DANIEL ROXIN, NECONVINGĂTOR ÎN ÎNCERCAREA DE A MENȚINE ÎN CIRCULAȚIE TERMENII: DAC, DACI, DACIA

Locația Dacia

Daniel Roxin într’un articol pe situl, adevăruldespredaci.ro spune:

”În ultima vreme am fost bombardat cu mesaje de câteva persoane supărate, destul de radicale, care pretindeau că numele de DACI este doar o invenție romană și că ar trebui să nu îl mai folosesc, singurul și adevăratul nume al strămoșilor noștri fiind acela de GEȚI. A fost inutil să argumentez că de fapt GETO-DACII ar fi cea mai corectă și cuprinzătoare numire a strămoșilor noștri, atâta vreme cât ei erau numiți de antici atât daci, cât și geți. Oamenii respectivi “știau” adevărul, deci “nu era loc de întors”.
Și pentru că sunt și alții care cochetează cu această idee periculoasă, vă prezint tuturor un citat dintr’un istoric roman de origine greacă – Dio Cassius – autor al lucrării “Istoria Romană”, lucrare scrisă în secolul II d. Chr. și care este cel mai important izvor de informații despre războaiele dacilor cu romanii din vremea lui Decebal. Iată ce spune izvorul istoric:

”Eu numesc acest popor daci, DUPĂ CUM SE NUMESC ȘI EI, și precum îi numesc și romanii, cu toate că știu că unii greci îi numesc geți, pe drept sau pe nedrept…” (Istoria Romană, LXVII,6)

Deci, rămâne cum am stabilit!
Daniel Roxin

––

De ce ar rămâne așa? De când Daniel Roxin a devenit o autoritate în materie de istorie sau de atribuiri de etnonime strămoșilor noștri?

Dio Cassius (născut 155 sau 163/164 – d. după 229 d.Hr) a trăit în perioada ocupației romane a teritoriului de mărimea a câtorva județe de azi, Dacia Romană. Este de presupus ca locuitorii provinciei să fi fost numiți daci, fie că erau legionari romani, membrii ai administrației romane, sau simpli geți înrobiți, pentru a se identifica cu provincia de origine, așa cum și geții din provincia Tracia, să fi fost numiți traci, ori celor din Macedonia, macedoneni, dar nu referindu’se la etnia lor, ci strict la provincia de care aparțineau. Tot la fel azi numim oltenii, ardelenii, dobrogenii după regiune, dar nimeni nu le confundă etnia de român, cu apartenența regională.

În definitiv cum puteau fi numiți locuitorii coloniei Dacia?

De ce le’am nega geților etnia, dacă o parte din ei au fost vremelnic robiți?
În aceeași logică trebuie reamintit și că geții și’au numit capitala spirituală SarmiGETuzo, nicidecum SarmiDACuzo.

Daniel Roxin consideră că a argumentat suficient atunci când a descoperit un citat de’al lui Dio Cassius, pentru a conchide că:

<< Oamenii respectivi ”știau” adevărul, deci ”nu era loc de întors.”>>

Și cu asta am rezolvat dilema? Tucidide nu spune adevărul, când afirmă că Geții erau ca sciții?

Tucidide, 460 – 395 î.Hr., datorită influenței sale în regiunea tracică, având și posesiuni în zonă, a fost trimis ca un strategos (general) la Thasos în 424 î.Hr.:

”Începând prin urmare cu Odrișii, el percepe în primul rând acei traci care locuiesc pe această parte a munților Haemus și Rodopi, la fel de mult, pentru că erau în proprie stăpânire, până la țărmul Mării Negre (Euxin) și Hellespont. Apoi dincolo de Haemus el percepe GEȚI, toate neamurile dintre Ister și Marea Neagră. GEȚII și oamenii din acele părți sunt vecinii sciților și sunt îmbrăcați ca scyții, toți sunt arcași călare. De asemenea, el a atras în continuare mulți dintre acești scyți care locuiesc în munți și sunt în state libere, toți spadasini, și sunt numiți Dii, din care cea mai mare parte sunt în munții Rodopi, pe unii i’a angajat, iar unii au mers ca voluntari.” Traducerea în engleză a lui Tucidide este realizată de Thomas Hobbes de Malmesbury, Istoria Războiul Peloponesiac, Londra, Bohn, 1843.

