DEPRESIA, O AFECŢIUNE A MINŢII

Deşi am mai scris despre acest subiect, voi reveni asupra lui deoarece am constatat că ocupă primele locuri de pe agenda publică, fiind dezbătut de tot felul de specialişti din diverse sfere de activitate. Unii sunt buni cunoscători ai fenomenului, alţii îşi dau doar cu părerea, zăpăcind lumea de cap, cu tot felul de bazaconii, ridicate la rang de soluţii miraculoase şi rapide. Eu nu fac parte din nici un domeniu, eu vorbesc doar din punctul de vedere al unui om care a dus povara acestei afecţiuni ani de zile. Şi m’am vindecat atunci când am înţeles că trebuie să merg la cauza afecţiunii. Adică, să renunţ la unele vechi şi nesănătoase obiceiuri, dar mai ales să arunc afară din viaţa mea persoane aflate în anturajul meu, care erau de fapt un balast, pe care trebuia să’l port cu mine în permanenţă. Şi orice balast, desigur, te trage la fund, aşa cum ar face nişte greutăţi pe care ai fi obligată să le cari cu tine, oriunde te’ai duce.

Fumatul și alcoolul sunt factori ce accentuează depresia.

Am renunţat să mai mănânc orice fel de carne şi lactate pentru că nu mă simţeam bine după ce le consumam. Pentru că alcoolul nu fost un aliment de bază în dieta mea zilnică, a fost uşor să renunţ şi la acesta. Astfel, am eliminat din viaţa mea agresivitatea, violenţa şi frica pe care, în mod inconştient, ca mulţi alţii, le luam odată cu carnea animalelor sacrificate. Dispărînd toate astea din viaţa mea, au dispărut şi insomniile, durerile de cap sau alte afecţiuni cu care mă confruntam. În preajma mea acum sunt doar fiinţele pe care le iubesc şi care îmi răspund cu afecţiunea lor. Să nu vă închipuiţi că procesul de vindecare al depresiei a fost uşor. Din contră, a fost dificil şi greu de identificat cauzele care îl provocau. Şi aşa cum am reuşit eu, nu văd nici un motiv să nu reuşeşti şi tu.

Alimentația vegetariană/vegană are un rol decisiv în vindecarea depresiei.

Depresia se numără printre afecţiunile cu o dezvoltare şi diversificare continuă. Este direct proporţională cu modul nostru de viaţă, raportat la viaţa comunităţii în care trăim.

Depresia este o disfuncţionalitate a fiinţei umane într-o anumită perioadă şi, în general, datorată unor factori independenţi de voinţa noastră. Aceşti factori produc unele modificări în societatea în care trăim şi pe care unii dintre noi refuză să le accepte în propria lor viaţă. Mai precis, mintea noastră le recepţionează, le clasifică şi le consideră ca nefiind bune pentru noi şi transmite corpului să opună rezistenţă, să nu le accepte. Aceste informaţii prelucrate de minte, ajung degrabă la corpul fizic. Acesta ia de bun cam tot ce hotărăşte mintea, subordonându’se acesteia imediat. Aşa apar primele simtome ale depresiei, cum ar fi: tristeţea, insomniile, gândurile negative, durerile de cap etc.

De fapt disfuncţionalităţile apar odată cu modul de a percepe realitatea cotidiană, în comparaţie (în contradicţie) cu dorinţele şi aspiraţiile fiecărui individ. Deşi nu tot ce îţi doreşti este benefic pentru tine. Iar dacă stai să te gândeşti bine, acesta este un mare adevăr. În urma acestui conflict între societate şi individ sau între individ şi propria lui viaţă, apare o aşa zisă sciziune interioară. Pentru că tu eşti acum aici, dar de fapt refuzi şi vrei să fii acolo, unde nu poţi să fii. Aşa apare stresul, ca fundament pe care se dezvoltă depresia.

Viața te iubește. Alungă tristețea, fii vesel, iubește’ți viața !

