RDS-RCS…NU E CAM MULT ÎN MÂNA UNUI SINGUR OM (Zoltan Teszari)?

Tot ce ştim, din date oficiale, este că piaţa de televiziune prin satelit din România este controlată în proporţie de ”peste 90%” de trei mari companii: RCS&RDS – Digi, Romtelecom – Dolce şi UPC – Focus Sat. La jumătatea anului trecut existau 5,92 milioane de abonaţi la serviciile TV, din care 3,67 milioane de abonaţi la serviciile TV prin cablu, 2,21 milioane de abonaţi la serviciile DTH (satelit) şi 35.000 de abonaţi la serviciile IPTV, potrivit datelor ANCOM.

Raportându’ne strict la numărul de abonaţi, presa a relatat de curând că RCS&RDS a depăşit binişor pragul de 3 milioane de clienţi, iar din alte surse (Forbes) aproape de 4 milioane. Şi acest ”peste 90%” demonstrează că ceea ce au calculat specialiştii pieţei este real: RCS&RDS a trecut pragul de 50%, în condiţiile în care ceilalţi doi operatori au împreună maximum 40%. De altfel, în ultimii ani, operatorul a făcut mai multe achiziţii, printre cele mai recente numărându’se şi Telemach din Piatra-Neamţ, firmă care a aparţinut lui Radu Petric, nimeni altul decât şeful Asociaţiei Cabliştilor din România.

În prezent, acționarii RCS & RDS sunt de Cable Communications Systems N.V. (Olanda) cu sediul în Olanda, cu 88.54 %, RCS & RDS SA cu 7.8 %, Teszari Zoltan cu 1.7 %, 14 asociații individuale cu 1.8 % și 2 asociați firme, cu 0.000048 %, care nu au fost numiți.

Acționarii din Cable Communications Systems N.V. (Olanda) sunt: RCS Management SA (57.87 %), Carpatica prin cablu Investment Limited (19,67 %), Comunicatii prin Cablu Systems NV (8,75 %), Celest Limited (Cipru) (5,32 %), Teszary Zoltan (4,60 %), Oprea Alexandru (0,93 %), ING Bank (0,68 %), Tal Joshua Moses Almog (0,65 %), G. Mag. Wurmbock (0,46 %), Bendei Ioan (0,38 %), Maftei Gheorghe (0,36 %), Iordania Mariuma (0,34 %).

Acționarii RCS Management SA sunt Teszari Zoltan (59.23 %), Bugarszki Sfetozar (7,23 %), Schelean Nicusor Dorel (6,98 %), Patap Mihai (5,31 %), Docea Maria (4,56 %), Bendei Ioan (4,51 %), Maftei Gheorghe (4,51 %), Schelean Dorina (3,02 %), Cable Communications Systems N.V. (Olanda) (2,47 %) și Sirian Traian Aurelian (2,18 %).

Să recapitulăm:

Teszari Zoltan deține 60% (RCS Management SA), din 60% (Cable Communications Systems N.V. Olanda) + 4,6% din 89% (RCS & RDS) + 1,7%, care are peste 50% din abonații de internet din România… cu alte cuvinte, control total, sau monopolul internetului din România în mâna unui om !?

Monopol, monopol, dar e bine să’l ştim şi noi.

Cine se află în spatele acestui om, care a depășit cu mult nivelul de siguranță națională?

O altă întrebare firească care se naște este: a putut influența din poziția de lider al internetului valul online din 16 Noiembrie 2014?

Fiind la rândul lui minoritar este de presupus că a avut o influență majoră. Cunoaștem că există posibilitatea tehnică de filtrare a anumitor mesaje sau restricționarea diverselor situri. Aceste practici se folosesc pe scară largă în diverse țări ceea ce distorsionează procesul electoral, datorită limitării accesului la informație a electorilor.

Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a adoptat o rezoluție prin care se stipulează faptul clar cum că:

Toți indivizii au aceleași drepturi umane și libertăți fundamentale fie că sunt pe Internet sau în lumea reală”. Textul este susținut de 83 de state și afirmă că drepturile care se aplică ”offline”, în special libertatea de exprimare, trebuie să fie protejate și ”online” indiferent de mediul folosit și independent de frontiere.

Sunt unele guverne în lumea asta mare a noastră care nu se înteleg deloc bine cu libera exprimare în lumea virtuală sau reală.

Situația libertății de exprimare nu ne situează în top în clasamentul pe țări, precum este cel în cazul vitezelor de descărcare de mai jos:

În timp ce libertatea de informare este uneori doar puțin restrânsă în unele țări ale Uniunii Europene, este în mod repetat și ostentativ încălcate în altele. Acesta este cazul Greciei, care a scăzut cu mai mult de 50 de locuri în indicele libertății presei în decurs de doar cinci ani. Aceasta este o scădere amețitoare pentru cea mai veche democrație din lume.

La fel și România, cum vedeți în clasamentul efectuat de Reporteri fără Frontiere, care este un adevărat barometru al libertății de exprimare, a scăzut 3 locuri față de 2013, când se afla pe locul 42.

Există o zi, 12 martie, marcată ca fiind Ziua mondială împotriva cenzurii pe Internet, prin care se urmărește mobilizarea pentru a asigura un internet liber și accesibil tuturor. Această zi a fost lansată în anul 2008 de organizația Reporteri Fără Frontiere (RFF), ce are ca obiectiv apărarea drepturilor și libertății presei. Reporteri Fără Frontiere a fost fondată în 1985 de către patru jurnaliști, Robert Ménard, Rémy Loury, Jacques Molénat și Emilien Jubineau. Are statut de consultant în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al UNESCO.

