ETNOGENEZA, CONTINUITATEA RUMÎNILOR ȘI PALEOGENETICA

Termenul etnogeneză înseamnă etnos (popor) + genesis (naștere) cuvinte care provin dintr’o limbă născută din limba arhaică a acestor locuri și se referă la nașterea unui popor, respectiv nașterea poporului român.

Etnogeneza este una dintre problemele fundamentale ale istoriei noastre, originea și continuitatea rumînilor fiind una dintre temele cele mai frecvent dezbătute în literatura de specialitate.

De mai bine de două secole, disputa istoriografică în jurul ”problemei” originii poporului rumîn și a viețuirii lui pe meleagurile carpato-danubiano-balcanice din ultimul mileniu, constituie una dintre cele mai aprige din întreaga medievistică europeană.

De la Franz Joseph Sulzer încoace, argumente pro si contra s’au acumulat în literatura de specialitate, fără ca o soluție sau alta sa fie acceptata de toți specialiștii.

Problema continuității (elementul „cheie” al etnogenezei) nu este considerată doar o problemă științifică ci, începînd cu sec. XVIII, și o problemă politică. Este de altfel singurul aspect asupra căruia, atât partizanii cât și adversarii continuității, au căzut de acord – caracterul politic al dezbaterii.

După ce secole în șir, originea limbii dintre cele mai arhaice, dacă nu cea mai veche a poporului român și prezența neîntrerupta a strămoșilor rumînilor în spațiul nord-dunărean a fost un fapt de conștiință istorică europeană, într’o vreme cînd interesul lumii europene pentru societatea rumîneasca era precumpănitor intelectual, în 1781/1782 apărea prima reacție adversă (negativă) față de continuitatea rumînilor.

Ea intervenea în secolul al XVIII-lea, în momentul în care, în lupta pentru emancipare socială și politică, rumînii din Transilvania au transformat ideea originii rumîne și a vechimii lor în provincia intracarpatică, într’un instrument al aspirațiilor și cererilor lor sociale și naționale.

Cînd rumînii din Transilvania – care alcătuiau majoritatea populației – au cerut egalitate în drepturi cu celelalte naționalități, li s’a răspuns că nu pot fi egali cu acestea deoarece au venit în țară mai tîrziu (!), din care pricină ar fi fost considerați ”tolerați”!

Primul ”istoric” care a pledat împotriva continuității (deschizînd așa numitul ”război al continuității”) a fost Franz Joseph Sulzer (1781-1782). De origine elvețiană (era ofițer de justiție al armatei imperiale), el a venit în Principate în 1776, iar mai apoi s’a căsătorit la Brașov, cu fiica unui sas bogat.

Lucrarea sa ”fundamentală” în 3 volume: ”Geschichte des transalpinischen Daciens”.

În momentul în care el sfida opinia comună a vremii și inaugura teoria imigraționistă (1781-1782), teza autohtoniei rumînilor în ținuturile carpato-dunărene avea o vechime de o jumătate de mileniu în literatura istorico-politica europeana!

Și probabil se va stinge dacă prin absurd acest teritoriu ar aparține iar imperiului.

Primul dintre unguri, care a pledat împotriva continuității, a fost Ștefan Szamosközi (c. 1565-1612).

Într’o lucrare din 1598, în ajunul unirii realizate de Mihai Viteazul, el era (pe linia tradiției umaniste europene) partizanul originii romane și al continuității rumînilor în teritoriile vechilor geți, identificate de el cu Transilvania, Moldova, Ţara Rumîneasca, vechea Dio Geția.

După actul realizat de Mihai Viteazul, el denunța teoria originii romane a rumînilor (schimbarea de atitudine avea la origine teama nobilimii maghiare din Transilvania, născută în vremea lui Mihai Viteazul, în fata primejdiei de a’și pierde pozițiile privilegiate și controlul asupra ”plebei valahe” din Principat.)

Lista celor care s’au înscris la de’acum această veche contestare a etnogenezei, a continuității rumînilor pe teritoriul carpato-dunărean a continuat, și probabil va continua. Poate că nu este deloc nepotrivit ca permanent acestora să li se aducă contrargumentele care vin în sprijinul continuității, și evident al adevărului istoric.

De aceea orice aduce nou arheologia sau științele moderne, cele mai multe vin înspre a întări și mai mult argumentele de ordin documentar cu caracter istoric. Ultimele descoperiri și studii întregesc munca depusă de istoricii care au pledat în acest sens.

Astfel, informațile de pe tărîmul paleogeneticii și geneticii moderne se actualizează permanent pe măsură ce alte studii se finalizează și se conturează concluzii noi.

Vom reveni cu completări ulterioare imediat ce vom intra în posesia altor informații proaspete.

Citiți și: GEȚII SUNT CONTINUATORI GENETICI AI CUCUTENIENILOR

sau: GEȚII SUNT UN REZULTAT AL AMESTECULUI DINTRE PROTO-GEȚII R1 ȘI PELASGII CUCUTENIENI I2

Vatra Stră-Română‬ ‎Dacii‬ ‎Geții‬ ‎Pelasgii‬ ‎Dacia‬ ‪ROMANIA‬