JOSZEF ȘI POPORUL AUSTRIAC, CIVILIZAȚIE NE’AU ADUS: ATROCITĂȚILE AUSTRIECILOR ÎN SERBIA

Atentatul din Serajevo comis de nişte sectari demenţi, şi atribuit guvernului sîrb, constituie pentru opinia publică a întregei lumi, cel mai criminal pretext invocat de Austria pentru a cotropi în lăcomia’i fără seamăn, micul dar bravul popor sîrbesc, care în ultimele războae a dat o glorioasă dovadă că mai bine moare decît să trăiască subjugat.

Pentru Austria însă exploatarea ca pretext a morţei principiilor de coroană, pentru satisfacerea lăco­miei sălbatice de cotropire teritorială, constitue cel mai crud şi ruşinos gest al unui stat către suveranul său.

Austria în orbirea ei însă, nu a priceput că un război deschis pe un pretext bine venit pentru dîn­sa, îşi pregăteşte peirea sa, deschizînd chestia moştenirei statului său, faţă de care Germania sub masca aliatului s’a erijat în legatar universal al anarchicului imperiu austriac.

Aceea ce nu a înţeles guvernul de là Viena, înţelege acum întreaga lume conştientă, Austria şi’a pregătit mormîntul prin mîna cioclului său ”Germania”.

Ani şi secole de politică perfidă şi neleală, de tendinţe cotropitoare şi de desnaţionalizare, către vecinii săi şi popoarele constitutive ale imperiului habsburgic, ajutată în opera sa de veninul unguresc, astăzi vor luă sfîrşit căci ”Austria este în agonie”.

Vezi și atrocitățile ungurilor în Ardealul de nord:

Dar sălbateca monarchie a ţinut că în momentul morţei sale, să lase o pagină de ruşine în istoria civilizaţiei actuale, înscriind în epitaf pe mormîn­tul său cu sânge ”Ruşine şi sălbătecie”.

Căci în neputinţa sa de a zdrobi pe cei care i’au stat în cale, în special viteazul popor sîrb, a căutat să semene răzbunarea sîngeroasă asupra bietului popor, batjocorind, pentru ultima oară însă, ”Cinstea şi mîndria” unui neam atît de viteaz şi de conştient de sine.

Nu se ştie dacă în viitor, Europa, şi în special: popoarele balcanice, nu vor aveâ o licărire de recunoştinţă către Germania, care cu o oră mai de vre­me, prin machiavelismul său politic faţă de Austria, scapă continentul de această ruşine a secolului, ”Austria”, făcînd astfel ca să se mai atenueze sila. şi dispreţul pe care vor simţi popoarele civilizate pentru poporul german, la amintirea sălbatecului atentat ce a manifestat în actualul răsboi, faţă de tot ce prin cultură şi civilizaţie, îl puneâ pe o treaptă inferioară celorlalte ţări din continent, exceptînd Austria, egală, dacă nu superioară sa în cruzime şi perfidie.

Dacă istoria va povesti în viitor cu groază despre atentatul Germaniei la civilizaţia actuală în răsboiul de azi, această istorie va reaminti cu scîrbă omenirei, despre trecuta şi trista existenţă a infectului hoit austriac care nu a visat cât a trăit, decât sânge, răzbunare şi cotropire.

Căci grozăviile ce vom arătă mai jos, comise de către austro-ungari în Serbia, este ruşinoasa dovadă pentru prezent şi viitor, că cea mai flagrantă insultă s’a adus civilizaţiei secolului XX-lea de către sălbatecul popor austriac.

II  Memoriul asupra atrocităților comise de trupele austro-ungare în Serbia

Armata austro-ungară a comis, în timpul scurtei sale şederi pe teritoriul sîrb, în luna August, cele mai crude atrocităţi:

După rapoarte oficiale ale ofi­ţerilor sîrbi şi’ ale prefecţilor, precum şi mărturiile medicilor şi corespondenţilor streini care au luat parte la anchete, ofiţerii şi soldaţii austro-ungari au omorît prisonieri, au ucis soldaţi, au masacrat ţărani, bătrîni şi copii inofensivi, au violat şi masacrat femei şi fete.

În cîmpiile de là Matchwa au furat şi distrus recolte, au incendiat oraşele şi satele, distrugînd tot ceea ce nu puteau luâ cu ei.

Guvernul sîrb ţine să dea la iveală faptul că, toate aceste atrocităţi au fost comise nu numai cu ştirea autorităţilor militare austro-ungare, dar chiar din ordinul lor.

