mei) par chinezi, dar le vom spune în continuare suedezi, după universitățile în care activează. Articolul lor științific a fost trimis în august anul acesta revistei medicale MDPI, din Basel, Elveția.
În septembrie, redacția revistei a recenzat critic articolul, care a primit girul editorului științific helvet Oliver Shildgen. În fine, în 13 octombrie, articolul a fost publicat într’o ediție specială a revistei, dedicată integral interacțiunii virusului SARS-COV2 cu celulele gazdă.
Titlul e mai complicat:
”Proteina Spike din SARS-COV2 afectează repararea daunelor ADN și inhibă recombinarea in vitro V(D)J”
(Recombinarea V(D)J e un mecanism somatic în interiorul limfocitelor.) Cercetătorii descriu în mare detaliu ce linii celulare au folosit, ce fel de microscop și derularea experimentului, dar vom rămîne la un nivel accesibil tuturor.
”În mod suprinzător, am găsit o abundență de proteină Spike în nucleu”
Virusul, ne spun aceștia, constă din proteine structurale și nestructurale. După infectare, proteinele capturează și dezorganizează mașinăria celulară a gazdei pentru a se multiplica.
În apărarea sa, organismul omului are două sisteme critice: sistemul imunitar și sistemul de reparare a ADN-ului. Acestea sînt interdependente, în special în dezvoltarea limfocitelor.
”O eroare în procesul de reparare a ADN-ului poate duce la imunodeficiență. (…) Dacă daunele la nivelul ADN-ului nu pot fi reparate corespunzător, ele vor contribui la amplificarea patologiei induse de virus.”
”Repararea ADN-ului are loc în principal în nucleu pentru a asigura stabilitatea genomului. Deși proteinele SARS-COV2 sînt sintetizate în citosol (lichidul intra-celular), unele proteine virale sînt detectabile și în nucleu.”
”Proteinele Spike trec prin aparatul membranei celulare împreună cu alte proteine virale, pentru a forma virionul matur.” (un virion e un singur virus întreg)
Cercetătorii au constatat că proteina Spike poate avea și o formă prescurtată, respectiv că doar varianta întreagă are acel efect inhibitor periculos. După cum se poate constata, ei nu sînt nici pe departe ”negaționiști” ai existenței virusului și nici anti-vacciniști.
Dimpotrivă, vin cu sugestia ca în vaccin să se folosească doar o parte din proteina Spike.
În cadrul experimentului, ei au supus celulele unor tratamente de natură să producă alterări de ADN, cum ar fi iradierea sau tratamentele cu peroxid de hidrogen (H2O2) sau doxurobicin. Și au constatat că remedierea are loc mai puțin în prezența proteinei Spike.
”Pentru a confirma existența proteinei Spike în nucleu, am efectuat analiza fracției subcelulare și am găsit că proteina Spike e nu doar îmbogățită în fracția membranei celulare, dar din abundență și în fracția nucleară, cu expresii detectabile și în fracția legată de cromatină.”
”Descoperirile noastre oferă dovezi că proteina Spike preia mecanismul de reparare a ADN-ului și mașinăria imuno-adaptativă in vitro.”
Ei presupun că acest mecanism ar explica și de ce virusul e mai periculos pentru cei în vîrstă, al căror organism nu are oricum aceeași capacitate de refacere. Dar mai ales, subliniază explicit că descoperirea lor poate indica un efect advers al vaccinurilor care folosesc întreaga proteină Spike.
(Nu e esențială pentru înțelegerea articolului, dar dacă sunteți curioși, puteți vedea o animație despre recombinarea V(D)J.)
Implicațiile descoperirii
Cercetarea sintetizată mai sus vine după alte descoperiri, care i’au pus pe savanți pe gînduri. O cercetare amintește că proteina Spike însăși poate afecta celulele endoteliale. Același lucru aici, cu referire la celulele creierului.
Alt studiu arăta că proteina Spike se poate alipi de celulele inimii. (Articol preluat de British Heart Foundation.)
Ca să contracareze aceste dezvăluiri, verificatoarele de conținut au început să producă la foc automat pagini de infirmare – la adresa unor interviuri, nu a studiilor citate – și să susțină că proteina Spike nu e toxică.