Controlul Internetului are aspecte diferite în diverse locuri de pe glob. Este oarecum evident că strângerea de informații este practicată cu mai mult sau mai puțină sărguință de cam toate seviciile de informații, vorba lui nenea Iancu, dupa buget. Nu știm exact dacă providerii și serviciile se mulțumesc cu așa-zisele ”metadate”, adică datele informative: ce site s’a accesat sau pe cine am sunat și la ce oră. De altfel, aceste informații, cel puțin în cazul operatorilor de telefonie, sunt adunate oricum pentru că pe baza lor se emite factura, deci oricum sunt disponibile la cerere și pe baza unui mandat.

Este o diferență între a le accesa pe baza unei suspiciuni și a le accesa global, fără discernământ, dar nu e deocamdată aici locul acestei discuții. Cum în principiu un infractor nu ar trebui să fie chiar atât de naiv încât să folosească telefonul personal pentru acte de terorism (ba să și plătească abonament pe numele lui) aceste date nu ar fi de prea mare folos dacă nu ar conține și conținutul propriu-zis. Cel puțin nu în cazul terorismului. Folosirea conținutului este însă o provocare majoră, deoarece sunt necesari algoritmi de analiză complecși, fiind vorba de o cantitate imensă de date, varianta unei armate de ”ascultători” cred că se exclude.

În afară de strângerea de informații, în unele părți ale lumii se practică însă și filtrarea accesului. Cel mai cunoscut caz este China, și totodată cel mai complex. Celelalte cazuri sunt relativ simple: diverse dictaturi care încearcă să cenzureze referiri negative la adresa unor persoane sau ”afaceri”, s’a discutat despre asta referitor la Egipt în anii trecuți și la unele țări arabe sau africane în anumite perioade.

În China lucrurile sunt mai complexe pentru că pe de o parte vorbim despre o ideologie, nu despre ”anumite aspecte”. Din punct de vedere tehnologic, cenzura pe care guvernul chinez o practică este o provocare, pentru că este vorba de traficul produs de un sfert din populația globului și problema nu se pune în a bloca doar câteva siteuri, ci idei.

Un prim avantaj pe care il are guvernul chinez este proprietatea de stat asupra providerilor. Nu stiu precis dacă operatorii ISP locali sunt cu toții de stat, probabil că da, dar cei opt provideri care asigură conexiunile externe sunt sigur. La acești provideri s’a implementat un sistem complex de filtrare, la a cărui punere în funcțiune a contribuit, evident, Cisco. Cisco a fost deseori acuzat de activiști că a favorizat regimul punând la dispoziție tehnologia, ceea ce este adevărat, însă e adevărat că inspecția de conținut poate fi folosită în multe moduri și de regulă e problema clientului.

Se pare că pentru a simplifica lucrurile, Marele firewall are mai întâi un set de IP-uri pe care le blochează din start, de exemplu Facebook și Tweeter nu sunt accesibile conform unor relatări.

Este clar că rețelele de socializare sunt o preocupare principală a regimului, deoarece coagularea de grupuri neoficiale e un pericol permanent. Există “alternative locale” la acestea, care pot fi mai ușor controlate ( și la nevoie închise) însă există se pare și un echivalent semioficial al cunoscuților ”postaci” cu care ne întâlnim și în online-ul nostru, persoane plătite pentru a direcționa discuțiile în sensul dorit de regim.

O altă metodă, practicată și pentru Google câtă vreme a funcționat în China, este redirectarea bazata pe DNS hijacking. Practic un chinez nu poate accesa google.com, ci e redirectat către google.cn, unde rezultatele căutării sunt epurate.

Abia la ultimul nivel intervine filtrarea de conținut. Fiindcă vorbim de Cisco ( între timp probabil că și Huawei a început să producă echipamente pentru așa ceva) cam știm despre ce e vorba: filtrare după cuvinte cheie în special.

Bineînțeles că filtrarea după cuvinte cheie nu funcționează dacă folosim criptare, se pare însă că traficul SSL este interceptat prin metoda ”man in the middle”, deci singura variantă fezabilă ar fi VPN-ul. Cele mai noi rapoarte vorbesc însă despre blocarea sau cel puțin limitarea traficului VPN.

Pentru că tot traficul trebuie să treacă prin aceste filtre, este de așteptat ca interesul autorităților să fie ca acesta să fie cât mai redus. Așa se face că vorbim de o lume în care cel mai popular serviciu de căutare e Baidu, iar cea mai cunoscută platformă de socializare, Weibo. China a fost mereu o lume exotică, în definitiv. Acestea sunt interne, deci ușor de controlat și cenzurat. Ușor… e un mod de a spune, se dezvoltă și acolo fenomene pe care unii ni le amintim: limbajul cu subînțeles, metaforic, figurat. E o societate complexă și în curs de emancipare, deci lucrurile sunt mereu în schimbare.

https://i1.wp.com/www.sikharchives.com/wp-content/uploads/2011/12/internet_censorship.jpg

Cât va mai rămâne România o pată verde pe harta Europei?

Oricând România poate deveni o victimă a cenzurii, cu atât mai mult cu cât accesul la internet se filtrează prin controlul discreționar al unei super-companii ce se află la degetul mic al unei singure persoane, și poate intra în acel ”patrulater roșu” în 24 de ore, cum a devenit Franța de curând care a dat un decret prin care guvernul poate interveni pentru închiderea site-urilor care fac ”apologia terorismului”, dar și cele ce promovează pedofilia. Absența verigii Justiției din mecanismul de luare a deciziei a stârnit controverse aprinse în Franța.