Pentru a dovedi aceasta, este de ajuns să se citeze cîteva pasagii din: directivele asupra atitudinei de observat cu privire la populaţiunea sîrbă, care sub formă de broşuri, au fost împărţite trupelor de către comandantul corpului IX de armată, generalul de infanterie Hornstein, şi al căror original se găseşte în mâinile noastre.

Se ci­teşte între altele:

”Operaţiunile de răsboi ne duc într’o ţară inamică, a cărei populaţie este animată către noi de o fanatică ură, într’o ţară în care asasinatul, după cum dovedeşte catastrofa de là Serajevo, este permis chiar în clasele cele mai de sus ale societăţei, unde este cît mai glorificat.”

”Către o astfel de populaţie, nu’şi are locul nici un sentiment de umanitate şi generozitate.”

”Nu permit să se facă prizonieri locuitori care ar fi găsiţi fără uniformă, dar cu arme; trehaesc împuşcaţi fără excepţie.”

”Intrînd în regiunile locuite, trebue numai decît a se procură ostateci: (preoţi, directori de şcoală, fruntaşi).

Aceşti ostatici vor fi împuşcaţi, dacă un singur foc de puşcă s’a tras asupra trupelor noastre, iar casele vor fi incendiate toate!”

”În oricare locuitor care se va găsi afară din oraşe şi sate, să nu se vadă decît un membru al vreunei bande care a ascuns arme, şi cum nu este timp să se facă multe cercetări, locuitorii astfel găsiţi să fie împuşcaţi, dacă vor păreâ cît de puţin suspecţi.”

Aceste expuse vor da o ideie de forma sub care trupele austro-ungare au interpretat şi executat ordinele primite.

Enumerarea acestor fapte este forţamente necomplectă, căci în multe cazuri, mai ales în cele de asasinate, victimele au fost îngropate din motive de salubritate şi de milă, înainte ca să se fi putut face constatările oficiale.

III  Distrugeri, devastări, jafuri, incendieri

Oraşele şi satele arătate mai jos au fost com­plect sau în parte distruse, devastate, jefuite şi arse:

a) Oraşele: Chabatz, Loznitza, Lechnitza şi Liou- bovia;

b) Satele: Oruchitch, Tsulkovitch, Metkovitch, Dobrich, Dessitch, Radovachnitsa, Béla Reka, Petrovitza, Ribari, Prniavor, Sipulia, Mrovska, Volnia, Bistriţa, Tsikote, Dvorska, Yarebitze, Draginatz, Zavlaka, Tekeriche, Rouniska, Nechkovitza, Boitch, Bogoslovatz, Pritcinovitch, Stupnitza, Churitza, Krivoitza, Tchokechina, Bamgawa, Miokowitch, Likodra, Bogossovatz, Tomissavtzi, Chlivova, Stave, Vrbitch, Breziak, Maova, Livade, Yevremovatz, Varna.

Din toate aceste localităţi, oraşele Chabatz, Losnitza şi Lecnitza, precum şi bogatul oraş Prniavor au suferit cel mai mult.

Prniavor a fost ars complect, casele sale nu mai sînt decît o grămadă de cenuşe. Aceste oraşe nu au fost jefuite în sensul propriu al cuvîntului, ele au fost cu totul devastate.

Austriacii au distrus sub orice formă, ceea ce nu au putut duce cu ei. Ei au spart pînă şi ferestrele sau le’au murdărit cu escremente. Au otrăvit fîntînele, au spart şi distrus tot ce se găseâ prin farmacii.

În bănci, nu numai că au furat toţi banii şi hârtiile de valoare, dar au distrus toate cărţile şi registrele. În şcoli au distrus tot materialul de învăţămînt.

Bisericile şi mănăstirile noastre au fost obiectul urei particulare a ofiţerilor şi soldaţilor austro-ungari şi a turbărei lor destructive.

Catedrala din Șabatz a fost cu totul batjocorită.

Mănăstirea Tchokechina a fost devastată. În biserica din Lachnitza obiectele sfinte au fost scuipate şi aruncate pe jos.  La Yarebitza biserica, a fost transformată în grajd, găsindu’se înăuntru excremente de cai pînă şi în altar.

Fete tinere au fost aduse în această biserică şi violate pe sfînta masă.

IV  Şantaje

Austriacii au comis şantaje odioase.In satul Gruchitch au promis unui ţăran să’i lase viaţa dacă le’ar da o sută ducaţi (1200 lei); după ce le’a dat această sumă, l’au sugrumat.

În satul Tsikote au torturat pe ţăranul Ilia Aleksitz pentruca să le deâ bani; el se jura că nu ar^ dar ei refuzară să’l creadă, şi îl torturară până ce muri.