Desigur, elefantul din cameră e că vaccinurile mARN ”dresează” organismul să producă proteină Spike (fără a se putea ști cu precizie pentru cît timp și în ce cantitate).
Dar interferența proteinei singure cu ADN-ul uman, aflat în nucleul celulelor corpului, ridică și semne de întrebare dacă nu este rodul faimoasei ”gain of function” – procedura de modificare a virusului în laborator, pe care e acuzat doctorul Fauci că a finanțat’o.
Încă de la descoperirea virusului, laureatul Nobel Luc Montagnier a opinat că virusul e o creație de laborator, în care s’ar recunoaște unele aspecte ale virusului HIV. A presupus atunci că virusul ar fi scăpat unor cercetători care nu încercau să facă o armă biologică ci un tratament pentru SIDA.
Oficial, SARS-COV2 e considerat incapabil să lase urme în genom, așa cum poate un retrovirus ca HIV.
Cum ne putem apăra?
Nu putem.
Cutia pandorei a fost deschisă înaintea pandemiei covid, atunci cînd s’a confirmat că ADN-ul modificat genetic ajunge în organismul oamenilor.
Pericolul consumului produselor din organisme modificate genetic.
Public Library of Science (PLOS) a publicat acum cîțiva ani un studiu care demonstrează că fragmentele de ADN care provin din hrană conţin gene complete care intră în sistemul circulator uman printr’un mecanism necunoscut.
Atunci existau suspiciuni conform cărora cercetătorii corporaţiilor biotehnologice, precum Monsanto, au identificat deja acest mecanism şi îl folosesc cu bună ştiinţă.
Studiul se bazează pe analiza a peste 1000 de eşantioane de sînge de la persoane diferite prelevate de 4 institute de cercetare independente.
PLOS este o publicaţie ştiinţifică respectată, care raportează în principal despre cercetarea ştiinţifică şi medicală. Studiul pe care l’a publicat despre organismele modificate genetic (OMG) confirmă ceea ce se bănuieşte de ani de zile.
În ceea ce priveşte recoltele şi hrana modificată genetic, efectele pe termen lung asupra publicului sînt necunoscute și imposibil de anticipat.
Primele produse alimentare din organisme modificate genetic au început să fie comercializate înainte de 1994. Testarea tuturor combinaţiilor posibile asupra unei mase destul de mari de oameni şi pe o perioadă de timp destul de lungă este imposibilă încă, deci nu se poate spune cu siguranţă că sînt inofensive.
Geneticianul David Suzuki şi’a exprimat îngrijorarea asupra faptului că populaţia planetei este supusă unui “experiment genetic de proporţii” de durată lungă, deoarece mulţi oameni continuă să consume OMG.
Progresele ştiinţifice din ultimii ani în genetică au arătat că organismele pot face schimb de gene unele cu altele.
Înainte de asta se credea că genele pot fi schimbate doar între membrii aceleiaşi specii, prin reproducere.
Geneticienii urmăreau, de obicei, moştenirea genetică în mod linear vertical pe firul matern şi patern. Azi, oamenii de ştiinţă recunosc faptul că genele pot fi schimbate nu doar între membrii aceleiaşi specii, ci şi între membrii speciilor diferite.
“Sistemul nostru circulator e considerat a fi un mediu bine delimitat de lumea externă şi de tractul digestiv. Conform paradigmei standard, macromoleculele mari ingerate prin hrană nu pot trece direct în sistemul circulator. În timpul digestiei, se crede că proteinele şi ADN-ul sînt degradate în constituenţi mai mici, respectiv aminoacizi şi acizi nucleici, iar apoi absorbiţi printr’un proces activ şi complex şi distribuiţi în diferite părţi ale corpului prin circulaţia sîngelui. Aici, prin analiza a peste 1000 de eşantioane de sînge uman prelevate de 4 institute independente, s’au identificat dovezi că fragmentele de ADN provenite din hrană sînt destul de mari ca să poarte gene întregi, pot evita degradarea şi printr’un mecanism necunoscut pot pătrunde în sistemul circulator uman. În una dintre mostrele de sînge concentraţia de ADN provenită din plante era mai mare decît concentraţia de ADN uman. Concentraţia de ADN de plante arată o distribuţie normală a genelor surprinzător de exactă în probele de plasmă în timp ce proba non-plasmatică de control s’a dovedit a fi fără ADN de la plante.”