Mai simplu, unele persoane refuză să accepte unele schimbări din viaţa lor, pe care le consideră rele, aducătoare de nenorociri şi drame. Aşa este, dar viaţa are cursul ei şi cu cât ne opunem, cu atât mai dur ne loveşte. Pentru că nimeni nu a câştigat o bătălie cu viaţa, oricât de putenic te’ai considera. Tot ce poţi face este să te împrieteneşti cu ea, nicidecum să o consideri duşmanul tău, chiar dacă ai toate motivele să spui că nu te mai iubeşte. Greşit. Ea te iubeşte necondiţionat şi nu vrea decât binele tău. Chiar dacă tu nu vezi acum acest lucru.

Cu siguranţă multă lume ştie că stresul este cel care stă la baza depresiei, aşa după cum am mai şi spus. Ritmul infernal şi agresivitatea vieţii cotidiene au repercursiuni evidente asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Unii reuşesc să depăşească aceste obstacole şi să se adapteze, integrîndu’se în societate, alţii nu. Aceştia din urmă vor face cunoştinţă foarte repede cu depresia, dar mai întâi, cu ruda ei apropiată, STRESUL.

Un om lovit de depresie nu mai e în stare de nimic.

În opinia mea, stresul nu este imposibil de eliminat din viaţa ta. Iar dacă ai dori cu adevărat acest lucru, chiar ai reuşi. Pentru asta, ar trebui să schimbi lumea în care trăieşti. Ţi se pare că spun vorbe mari, dar la nivelul unei conştiinţe colective extinse chiar se poate. Această schimbare la nivel macro este posibilă doar atunci când fiecare face o schimbare la nivel micro, adică în propria lui lume. Dacă nu poţi face absolut nimic pentru a schimba ceva din felul cum funcţionează societatea în care trăieşti, atunci foloseşte umorul ca mijloc de apărare. Râzi cât mai mult, citeşte sau vizionează filme care îţi crează o stare de bună dispoziţie. E o soluţie la îndemâna oricui şi foarte sănătoasă. Dacă totuşi vrei să faci unele schimbări în viaţa ta, începe prin a renunţa la unele lucruri sau la unele persoane. Adică la unele lucruri care ţin de domeniul trecutului şi care îţi tot amintesc de unele evenimente neplăcute prin care ai fost obligată să treci. Şi tot aşa poţi renunţa la unele prietenii conjuncturale sau ocazionale. Nu mă refer deloc la prietenii adevăraţi sau la rudele dragi. Aşa am facut şi eu. Acesta a fost, de fapt, primul pas spre vindecarea depresiei. Apoi renunţă să mai urâşti, să duşmăneşti, să ai frică sau spaime, să te cerţi sau să întreţii conflicte. Ele aduc o mare încărcătură negativă în viaţa ta, grăbind şi procesul de îmbătrânire al organismului. Iar în final, dar nu în ultimul rând, schimbă’ţi modul de alimentaţie şi împrieteneşte’te cu fructele şi legumele. După o perioadă de timp, nu prea mare, vei constata că nu mai eşti agresiv, nu mai ai gânduri sumbre şi parcă lumea nu mai este atât de ostilă. simţi chiar că ai energie bună în tine, care te îndeamnă să faci tot felul de lucruri. Subliniez, violenţa şi agresivitatea, pe care o au unii oameni, provine şi de la animalele sacrificate pentru a fi mâncate, îngrozite şi speriate, şi ele ca şi tine, în faţa călăului care le va curma viaţa. Încearcă să reduci carnea cât mai mult, dacă nu poţi renunţa la ea.

Probabil că unii cititori s’au şi plictisit deja de sfaturile mele şi au preferat să citească sau să facă altceva. Nici o problemă. Eu ştiu sigur că cei ce mă citesc sunt cel puţin la fel de inteligenţi ca mine, deci de la ei aştept să vină unele schimbări în societatea în care trăim. Doar acest gen de persoane au dus omenirea mai departe. Aşa a fost întotdeauna şi aşa va fi mereu. Deşi unii au rămas şi acum în peşteri sau în evul mediu.

Unii dintre semenii noștri au rămas în Epoca de Piatră. Cu gândirea, desigur.

Pseudo-specialişti, care îşi dau cu părerea în domeniul depresiei, duc această afecţiune în zona sufletului. Dacă aş spune că o imbecilitate mai mare nu am auzit, unii s’ar supăra. Dar o spun, pentru că eu nu pot fi de acord să prosteşti şi să minţi oamenii. Se ocupă alţii cu aceste activităţi.