Așadar, unde sunt dacii înainte de Hristos? Dar Cato Maior, știa adevărul?

Cato Maior sau Cato cel Bătrân (234-149 î.Hr.) în lucrarea sa Origines (Întemeieri) elaborată spre bătrânețe scrie despre strămoșii noștri următorul Adevăr, cu 250 de ani înaintea denumirii vreunui teritoriu de pe pământ, Dacia, sau vreo referință atribuită vreunui get, ca fiind dac:

” Getae etiam ante roman conditam heroum suorum res praeclare gestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint; quod multo post tempore a romanis factitatum.”

Adevărul ajuns la noi de la cinstitul roman sună așa:

”Chiar şi Geţii mai înainte de fundarea Romei îşi cântau (acompaniaţi) la fluiere faptele preastrălucite ale eroilor lor scrise în versuri, lucru pe care Romanii l’au făcut mult mai târziu.”

Din aceste spuse ale cinstitului roman trebuie să ne intre în cap odată pentru totdeauna că pe la mijlocul secolului ll î.Hr. dar și în următoarele, romanii ne spuneau încă GEȚI, iar numele de ”dac” a apărut mai târziu în scrierile lor și nu putea fi numele identitar al strămoșilor noștri.

De asemenea, Epictet, nu spunea adevărul?

Geții erau Geți și în sec. II d.Hr., inclusiv în timpul războaielor Geto-romane !!!

”…Din această ignoranță a fost că atenienii și spartanii s’au certat cu alții, iar thebanii cu ambii; regele persan cu Grecia, iar macedonenii cu ambii; și acum romanii cu GEȚII.” Epictet, Discursuri.

Originea și viața lui Epictet din Hierapolis (Frigia) este puțin cunoscută. Se crede că s’ar fi născut pe la anul 50 d.Hr., ca fiu al unui sclav, al lui Epaphroditus, un soldat din garda lui Nero. Epictet a fost eliberat și a devenit elevul lui Musonius Rufus.

Mai târziu el în­suși devine profesor de filozofie, reprezentând stoicismul nou mai întâi în Roma, apoi, fiind alungat de către Domițian (94 d.Hr.) în portul Nicopolis în Epir, unde el și moare în anul 120 d.Hr.

 De remarcat că exonimul de daci, atribuit geților și toponimul Dacia, nu era încă folosit pe scară largă în epocă printre cartografi și geografi.

Geograful roman Pomponius Mela propune o hartă unică a lumii în 43 d.Hr. împărțind Pământul în cinci zone, din care doar două erau locuibile. Ceea ce este interesant pentru noi, Mela îi numește pe geți, ISTRICI, oamenii Istrului, DUNĂRENII, care trăiau pe ambele maluri ale Dunării. Apare în schimb pe hartă provincia romană Thracia, care a fost creată în anul 46 de împăratul Claudius, după denumirea dată de greci regiunii de la nordul Mării Egee, și care după înfrângerea lui Mitridates VI Eupator în al treilea război Mithriadic  (74-63 î.Hr) era deja în sfera de influență a Romei.

Revenind la subiect, este lesne să ne explicăm de ce provincia ocupată la nordul Dunării a fost numită Dacia să fie impusă în circulație denumirea coloniei romane, iar toate referirile  la locuitorii acestei regiuni să fie numiți daci, fie că erau cetățeni romani naturalizați, fie geții rămași, ori cei înrobiți sau înrolați în legiunile imperiale.

În concluzie, dacii sunt în fapt geții înrobiți, dar și geții cetățeni ai imperiului, de aceea e impropriu a se menține și a se insista pe termenul de Dacia sau de dac, deoarece acest exonim reflectă și amintește de ocupația romană  dintr’un teritoriu delimitat, nicidecum identitatea geților de pretutindeni.

De asemenea, termenul de dac este specific și menționat cu predilecție în spațiul carpato-dunărean, pe când Get este răspândit și întâlnit în toată Europa. Acest etnonim îl întâlnim de la Atlantic până dincolo de Urali: getuli (Africa de Nord), iler-geți, indi-geți, myso-geți, tissa-geți, sar-geți, tyra-geți, samo-geți, geats, massa-geți, yuezhi, myr-geți, andigeți, jats etc.

Unde mai întâlnim în Europa sau Asia numele neamului lor dus de daci?