Nu e ca şi cum o fiinţă umană s’ar împerechea cu un măr sau banană şi ar face astfel schimb de material genetic.
Ceea ce biotehnologia şi corporaţiile precum Monsanto au făcut a fost că au permis transferul de gene fără a ţine cont de limitările sau constrîngerile biologice. Problema cu acest fapt e că se bazează pe o ştiinţă foarte nocivă.
Condiţiile şi regulile biologice care se aplicau pînă acum transferului genetic vertical (între membrii aceleiaşi specii prin reproducere, de la părinţi la urmaşi), cel puţin cele de care sîntem conştienţi, nu se aplică în mod necesar şi transferului genetic pe orizontală.
Biotehnologia se bazează pe presupunerea că principiile care guvernează moştenirea genetică sînt aceleaşi pentru transferul genetic pe verticală şi orizontală. OMG-urile ar trebui supuse mult mai multor experimente şi cercetări riguroase înainte să continuăm să le consumăm.
David Suzuki, profesor în departamentul de genetică al Universității British Columbia între anii 1963 – 2001, activist de mediu:
”Noi credem că îmbunătăţim aceste forme de viaţă, dar este ca şi cum ai lua orchestra din Toronto pregătită să cînte o simfonie de Beethoven, apoi iei nişte baterişti oarecare de ‘’aici’ şi’i amesteci cu simfonia din Toronto şi le spui să cînte. Rezultatul va fi ceva foarte, foarte diferit. Publiciştii spun că în spatele organismelor modificate genetic sînt bune intenţii, dar adevărul este că sînt determinate de bani.”
Așadar, banii i’au tentat și pe cei care au răspîndit virusul SARS-COV2 în populație, așa cum s’a speculat pe bună dreptate la începutul pandemiei, și nu printr’un ”accident” banal, speculație confirmată și întărită și de viteza incredibilă de ”descoperire” aproape în același timp de mai multe companii și cercetători a unui vaccin miraculos.
Singura noastră posibilă liniște poate izvorî din însăși această bănuială criminală că totuși virusul a fost plantat, deci antidotul ar fi fost și el în posesia acelor personaje malefice cu mult înaintea pandemiei, și probabil testat pe oameni cobai ceva mai mult timp decît o fac în prezent pe cei vaccinați anticovid.
Dar putem fi siguri că este așa?
Nimeni nu a dovedit actul criminal și va fi aproape imposibil de demonstrat această pistă prea curînd.
Dacă acest vaccin nu a fost testat anterior pandemiei pe oameni, el a fost administrat fără a fi testat suficient de atent în timp pentru a elimina riscuri și situații neprevăzute. În acest caz îi transformă pe primii oameni vaccinați anticovid în niște veritabili cobai.
David Suzuki a mai afirmat:
”O mică mutaţie într’o fiinţă umană poate determina foarte multe lucruri, ideea e că atunci cînd scoţi o genă, o singură genă, o genă mică, dintr’un organism şi o muţi într’altul, îi schimbi complet contextul. Este imposibil să prezici cum se va comporta şi care va fi rezultatul.”
E de asemenea foarte clar că ADN-ul din mîncare poate ajunge şi chiar ajunge în ţesuturile animalelor şi în produsele lactate pe care le consumă oamenii.
Există studii care atestă că atunci cînd oamenii sau animalele digeră hrană modificată genetic, genele create artificial sînt transferate şi alterează caracterul bacteriilor benefice din intestine. Cercetătorii raportează că microbii găsiţi în intestinul subţire al oamenilor care suferă de ileostemie sînt capabili să achiziţioneze şi să adăpostească secvenţe de ADN de la plantele modificate genetic.
Recoltele modificate genetic au pătruns în hrana animalelor din 1996, iar acum este ceva normal ca ele să aibă o dietă bazată doar pe OMG. Studiile au arătat că există o legătură între furajele modificate genetic şi inflamări stomacale severe şi utere mărite la porcine.