Într’un sat o ţărancă s’a aruncat la picioa­rele lor plângând; ea îi rugă să cruţe pe singurul său băiat, copil de zece ani, oferindu’le toate economiile sale care se ridicau la 1000 lei.

Ei i’au făgăduit că nu se vor atinge de copil, dar primind mia de lei l’au omorât imediat sub ochii mamei sale.

Austriacii nu au stors bani numai de là particulari; ei au înşelat oraşe întregi.

Spre exemplu: Au cerut treizeci de mii de lei oraşului Loznitza.

Această sumă nu a fost cerută nici cu titlu de rechiziţie, nici de represalii, ci numai ca preţ al promisiunei de a cruţă oraşul de jaf şi foc.

Pentru a’şi asigură plata acestei sume, Austriacii au luat ostatici dintre fruntaşă oraşului.

Oraşul Loznitza le’a plătit cele 30.000 lei, dar ostaticii nu au fost înapoiaţi, fiind duşi nu se ştie unde.

V   Asasinate

Austriacii au comis asasinate nenumărate asupra populaţiunei civile pretutindeni pe unde au trecut. Numărul victimelor lor nu se poate determină, apro­ximativ socotit însă este prea mare, căci ei omorau în masa.

Legau împreună un număr mai mic sau mai mare de locuitori şi îi omorau cu lovituri de pa­turi de armă sau de baionetă. Foarte adesea îi închideă în masă prin case cărora le puneă foc.

Iată cîteva exemple:

În satul Zulkovitch s’au găsit mase de oameni sugrumaţi sau arşi de vii, oameni, femei, bătrâni, femei bătrâne, băieţi, fete mari şi copii de ambele sexe. Intr’un şanţ zăceau 27 cadavre de oameni sugrumaţi sau găuriţi de gloanţe.

În curtea unei case s’a găsit cadavrele unui băiat, al unei femei tinere, al unei bătrâne şi al unui copil de un an; în o odaie a acestei case s’a găsit pe pat cadavrul unei fete, iar pe jos acela al unei bătrâne.

În o altă casă în care trăiau şease surori cu bătrâna lor mamă, aceasta împreună cu patru din fetele sale au fost omorâte, a cincea a fost rănită, a şeasea a scăpat cu fuga.

În satul Prniavor locuitorii au fost siliţi prin lo­vituri de baionetă, să se închidă în casele lor, că­rora în urmă li s’a dat foc, arzînd de vii cu acest mijloc un mare număr de locuitori.

Nu se poate precizâ cifra victimelor, dar se poate judecă prin ceeace s’a petrecut într’o singură casă care aparţineă unuia anume Milan Milutinovitch, din care s’a scos cincizeci de cadavre carbonizate.

Patru din cele mai numeroase familii din acest sat, au fost complect exterminate.

În satul Yarebitza s’au găsit omorâţi într’o casă toţi membrii unei familii, chiar copii de doi ani.

În o altă casă din acelaş sat, Austriacii au sugru­mat o femeie şi pe cei patru copiii ai săi, după care au grămădit cadavrele unul peste altul.

În satul Bogoslovatz au omorât în o singură casă şease persoane, tatăl, mama şi patru copii.In oraşul Lechnitza Austriacii au asasinat una sută cincisprezece persoane.

În satul Tchokechina printre locuitorii asasinaţi se cunoaşte numele a douăzeci de persoane, dintre care fruntaşul Jivion Tsvetkovitch cu femeea şi cinci co­pii mici.

În satul Bogossavatz, în casa lui Nicolae Antitch s’a găsit asasinat proprietarul Nicolae, femeea sa, fra­tele său, fiul său, nora sa şi patru copii delà 3—7 ani. In o a treia casă a aceluiaş sat s’a găsit patru cadave, în o a patra doi oameni spînzuraţi, în o a cincea o femeie însărcinată sugrumată, şi cu copilul smuls din abdomen.

În oraşul Şabatz toţi soldaţii noştri din al XlII-lea şi al XlV-lea regiment, care fuseseră făcuţi prizonieri, au fost asasinaţi de către inamic in momentul cînd a fost obligat să se retragă.

Aceşti soldaţi au fost închişi în o casă lângă proprietatea lui M. Gachitch; din aceştia douăzeci au fost asasinaţi în curte înaintea grajdului, iar treizeci în o cameră în care cadavrele lor au fost grămădite pe trei rîn­duri.