Se consideră că dioceza din evul mediu cu numele Dacia din Danemarca de azi, ar reprezenta un argument. La fel, etimologiile lui deutsch și dutch, reprezintă pentru unii un element de legătură cu dacii, dar din perspectivă religioasă, și mai puțin pe linia etnică a geților.

De remarcat și faptul că nu dacii au îngenuncheat imperiul roman, ci goții lui Alaric, adică geții rebotezați astfel pentru a se respecta Damnatio Memoriae impus lui Geta, fratele ucis de Caracalla, și pentru a fi scos din memoria societății romane.

Inscripție de marmură, cu condamnarea memoriei lui Geta, fiul lui Septimius Severus, roman, 193-211 d.Hr. din Roma, Italia

DAMNATIO MEMORIAE (scos din memoria societății) pentru GETA, GETES, GETICUS, GETI, etc., duce la apariția după 238 d.Hr. a termenilor GOTHICUS, GOTHI, etc. pentru a se face referință la populația nord-dunăreană.

Cum altfel să faci uitată amintirea unor dușmani, decât vorbind despre ei ca fiind alții sau nepomenind deloc de ei?

Inscripția a fost dedicată de către Antonius, care era un libertus sau sclav eliberat, și comemorează astfel întoarcerea în siguranță a împăratului Septimius Severus (a domnit între 193-211), soția sa Julia Domna și copiii lor Caracalla și Geta. Numele Geta și Plautilla (soția lui Caracalla) au fost șterse după asasinarea lui Geta și executarea Plautillei ca urmare implicării ei în comploturile împotriva lui Caracalla.

Caracalla și Geta erau rivali și încercarea lor de a împărți, mai degrabă decât a partaja imperiul după moartea tatălui lor a fost doar parțial dejucată de mama lor. În 211 Geta a fost ucis de Caracalla, conform unor rapoarte în brațele mamei sale.

Geta, Plautilla și alții au suferit Damnatio Memoriae; numele lor au fost radiate de la toate înregistrările și inscripțiile oficiale, statuilor și toate imaginile din ele au fost distruse.
Acest proces era o soarta din cele mai groaznice ce i se putea oferi unui roman, ca să’l scoată din memoria societății.

În mod ironic (în fapt o ipocrizie politică a acelor vremuri), popularitatea lui Geta la nivelul poporului roman și în armată i’a fost asigurată tocmai datorită ceremoniei oferită de Caracalla, când a trebuit să’i asigure o înmormântare decentă fiind îngropat pe Via Appia lângă Roma.
Deși aparent Damnatio Memoriae, nu are nicio legătură cu neamul getic, pentru că nu cenzura direct neamul getic, acesta este momentul când din ce în ce mai rar apar citări despre poporul getic în documente oficiale fără repercursiuni asupra celor care aveau astfel de scăpări. Reținerea istoricilor de a’i mai pomeni pe geți în acea perioadă are legătură totuși cu consecințele nefaste care s’ar fi abătut asupra celor care nu respectau interdicția. Iar găselnița prin înlocuirea cu termenul got a asigurat salvarea de la uitare a poporului get prin înlocuirea literei e cu o , ca și cum se vorbea de un alt popor. Să ne amintim doar găselnițele poeților, scriitorilor, scenariștilor noștri din perioada ”epocii de aur”, celebrele șopârlițe  pentru a fenta cenzura vremurilor.

Acest ”popor nou” le va aduce în mod cu totul ironic, destrămarea imperiului, în final.
De ceea ce le’a fost teamă, nu au scăpat. Decebal la nici 300 de ani fusese răzbunat, de Alaric, Cniva, Teodoric și alți conducători geți, rebotezați de ”istorici”, goți, și care s’au înstalat la Roma. Astăzi sunt încă ”istorici” care consideră acest prag al istoriei, ca unul de confuzie, în mod cu totul intenționat, din ignoranță, ori și mai rău, din prostie în cea mai pură stare.

De ce să fie azi contribuția geților la cultura și istoria Europei, minimalizată, restrânsă sau negată de acești bastarzi? Cu ce erau mai puțin ”barbari” goții, vandalii sau geții cu bărbile lungi numiți și longo-barzi sau lombarzi? Care este diferența dintre un get sau got, pe scara ”barbariei” închipuite și atribuită deopotrivă, atât timp cât cunoaștem contribuția goților la cultura europeană și pe care o admirăm și în mileniul trei?

