Înainte de 1940, termenul ”arian” și numele ”rasă ariană” făceau parte din vocabularul obișnuit al oricărei persoane moderat educată în lumea europeană. Astăzi, cuvîntul ”arian” este încărcat cu tot felul de conotații negative, în mare parte datorită ideologiei naziste, arienii au devenit asociați cu ierarhiile rasiale care considerau superioare popoarele albe, blonde, cu ochii albaștri.
Aceasta a servit ca un instrument de propagandă foarte util pentru cuplarea sentimentelor rasiste în realități istorice aparente. Cu toate acestea, nu este faptic.
După cel de’al Doilea Război Mondial, ”Arianul” a căzut într’o stare de nefolosire și de disprețuire datorită asocierii sale cu ideologia rasială național-socialistă.
”Arian” este numele corect și propriu al rasei noastre
Învingătorii scriu cărțile de istorie, iar ”Arianul” era un cuvînt pe care ei voiau să’l elimine. În schimb, a fost înlocuit cu ”alb” în uz cotidian, și de ”indo-european” pentru a fi folosit de specialiștii istorici și lingviști. La un moment dat în anii 1970, ziarele au încetat să o valorifice și a devenit doar ”alb”.
Acum stăpînii noștri ne spun că rasa albă în sine nu există, că este doar o ”construcție socială” menită să mențină rasele colorate ale lumii suprimate.
Un truc destul de bun, nu? Mai întîi sîntem exterminați lingvistic, apoi conceptual și, în continuare, bine, uciderea rasei ariene poate fi cu greu un genocid, dacă în realitate nu există, nu’i așa?
O contramăsură esențială pentru acest proiectat genocid este pentru noi să recuperăm atît identitatea noastră rasială ca arieni, cît și cuvîntul ”arian” în sine. Următorul este adevărul despre termenul ”arian”, pe care dușmanii noștri rasiali îl urăsc atît de mult.
Adevărații Arieni: Cine au fost cu adevărat și cum au fost corupte originile lor?
Numai la sfîrșitul secolului al XIX-lea la începutul secolului XX arianul a devenit egal cu popoarele germanice sau nordice. Înainte de această corupere, arianul făcea referire la o limbă arhaică ai cărei vorbitori s’au răspîndit și au influențat limbi în întregul subcontinent indian.
Pentru a pune repede orice supunere nazistă, primii arieni cunoscuți au trăit în Iranul preistoric. Acești oameni au migrat în nordul Indiei cîndva în jurul anului 1.500 î.Hr. Locuitorii precedenți ai subcontinentului indian îi numeau pe acești nou-veniți ārya.
Cuvîntul englez ”arian” provine din acest cuvînt sanscrit sau evident, doar se înrudește cu el.
Deși cuvîntul ”arian” există și în limba rumînă, lingviștii se pot foarte ușor păcăli prin atribuirea unei etimologii clasice latine sau poate chiar orientale, numai că la noi există mai mult de atît, o familie întreagă de cuvinte cu aceeași rădăcină: ar, ara, arie, areal, arendă etc., și atunci cum ne putem gîndi că acestea sînt aduse din alte părți cînd le avem și azi acasă, în Arealul Carpato-Dunărean de unde a plecat și arianul ca vorbitor de sanscrită, dar și cel de latină sau de engleză?
Nu este deloc o coincidență că termenul are un conținut în limba persană, ērān. Acest cuvînt este sursa numelui de țară modern, Iran. De fapt, denumirile ”Irlanda” și ”Iran” înseamnă ”pămîntul arienilor”, și sînt mărturia amploarei așezămintelor indo-europene sau ariene, cu un epicentru de iradiere situat undeva în Bazinul Dunării sau al Mării Negre.
Civilizația din Valea Indusului a fost foarte dezvoltată înainte de sosirea arienilor. Unele dovezi ”sugerează că civilizația de pe Valea Indusului avea condiții sociale comparabile cu Sumeria și chiar superioară babilonienilor și egiptenilor contemporani”. (Violetti, 2013).