În satul Tsulkovitch alături de femeea şi fiica sa asasinate, s’a găsit un bătrân într’o stare de plîns; eră crestat prin lovituri de cuţit, jumătate mort şi aproape nebun:

El spunea:

”Nu ştiu cum am mai putut trăi şi pentru ce mai trăesc. De trei zile de cînd zac aci privind pe femeea şi copila mea moarte pe pragul casei. Nu am putut nici să gem, nici să strig. Ne’au torturat, ne’au crestat cu cuţitele, ne’au necinstit şi apoi au fugit. Iată de cînd privesc curgînd spre mine acest lac de sînge, şi nu pot face nici o mişcare ca să pot scăpă undeva.”

În satul Prniavor un martor ocular povesteşte că o femeie, în momentul când Austriacii puseră foc casei sale în care eră închisă, încercă să ascundă copilul în sîn pentru a’l scăpă de flăcări.

Acelaş martor a văzut o altă femeie cu un copil pe genunchi şi alţi doi copii lîngă ea, şi care toţi patru au ars de vii ţinîndu’se îmbrăţişaţi.

În satul Krivaya, în livadea din apropierea râului de lângă cârciumă, s’a găsit un grup de cincisprezece cadavre de bărbaţi şi femei sugrumaţi.

Printre cadavre se găseă corpul unei fete cu faţa străpunsă cu o lovitură de baionetă intrată prin partea stângă la maxilarul inferior, şi eşind prin pometa dreaptă; dinţii îi căzuseră în şiroaele de sînge ce curgeâ dealungul spatelui unei bătrâne sugrumată alături de ea.

Austriacii omorau pe toţi pe care’i întâlneau: băr’baţi şi femei, copii şi adulţi.
Printre victimele lor se giseau bătrâni de optzeci de ani şi copii de un an.

Aşa spre exemplu, în satul Moikovitch au omorît pe:

Peter Panich (87 ani), Jivko Arsenovitch (70 ani), Ilia Qkiurghievitch (54 ani), Dobria, soţia lui Teodor Vasilievitch (40 ani), Libomir Ghiurghievitch (35 ani), un fin al lui Milorad, Ghiurghievitch (15 ani), un copil al Dobriei Vasilievitch (4 ani), Ion, fiul lui Dragomir Ghiurghievitch (3 ani).

Soldaţii austriaci nu cruţau nici femei, nici copii.

În localităţile: Grucitch, Tsurkovitch, Dobritch, Prniavor, Sipulia, Bistritza, Yarebitza, Zavlaka, Dessitch, Béla Reka, Boitch, Bogoslovatz, Lechnitza, Churitza, Tsikote, Petrovitza, Moikovitch, Maovo, Jevremovatz, s’au găsit cadavre de copii mai mici de zece ani.

În satul Tsulkovitch au spintecat cu cuţitele un copil de un an, omorând şi o femee după ce i’a sugrumat copilul.

În satul Prniavor au înfipt un copil pe un cuţit, rănind pe fiul lui Andrei Maistorovitch în etate de 7 ani, precum şi pe fiica lui Vladislav Atanovitch de 2 ani.

În oraşul Lechnitza toţi copii de sex masculin de la 8 ani în sus au fost omorîţi.

În satul Tsikote au omorât două fetiţe de patru ani numite Stanislava Matitcheva şi Kata Andritcheva.

Austriacii omorau pe toţi locuitorii sub diferite pretexte.

La Tchokechina omorîră o femeie pentrucă declarase că nu are bărbat, găsindu’se în urmă ia ea o cămaşe bărbătească.

La Tsikote au omorât patru fraţi pentru singurul motiv, că găsiseră la unul din ei un glonte turcesc, provenit din ultimul răsboi sîrbo-turc.

La Yarebitza au omorît pe toţi la cei care găsiseră o armă, aceasta după ce toţi depuseseră armele, după cum se ordonase mai dinainte locuitorilor.

La Bêla Reka, Sipulia, Varna, au împuşcat ţărani, cărora le ordonaseră să le arate drumul, după ce au executat acest ordin, sub pretext de a nu descoperi armatei sîrbeşti drumul ce luaseră.

La Tsulkovitch au poruncit locuitorilor să strige:

”Trăiască eroica armată austriacă! Trăiască împăratul Francise Iosef!”

Cine refuză să execute acest ordin, eră imediat împuşcat. Abia intraţi la Prniavor, împuşcară mai mulţi frun­taşi din acesi sat, pentru ca să inspire frică locuito­rilor.

În acelaş scop împuşcară cincizeci de locui­tori la Lechnitza, şi pentru ca efectul să fie mai pu­ternic, obligară femeile şi copiii acestui oraş, să asiste la executare. În multe localităţi ca: Grucitch, Bela Reka, Tsulkovitch etc., pentru a înspăimîntă populaţia, au împuşcat pe primari.