Așadar, argumente pot fi aduse în sprijinul atribuirii etnonimului de ”dac” strămoșilor noștri, dar cu prisosință în perioada ocupării teritoriului ce va deveni provincia romană Dacia Traiană, dacă dorim să fim riguroși cu realitățile antice. Nici mai devreme, dar nici mai târziu.

De asemenea, Moesia, Tribalia și parte din Illyria care erau alte regiuni getice au fost cu mult înainte cucerite și incluse imperiului fără a’i numi pe aceștia daci. De ce?  Simplu, acele regiuni nu au fost numite Dacia până în 270 la retragerea aureliană. Dovadă că aveau ”drepturi de copyright” asupra denumirii de Dacia a fost transferul ei în titulatura unei dioceze sud-dunărene, și cu numirea unor regiuni ca Dacia Ripensis sau Dacia Mediterranea.

Numindu’i pe geți otova ”daci” nu facem decât să aducem o mare confuzie în referințele despre trecutul nostru și așa sărac din perioada de ocupație romană, sau mai ales de dinainte de anul fatidic 106, care a moșit pentru posteritate întâia oară toponimul Dacia.

Regretul nostru este că nu ne’au parvenit și nouă opere, scrieri, poezii scrise de geți, pentru a închide gura tuturor celor care denaturează, falsifică, ascund sau defăimează memoria străbunilor. Au avut grijă destui în trecut ca aceste lucruri care mențin memoria vie a geților, să nu ne parvină.

Toate aceste scrieri dacă erau turnate în aur, așa cum presupunem, să ne mai mirăm că nu le mai găsim? Furtul, jaful acestora ar explica nu doar lipsa lor, ci și încrâncenarea urmașilor acestor tâlhari de a ascunde urmele…infracțiunilor.

Daniel Roxin nefiind nici el ferit de erori impardonabile, a contribuit la menținerea în spațiul public amintirea vie a strămoșilor noștri, la realizarea unor filme și emisiuni despre înaintașii noștri, și se află permanent pe baricadele renașterii memoriei lor, a punerii lor la locul care li se cuvine în istoria noastră. Dar, trebuie să păstrăm în același timp echidistanță față de adevăr, și rigurozitate în demonstrarea unor teorii.

Cu alte cuvinte rămâne cum stabilesc evidențele, și nu cum conchide Daniel Roxin prin această poziție. El nu are câtuși de puțin autoritate în materie și nicidecum nu poate închide acest subiect din dezbatere. Dezbaterea va rămâne deschisă până la clarificarea ei definitivă, documentată și recunoscută de întreaga branșă a istoricilor, și nu numai.

Sursa: adevăruldespredaci.ro, perseus.tufts.edu…

Citiți și: CUM ÎI EXPLOATA ROMA, PE GEȚII DIN DACIA FELIX

sau  CUM LATINIZĂM LIMBA GETICĂ

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;DANIEL ROXIN, NECONVINGĂTOR ÎN ÎNCERCAREA DE A MENȚINE ÎN CIRCULAȚIE TERMENII: DAC, DACI, DACIA&8221;

  1. „Dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină”
    Horațiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din teritoriile ocupate de geți). Deci Horatiu ii numeste daci, iar cel ce a atasat paranteza ii numeste geti! Dar de
    ce nu daco-geti, daca tot exista atatea variabile pe geti?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: SARMAȚIA (SARMOGEȚIA), SCYTIA SAU DACIA? CUM AR TREBUI SĂ SE NUMEASCĂ ȚARA NOASTRĂ? | Lupul Dacic

  3. Pingback: SARMAȚIA (SARMOGEȚIA), SCYTIA SAU DACIA? CUM AR TREBUI SĂ SE NUMEASCĂ ȚARA NOASTRĂ? | Vatra Stră-Română

  4. Pingback: DACII SUNT DIN NEAMUL GEȚILOR, ROMÂNE! IUBEȘTE’ȚI STRĂMOȘII REALI! | Lupul Dacic

  5. Pingback: DACII SUNT DIN NEAMUL GEȚILOR, ROMÂNE! IUBEȘTE’ȚI STRĂMOȘII REALI! | Vatra Stră-Română

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s