Religiile apăruseră în jurul anului 5.500 î.Hr., comunitățile agricole în jurul anului 4000 î.Hr., iar viața urbană în jurul anului 2.500 î.Hr. Zona a atins apogeul în 2.000 î.Hr.
Începînd cu aproximativ 1500 î.Hr., crescătorii de bovine nomade din Asia Centrală au început să traverseze Munții Hindu Kush și să se stabilească în Valea Indusului. Acești nomazi erau, desigur, arienii.
Mitul popular spune că arienii au fost invadatori de neoprit, proto-mongoli, care au preluat subcontinentul indian și au dus civilizația din Valea Indusului să se prăbușească.
Cum este doar un mit, nu există prea multe dovezi care să susțină această teorie. Mai degrabă, se pare că de’a lungul timpului arienii au umplut golul lăsat de prăbușirea civilizației din Valea Indusului.
Diorama vieții de zi cu zi în Civilizația Văii Indus
Dovezile arheologice arată că societățile erau în scădere în 1800 î.Hr., cel mai probabil din cauza schimbărilor în climatul rîurilor. Unii cercetători susțin că rîul Saraswati s’a uscat; alții spun că a devenit predispus la inundații catastrofale. Studenții științei mediului vor ști că aceste scenarii nu se exclud reciproc.
Indiferent de inundații, secete sau invazie, practicile agricole care au permis inițial înflorirea oamenilor din Indus au fost perturbate. După aceea, economiile și ordinele societății construite pe această agricultură s’au prăbușit și ele.
”Dovezile care susțin declinul civilizației rîului Indus sînt convingătoare: scrierea a început să dispară, greutățile și măsurile standardizate utilizate în scopuri comerciale și de impozitare au pierdut, legăturile cu Orientul Apropiat au fost întrerupte și unele orașe au fost abandonate treptat.” (Violetti, 2013)
La scurt timp după aceea, arienii au intrat în scenă. Curînd, practicile lor de limbă, agricultură și zootehnie au devenit ascendente.
Mitul nordic al arienilor neconfirmat
De asemenea, unul dintre miturile originii arienilor din zona Arcticii, nu se confirmă prin prisma ultimelor decoperiri ale geneticii.
Persoanele cu ochi albaştri se trag dintr’un strămoş comun, care a trăit acum aproximativ 10.000 de ani şi care a suferit o mutaţie genetică. Cercetătorii explică modul în care culoarea irisului oamenilor, iniţial închisă la culoare, a ajuns să fie, în cazul unor persoane, albastră.
Conform rezultatelor acestor cercetări, toţi oamenii din lume care au ochi albaştri provin dintr’un strămoş comun – un european care a trăit acum aproximativ 6.000-10.000 de ani şi care a suferit o mutaţie genetică deosebită.
În cazul lui, mutaţia a dus la culoarea albastră a irisului. Acesta a fost primul om cu ochi albaştri din lume. Cu siguranţă o apariţie stranie, pentru că toţi ceilalţi oameni, pînă atunci, aveau ochii căprui.
Culoarea ochilor căprui este dată de gena OCA2, iar anumite variaţii genetice au produs mereu nuanţe diferite de maroniu, dar niciodată o culoare deschisă.
Ochii albaştri au apărut în urma mutaţiei unei alte gene, HERC2, care a dus la blocarea genei OCA2 care determină cantitatea de melanină ce determină culoarea maronie a ochilor.
Mutaţia a apărut prima dată în perioada în care oamenii migrau din Africa spre Europa.
De aceea, cercetătorii cred că toţi oamenii cu ochi albaştri au un strămoş comun care a trăit în acea perioadă în Europa. Teoria se bazează pe faptul că mutaţia genei HERC2 a fost observată la absolut toate persoanele cu ochi albaştri. Astfel, este evident că oamenii care au această trăsătură au moştenit de la strămoşul lor comun mutaţia care le dă un farmec aparte.