Într’o circulară, Ministerul Justiției din Franța explică: apologia ”consistă în a prezenta sau comenta acte de terorism emițând despre ele judecăți morale favorabile”. Și precizează că un act de terorism urmărește să ”tulbure grav ordinea publică prin intimidare sau teroare”. De aplicarea Decretului se va ocupa un ”Oficiu Central de Luptă cu Ciber-Criminalitatea” !!!

După ce Oficiul cere unui site să’și retragă conținutul, el poate solicita furnizorului de internet blocarea site-ului, iar acesta trebuie să se execute în termen de 24 de ore. Listele negre cu site-urile care trebuie blocate vor fi avizate de ”Unitatea de Coordonare a Luptei Anti-Teroriste”, iar ”Comisia Națională pentru Informatică și Libertăți” va controla buna desfășurare a operațiunii. În ciuda atâtor comisii, nici un judecător nu va fi consultat!!! Se știe cât de politică este definiția dată tulburării ordinii publice. Este doar un pas până la numirea unor ecologiști radicali ”jihadiști verzi”, iar un adversar politic un criminal în serie…

Iar asta într’o țară ca Franța!

Din punct de vedere tehnic, există riscul unui supra-blocaj: blocarea unui site poate antrena blocarea altor site-uri perfect legale. De exemplu, în Statele Unite, blocarea a 10 site-uri pedo-pornografice de către autorități a dus la blocarea a alte 84.000 de site-uri legale, care împărțeau același furnizor de nume de domeniu.

Numărul cererilor de cenzură pe internet a crescut cu 68 % în 2013. Google a primit aproape 4.000 de solicitări de la guvernele mai multor ţări pentru a şterge videoclipuri sau bloguri care ar fi adus prejudicii de imagine. Cele mai multe cereri de ştergere a informaţiilor au venit din Turcia. România nu a făcut nicio solicitare de acest gen. Dar nu suntem departe de tendința unor parlamentari care vor să faca o lege speciala pentru Internet, prin care chipurile, să ”curețe” lumea virtuală de înjuraturi și mesaje certate cu bunul simț.

Evoluția accesului la internet în România a depășit pragul de 50% în 2013.

Se ridică tot mai multe voci impotriva oricărui demers coercitiv, care devine deosebit de periculos pentru viitorul internetului.

Bogdan Manolea, director executiv Asociatia pentru Tehnologie si Internet:

”Care e riscul? Unul dintre riscuri este ca titularii de drepturi sa se inteleaga direct cu furnizorii de internet fara sa iti ofere drept de apel. Se sare peste instanta? Este una dintre probleme. Se poate sări peste instanță. ISP-istul devine și procuror și judecător și executor”.

https://i0.wp.com/www.moomumedia.com/wp-content/uploads/2012/04/Political-interference-on-the-internet.png

Din fericire România nu se află în lista țărilor care reprezintă o amenințare la adresa Internetului liber, potrivit organizației ”Reporteri fără Frontiere” sunt Bahrain, Belarus, China, Cuba, Etiopia, India, Iran, Coreea de Nord, Pakistan, Rusia, Arabia Saudită, Sudan, Siria, Turkmenistan, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, SUA, Uzbekistan, Vietnam.

Iată o situație globală a accesului la informație online:

Grad penetrare Internet

România se afla pe locul al patrulea în topul țărilor cu cea mai mare viteză de Internet în bandă largă (broadband).

Țara noastră are o viteza de descărcare (download) de 60,2 megabiți pe secundă (Mbps), potrivit clasamentului Internet Net Index realizat de Ookla, pe baza datelor colectate în decembrie 2014.

Suntem depășiți de trei state asiatice, dar ne clasăm pe primul loc în Europa. Iată topul țărilor dupa viteză de Internet:

1. Singapore 104,69 Mbps
2. Hong Kong 96,71 Mbps
3. Japonia 67,06 Mbps
4. Romania 60,2 Mbps
5. Suedia 53,96 Mbps
6. Elvetia 45,35 Mbps
7. Lituania 45,15 Mbps
8. Macau 45,09 Mbps
9. Olanda 44,89 Mbps
10. Islanda 43,69 Mbps.

Țările vecine României stau mai slab la acest capitol, având în vedere că Bulgaria se află pe locul 23 cu 32,11 Mbps, Ungaria pe 25 cu 32,08 Mbps, Serbia pe 84 cu 11,81 Mbps, iar Ucraina pe 47 cu 23,81 Mbps. Pentru R. Moldova nu există date disponibile.

 

Pe de altă parte, Bucureștiul este orașul din România cu cea mai mare viteză de Internet (80,38 Mbps), Capitala aflându’se pe locul 14 din 158 de centre urbane luate în calcul de Ookla. În țara noastră exista alte trei orașe unde viteza de Internet depășește 70 Mbps, anume Timișoara, Brașov și Cluj Napoca.

Compania lui Teszari și’a exercitat aroganța și puterea și în piața TV, în relațiile comerciale cu alți producători de conținut. Ultima ”victimă” a fost canalul Eurosport România, care a fost eliminat brutal din grila de televiziuni pentru câteva zile, după ce acesta cumpărase drepturile TV ale campionatului englez de fotbal (decembrie 2013). Până atunci, Digi Sport, canalul operatorului RCS & RDS, deținea aceste drepturi. Între timp, RCS a reintrodus Eurosport România în grilă.

