”DACO-TRACIZAREA” GEȚILOR

”DACII” ȘI ”THRACII” NU DEFINEAU ETNII, CI LOCUITORII UNOR PROVINCII ROMANE.
DACII ȘI THRACII DIN REGIUNILE DACIA ȘI THRACIA ERAU GEȚI

Acești ”traco-daci” ne miroase a fi rezultatul unui proces de tracizare și de dacizare a vechilor geți, proces care continuă neîntrerupt de zeci de ani, fix în aceeași măsură cum a fost și în trecutul mai apropiat maghiarizarea românilor din Panonia și care continuă azi, în județele Harghita și Covasna !!!

De ce ”Dacii liberi” este și va rămâne o sintagmă mincinoasă?

1. Cine au fost acești daci? În primul rând trebuie știut că ”daci” au fost geții din Dacia romană. Dacia a fost acea regiune din nordul Dunării, care pentru prima oară a fost cucerită de Roma la 106 d.Hr. în urma războaielor geto-romane și în care Decebal își pierde viața prin sinucidere.

”Daci” au fost în primul rând geții care au rămas în această provincie romană, sclavi sau cei care au devenit cetățeni ai imperiului. În al doilea rând, romanii care s’au instalat în provincie au devenit și ei ”daci”, așa cum cei din Tracia au devenit ”traci”, iar cei din Macedonia au devenit ”macedoni” etc.

Citiți și: CUM ÎI EXPLOATA ROMA, PE GEȚII DIN DACIA FELIX

În concluzie ”daci” erau locuitorii Daciei romane, și nu reprezentau o etnie, ci un termen legat de loc, locuitor al provinciei. Etnia a rămas mai departe cea de get. În  poza de mai sus pe roșu și portocaliu erau geții robiți de imperiu, iar pe albastru geții liberi.

Citiți și: DACII ERAU TOT GEȚI

2. Mare parte din geți nu au rămas în provincia ocupată, ci au migrat în nord și est la triburile getice frățești, costoboci în Maramureșul de azi și carpi în Moldova de azi, la est de Carpați. Întrebarea care se pune în mod evident este: cum puteau fi ”daci”, geții care nu locuiau în Dacia romană?

Ce mecanism logic ne poate determina să atribuim gețiilor liberi ”etnia” de daci, sau să devină automat locuitori ai unei provincii ocupate? Este cu totul forțat să extrapolăm acest termen dincolo de provincia Dacia.
În poza de mai jos se văd clar limitele provinciei Dacia, și unde putem vorbi de geții robiți, numiți de romani ”daci”.

3. Termenul de ”thraci” este la fel de inoportun folosit ca etnonim al geților în afara Thraciei.
Cum știm din istorie în sudul Balcanilor unul dintre primele regate ale geților a fost Regatul Odrisilor, care a unit sub comanda regilor odrisi Teres I și Sitalces multe triburi getice din Thracia, Moesia, Tribalia și Macedonia. Regele Seuthes I a renunțat la politica de expansiune teritorială limitându’și teritoriile doar la sudul Dunării. Un reviriment al expansiunii teritoriale și al înfloririi Regatului Odris are loc în timpul lui Kotys I, dar nici acesta nu’i unește pe regii din nordul Dunării.

De ce nu se numea Regatul Odrisilor, Thracia?

Simplu, pentru că Thracia era doar una din regiunile regatului, iar Sitalces reușise adunarea sub același stindard multe triburi getice: moesi, parte din tribali, treri, odomanți, cobrizi, bessi, edoni, bistoni, ciconi, dii, satrai, trausi, thyni etc.

Această dilemă se perpetuează din vechime când istorici sau scriitori eleni numeau locuitorii din nordul orașelor elene, thraci, dar nu specificau și limita nordică a locuitorilor Thraciei. Confuzia a apărut când, ulterior cei care îi citau pe primii au extrapolat acest termen la toți geții din nordul Dunării, ceea ce este complet fals și a creat această dilemă.

4. Etnia reală a tuturor este cea getică. Acest fapt este dovedit de către aceeași istorici care în istorisirile lor pomenesc de marele neam al geților în locuri diferite ale Europei, în toate punctele cardinale: massaGeți în est la Marea Caspică, thyssaGeți care ulterior s’au mutat pe Tisa în Panonia și tyraGeți în nordul Mării Getice, Tyrasul fiind moștenit ca nume de un oraș contemporan Tiraspol, pienGeții situați de Ptolemeu mai la sud de Vistula, myrGeții de la Bug, Geții de la gurile Dunării, Dobrogea, Moesia și Tribalia, sarGeții din Ardeal, anGeții din Serbia de azi, indiGeții și IlerGeții din Iberia, în provincia Catalonia de azi, geatsii din Scandinavia, samoGeții baltici de la Marea Baltică, jații (jats) în India, yuezhii în China, și lista poate continua…

5. Câteva considerente de ordin genetic.

Distribuția genetică a haplogrupurilor azi în Europa ne demonstrează că haplogrupul R1 este haplogrupul care a fost purtat de acele populații care au dus limba centum în vest, dar și limba satem în est.