Desigur, este foarte greu de identificat cine a fost primul om cu ochi albaştri din lume. Cele mai vechi rămăşite descoperite pînă acum, care au aparţinut unui om cu ochi albaştri, datează de acum 7.000 de ani şi au fost descoperite într’o peşteră din Spania.
Regatul arian
Există puține dovezi care să vorbească despre cum a fost Regatul arian. Sursele antice fac referire doar la arieni și nu există nici o modalitate de a ști cît de exacte sînt oricare dintre afirmații.
Aproximativ 4.000 sau 5.000 de ani în urmă a existat o serie de triburi omogenă rasial care se numeau ei inșiși ”arieni” sau ceva similar. Numele înseamnă ”cei nobili” și se referă, de exemplu, la cuvintele elinești aristos (”cel mai bun”) și arte (”excelența în virtute”).
Pe lîngă faptul că erau o singură rasă sau origine etnică, toți vorbeau aceeași limbă și aveau o religie comună, un sistem juridic și o structură socială.
Din cauza lamentabilei corectitudini politice, in lumea post-1945, oamenii de știință au ales să vorbească despre acești oameni ca Indo-europeni, dar practic vorbind, indo-europeni și arieni sînt acelasi lucru ca desemnare rasială.
Există multe controverse cu privire la locația exactă a patriei ariene (indo-europene), dar consensul opiniei informate o plasează undeva în sud-estul Europei (probabil în bazinul Dunării) sau în Asia de Sud-Vest (poate în stepele occidentale sau poate în Anatolia).
La un moment dat în timp, a început o mare ieșire din patria indo-europeană. Unele triburi ariene s’au mutat la est și la sud. Indo-arienii erau acel trib sau lume care traversau munții Hindu Kush și coborau în valea Indului, unde au dat naștere civilizației indiene clasice.
Alții (cum ar fi Mitanni) au migrat în zona cunoscută acum sub numele de Iran, unde au creat civilizația persană antică. Iar alții (cum ar fi Toch-arienii), au călătorit mai departe spre Est, spre soarele răsare, aventurîndu’se în deșertul Takla Makan și către China de Vest.
De’a lungul timpului, toți acești arieni orientali s’au căsătorit cu femeile mai multor popoare non-ariene pe care le’au împresurat prin amplitudine. În consecință, ei și’au pierdut identitatea rasială distinctivă și au dispărut, topindu’se ca indivizi în noile popoare create.
În Istorii (circa 450 î.Hr.), Herodot folosește de fapt cuvîntul ”arian” pentru a descrie Medii, care erau un popor antic relaționat cu elenii și care trăiau direct la est de eleni.
Herodot scrie:
”Medii au fost numiți în antichitate de către toate popoarele ”arieni”, dar cînd Medea, colchianul, a venit la ei din Atena, și’au schimbat numele. Acesta este motivul pe care ei înșiși îl dau.”
Acest lucru nu este foarte util în înțelegerea caracterului oamenilor arieni.
În India, triburile ariene au păstrat numele ”arian” ca etnonimul lor specific (și în Afganistan), unde continuă să fie folosit și astăzi, mult după ce ultima picătură de sînge pur arian a dispărut.
Un raport la fel de schițat al legitimității antice ariene este religia zoroastriană.
Termenul Airyana Vaejah, care se traduce prin ”întindere ariană”, se referă la patria mitică a poporului iranian și se presupune că este centrul lumii. Acest lucru generează termenul cu o anumită respectabilitate, dar încă nu îi oferă nici un sens rasial sau ierarhic.
În altă parte, regii persani precum Darius cel Mare și Xerxes sînt descriși drept ”arieni din stocul arian”. Acest lucru se referă cel mai probabil la arienii originali care proveneau din Asia Centrală.
Posibil datorită influențelor zoroastriene asupra religiilor vedice, termenii arya și anarya sînt folosiți în sens moral, pentru a distinge un comportament adecvat de un comportament impropriu.