A fost un incident care a arătat nu numai puterea RCS în calitate de distribuitor TV pe piață, dar și disprețul față de clienții săi, care îi plătesc abonamentul de cablu. Conflictul cu Eurosport vine după ce, în ultimii ani, RCS & RDS a avut mișcări abuzive cu Discovery Channel, Animal Planet și televiziunile grupului Intact. Această putere a RCS & RDS este dată și de dublul său statut: distribuitor și frunizor de conținut TV. Legilația românească în audiovizual permite, din păcate, cabliștilor să dețină și posturi TV, fapt care le dă posibilitatea să elimine din grilă televiziuni care fac concurență propriilor canale. Este de așteptat ca astfel de conflicte să apară și în 2014 în grila RCS & RDS.

Nu în ultimul rând, trebuie urmărit ce va face operatorul de cablu cu cele trei licențe radio pe care le’a câștigat la ultima licitație a Consiliului Național al Audiovizualui. RCS & RDS a concurat pentru prima dată într-o astfel de sesiune, înscriindu’se pentru 11 licențe locale, dar a obținut numai trei pentru Digi FM: Sibiu (89,0 MHz), Sighişoara (94 MHz) și Reşiţa (89 MHz). Sunt orașe relativ mici, care nu permit o audiență regională consistentă, așa încât, n’ar fi o surpriză ca, după lansarea acestor stații, să asistăm la o campanie de ”cumpărături” și pe piața radio. RCS & RDS se află în plină ofensivă, pe toate fronturile: cablu, televiziune, radio, digital și… politică.

Cine sunt jucătorii de pe piaţa românească cablu şi DTH (antene satelit), dar mai ales  cât acoperă din această piaţă, sunt informaţii pe care te’ai aştepta să le găseşti cu un simplu click. În realitate, însă, cifrele cu pricina sunt date confidenţiale, puse sub cheie de aşa zisul secret comercial şi care lasă loc de multe calcule, care în unele cazuri depăşesc pragul de 50%, ceea ce se poate traduce în poziţie de monopol.

Este şi cazul RCS&RDS, unde poziţia de monopol a fost invocată în repetate rânduri, atât la nivel central, cât şi local, în mai multe judeţe.

Aşa ar spune Caragiale dacă şi’ar adapta replicile la situaţia din piaţa de telecomunicaţii, în special pe zona de cablu tv şi antene satelit. Specialiştii pieţei susţin că, unul dintre operatori-care de altfel se autointitulează  ”lider pe piaţa din România în furnizarea serviciilor de internet şi de televiziune prin cablu şi satelit şi este cel mai mare furnizor alternativ de servicii de telefonie fixă”, RCS&RDS are de ceva vreme poziţia de monopol, atât la nivel naţional, cât şi în unele judeţe unde este practic stăpân la acest capitol. Informaţia se bazează pe datele specialiştilor, însă verificarea lor la autorităţi este imposibil de realizat. Instituţiile care reglementează, verifică, autorizează astfel de activităţi spun că, cifrele sunt ”sub cheie”, nu pot fi confirmate, dar nici infirmate, pe motiv de secret comercial.

Poziţia de monopol pe această piaţă a fost în discuţie în urmă cu 3-4 ani, când se negocia preluarea UPC. Atunci însă cifrele erau mult prea evidente chiar şi pentru cei care nu au acces la ele, astfel că tranzacţia nu a fost finalizată. Acum, însă, ajutat de secretul comercial, operatorul îşi poate trăi, în pofida perioadei grele din punct de vedere financiar pe care o traversează, aproape liniştit monopolul. Şi asta pentru că, Consiliul Concurenţei a finalizat acțiunea ”unei investigaţii sectoriale privind serviciile de comunicaţii electronice oferite sub forma pachetelor de servicii (cunoscute sub denumirea multiplay), cât şi separat, în cadrul căreia a fost supus analizei şi segmentul serviciilor de acces la infrastructura de telecomunicaţii din Bucureşti, în scopul evaluării puterii de piaţă a companiilor active în acest sector”, cum au spus oficialii Consiliului Concurenţei.

Dincolo de secretul cifrelor, o simplă căutare pe forumuri arată că în multe locuri, monopulul RCS&RDS este literă de lege:

”În Arad este monopol RCS RDS, nu mai există alt operator de distribuţie pe cablu, sunt cei de la Dolce şi cei de la Focus, dar numai cu antenă aşa că trebuie să înghițim în continuare cele 30 de programe ungureşti la care nu ne uităm precum şi restul de ”digi” locale care nu ne prea interesează. Până de curând aveam posibilitatea să şterg din grila de programe şi să modific ordinea programelor la care nu mă uitam, dar acum nici asta nu mai pot. RCS&RDS are monopolul şi asta e… ”, scrie un client din Arad pe unul dintre forumuri.

Un alt oraş captiv acestui operator este Braşovul, iar lista poate continua. De fapt, acesta este principala consecinţa a unei poziţii dominante pe piaţă: îți poți face propriile reguli convins fiind că nimeni nu ţi le va contesta pentru că nu are de ales. Iar abundenţa de mesaje ce invocă abuzurile RCS&RDS ne arată că astfel de lucruri chiar se întâmplă.