Populațiile haplogrupului R1, deocamdată sunt considerate că au venit din vestul Asiei, deși există o teză încă nefundamentată suficient conform căreia haplogrupul R1 s’a format în Balcani. Acești păstori nomazi care domesticiseră calul de stepă datorită căruia străbateau ușor mari distanțe, erau bine adaptați la viața de stepă unde nomadismul caracteriza viața omului și dezvoltaseră un tip special de inteligență/șiretenie, necesar supraviețuirii în natură liberă, o inteligență care le permitea să evalueze și să exploateze cât mai bine orice situație intalnită în drumul lor. Aveau ceea ce azi numim ”școala vieții”, dar a vieții nesedentare de vânător și păstor. Cantitățile limitate de hrană pe care le întâlneau în drumul lor și nevoia biologică de supraviețuire i’au făcut foarte probabil să’și păstreze caracteristicile omului primordial și anume egoismul, avariția și lipsa de empatie la adresa altor oameni. Aceștia căutau să acapareze cât mai mult din hrana găsită pentru ei și copiii lor și erau la concurență inclusiv cu semenii lor alături de care străbăteau teritorii noi, fapt pentru care, cu timpul, s’a ajuns la o ierarhie a celor mai puternici și mai bogați, care îi conduceau pe ceilalți din haplogrupul lor. Aceleași condiții grele de supraviețuire au făcut ca relațiile sexuale între ei să nu fie libere, fiecare barbat având nevoie de femeia (sau femeile) lui și de copiii lui, care să constituie o forță proprie de apărare sau de atac, după caz, căci își furau rezervele de hrană și ei între ei, la nevoie. Cum este cel mai probabil,  fidelitatea sexuală este un concept născut din nevoia de supraviețuire, pe care oamenii haplogrupului R1 l’au impus ulterior și pelasgilor cuceriți din zona carpato-dunăreană, acei băștinași ai culturilor Turdaș-Vinca, Hamangia, Cucuteni, Gumelnița etc.

Cu cât un bărbat devenea mai bogat și mai puternic, cu atât își permitea să aibă mai multe femei proprii și mai mulți copii, astfel încât, cu timpul, s’au format adevărate clanuri familiale, tradiție menținută până în ziua de azi în unele regiuni. Același obicei îl aveau câteva milenii mai târziu de exemplu geții, urmașii direcți ai nomazilor haplogrupului R1. care se mai sedentarizaseră alături de cei cuceriți la Marea Getică, adică acei geți R1b, numiți în vest cimerieni sau celți, despre care scria Heraclid din Pont (sec. IV î.Hr.) și acei geți R1a, tirageți, massageți, samo-geți R1a din nordul și estul Mării Getice:

”Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii”,

sau Herodot (sec. V î.Hr.), în fragmentul care descrie obiceiurile geților, citim:

”… fiecare ţine în căsătorie mai multe femei… nevestele şi le păzesc cu străşnicie…” (Istorii, V, 5-8), sau:

”… nevestele… şi le cumpără cu bani grei de la părinţi.” (Istorii, V, 8),

iar Xenofon (sec V-IV î.Hr.) pomenea despre cumpărarea fetelor ”… după legea tracă…” (Anabisis, VII, 2, 38), deși nu e clar dacă legea din Tracia, avea efect și asupra altor teritorii getice cum erau Moesia, Tribalia, Geția, TyraGeția etc.

Din punct de vedere al înfățișării, datorită traiului aproape permanent în aer liber, genele care determină producția de melanină pentru pigmentarea pielii și părului nu au devenit recesive, ca în cazul pelasgilor, așa că populațiile haplogrupului R1 și’au păstrat pielea închisă la culoare și părul negru.
Date fiind diferențele majore dintre cele două haplogrupuri, R1 al geților și I al pelasgilor dunăreni, putem să ne închipuim ce noroc a dat peste populația nomadă a haplogrupului R1 atunci când a întâlnit în Balcani populația sedentară și cultivatoare de hrană a haplogrupului I. Aceste două haplogrupuri s’au amestecat, iar această simbioză a dus la nașterea unor noi subramuri. Una din ele ne privește pe noi românii direct: I2a-L261.

Arheologii au numit populatia haplogrupului R1 ”populația kurganelor”, datorită faptului că aceștia își înmormântau morții sub movile imense de pământ numite ”kurgane” (gorgane). Numărul acestor gorgane în România este estimat la peste 5000.

Astfel de gorgane deținătoare de oseminte au fost găsite în toata Europa, semn că populația haplogrupului R1 a ajuns foarte departe și nu s’a oprit în Balcani.

Geții R1 care s’au oprit în Balcani acum 6500 de ani s’au amestecat cu pelasgii rămași pe loc și le’au impus acestora, încetul cu încetul, relațiile lor sociale și regulile lor de conduită, astfel încât până la urma matriarhatul pelasg a fost înlocuit cu patriarhatul geților, care se continuă până în zilele noastre într’o formă ușor diferită, dar spiritul de concurență a rămas nealterat. Din amestecul pelasgilor cu geții au aparut o multitudine de triburi care au determinat migrații continue spre nord și vest, apoi aceste triburi au devenit popoare.

