Descoperirea uneltelor de piatră, cele mai vechi dintre cele descoperite în afara Africii, schimbă dramatic povestea migrației hominizilor, spun cercetătorii. De’a lungul secolului XX, povestea larg acceptată a migrației omenirii din Africa a început cu un strămoș uman numit Homo erectus, o specie de hominid relativ mare, inteligent, înalt, care a început să se aventureze peste tot în Asia cu mai mult de un milion de ani în urmă. Dar, în ultimele decenii, noi dovezi au început să destrame acest calendar.
Noi instrumente de piatră descoperite în China indică faptul că cineva a făcut’o la 8.000 de mile de Africa, în Asia de Est în urmă cu 2,12 milioane de ani în urmă și că probabil acel cineva nu era Homo erectus. Timp de sute de mii de ani, grupe mici de oameni din preistorie trăiau pe o pajiște nisipoasă, deluroasă. Ei au supraviețuit mamiferelor din jurul lor – poate că le’au vânat, probabil că au scăpat de scheletele lor – iar uneltele lor au fost rudimentare, lame ascuțite din pietre cioplite. Ei trăiau cu frica felinelor mari și de prădătorii mari care le urmăreau și vânau copiii. Și erau izolați. Probabil se întâlneau rareori cu alte creaturi care arătau ca ei, alții decât cei 25 sau 50 cu care trăiau în comun.
Aceasta a fost existența misterioasă a strămoșilor timpurii din savană. Este o scenă clasică – imaginea călătorilor vânători-culegători care se ocupau și de pășunat și este la fel de familiară într’un manual de biologie așa cum a fost și filmul 2001: O Odisee Spațială.
Dar, potrivit noilor cercetări, această scenă nu s’a jucat numai în Africa. Strămoșii noștri străvechi trăiau și în China. Oamenii preistorici par să fi ajuns în nord-vestul Chinei acum 2,1 milioane de ani și trăiesc acolo de sute de mii de ani, potrivit unui nou studiu publicat în Nature. Aceasta sugerează că hominizii au migrat din Africa mult mai devreme și s’au răspândit mult mai departe spre est, decât s’a crezut vreodată.
Anterior, cea mai veche prezență umană din afara Africii fusese o fosilă Homo erectus găsită într’o peșteră din Dmanisi, Georgia. A fost datată acum 1,85 milioane de ani. Această comunitate recent descoperită de oameni preistorici a trăit cu aproximativ 250.000 de ani mai devreme decât acel grup și a făcut’o la 3.500 mile spre est.
Robin Dennell, arheolog de la Universitatea din Sheffield și unul dintre autorii lucrării:
”Trebuie să regândim când hominizii au părăsit Africa în primul rând. Am arătat că cele mai timpurii dovezi din Africa sunt de cel puțin 2,1 milioane de ani și, prin urmare, 250.000 de ani – sau 10.000 de generații – mai vechi decât Dmanisi în Georgia.”
Michael Petraglia, profesor de antropologie la Institutul Max Planck, care nu a fost implicat în noul studiu:
”Sunt atât de bătrâni încât cei mai vechi membri ai genului nostru, genul Homo, ar fi putut migra din Africa.”
Aceste creaturi ar fi fost probabil Homo erectus; sau chiar Homo habilis, primul primat străvechi numit Homo.
Petraglia a subliniat că descoperirea schimbă, de asemenea, înțelegerea noastră despre Epoca glaciară din China:
”S’au adăugat 400.000 de ani de preistorie [în Asia de Est] – și nu faci în fiecare zi asta. Unele dintre cele mai vechi situri din China au fost anterior numai 1,6 sau 1,7 milioane de ani vechime. Acum spun că cele mai vechi situri sunt vechi de 2,1 milioane de ani.”
Cercetarea a fost condusă de Zhaoyu Zhu, arheolog și climatolog la Academia Chineză de Științe. Zhu și echipa lui au petrecut ultimii 13 ani excavând un sit unic pe Platoul Loess din China, un loc rar protejat de eroziune și glaciație și îngropat continuu în nisipul suflat de vânt în ultimeler câteva milioane de ani.
În timp ce noua lucrare identifică o prezență umană, cercetătorii nu au găsit încă fosile timpurii la locul cercetat. Au descoperit o multitudine de instrumente de piatră timpurie lăsate în urmă de strămoșii noștri, îngropați sub mai multe straturi de nisip solidificat. Aceste artefacte sunt în cea mai mare parte fulgi de piatră crăpate, un tip de lamă primitivă, creată prin zdrobirea a două pietre de râu netede între ele. Hominizii din Africa sunt cunoscuți ca au folosit această tehnologie în aceeași perioadă.