Dar (în imensa majoritate a cazurilor, Austriacii nici nu’şi dădeau osteneala a căută vreun pretext ca să extermine populaţia civilă.

”Ei omorau pe locuitorii noştri, numai, pentru motivul că erau sîrbi.”

VI   Mutilări – Torturi – Violuri – ]afuri

S’a găsit un foarte mare număr de cadavre mutilate.

Aceasta provine din aceea că Austriacii supuneau victimele lor la cele mai îngrozitoare torturi, înainte de a le omorî, şi adesea spintecau cu baionetele şi mutilau victimele déjà moarte.

La Tsulkovitch, Austriacii au crăpat ochii unui tînăr şi apoi J’au omorât.

Pe poziţia de là Kik au împuns cu baioneta pe un băiat şi apoi l’au aruncat pe roata unei mori care se învârtea.

La Cuvritza au torturat pe preotul satului, i’au acoperit barba cu scuipat şi apoi l’au sugrumat.

La Tsikote au tăiat nasul şi urechile unui anume Illia Aleksitch, i’au tăiat bucăţi de carne de pe pulpe şi l’au sărat.

În satul Dvorska au legat pe Maxim Vassitch de roata unei mori, şi’ pe cînd aceasta se învîrtea, ei aşteptau cu cuţitele, pentru ca fiecare din ei să le împlînte în carnea victimei.

În unele localităţi ca la: Yarebitza, Tchokechina, Bogossavatz, locuitorii au fost arşi de vii.

S’au găsit numeroase cadavre la care li se crăpase ochii, li se tăiaseră urechile, pielea, dar se pare că aceste victime au fost mai întîi asasinate şi apoi mutilate.

Austriacii tăiau femeilor sînii foarte adeseori.

La Prniavor ei au tăiat degetele unei femei, apoi i’au străpuns sînii în care i’au pus degetele tăiate.

La Maovo mai trăieşte încă o femeie ai cărei sîni au fost sfâşiaţi prin lovituri de baionetă.

La Bogossăvatz au omorît o femee însărcinată, şi după ce i’au smuls copilul din abdomen, l’au înfipt într’un cuţit.

Ei desbrăcau complect şi lăsau goale femeile pe care le omorau.

În multe locuri unde omorîseră mama şi copilul, mama zăcea goală, iar copilul era aşezat între picioarele acesteia.

Violuri au fost comise pretutindeni pe unde au trecut austriacii; ei violau pe toate fiinţele de sex femenin: bătrîne, femei tinere, fete, ţigănci şi chiar copile.

La Şabatz într’un hotel în care închiseseră numeroşi locuitori, au violat pe toate copilele de sex femenin începînd de là zece ani.

Ei comiteau aceste violuri sub ochii mamelor pe care le loveau cu pa­tul armei dacă încercau să’şi apere copiii.

În fine, Austriacii au comis o crimă de care pînă acum nici o armată modernă nu s’a făcut culpabilă.

Au luat cu ei, în Austria, în captivitate pe cetăţenii din oraşe şi sate nu ca ostatici, ci pentru un alt motiv, acela că Regele Petru, după cum spuneau ei, să rămînă fără soldaţi pentru cîţiva ani.

Dar odată ce au început să trimită locuitori în captivitate în Austria, nu au mai ţinut în seamă să ia numai băieţi tineri, după cum făceau la început pentru motivul arătat.

Au luat în urmă în captivitate oameni în vîrstă, bătrîni, femei, mai ales fete şi chiar copii mici.

Deci în contra dreptului internaţional, Austriacii au inventat dreptul de a lua ca prizonieri nu numai soldaţi, dar chiar cetăţeni pașnici.

S’a constatat că Austriacii au dus în captivitate pe toţi oamenii tineri din satele Gruckitch, Petko- Vitza, Ribari; vreo douăzeci de băeţi şi fete din Tzulkovitch, pe toţi locuitorii de sex masculin din Béla Reka începînd de là bătrîni, pînă la băieţaşi de şcoală primară, răpind şi nouă copii mici.

La Prniavor au luat pe toţi copiii de sex masculin începînd de là 12 ani în sus.

La Yarebitza-Draghintzi au luat mai multe fete, şease fetiţe de là cincisprezece la patru ani; la Simina Brdo, din casa lui Stanka Ivanovitch două fete şi doni bătrîni; la Tekeritch vreo douăzeci de locui­tori (bărbaţi, femei şi copii); la Lechnitza cincizeci de cetăţeni.