Mai e notabil faptul că transferul genetic între recoltele manipulate genetic şi speciile native înconjurătoare a dus la apariţia unor specii de buruieni foarte rezistente, supranumite super-buruieni.
Conform Organizaţiei Mondiale de Sănătate, transferul genetic şi mişcarea genelor de la OMG la recoltele convenţionale, sau speciile înrudite ar putea avea un efect asupra siguranţei alimentare.
”Riscul este real, după cum s’a demonstrat atunci cînd urme de porumb aprobat doar pentru furajare au apărut în produsele cu porumb destinate populaţiei SUA.”
Geneticienii nu au luat deloc în considerare faptul că genele se vor transfera, atunci cînd au produs aceste organisme şi le’au introdus în mediul natural.
Drept rezultat, începem să vedem consecinţele modificărilor genetice, mai ales cum se răspîndesc şi modifică alte organisme din diferite medii.
Watrud et al (2004) a descoperit că plantele modificate rezistente la ierbicid s’au răspîndit prin polen cu pînă la 21 de kilometri dincolo de perimetrul zonei de control şi au polenizat cu plantele tîrîtoare sălbatice.
Anii trecuți, mai multe guverne au tras concluzia că transferul genetic de la OMG la recoltele convenţionale este improbabil să se producă.
Azi știm contrariul și s’a demonstrat că nu aveau dreptate, la fel cum primim azi un noian de asigurări cum că vaccinul anticovid este ”benefic” și ne apără de acest virus ”apărut din senin”.
Despre influenţa nefastă a modificărilor genetice se ştie puţin, iar ceea ce cunoaştem deja e îngrijorător, legînd OMG şi pesticidele de diferite afecţiuni de sănătate.
Nu e de mirare că majoritatea ţărilor au interzis complet organismele modificate genetic pe teritoriile lor.
Conspirații pînă la proba contrarie
Dezvoltarea acestor ”vaccinuri cu eficiență de peste 90%” împotriva virusului SARS-CoV-2 a adus nu numai o rază de speranță privind sfîrșitul pandemiei, ci așa cum e firesc și noi îngrijorări privind efecte adverse, conspirații mondiale sau teama de a fi inoculați cu substanțe care ne vor modifica structura biologică.
Mai mulți oameni de știință consultați de BBC încearcă să demonteze cele mai răspîndite temeri, zvonuri și conspirații legate de vaccinurile anti-COVID.
Cercetătorii cu care au discutat jurnaliștii BBC au analizat cele mai răspîndite temeri despre vaccinuri, de la injectarea de microcipuri, pînă la remodelarea structurii ADN.
Vaccinul și modificarea structurii ADN
Una din fricile generate de vaccinul anti-COVID este că va modifica ADN-ul indivizilor vaccinați. Trei oameni de știință independenți consultați de BBC au respins această ipoteză.
Unele dintre vaccinurile dezvoltate pentru combaterea coronavirului, cum sînt cele dezvoltate de Pfizer – BioNTech sau Moderna, folosesc fragmente de material genetic de la virusul SARS-CoV-2, așa-numitul mesager ARN.
Prof. Jeffrey Almond de la Universitatea Oxford:
”Injectarea de ARN nu afectează deloc ADN-ul celulei umane.”
Sigur, aici după cum observăm părerile specialiștilor sînt împărțite după cum am arătat mai sus.
Acest tip de vaccin ar transmite corpului doar instrucțiuni să producă o proteină care este prezentă pe suprafața coronavirusului. Sistemul imunitar învață apoi să o recunoască și să producă anticorpi împotriva proteinei.
Nu este pentru prima dată cînd apar aceste temeri că un vaccin va modifica ADN-ul persoanei. Oamenii se plîng că tehnologia vaccinurilor pe bază de mesager ARN nu a mai fost testată și aprobată pînă acum.
Acest lucru este adevărat, însă în ultimii ani s’au făcut mai multe studii privind folosirea vaccinurilor pe bază de mRNA.