Pentru a lămuri pe unii care vor să audă şi altceva decât ce li se spune, hai să vedem din ce suntem compuşi noi oamenii. Bineînţeles că toată lumea zice că ştie, deşi eu nu sunt convinsă de acest lucru. Din carne, sânge, piele, oase şi altele pentru că aşa am învăţat la şcoală sau am auzit prin vecini. Aşa este, dar aceste componente fac parte din corpul fizic al fiecărui individ în parte. Mai sunt alte două părţi ale fiinţei umane pe care multă lume nu le prea bagă în seamă. Mă refer la minte şi suflet. Acestea două, împreună cu corpul tău fizic, coexistă în permanenţă şi întotdeauna. În momentul când acorzi mai multă atenţie unei părţi, din acest întreg, în detrimentul celorlalte două, apare un dezechilibru între ele. Care duce la tot felul de boli sau alte situaţii neplăcute.

Din păcate, oamenii acordă cam toată atenţia corpului lor. De care au grijă maximă. Astfel, îi dau să mănânce ce pofteşte, îi dau să bea cât şi ce vrea, îl îmbracă, îl încalţă, îl dau cu parfumuri şi deodorante şi îi oferă sex după dorinţe sau necesităţi. În acest timp, mintea, lăsată de capul ei, necontrolată şi nesupravegheată, o poate lua razna şi te poate duce fără să’ţi dai seama, unde vrea ea. Uneori în zone obscure, vecine cu infracţiunea, alteori la gesturi tragice, cum ar fi sinuciderea. Asta dacă nu vei lua direct drumul balamucului, unde vei deveni un fel de legumă modificată genetic, adică îndopată cu pastile şi injectată cu tot felul de seruri sau perfuzii.

Dacă lași mintea s’o ia razna vei ajunge o legumă, la balamuc.

Sper că am convins unii cititori de faptul că mintea noastră poate distorsiona şi modifica, oricând, realitatea cotidiană. Astfel încât albul să devină negru, dulcele sărat, iar dragostea să se transforme în ură sau duşmănie. Până nu coştientizezi această deformare şi contorsionare a realităţii efective, care se susţine prin ea insăşi, depresia nu se poate vindeca. Oricâte rugăciuni la cel de sus ar face unii, oricâte spovedanii de iertare ar mărturisi alţii, chiar dacă se duc la slujitori ai unor religii, la duhovnici sau vrăjitoare, depresia pentru ei nu are leac. Aceşti oameni trişti o vor duce în spinare până îşi vor lua la revedere. De la viaţă, desigur, nu de la depresie. Aceasta n’a făcut decât să’i ajute să nu se mai chinuie pe Pământ degeaba. Ăsta este modul de funcţionare a acestui mecanism atât de complex şi minunat care este mintea umană. Care poate fi şi sclipitoare dacă ai grijă de ea, dar poate fi devastatoare dacă nu o mai controlezi. Doar tu poţi alege varianta pe care o preferi.

În concluzie dragilor, deveniţi conştienţi şi căutaţi cauzele care vă produc necazuri în viaţă doar cu ajutorul minunatului instrument pe care îl aveţi la dispoziţie – mintea voastră. Deşi ea te ţine ancorat în trecut, pe care ţi’l tot aduce în prezent. Ea este, de fapt, o bancă de date, informaţii şi cunoştinţe acumulate în timpul vieţii. Mintea este deci trecut şi nu poate controla momentul prezent, care este etern. Aşa a fost ea construită şi doar aşa funcţionează. Cu alte cuvinte, concetrează’te pe prezent, pe care îl poţi face prietenul tău. Doar de aici îţi poţi proiecta şi viitorul. Aşa stau lucrurile, nicidecum altfel.

Optimismul și voia bună alungă DEPRESIA.

Am să vă explic despre faptul că nu există nici o legătură între această afecţiune şi suflet, cea de’a treia parte componentă a fiinţei umane. Falsa legătură a fost creată în mod artificial de unii slujitori ai bisericii pentru a fideliza o parte din populaţie, din păcate ignorantă dar şi foarte numeroasă.