De asemenea, au dus în captivitate mulţi cetăţeni din satele următoare: Churitza, Tchokechina, Bastava, Maikovitch, Lihodra şi Vrbitch.

În satul Lipolist s’a găsit rănit de un glonte dum-dum, numitul Dragomir Marinkovitch, al cărui tată Teodor, văr Marko în etate de 13 ani, şi mamă Rouzitsa fuseseră omorîţi.

În satul Maovo s’a găsit o femee tînără omorîtă şi pe pieptul său dormind copilul său viu.

Examenul acestor victime a dovedit că fuseseră mai întîi maltratate, apoi legate în parte, toate mu­tilate, şi pe urmă omorîte cu lovituri de paturi de armă şi de baionetă.

Înainte de a atinge aceste cadavre, grupa a fost fotografiată în prezenţa comisiunei şi în prezenţa maiorului din armata austro-ungară Josef Balzarick din al XVI-lea regiment de infanterie, făcut prizonier în apropierea satului Krivalia, şi care a supraveghiat şi încurajat aceste crime.

După ce în faţa comisiunei de anchetă şi’a recunoscut vina, acest maior s’a sinucis prin împuşcare.

Starea civilă a acestor victime si rănile vizibile:

1) Spomenka Tchossitch, în vîrstă de 16 ani, cu craniul înfundat pe 15 centimetri lungime, o parte a creierului eşită din craniu. Această victimă pri­mise trei gloanţe în piept şi unul în braţ. Avea o batistă albă legată în jurul braţului. Acest cadavru a fost fotografiat.

2) Mirka Tchossitch în vârstă de 58 ani cu două gloanţe în piept deasupra sânului. Are o rană la coapsa stângă de 15 centimetri adîncime, produsă probabil cu o baionetă.

3) Sara Tzerotchevitch în etate de 50 de ani, are un glonţ în piept şi pe fiecare coapsă o rană lungă de 15 centimetri şi adîncă de 6 la 7 centimetri, pro­duse prin un instrument tăios. Deasupra şoldului, pe o suprafaţă egală cu aceea a palmei unui om, o bucată de carne a fost tăiată din corp cu un instrument tăios. Această victimă a fost fotografiată.

4) Milana Blagoyevitch în etate de 50 de ani, a primit un glonte în ficat, unul în genunchiul pi­ciorului stîng, două în subţioara dreaptă şi unul în muşchiul braţului drept, osul fiind sdrobit în acest loc. Scurgere de sânge prin urechi, nas şi gură, acuzînd astfel o fractură a bazei craniului.

5) Torna Tzerotchevitch în etate de 50 ani, a primit două gloanţe în piept, şi o rană la gît, partea stîngă, de 10 centimetri lungime, 6 cm. lărgime şi 10 cm. adîncime, descoperind plămînul şi arte­rele mari. Acest cadavru a fost fotografiat.

6) Tzvetko Bîagoyevitch în vîrstă de 13 ani, cu un glonte în piept şi o rană adâncă la gît la dreapta. Are în subţioara stîngă o plagă adîncă de 6 cm. lungime şi 4 cm. lărgime produsă prin un instru­ment ascuţit.

7) Milan Stefanovitch în vîrstă de 60 de ani, are barba şi maxilarul inferior complect sdrobit, precum şi un glonte în piept, şi unul în abdomen, pe rotula piciorului drept are o plagă de 10 cm., lungime şi 4 cm. lărgime, osul fiind zdrobit în acest loc.

8) Stoiadine Bîagoyevitch în vârstă de 13 ani, are o mare plaga sub genunchiul drept, osul fiind sdrobit în acest loc. Are deasupra genunchiului o puternică contuzie, un glonţ în pîntece şi două în şoldul drept.

9) Vukossaya Tgerotchevitch în etate de 18 ani, are o plagă la gît în stînga, mergînd de là maxilarul inferior la umăr, largă de 4 cm. şi adâncă de 5 cm. Maxilarul inferior este zdrobit, are o plagă pe braţul drept.

10) Kosmania Bîagoyevitch de 18 ani, lovitură de baionetă în sânul drept, un glonte în sînul stîng, un glonte în pântece şi două în coapsa dreaptă, osul eră zdrobit în acest loc. Capul turtit, deasupra pulpei stângi o bucată de carne egală cu palma unui om a fost tăiată din corp.

11) Ilinka Tserotchevitch de 26 ani, are osul coap­sei zdrobit şi în acest loc o plagă de 5 cm. lărgime. Are gîtul străbătut de 2 gloanţe şi sînul stîng de unul.