Practici monopoliste

Cea mai noua metodă găsită de managementul RCS&RDS pentru înșelarea clienților este ”melodia preferată” pe care utilizatorii acestui furnizor de servicii de cablu TV, telefonie și Internet sunt nevoiți să o asculte de fiecare dată când sună să reclame prestația mediocră în relația cu abonații.

Orice reclamație din partea clienților privind proasta funcționare a rețelei de Internet, sau miile de purici și bruiajul cu care sunt transmise programele TV, poate fi făcută numai telefonic, la sediul central din Dr. Staicovici, pentru că niciunul din centrele zonale nu preiau sesizari.

Totul este o mare incertitudine în a reuși să contactezi serviciul de asistență

Certitudini sunt, însă, înșelarea clientului, serviciile mediocre și poziția monopolistă. Ce înseamna aceasta? Vocea unui robot te informeaza, preț de aproape un minut, că discuția va fi înregistrată (chipurile pentru îmbunătățirea serviciilor), după care, pe fundalul unei melodii cu acorduri languroase, ești pus pe așteptare.

Din când în când, o voce pisicoasă te anunță:

”Ne pare rău, momentan toți operatorii noștri sunt ocupați” sau ”Mențineți legatura pentru a vă păstra prioritatea”.

Cu alte cuvinte, ”Mai stai fraiere pe fir să’ți luam noi banii”, pentru că în tot acest timp ești taxat.

La abonamentul RDS.Tel Conect 3 tariful este de 12 lei abonament pe luna si 0,01 euro (fără TVA) pe apel, iar la abonamentul RDS.Tel Conect 5, tariful este de 20 lei pe luna, și 0.01 euro (fără TVA) pe apel.
Și astfel, 5, 10, 15 minute asculți obligatoriu muzică proastă, în speranța că cineva va raspunde și’ți va rezolva problema.

Din aceste tarife pentru apeluri, înmulțite cu cel putin 100 de “fraieri” înșelați pe zi, din cei 55.000 de abonați raportați de companie, rezultă o cifră de încasări serioasă, pe care RDS o prezintă ca un important succes pe segmentul său de telefonie.

Rețeaua de fibră optică introdusă de RDS cu agresivitate în blocurile din cartierele bucureștene, în urmă cu mai mulți ani, fără aprobarea prealabilă a Inspecției de Stat în Construcții, nu mai face față solicitărilor, deoarece sistemele nu au fost modernizate.

Ce înseamnă tehnica de vârf la RCS&RDS? Sute de cutii de metal ruginit, de aproape un metru pătrat, sunt amplasate în scările de bloc, pe perete, din etaj în etaj, în fața ușilor de apartament, acestea fiind, potrivit ”specialiștilor” RCS&RDS distribuitoarele de fibră optică.

O încurcătură de mănunchiuri de cabluri și piese, din care dacă nu fură ceva comercianții ad-hoc de fier vechi și sticle goale, se aprovizionează chiar echipele de teren, care ofera ”service privat”.

Decodoarele HBO sunt o profitabila ”realizare tehnică” a RCS&RDS.

Adică acestea sunt oferite la negru chiar de angajații firmei, contra sumei modice de 50 de lei, spun ei, și astfel poți capta transmisiile HBO fără să plătești abonament.

Cu cât sunt platiți acești angajati, dacă recurg la asemenea practici pentru a’și completa veniturile? Pe pagina de Internet a firmei, neactualizată de multa vreme, totul este ”pe scurt”, adică clientul nu poate afla mai nimic care să’l ajute în a beneficia de cât mai bune servicii.

Iată de pe pagina de asistență un exemplu de logoree ”în folosul clienților”:

”RDS înseamna RCS&RDS. Oferim servicii integrate de comunicație de cea mai înaltă calitate și suntem compania cu cea mai rapidă dezvoltare în domeniu. Ce înseamna asta pentru dumneavoastră? Folosiți mai simplu și mai eficient comunicațiile (Internet, date, televiziune și, de curând, voce) de mare viteza, cu siguranță pe care v’o dă fiabilitatea unei rețele naționale independente de fibră optică.

În plus, va puteti alege si configura aplicatii de Internet pentru afaceri. Totul, cu suportul celei mai mari conexiuni externe pe care o puteti găsi in România: 3×155 Mbps. (Da, suntem ceva mai rapizi decât viteza gândului. De unde credeați că vine sloganul nostru ”providing the future”?…)”.

Nici unul din reprezentanții companiei nu a fost de gasit, deoarece chiar și la telefoanele de contact cu top managementul RCS&RDS este transmisă ”melodia preferată”.

Grija față de client culminează cu ”Testimoniale & Studii de caz”, postate tot pe pagina RDS.net, model de dispreț și aroganță.

”Când bei un Ursus sau o Timișoreana, nu te gândești decât la gustul berii și, poate, la procesul de fabricare. Comunicațiile între fabricile Companiei de Bere România, însă, reprezintă partea nevăzută a aceluiași proces de fabricare a berii”.

Fără cuvinte!

Alte inconveniente ale aceleiași practici monopoliste:

Facturile sunt expediate după expirarea termenului de plată, societatea neputând dovedi că, într’adevăr, transmite facturile prin poştă, dar îl consideră pe client ca fiind un mincinos care ”pretinde” că nu a primit factura.
RDS poate solicita ”împrumuturi” de la clienţi, iar aceştia trebuie să plătească a doua zi.
Societatea nu răspunde pentru pierderile cauzate clienţilor.
RDS poate anunţa majorarea tarifelor prin lipirea unui afiş la buda din Gara de Nord!…etc.