De la începutul pandemiei, acest vaccin a fost testat pe zeci de mii de persoane și a trecut prin procese riguroase de aprobare, arată cercetătorii consultați de BBC. Mai mult, monitorizarea celor inoculați va continua și după ce vaccinul va fi aprobat pentru utilizare.
Cu toate acestea nu putem fi siguri 100% în aceste vaccinuri scoase la foc automat la vînzare, cu toate asigurările producătorilor de vaccinuri, din cel puțin 3 motive?
1. Nu toți medicii susțin vaccinarea, tocmai cei care ar trebui cu pregătirea lor profesională să aibă cele mai multe informații legate de aceste virusuri și antidoturi numite vaccinuri.
2. Nimeni nu îți garantează că vaccinul te protejează 100 % împotriva virusului sars-cov2, iar dacă o fac nu au cum să explice decesul de sars-cov2 al celor deja vaccinați.
3. Informațiile despre reacțiile adverse ulterioare inoculării vaccinului sînt puține, sînt minimizate, ba sînt chiar ascunse sistematic multiplele raportări despre complicațiile și reacțiile adverse post-vaccinare.
Microcipurile lui Bill Gates
Una din teoriile conspirației vehiculate pretinde că pandemia este pretextul unui plan secret de a implanta microcipuri prin care oamenii să fie urmăriți și că în spate se află Bill Gates, fondatorul Microsoft.
Fundația Bill și Melinda Gates au respins această teorie (BBC).
Zvonurile au început să se înmulțească în luna martie, cînd Bill Gates a declarat într’un interviu că, în viitor, ”vom avea un fel de certificate digitale” care vor fi folosite pentru a ține evidența cui s’a vindecat, cine a fost testat, cine a fost vaccinat.
El nu a făcut însă nici o referire la microcipuri, dar între timp vaccinații anticovid au primit acele certificate digitale promise. Asta înseamnă că planurile lui Bill Gates sînt în grafic cu ajutorul OMS și al guvernelor naționale.
Unul dintre cele mai citate articole apărute după acest interviu a avut titlul:
”Bill Gates va folosi implanturi cu microcipuri în lupta împotriva coronavirusului.”
Articolul făcea referire la un studiu finanțat de Fundația Bill și Melinda Gates privind o tehnologie prin care istoricul vaccinării unei persoane ar putea fi stocat într’o cerneală specială, care ar fi administrată odată cu o injecție.
Tehnologia nu este un microcip, ci mai degrabă un ”tatuaj invizibil”.
Ea nu a apărut încă, nu va permite localizarea oamenilor și nu va stoca informațiile personale ale purtătorilor, a declarat Ana Jaklenec, om de știință care a luat parte la studiu.
Aceasta nu este singura conspirație pusă în cîrca lui Bill Gates. În ciuda lipsei oricăror dovezi, un sondaj realizat în luna mai pe 1.640 de persoane a arătat că 28% dintre americani cred că Bill Gates vrea să folosească vaccinul pentru a implanta microcipuri oamenilor.
Vaccin cu țesut de la fetuși
O altă teorie susține că vaccinul conține țesut din plămînii unui fetus avortat. Și aceasta sîntem asigurați că este falsă.
Oare?
Dr. Michael Head de la Universitatea din Southampton, spune așa:
”Nu se folosesc celule de la fetuși în nici un vaccin produs.”
Un video postat pe una dintre cele mai urmărite pagini de Facebook ale anti-vacciniștilor face trimitere la un studiu care, susține naratorul, arată din ce este compus vaccinul dezvoltat de AstraZeneca și Oxford.
Dar sîntem iarăși asigurați că interpretarea naratorului este greșită – studiul în cauză vorbește despre cum se comportă vaccinul cînd este inoculat în celule umane în laborator.
Confuzia poate apărea pentru că în timpul procesului de creare a unui vaccin este o fază în care se folosesc celule crescute în laborator, celule provenite din celule embrionare care altfel ar fi fost distruse.
Tehnica a fost dezvoltată în anii 1960 și sîntem asigurați că nici un fetus nu a fost avortat pentru a folosi acestui studiu.
Este însă foarte greu să ai încredere în astfel de asigurări.