Astfel, un arian a fost unul care a trăit în conformitate cu dharma lui. Nu este clar dacă acest cuvînt derivă dintr’un nume tribal. Dar este clar modul în care această desemnare ar putea începe să preia conotații de noblețe și superioritate.
Arienii europeni, urmînd direcția apusului soarelui, s’au revărsat în Europa.
Geții au cucerit Carpații și Balcanii. Elenii au cucerit Elada, triburile italice au cucerit Italia. Celții s’au extins în Europa de Nord-Vest, pînă în Irlanda. În Europa de Nord, popoarele germane și’au stabilit cultura distinctivă.
Toate națiunile și popoarele Europei, cu excepția bascilor din vest și a popoarelor finno-ugrice din nord-est, sînt descendenți din arienii antici, în orice caz, bascii și finno-ugricii sînt de origine rasială înrudită.
Deoarece popoarele pe care le’au cucerit au fost asemănătoare rasial cu ele, amestecul dintre cuceritorii indo-europeni și ”vechii europeni” pre-arieni a permis Arienilor antici să’și păstreze identitatea rasială distinctivă pînă în prezent.
O rumîncă (7) printre alți europeni arieni
Printre hitiții antici, probabil cea mai veche civilizație ariană, găsim documente care folosesc termenul ”nata ara” pentru a se referi la non-hitiți. Înseamnă exact ceea ce credeți că înseamnă: ”non-arian”.
”Arianul” devine distorsionat
În epopeea indiană Ramayana, Ravana se referă la sine ca arya. Acest lucru ar putea fi pentru că el face parte din cea mai înaltă caste sau pentru că acționează onorabil.
Oricare ar fi moștenirea lingvistică confuză a arianului, este sigur că pînă în zorii secolului XX, ariana devenise echivalată cu noblețe și superioritate.
Undeva în ceața timpului, acest termen indo-iranian a fost folosit pentru popoarele indo-europene.
Gîndirea a decurs că popoarele europene antice s’au răspîndit din nordul frigid pentru a cuceri toată Eurasia. Aceste popoare străvechi erau arienii.
Mai mult, cu cît era ceva mai vechi, cu atît era mai legitim și mai superior se credea. Astfel, germanii s’au declarat descendenții rasei ariene antice, nobile, cea mai superioară rasă din ierarhia rasială, care a condus cîndva toată Eurasia. Această pseudo-știință a servit drept propagandă pentru naziști pentru a’și atinge scopurile politice.
Rețineți că astăzi, termenul uzual este limbile proto-indo-europene (PIE) și nu implică faptul că o limbă a cucerit și a influențat’o pe toate celelalte, ci mai degrabă că multe limbi antice din Eurasia par să împartă originile comune.
Subcategoriile PIE includ proto-celtice, proto-baltice-slave, proto-elinești și proto-indo-iraniene (limba indo-ariană poate fi găsită în această ultimă categorie). Anumite grupări neonaziste susțin și azi că rasa ariană este germanică sau nordică – dar acest lucru nu este susținut de dovezi istorice și nici arheologice.
Unii savanți încearcă să pretindă că termenul ”arian” are valoare numai atunci cînd este folosit lingvistic sau aplicat arienilor din India.
Dar registrul istoric și preistoric este clar:
”Arianul” era o desemnare rasială sau populară cu mult înainte de a fi însușită ca un termen lingvistic îngust.
Astăzi, oamenii de rasă albă conștienți în întreaga lume au reclamat cu mîndrie acest antic descriptor rasial ca nume propriu al Rasei lor – și așa este cum ar trebui să fie.
Sîntem arieni, și o spunem deschis cu mintea deschisă și fără prejudecăți !
Resurse: ancient-origins.net, nationalvanguard.org
Citește și: POTOPUL ȘI LIMBA ROMÂNĂ
Vatra Stră-Română Dacii Geții Pelasgii Dacia ROMANIA
Vatra Stră-Rumînă 