Având acum aceste elemente de istorie genetica clarificate, putem începe să înțelegem de ce noi, oamenii din zilele noastre, suntem așa cum suntem. Haplogrupurile din care provenim sunt mai diferite unele de altele decât ne’ar place să credem, așa că ideea de popor omogen apărut din amestecul diverselor populații antice este doar un mit pe care îl exploateaza unii.

Dacă din două genomuri aparținând unor haplogrupuri diferite ar apărea un genom nou și omogen, care să fie un fel de medie a haplogrupurilor originale, de mult s’ar fi ajuns la o populație omogenă pe tot Pamântul sau măcar în toată Europa, sau măcar într’o singură țară. Deci un popor cu adevărat nou și omogen. Dar oricine poate vedea că nu este așa, iar acest lucru pare a fi o utopie, genele provenite de la părinții din haplogrupuri diferite se luptă între ele pentru întâietate atunci când este creat copilul și unul din haplogrupuri învinge ca proporție, astfel că avem în continuare oameni foarte diferiti în aceeași țară, care însă se consideră din același popor doar pentru că vorbesc aceeași limbă. Ori după cum constatăm, pe anumite întinderi de teritoriu acolo unde o anumită limbă era vorbită cei puțini din alte haplogrupuri care au venit în anumite perioade, au putut fi asimilați. În aria noastră geografică noi și ucrainienii avem o oarecare pondere vis-a-vis de limbile vorbite.

Diferentele de haplogrup se traduc întotdeauna și în diferențe de caracter, astfel încât punerea la un loc a populațiilor din haplogrupuri diferite dă naștere la multe contradicții și neînțelegeri, ceea ce se observă peste tot în viața de zi cu zi.

În ultimii ani s’a conturat un curent destul de puternic de patriotism așa-zis ”dacic”. Cei care îl susțin consideră că România ar trebui să se numească ”Dacia”, pentru că ei consideră că ”dacii” au fost primii trăitori pe aceste meleaguri și că lor le’a fi aparținut țara asta din cele mai vechi timpuri. Numai că așa cum am încercat să lămurim, această țară nu s’a numit niciodată Dacia fiind și liberă, ci doar sub ocupație, și nu pe de’a’ntregul ei, nefiind ocupată cu totul de romani.

Considerăm normală și logică convingerea triburilor amerindiene și a vechilor pelasgi, dar și a unei mari părți dintre noi românii care le purtăm aceste amprente genetice, din masa totală a populației României regăsindu’ne aproape 33% dintre noi, convingerea că noi aparținem naturii, nu natura ne aparține nouă, asta din cauza că nu omul a făcut natura, ci natura l’a facut pe om. Ba mai mult, natura trebuie lăsată intactă urmașilor, cum și strămoșii ne’au lăsat’o astfel spre a ne bucura de ea.

Cine credeți că vor să exploateze Roșia Montana dintre noi? Acei matriarhali care nutresc nativ o comuniune cu natura, sau cei care nu pun preț deloc pe pădurile Carpaților și care i’au adus în această situație jalnică, devenind treptat inacceptabil o imagine apocaliptică?

Dar dacă cei care susțin că Dacia trebuie să aparțină ”dacilor” pentru că regula de bază este ca primul stabilit pe un teritoriu devine stăpânul acelui teritoriu, atunci acesti ”pro-daci” ar trebui să afle că primii ocupanți ai Europei centrale și de est au fost proto-pelasgii haplogrupului I, imediat după ultima glaciațiune și după retragerea spre nord a ghețarilor. Și ar trebui să mai afle că ”dacii”, carpii, costobocii și alte triburi getice trăitoare în arealul și apropierea Daciei romane, dar și din alte teritorii pelasge ancestrale au rezultat din amestecul pelasgilor băștinași cu patriarhalii veniți din stepe, amestec realizat lent în decurs de patru-cinci milenii.

Așa că, nu tuturor ”dacilor” le aparține palma de pământ numită Dacia, ci acelora care purtau în ei gene specific pelasge. Astfel, pe principiul primului venit acest teritoriu nu Dacia trebuie numit, și poate Pelasgia sau Hiperboreea, și nu este al acelora care purtau gene specific proto-getice,  care între altele, perpetuaseră și obiceiul specific nesedentarilor de a poseda mai multe neveste, un obicei absolut patriarhal, deci ne-pelasg!

Cu alte cuvinte geții au trăit și sunt descriși în documente vechi în special acolo unde li se atribuie mai târziu nebuloșilor ”euro-indieni” apariția, ceea ce logica și bunul simț ne conduc către o concluzie la îndemâna oricui: acești euro-indieni sau indo-europeni să fie geți.
Acest fapt supără? Pe cine?
Este un adevăr elementar și ușor de bănuit, dar greu digerabil de mai marii de azi: Rusia, Germania și alții ca ei.

Citiți și: DACII ERAU TOT GEȚI

sau: CUM LATINIZĂM LIMBA GETICĂ

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgi i‬ Dacia‬ ROMANIA‬

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s