E bine de ştiut că sufletul este, în esenţa lui, legatura noastră cu Dumnezeu (Dumnezeul din noi, cum ar spune unii). El nu poate fi văzut, mirosit sau atins, pentru că este energie pură, divină. El este Dumnezeu individualizat. Adică, acea parte din noi care face să ne deosebim de alţi semeni de’ai noştri, să ne particularizăm. Asta nu înseamnă că suntem singuri în existenţa noastră, ci doar că suntem unici în cadrul Întregului din care facem parte.

Universul, care este de fapt Dumnezeu, este fără început și fără sfârșit. Iar noi suntem o părticică din el. Sau, dacă vreți, din EL.

Această energie superioară, care este sufletul, nu cunoaşte emoţiile pe care le are corpul aflat în permanenţă sub comanda minţii.

Drept urmare, se ridică o întrebare logică:

Cum poate să doară, să sufere, să plângă ceva care se manifestă doar ca energie pură? Răspunsul este de bun simţ şi îl poate da oricine, care gândeşte cât de cât. Această formă superioară de energie poate deveni vindecătoare sau ajutătoare doar atunci când o conştientizezi şi intri pe vibraţia ei energetică. Adică atunci cănd rezonezi cu ea. Pentru că ea este superioară materiei fizice din care suntem constituiţi.

Multă lume foloseşte expresia „mă doare sufletul”. Poate renunţi la ea, pentru că tocmai ți’am explicat că sufletul nu poate să doară. El doar ESTE şi atât. Ceea ce recepţionezi ca fiind durere este corpul fizic, supus probabil la unele provocări dureroase şi pe care mintea ţi le trimite ca fiind rele pentru tine. Ăsta şi numai ăsta este motivul pentru care invocăm dureri de cap, dureri de inimă, de stomac etc.

Dacă mintea şi corpul uman au emoţii care se manifestă în planul fizic, sufletul cunoaşte doar ceea ce este Dumnezeu. Adică IUBIREA. Asta’i hrana plăcută sufletului şi doar cu asta se întreţine cu iubirea de sine, de semeni, de pace, de admiraţie. Şi nu sunt singurele, poţi să le descoperi şi tu. Ele sunt vibraţiile energetice superioare din corpul nostru pe care, din păcate, le ignorăm în loc să rezonăm cu ele. Acordăm atenţie în special emoţiilor ce ţin de lumea materială, încât acestea ne domină viaţa. Să priveşti cu admiraţie un tablou, să săruţi un copil sau să întinzi o mână de ajutor unui om căzut, nu mai impresionează pe nimeni şi e trecut la capitolul indiferenţă.

Din ce observ în jurul meu, la unii oameni pe care i’am cunoscut sau cu care am interacţionat, lumea a cam pierdut direcţia de mers şi o tot ia pe arătură. Dacă nu ai înţeles ce’am vrut să spun, începe prin a te uita la tine, la viaţa ta.

Dacă îţi place, e OK. Ai liberul arbitru, aşa că poţi face ce vrei.

Unii vor să ne convingă că Dumnezeu e un bărbat, care locuiește în cer, și ne numără păcatele, ca să ne pedepsească după ce murim.

Am făcut această scurtă incursiune în foarte complexul sistem al sufletului pentru a înţelege că el nu are nici o legătură cu depresia, afecţiune care are la bază multă negativitate, frică şi supărare. Ele nu pot fi depăşite decât dacă tu alegi să le schimbi, să renunţi la ele.

Cum? Simplu: alege să le schimbi. Doar tu poţi face acest lucru şi ai la îndemână toate instrumentele necesare. Foloseşte’le, nu te opreşte nimeni.