12) Lazăr Tserotchevitch de 48 ani, are tibia şi peronéul piciorului drept zdrobite, o plagă adâncă la piciorul stâng şi pieptul străbătut de un glonţ.

13) Stanka Blagoyevitch de 15 ani are coapsa dreaptă străbătută de un glonţ, osul fiind zdrobit. Are fracturi multiple ale craniului şi pieptul străbă­tut de două gloanţe.

14) Givana Blagoevitch de 12 ani are pieptul găurit de un glonţ şi bărbia sdrobită de un altul, capul turtit.

15) Krsta Blagoyevitch de 45 ani, are osul coapsei drepte fracturat şi a primit două gloanţe în abdo­men şi unul-în piept. Scurgere de sânge pe nas, gură şi urechi.

16) Milan Relizitch de 52 ani a primit douăgloanţe în piept, un glonte în abdomen şi unul în cap.

17) Dragomir Relyitch de 52 ani, are gîtul stră­bătut de un glonte, şi un al doilea glonte în >o-chiul stâng.

18) Petka Jokssimovitch de 24 ani, a primit un glonte în pîntece şi unul în ochiul drept.

Primele cincisprezece victime sunt din satul Simina Brda, ultimele trei din Zavlak.

Din toate rănile produse de gloanţe s’a văzut că acestea purtau urme de arsuri, deci erau făcute de aproape.

Raportul comisiunei numită de comandantul circumscripţiei militare a diviziei de Drina şi de pre­fectul districtului Valjevo; însărcinată să constate crimele comise pe teritoriul Zavlak – Breziak; comisiune compusă din:

Prefectul districtului Valjevo,

Janitchie Krassoyevitch,

D-rul Svetislav Nicolaevici, medic al spitalelor din Belgrad,

şl din martorii:

D-rul Arms van Tienhoven din Haga, Olanda şl Jules Schmidt, inginer industriaş în Elveţia.

La 8/21. August 1914 în satul Krivalia situat pe şoseaua Valjevo-Losnitza, comisiunea este condusă de către bătrînul satului într’o câmpie la piciorul unui mic deal, departe de 4 -500 metri de şosea.

În această cîmpie, în apropierea unui râuleţ, zac cincisprezece cadavre de diferite vîrste şi sexe, amestecate unele peste altele în poziţia în care le’a surprins moartea.

Douăsprezece din aceste cadavre aveau mâinile legate la spate şi legate între ele cu o frînghie lungă.

Puţin mai departe în aceeaşi cîmpie trei cadavre de bărbaţi înaintaţi în vîrstă, erau întinşi pe iarbă unul aproape de altul.

La 9/22 August în satul Bresiak pe marginea şoselei Valyevo-Losnitza, comisiunea s’a dus într’o cîmpie aproape 500 metri de şosea.

Acolo, într’o groapă, zăceau cinci cadavre: Tatăl, mama, şi trei fiice ale lor, toţi masacraţi şi mutilaţi:

1) Lazăr Petrovici de 40 ani din Breziak.
2) Miliza, femeea sa de 40 ani din Breziak
3) Dohia, fiica lor de 18 ani din Breziak.
4) Angelina, fiica lor de 14 ani din Breziak5) Stanoika, fiica lor de 12 ani din Breziak.

Lîngă aceste cadavre s’a găsit întins cadavrul unui câine legat de piciorul micuţei Stanoika.

Acest grup a fost fotografiat în prezenţa comisiunei.

La o sută de metri departe de acest grup într’un ogor de porumb, un mormînt proaspăt mărgineşte drumul.

Comisiunea ordonînd ca acest mormînt să fie deschis, s’a scos din el cinci cadavre care fuseseră aruncate unul peste altul, la o adîncime atît de mică încît cadavrul de deasupra eşi aproape afară.

Comisiunea a stabilit că aceste victime erau:

1) Sima Jesditch de 14 ani din Bresiak.
2) Aniţa Jesditch de 30 ani din Bresiak
3) Angelina Pavlovitch de 14 ani din Bresiak
4) Dragitch Pavlovitch de 14 ani din Bresiak)
5) Julia Tomitch de 14 ani din Bresiak.

Toţi mutilaţi. Acest grup a fost fotografiat.In aceiaşi zi comisiunea s’a transportat într’o colibă la o distanţă de 70 metri de groapa pomenită, şi a găsit acolo cadavrul unei tinere femei a cărei identitate s’a stabilit că este Miroslava, femeea lui Milorad Petrovitch din Bresiak.