Contractele sunt confidențiale

Şi pentru ca nu cumva potenţialii clienţi să afle ”în avans” ce’i aşteaptă, RDS impune actualilor clienţi să nu dezvăluie vreo informaţie despre contract, nici măcar după reziliere! O societate de tipul RDS, care prestează servicii de interes general/public, ar trebui să aibă contractul (cadru) la vedere, eventual postat pe site-urile pe care le deţine. Astfel încât, potenţialul client să îl poată ”savura” înainte de a bate la uşa RDS. Este clar că nu îl poate negocia, alt motiv pentru care documentul ar trebui să fie disponibil pentru orice persoană interesată.

În momentul contactării reprezentanţilor RDS, la ce nebunie este la sucursalele firmei, clientul nu are timp să citească cele aproximativ 20 pagini (două contracte, unul pentru internet şi unul pentru telefonie). Semnează şi pleacă. Abia când apar probleme, observă că nu are nici un drept, ci numai obligaţii… Degeaba te plângi la ”Protecţia Consumatorului”. Vor invoca acel contract semnat, te vor pasa la ANRC sau la asociaţia cabliştilor… Iar dacă este vorba de o firmă, şi mai frumos, pentru că ”Protecţia Consumatorului” apără (aşa se spune) doar persoanele fizice…

Mai multe detalii, aici:

http://www.financiarul.ro/2005/09/10/romania-data-systems-rds-isi-bate-joc-de-clienti/

Piaţa de cablu a înregistrat în 2011 o cifră de afaceri de 672,7 milioane de euro, iar numărul companiilor de profil a fost în scădere, de la 583 în 2010 la 557 în 2011. Din acestea un număr de 49 erau fie în lichidare, fie aveau cifre de afaceri de 0 lei şi raportau pierderi.

Alte companii din cele cu activitate în 2011 şi 2012, chiar dacă în funcţiune, au fost vândute marilor operatori. Marii operatori de comunicații s’au adâncit în datorii și pierderi în 2013, singurul avantaj care le țineau în picioare în fața creditorilor fiind cash flow-ul sigur de pe urma abonamentelor la serviciile de televiziune. Astfel, RCS&RDS mai avea puțin până ajungea la un miliard de euro datorii. Rezultatele financiare pentru anul 2014 nu sunt încă publicate, dar le avem pe cele din 2013:

RCS&RDS a înregistrat afaceri de 2,1 miliarde lei și pierderi de 13,8 milioane lei. Afacerile companiei lui Zoltan Teszari au crescut ușor, cu circa șase milioane lei, dar profitul de 8,8 milioane lei din 2012 s’a transformat în pierdere, probabil pe seama posturilor de televiziune Digi, dar și a investițiilor în noi produse, precum telefonia mobilă și creșterea vitezei internetului.

Ceea ce e și mai grav e faptul că datoriile RCS&RDS au ajuns la aproape patru miliarde de lei, aproape duble față de cifra de afaceri, veniturile lunare constante asigurate de cei aproximativ trei milioane de abonați fiind scut și avantaj în fața creditorilor.

Pe partea cealaltă, UPC despre care s’a vorbit acum trei ani, iscând un imens scandal că va fi preluată de RCS&RDS  cu circa 1,8 milioane de abonați a ajuns la afaceri de 455 milioane lei și pierderi de 257,7 milioane lei. Dacă afacerile s’au majorat cu circa 15 milioane lei, pierderile au crescut și ele cu aproape 30 milioane lei. Compania americană are datorii de 1,2 miliarde lei, aproape de trei ori mai mari decât cifra de afaceri. În acest moment nu mai este posibil ca fuziunea să se producă, datorită în principal reglementărilor anti-monopol europene.

Omul de afaceri Zoltan Teszari, care controlează operatorul telecom RCS&RDS, a încasat dividende de aproape 6 milioane de lei doar de la RCS Management, societate unde deţine aproape 60% din capital, sume aferente doar anului 2012. Aceasta rezultă dintr’un comunicat a al acționariatului RCS Management:

”Cu unanimitatea voturilor acţionarilor prezenţi se aprobă (…) distribuirea sub formă de dividende a sumei totale de 10 milioane de lei. De asemenea, se aprobă că dividendul, nedistribuibil către acţionarul Cable Communications Systems NV, să fie distribuit proporţional către ceilalţi acţionari (…)”, se arată într’una din hotărârile acţionarilor RCS Management.

Liderul RCS & RDS nu și’a oficializat niciodată numărul de abonați. Secretomania este una dintre caracteristicile companiei omului de afaceri Zoltan Teszari, denumit de presă ”milionarul fără chip”.

”Forbes România” estimează că numărul de abonați ai RCS & RDS (TV și DTH) a atins în 2013 cifra de 4 milioane. Asta în timp ce concurenții UPC România și Romtelecom (Dolce TV) au fiecare câte 1,3 milioane, respectiv un milion de abonați. Restul pieței de cablu ar avea circa 600.000 de abonați. Așadar, avem un lider detașat, cu un cuvânt greu în piața de cablu TV. Cu siguranță, RCS & RDS nu se va opri nici în 2015 din cursa de atragere de noi clienți și nici din politica agresivă de achiziție a firmelor locale de cablu. Asta în ciuda faptului că anul trecut, compania a vândut rețeaua de satelit Digi TV pe care o opera în Croația companiei Telekom Austria.