Multe vaccinuri sînt dezvoltate astfel, arată dr. David Matthews de la Universitatea din Bristol, adăugînd că orice urmă de celulă este îndepărtată în urma unui proces foarte minuțios, la ”standarde extrem de ridicate”.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford au declarat că au lucrat cu celule clonate, iar aceste celule ”nu sînt celule de la fetuși avortați”.
Cercetătorii ne spun că celulele lucrează ca o uzină care produce o formă foarte slăbită a virusului, care a fost adaptată să funcționeze ca vaccin. Dar chiar dacă virusul slăbit este creat folosind celule clonate, materialul celular este îndepărtat cînd virusul este purificat și nu se folosește în vaccin.
Mitul fals al vindecării
Un alt argument împotriva vaccinului este acela că la ce folosește, din moment ce rata de mortalitate provocată de coronavirus este atît de mică.
O memă foarte răspîndită pe rețelele sociale susține că rata de vindecare dup COVID este 99,97% și că e mai sigur să faci boala decît vaccinul.
În primul rînd, procentajul nu este corect. Aproximativ 99% din oamenii care se îmbolnăvesc de COVID supraviețuiesc, arată Jason Oke, statistician la Universitatea Oxford.
Deci, aproximativ 100 de oameni din 10.000 care fac boala mor – mult mai mult decît 3 din 10.000, cum sugerează mema.
Jason Oke a adăugat că în toate cazurile riscurile depind foare mult de vîrstă și nu iau în calcul morbiditatea ”pe termen scurt și lung provocată de COVID”.
În plus, nu este vorba doar despre supraviețuire.
Pentru fiecare pacient care moare sînt alții care supraviețuiesc, dar trec prin tratamente în spital, iar unii rămîn cu sechele pe termen lung.
Acest lucru conduce la presiuni uriașe pe sistemele de sănătate, care sînt supraaglomerate intenționat sau nu, cu ”pacienți COVID”, după cum o cer interesele pan-naționale fie că e implicată OMS în această mizerie, fie alte structuri farmaceutice multinaționale, reducînd astfel drastic posibilitatea de tratare a altor afecțiuni și implicit provocarea multor decese cauzate de boli cronice care ulterior sînt declarate tot de covid.
De ce se întîmplă toate aceste lucruri?
Dacă nu banii sînt în spatele acestei mega-afaceri de sub acoperișul pandemiei, răspunsul rămas posibil va fi unul de un cinism similar și fără de margini:
”În folosul științei”
Citește și: CHINA AR FI LANSAT VIRUSUL ÎN RĂZBOIUL ECONOMIC CU LIDERII ECONOMICI AI LUMII
Resurse:
1. http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2021/01/Brosura-medici-vaccinarea-covid-MS-1.pdf
2. https://www.youtube.com/watch?v=2ixvLW_S2NU&feature=youtu.be
3. Kozeretska, I. A., S. V. Demydov, and L. I. Ostapchenko. „Mobile genetic elements and cancer. From mutations to gene therapy.” Experimental oncology (2011).
4. Xiao-Jie, Lu, et al. „LINE-1 in cancer: multifaceted functions and potential clinical implications.” Genetics in Medicine 18.5 (2016): 431-439.
5. Kemp, Jacqueline R., and Michelle S. Longworth. „Crossing the LINE toward genomic instability: LINE-1 retrotransposition in cancer.” Frontiers in chemistry 3 (2015): 68.
6. Sciamanna, Ilaria, Chiara De Luca, and Corrado Spadafora. „The reverse transcriptase encoded by LINE-1 retrotransposons in the genesis, progression, and therapy of cancer.” Frontiers in chemistry 4 (2016): 6.
7. Crow, Mary K. „Long interspersed nuclear elements (LINE-1): potential triggers of systemic autoimmune disease.” Autoimmunity 43.1 (2010): 7-16.
8. Honda, Tomoyuki. „Links between human LINE-1 retrotransposons and hepatitis virus-related hepatocellular carcinoma.” Frontiers in chemistry 4 (2016): 21.