Depresia ca fenomen social se manifestă diferit, de la individ la altul. Ea apare şi datorită temerilor multor oameni la gândul părăsirii corpului fizic. Pentru că mii de ani, oamenii au fost ameninţați că după aşa zisa moarte, vor fi pedepsiţi, vor fi supuşi la tot felul de cazne, iar asta a băgat spaima în marea majoritate a oamenilor. Dacă accepţi ideea că toţi suntem creaţia lui Dumnezeu, oare de ce acesta, într’un moment de furie (?!) și’ar pedepsi propria lui creaţie, băgând groaza în ea încă de pe acum? Oare aşa face un creator? Un pictor işi distruge lucrarea înainte de a o expune ? Sau un scriitor îşi rupe manuscrisul înainte de a fi dat la o editură ? Oare îi place lui Dumnezeu să ne vadă tremurând de frică? Eu nu cred aşa ceva. Eu sunt convinsă că Dumnezeu ne vrea sănătoşi, optimişti şi veseli. Lui Dumnezeu îi place umorul, pentru că doar el l’a inventat. Dumnezeu este iubire. Iar iubirea nu doare. Suferinţa (era să spun şi prostia) doare. Dumnezeu se află în lucrurile şi faptele minunate, pe care uneori le facem şi prin care descoperim cine suntem, de ce suntem aici şi unde plecăm, după ce încheiem ciclul vieţii de pe Pământ.

Despre acest moment vorbeşte ECKHART TOLLE în cartea „Puterea prezentului”. El defineşte astfel secretul vieţii şi al aşa zisei morţi :

”Să mori înainte de a muri şi să descoperi că nu există moarte”.

Viaţa e veşnică, ea nu se termină niciodată. Îşi schimbă doar forma.

Iar NEALE DONALD WALSCH, în celebra sa trilogie, ”Conversaţii cu Dumnezeu”, afirmă :

”Majoritatea oamenilor nu sunt pregătiţi să audă ce spune Dumnezeu, atunci când Dumnezeu spune ceva. De obicei, ei aşteaptă două mii de ani.”

Neale Donald Walsch, omul care a conversat cu Dumnezeu. Ceea ce putem face fiecare, pentru că și noi suntem o părticică din Creator.

Am dat aceste citate pentru că foarte multe persoane devin depresive, în urma unor decese (rude, prieteni) care le’au afectat viaţa, şi nu ştiu sau nu pot să depăşească momentul dramatic prin care trec. Alţii, odată cu trecerea anilor, devin depresivi la gândul că vor pleca din această lume şi cine ştie ce îi aşteaptă dincolo, că vor fi pedepsiţi sau chiar surghiuniţi.

Dragilor, renunţaţi la acest mod de gândire, care nu vă aduce decât suferinţă şi nefericire. Eu vă spun că alături de Dumnezeu nu poate fi decât minunat, magnific. Aşa că vă sfătuiesc să reînvăţaţi să iubiţi, dacă aţi uitat, să vă îndrăgostiţi, dacă găsiţi de cine, şi să gândiţi doar la bucuria vieţii pe care încă o mai trăiţi, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Fugi de singurătate şi de izolare, care vor face casă bună cu depresia. Dacă nu vrei să cauţi companie la oameni, e bun şi un animal de casă, care să’ți reamintească de faptul că nu eşti singur pe lume. Pentru că, oricum, nu ai cum să fii singur.

Nu e nevoie să vorbești. E suficient să te uiți în ochii persoanei iubite, ca să’ți dai seama că nu ești singur pe lume.

În încheierea acestui subiect, poţi constata singur care sunt efectele devastatoare ale minţii necontrolate asupra unor semeni de’ai noştri(deşi îmi este greu să îi consider aşa). Priveşte la accidentul care a avut loc zilele acestea (martie 2015 n.n.) în Alpii francezi, dezastru provocat de mintea bolnavă a unui tânăr de 28 de ani . Individul, care suferea de depresie de mulţi ani, se sinucide distrugând vieţile atâtor oameni odată cu el. O dovadă mai clară a faptului că această afecţiune este direct dependentă de modificările care apar la nivelul nostru mental, nu poate fi mai elocventă. Pentru că, aşa cum am mai spus, mintea poate fi sclipitoare, dar şi distrugătoare, dacă nu e ţinută sub controlul conştiinţei noastre.

Sursa: Rânduri din CULOAREA VIEȚII de Daniela Buruiană Aprodu

Citiți și: VINDECĂ’TE SINGUR DE CANCER!

sau, CUM RECUNOȘTI O FEMEIE CU INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ PESTE MEDIE ?

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s