Mai trebuie precizat că RCS & RDS, cu o cifră de afaceri de 459,3 milioane euro și un profit net de 19,7 milioane euro în 2012, a depășit demult statul de companie națională, fiind în prezent unul din cei mai importanţi operatori regionali, furnizând servicii de telecomunicaţii în Romania, Ungaria, Cehia, Spania şi Italia. Tot anul trecut, RCS & RDS a cumpărat 50% din pachetul de acțiuni a televiziunii de muzică populară Hora TV (ați auzit de această televiziune?), adăugând’o la porfofoliul său de televiziuni muzicale: Music Channel, H!T Music Channel și UTV.

Dar cea mai mare afacere pe care a făcut firma lui Zoltan Teszari în 2013 a fost atragerea printr’o emisiune internaţională de obligaţiuni a unei finanţări record de 450 de milioane de euro. Această tranzacție pe piața de capital a fost considerată, pe bună dreptate, afacerea anului în România. Succesul este cu atât mai mare cu cât, cererea inițială a fost de 350 milioane de euro, iar oferta de pe piața internațională s’a ridicat la 2,25 miliarde de euro. În final, RCS&RDS a acceptat doar 450 de milioane de euro. Așadar, aveam de’a face cu o veritabilă corporație românească ce se finanţează din surse alternative, nu doar bancare, ci şi de pe piaţa de capital. Mai mult, RCS&RDS demonstrat prin această mișcare că există bani care pot fi atrași în România, ceea ce pentru o companie privată nu e rău.

RCS&RDS a organizat un concurs pentru ocuparea funcției de prezentator și a pus condiția ca toți candidații să cunoască limba maghiară. Alexandra Schianu, reprezentant al companiei lui Teszari, menționa pe site-ul cu oferte de slujbe bestjobs.ro că cei care vor să se angajeze la DIGI trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:

”Cunoașterea la perfecție a limbii maghiare, cunoașterea foarte bună a limbii române, capacitate de lucru în condiții de stres etc.” Altfel spus, românii care n’au învățat maghiara n’aveau voie, în țara lor, să se angajeze la RCS&RDS.

Pentru criticile publice primite, cel mai probabil se vor asigura doar în particular cine cunoaște sau nu limba minoritarilor maghiarofoni.

Pentru că îngrădeau drepturile persoanelor de naționalitate româna, ori aparținând altor minorități naționale decât cea maghiară, au modificat ulterior mesajul de angajare:

Poreclit ”milionarul fără chip”, Zoltan Teszari se află în fruntea imperiului RCD-RDS și figurează pe locul șase în topul celor mai bogați romani cu o avere de peste 700 de milioane de euro.

Dar care este ”chipul” liderului pieței de cablu din România?

El duce o viață extrem de retrasă și nu apare la niciun eveniment public, de unde și porecla. Federația Patronatelor din Bihor i’au acordat lui Teszari ordinul ”Vulturul negru” pentru succesul afacerii pe care a dezvoltat’o și pentru ca a adus notorietate naţională municipiului de pe Crişul Repede şi judeţului Bihor.

A ales sa trăiască în anonimat, departe de tumultul cotidian, fără ca publicul larg sa’l cunoască. E greu de spus, dar nu ar fi exclus ca el să fie chiar cel mai bogat român, mai bogat chiar decât Dinu Patriciu, Frank Timiș sau Ioan Neculaie, cei care dominau topul miliardarilor români. În urma cu cațiva ani, Teszari a avut o ofertă de cumpărare a afacerii sale de peste un miliard de euro. De atunci, însă, compania sa aproape s’a dublat în cifra de afaceri, valoarea crescandu’i mai mult decât triplu. Și valoarea continuă să crească, el extinzandu’și afacerile și în Europa.

Pe de altă parte, vorbim despre un om care practic are o influență majoră, controlând, într’un fel, piața televiziunilor de la noi din țară. Programele TV din Romania, stațiile de televiziune, ajung în casele românilor prin intermediul firmei sale de distribuție, RCS&RDS, prima companie din Romania ca valoare de piață. Deși, Teszari se află între primii bogați ai României, potrivit topurilor celor mai avuți români ieșite pe piață, nimeni nu’i știa chipul, nimeni nu știa unde locuiește și cum trăiește, nefiind niciodată interpelat sau fotografiat, căpătând astfel porecle pe masură: ”miliardarul fără chip” sau ”fantoma”.

O întâmplare, o banală plângere depusă de însuși Teszari la poliție, când câțiva ziariști se aflau într’o investigatie de presă, având ca subiect un temut interlop care timp de mai mulți ani a dominat orașul de la granița cu Ungaria, dar și legăturile lui cu alte personaje cheie din Capitală, a dus la aflarea unor detalii din viața sa. La un filtru în Oradea, trei mașini de poliție, dintre care una neoficială, ofițeri de la investigații criminale legitimau persoanele oprite, și o parte erau conduși la sediul poliției, să dea declarații cu privire la o sesizare a cetățeanului Zoltan Teszari, domiciliat în Oradea, dar cu reședința în apropierea localității. Teszari se plângea organelor că viața familiei sale ar fi fost pusă în pericol. Petiția lui avea o caligrafie impecabila, randurile erau aproape perfecte. Frumos scris.

Barbatul care se arătase deranjat de prezența în zonă a unor ziariști, nu era nici interlopși nici vreun localnic reclamangiu de profesie, ci taman unul dintre cei mai bogați români: patronul RCS&RDS. Un om a cărui avere este estimată de presă la aproape jumătate de miliard de euro! Așa s’a aflat unde trăiește magnatul RCS&RDS de 43 de ani, trăind absolut modest, într’o pădure de lângă Oradea, printre oameni simpli.