9. ORF, Open Reading Frame (cadrul de citire deschis), este termenul folosit pentru o secvență de nucleotide care, atunci când e decodificată și transformată în secvența de aminoacizi, nu conține codoni „Stop”. Sunt implicate în diferite tipuri de mutații genetice.
10. McKerrow, Wilson, et al. „Human transposon insertion profiling by sequencing (TIPseq) to map LINE-1 insertions in single cells.” Philosophical Transactions of the Royal Society B 375.1795 (2020): 20190335.
11. Tufarelli, Cristina, and Richard M. Badge. „Retrotransposon-Driven Transcription and Cancer.” Human Retrotransposons in Health and Disease. Springer, Cham, 2017. 259-273.
12. Shpyleva, Svitlana, et al. „Overexpression of LINE-1 retrotransposons in autism brain.” Molecular neurobiology 55.2 (2018): 1740-1749.cancer
13. Ariumi, Yasuo. „Guardian of the human genome: host defense mechanisms against LINE-1 retrotransposition.” Frontiers in chemistry 4 (2016): 28.
14. Tiwari, Bhavana, et al. „p53 directly represses human LINE1 transposons.” Genes & development 34.21-22 (2020): 1439-1451.
15. Muñoz-Lopez, Martin, et al. „Study of transposable elements and their genomic impact.” Transposons and Retrotransposons (2016): 1-19.
16. Hancks, Dustin C., and Haig H. Kazazian Jr. „Active human retrotransposons: variation and disease.” Current opinion in genetics & development 22.3 (2012): 191-203.
17. Zhang, Liguo, et al. „SARS-CoV-2 RNA reverse-transcribed and integrated into the human genome.” bioRxiv (2020).
18. Hodgson, C. P., et al. „Biosynthetic retrovectoring systems for gene therapy.” Journal of molecular medicine 75.4 (1997): 249-258.
19. Di Matteo, Mario, et al. „Recent developments in transposon-mediated gene therapy.” Expert opinion on biological therapy 12.7 (2012): 841-858.
20. Tipanee, Jaitip, et al. „Preclinical and clinical advances in transposon-based gene therapy.” Bioscience reports 37.6 (2017).
21. Shimizu, Akira, et al. „Characterisation of cytoplasmic DNA complementary to non-retroviral RNA viruses in human cells.” Scientific reports 4.1 (2014): 1-9.
22. Geuking, Markus B., et al. „Recombination of retrotransposon and exogenous RNA virus results in nonretroviral cDNA integration.” Science 323.5912 (2009): 393-396.
23. Vargas, José Eduardo, et al. „Retroviral vectors and transposons for stable gene therapy: advances, current challenges and perspectives.” Journal of translational medicine 14.1 (2016): 1-15.
24. Hancks, Dustin C., and Haig H. Kazazian Jr. „Active human retrotransposons: variation and disease.” Current opinion in genetics & development 22.3 (2012): 191-203.
25. Soifer, Harris, et al. „Stable integration of transgenes delivered by a retrotransposon–adenovirus hybrid vector.” Human gene therapy 12.11 (2001): 1417-1428.
26. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2241649/
27. Karousis, Evangelos D., and Oliver Mühlemann. „Nonsense-mediated mRNA decay begins where translation ends.” Cold Spring Harbor Perspectives in Biology 11.2 (2019): a032862.
28. https://www.gavi.org/vaccineswork/will-mrna-vaccine-alter-my-dna
29. Patchsung M, Boonla C, Amnattrakul P, Dissayabutra T, Mutirangura A, Tosukhowong P. Long interspersed nuclear element-1 hypomethylation and oxidative stress: correlation and bladder cancer diagnostic potential. PLoS One 2012; 7: e37009.
30. Stribinskis, Vilius, and Kenneth S. Ramos. „Activation of human long interspersed nuclear element 1 retrotransposition by benzo (a) pyrene, an ubiquitous environmental carcinogen.” Cancer research 66.5 (2006): 2616-2620.
technologyreview.com, Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe, BBC, AFP, stirileprotv.ro, epochtimes-romania.com, digi24.ro, science.hotnews.ro, evadare.ro
Vatra Stră-Română Dacii Geții Pelasgii Geția Dacia ROMANIA
Vatra Stră-Rumînă 