Revendicarea unei prezențe antice-umane dintr’o grămadă de fulgi de piatră s’ar putea dovedi controversată în rândul unor cercetători care se simt încrezători doar în prezența umană antică atunci când găsesc rămășițele unui om timpuriu, cum ar fi dinții, osul maxilarului sau ADN-ul antic.
Dar atât autorii lucrării, cât și experții externi au spus că s’au simțit încrezători afirmând că oamenii străvechi trăiau în acest sit arheologic.
John Kappelman, profesor de antropologie și geologie de la Universitatea din Texas, Austin, care nu a participat la cercetare:
„Se referă la două puncte generale.” În primul rând, sculele de piatră „arătau ca și cum ar fi fost produse de oameni.”
Ele prezintă, de asemenea, dovezi privind fabricarea și întreținerea. Unii fulgi au o margine aproape zimțată, sugerând că creatorul lor le’a zdrobit de mai multe ori, pentru a le îmbunătăți. Alții ”par a arăta repararea sau ascuțirea”, a spus el, ceea ce înseamnă că utilizatorii lor au participat la crearea instrumentele lor și au încercat să le îmbunătățească.
În al doilea rând, fulgii sunt cea mai importantă caracteristică găsită în acest strat geologic.
John Kappelman:
”Acestea sunt cele mai mari bucăți de pietre – fie fulgii înșiși, fie miezurile din care s’au îndepărtat fulgii – într’o secvență sedimentară granulată foarte fin.”
Aceasta susține ideea că au o origine de activitate umană, nu de natură geologică.
Robin Dennell, unul dintre autorii lucrării, a fost de acord:
”Foarte important aici, nu există procese geologice care ar fi putut să acționeze asupra acestor pietre. Podișul Loess este un peisaj liber de piatră – este, practic, un depozit enorm de praf suflat de vânt, depozitat an de an de vânturile musonice de iarnă pentru ultimii 2,5 milioane de ani…Ramurile Hominide sunt incredibil de rare. Scheletele lor sunt foarte fragile, conservarea este foarte rară și nu au fost foarte frecvente. În schimb, un singur hominid poate genera mii de instrumente de piatră într’o viață. În plus, fosilele nu vor indica niciodată prima apariție reală a unui animal – primul aspect înregistrat este întotdeauna mai târziu decât primul aspect real, indiferent dacă este vorba de hominid sau hipopotam. În calitate de arheolog, mi s’a părut întotdeauna ciudat că unii refuză să accepte artefacte dacă nu se găsesc cu hominizi, când antichitatea omenirii a fost stabilită pentru prima oară la începutul secolului al XIX-lea din artefacte de piatră din Franța și Marea Britanie și nu din dovezi scheletice.”
Michael Petraglia, profesorul Max Planck, a mai spus că rezultatele studiului sunt ”foarte puternice”:
”Cred că este excelent. Sunt foarte încântat de lucrare. Este o astfel de descoperire majoră și ne schimbă foarte multe opinii despre migrația oamenilor din lumea timpurie din Africa și când au ajuns în Asia.”
Dar importanța studiului se bazează și pe o altă pretenție: că autorii știu că pietrele sunt vechi de 2,1 milioane de ani. Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au folosit o tehnică cunoscută sub numele de paleomagnetism.
Paleomagnetismul se bazează pe un simplu fapt planetar: câmpul magnetic al Pământului pare să se reverse la fiecare 800.000 de ani. Pe măsură ce rocile se întăresc, înregistrează câmpul magnetic al planetei în structura lor: Lava răcită acum pe suprafața Insulelor Hawaii, de exemplu, va păstra orientarea actuală a Pământului orientată spre nord de milioane de ani. Cercetătorii pot să probeze suprafața unei fețe verticale a rocilor și să urmărească aceste schimbări în polaritatea magnetică, potrivind inversările pe care le detectează cu evenimente de inversare bine date, înregistrate în altă parte a lumii. Stânca Loess Plateau s’a dovedit a se alinia la două reverse capturate în altă parte a lumii, inclusiv un comutator, cu 2,1 milioane de ani în urmă, observat pentru prima oară pe insula îndepărtată din Reunion.
În ultimul deceniu, a apărut o noțiune mai cosmopolită a evoluției umane. Homo sapiens nu pare să fi fost singurul hominid avansat de pe Pământ și nu au evoluat într’un singur loc în Africa.
Ed Yong a detaliat recent un aspect al acestei idei. În schimb, Homo sapiens a împărtășit Pământul cu cel puțin alte două tipuri de oameni vechi: Neanderthalienii, care au ocupat o mare parte din Eurasia; și cei mai misterioși, Denisovanii, care s’ar fi putut întâlni în toată Asia de Sud-Est.