Acest cadavru eră întins pe un pat pe spate, cu picioarele desfăcute, cu corpul descoperit, cu sînii tăiaţi, părţile genitale umflate şi sîngerate, ceea ce dovedeşte că această victimă a fost violată de un mare număr de indivizi. Moartea i’a fost produsă de o lovitură de baionetă în sînul stâng.

Identitatea acestor victime a fost stabilită de rudele lor şi prin organele municipale din aceste sate.

Pe tot teritoriul vizitat de comisiune ca să constate crimele comise de Austriaci, aceasta şi’a dat seama că absolut tot mobilierul locuitorilor, ca: paturi, dula­puri, scaune, mese, maşini de cusut şi chiar sobele, au fost făcute bucăţi şi aruncate afară din case.

Comisiunea a constatat deasemenea că toate animalele domestice care nu au fost consumate sau transportate, au fost măcelărite.

După declaraţiile locuitorilor şi a organelor muni­cipale, reiese că crime la fel au fost comise în toate satele care au fost ocupate de trupe austro-ungare, dar comisiunea crede că constatarea oficială numai a cazurilor aci arătate, este suficientă pentru a face dovada, că nu este vorba de cazuri izolate, ci de un sistem de represalii, adică de răzbunare fără nume în istoria răsboaielor.

Tradus de Jules Autral.

Noi subsemnaţii declarăm că constatarea crimelor comise la Limana Brda, Bresiak în departamentul Şabatz, a avut loc în prezenţa noastră la 8/21 şi 309/22 August 1914, şi că raportul (traducere) care precede este în totul conform cu ceea ce am văzut în localitate.

Valjevo 9/22 August

Dr. în medecină Arms van Tienhoven

Semnaţi: Jules Schmidt, Ing.

Membrii commisiunei

Janitchie Krasoyevitch, Dr. Svet Nicolayévitch

STAT MAJORUL QUARTIERULU1 G-RAL

No. oficial

Văzut de noi pentru autenticitatea acestei copii pe care o certificăm conform cu originalul depus într’un dosar No. A 24.348 la birourile militare ale rêgiunei de Drina.

Șeful biroului informaţiunilor semnat: Colonel Drag. Dimitrievitch

Valjevo, 11 Septembrie 1914.

Încheiere

Înaintea faptelor povestite pînă aci după rapoarte oficiale, nu putem decît privind cu scîrbă spre mo­narhia vecină de tristă memorie, şi plecîndu’ne ca­petele în faţa victimelor sălbăticiei austro-ungureşti, să împărtăşim durerea bietului popor sîrb, atît de brav şi de  nenorocit.

Avînd convingerea că dacă ocaziunea ar fi fost prielnică, un moment nu am fi fost cruţaţi de mîrşava vecină, duşmană a tot ce este civilizaţie şi progres.

Această trîndavă mo­narhie, ruşinea continentului ce i’a tolerat pînă as­tăzi existenţa, care veacuri peste veacuri a trăit din jaf şi crimă, fiind cioclul propriei sale dinastii, a atins astăzi superlativul bestialităţei şi cruzimei.

Setea de răzbunare şi sînge a ucis în conştiinţa ei şi ultima lucire a sentimentului moral, redeşteptînd în schimb în soldatul austriac bestia umană setoasă de crimă şi jaf.

Dar a sosit momentul ca subjugaţii să’şi termine socotelile cu această mascaradă monarchică a Euro­pei, ruşinea timpului în care trăim.

Austria moare, şi cu ea va muri o epocă tristă de politică meschină de cotropire şi jaf contra celor mici, dar bravi.

Prin moartea ei, Austria va înscrie în cartea vieţei popoarelor din Orient, în special, o epocă de înflorire, făcîndu’le să respire uşurate aerul liber­tatéi, salvîndu’le sufocărei miasmelor politice ce pînă acum acest stîrv monarchic a exalat în Eu­ropa.

Iar istoria omenirei înscrie una din cele mai sîn­geroase pagini, transmiţînd posterităţii peste secole chiar, faima crimelor sale sîngeroase, a căror amintire va fi insultă pentru omenire, atît cît va dura acest glob pămîntesc, care răbdător, a tolerat atît timp existenţa Austriei.

Sursa:    http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/82169/1/BCUCLUJ_FG_303855_1915.pdf

Pelasgii‬  Geții‬   Geția   Dacii‬   Dacia‬  ‪Daco-geți   Vatra Stră-Română   ROMANIA

 

 

Un gând despre &8222;JOSZEF ȘI POPORUL AUSTRIAC, CIVILIZAȚIE NE’AU ADUS: ATROCITĂȚILE AUSTRIECILOR ÎN SERBIA&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s