Începând cu aproximativ 100.000 de ani în urmă – când dovezile genetice sugerează că Homo sapiens a plecat definitiv din Africa – aceste trei forme de om străvechi locuiau în mare parte pe același teritoriu, interacționând și uneori împerechindu’se unul cu celălalt. Astăzi, numai Homo sapiens supraviețuiește, deși unii oameni moderni păstrează ADN-ul de Neanderthal sau de Denisovan.
Această nouă descoperire sugerează că unii oameni timpurii au petrecut mult timp pe Pământ cu mult înainte de această dată târzie.
Michael Petraglia:
”Aceasta este mult mai devreme decât calea neanderthalienilor, mult mai devreme.”
Constatarea sugerează că oamenii antici au migrat din Africa de mai multe ori, deși aceste migrații nu au fost întotdeauna de succes, a susținut el. ”
”Unele populații au ajuns până în Asia de Est, dar trebuie să ne imaginăm că acestea erau mici, un fel de populație adunată pentru vânătoare. Și, deși s’ar putea să fi cuprins în Asia de Est, nu înseamnă că au supraviețuit o perioadă lungă de timp. Unele populații s’ar fi putut izola și unele ar fi dispărut.”
Aceste migrații s’ar putea să fi precedat chiar și cele mai rele perioade din epoca glaciară modernă. În timp ce Pământul a suferit unele schimbări mari la temperatură cu aproximativ 2 milioane de ani în urmă, glaciațiile puternice, care au avut loc în ultimele milioane de ani, trebuiau să vină dinspre Polul Nord.
Podișul Loess probabil a alternat între stepa aridă și pajiștea umedă la fiecare 40.000 de ani. De asemenea, în timpul acestor intervale reci și uscate pare să crească și mai puține instrumente, ceea ce sugerează că oamenii străvechi se pot adapta atât de mult la viața tropicală. Și merită menționat faptul că noul studiu nu susține că hominizii au locuit în mod continuu Asia în ultimele 2 milioane de ani.
Kappelman, profesor la Universitatea din Texas, a avut o viziune mai solidă asupra acestei comunități vechi umane. El a remarcat că diferite tipuri de australopithecus – un hominid care a împărțit scurt timp Africa cu Homo habilis timp de 500.000 de ani – a trăit milioane de ani fără să pară vreodată că a părăsit Africa.
Dar, acum 2,1 milioane de ani, apar primele fosile din genul nostru, Homo, oamenii de știință găsesc dintr’o dată dovezi ale prezenței antice-omenești în cea mai mare parte a lumii vechi.
Kappelman:
”Ceea ce sugerează această lucrare este: Boom! Ai această dispersare, pe tot parcursul Pământului cunoscut. Piesele se umpleau foarte devreme. Este un fel de lucru în care, dacă am fi văzut acest lucru pentru alte specii, ar fi remarcabil.”
Își putea aminti doar un alt mamifer care s’a mutat într’un teritoriu nou și imediat dispersat peste el: cai vechi.
”Au provenit din America de Nord, apoi au migrat în Lumea Veche acum 11 milioane de ani. Și apoi, boom-ul, e ca și gangsterii. Sunt peste tot”, a mai spus el.
Oamenii antici ar fi trecut printr’o expansiune similară, chiar înainte de a fi câștigat toate trăsăturile care definesc un modern Homo Sapiens. Avem doar puține dovezi ale acestei explozii: De vreme ce oamenii antici erau carnivori, nu ar fi fost niciodată atât de numeroși precum ca caii, care sunt mai mici pe lanțul trofic.
Kappelman:
„Lumea este copleșită de oameni astăzi. O perioadă mare de timp nu a fost. Provocarea este încercarea de a arăta cum oamenii au trecut de la rari la omniprezenți. Ce se poate spune despre comportamentul lor? Pentru că nu vedem că australopithecul iese, chiar dacă sunt prezenți în același timp. Doar că nu găsim alți hominizi în Eurasia până la apariția lui Homo.”
Citește și: DOVEZI ALE CONTINUITĂȚII ÎN RITUL FUNERAR AL GETO-ROMÂNILOR
sau: ETNOGENEZA, CONTINUITATEA ROMÂNILOR ȘI PALEOGENETICA
Sursa: smithsonianmag.com, theatlantic.com, nature.com
Pelasgii Geții Geția Dacii Dacia Daco-geți Vatra Stră-Română ROMANIA
Vatra Stră-Rumînă 