Zoltan Teszari s’a mutat acolo, când a părăsit domiciliul din centrul orașului în schimbul vieții la țară. Practic, el locuiește într’o anexă a unui hotel de două stele aflat la câțiva kilometri de Oradea. Mai toată lumea crede că patronul complexului este un anume Cosmin.

Soția miliardarului și copilul acestora sunt aproape invizibili și nimeni nu îi poate identifica. Teszari își iubește enorm soția, care a fost la un pas să’l părăsească în urmă unei boli.

Fost vicecampion european la judo, magnatul s’a lansat în afaceri în 1990, când avea doar 20 de ani, cu o tonetă de îngheţaţă, trecând apoi la afaceri cu programe prin cablu. Deși toată lumea a auzit de el, foarte puțini sunt cei care l’au văzut în realitate. Paparazzii au reușit, anul trecut, să’l fotografieze în exclusivitate. Celebrul magnat locuiește la marginea unei păduri din Oradea, printre oameni simpli, acolo unde s’a mutat în urma cu trei ani. El stă într’o anexă a unui hotel de două stele aflat la câțiva kilometri de oraș. A ales simplitatea în locul opulenței, fără să iasă în evidență sau să participe la vreun cocktail monden, deși a ajuns un om bogat ca patron de televiziuni, distribuție prin cablu a televiziunilor și IT.

Reporterii au aflat că nici măcar angajații nu’i cunosc chipul, ci doar vocea, pentru că ține legătura cu ei prin intermediul sistemelor electronice de conferință. La fel procedează și cu puținii prieteni care i’au mai ramas. Miliardarul are o viață extrem de normală, singurul lucru care îl scoate în evidență fiind un Porsche Cayenne cu care circulă foarte rar și asta doar atunci când merge în oraș sau trece pentru scurt timp granița în Ungaria. În rest, nimic nu te face să crezi că barbatul mereu îngândurat care trece pe lângă tine este un om cu o avere impresionantă. Omul preferă să meargă pe jos cele câteva sute de metri de la locuință la birou, uneori cu capul plecat, aleargă prin padure și vorbește natural cu oamenii care ajung în zona respectivă.

A ales simplitatea în locul opulenței, fără să iasă în evidență sau să participe la vreun cocktail monden, deși a ajuns un om bogat ca patron de televiziuni, distribuție prin cablu a televiziunilor și IT.

Centrul ”Mediclinic” din Oradea, rebotezat “Sf. Maria”, a fost cumpărat de „miliardarul invizibil” al RCS-RDS, Zoltan Teszari, pe bani mărunţi, de la contrabandistul Attila Borsi, judecat pentru evaziune fiscală de zeci de miliarde!

Aici sunt banii ”regelui alcoolului!”

Mediclinic SRL (str. Cuza-Vodă, nr. 23), a fost, până de curând, o clinică privată, patronată de fostul “rege al alcoolului” din partea de Vest a României, Attila Borsi, care, cu banii obţinuţi din dubioasele afaceri cu spirtoase, pentru care a avut şi are şi azi mai multe dosare penale pe rol, fiind la un pas de a fi condamnat definitiv la închisoare, a pus pe picioare un centru de radiologie si imagistică medicală.

La clinica rebotezată ”Maria” de cumpărătorul Zoltan Teszari, nimeni altul decât ”tartorul” holdingului RCS&RDS, se fac investigaţii de rezonanţă magnetică nucleară (RMN), tomografie computerizată (CT), radiologie convenţională, osteodensitometrie, ecografie şi ergometrie. În cadrul clinicii funcţionează şi un cabinet de medicină de urgenţă. Conform estimărilor unor specialişti, clinica medicală de pe strada Cuza Vodă este estimată la peste 3 milioane de euro! Simţind că, odată cu libertatea şi’ar putea pierde şi banii investiţi în Mediclinic, Borsi a scos clinica la vânzare în mod discret.
”Vând Centru de Radiologie şi Imagistică Medicală – Oradea, judeţul Bihor. Suprafaţa utilă: 636 mp. Piaţa format, aparatură performantă: CT, RMN, ecograf multidisciplinar, osteodensitometru – prin preluare leasing”, a fost anunţul găsit pe site-ul infofirme.ro, unde ca reprezentat figura Adriana Postoveanu, asistent manager, tel. 072………

TEST TRADING SRL Bucureşti are de recuperat de la Mediclinic SRL un debit de 12.760 RON (127,7 milioane lei vechi). Conform listei antițepari.ro. Mediclinic SRL era prezentă şi pe lista firmelor care emit cecuri şi bilete la ordin fără acoperire!
În cursul anului 2008, în presa locală a fost publicat un articol în care se arăta că Attila Borsi a vândut Centrul Mediclinic patronului holdingului RCS-RDS, Zoltan Teszari, pentru suma de 300.000 euro. E uşor de presupus faptul că banii cu care Borsi a pus pe picioare clinica erau din contrabanda cu alcool. Cu toate acestea, nu s’a autosesizat nici Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor şi nici Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor! Motivele vă lăsăm să le ghiciţi dvs….

”Miliardar invizibil” sau agent secret?!

Dar să vedem cine este cumpărătorul! Pionul principal al holdingului RCS&RDS, Zoltan Teszari se poate socoti, la doar 38 de ani, cel mai bogat om din România (!).
În primăvara lui 2007, Teszari a cumpărat policlinica Mediclinic de la Borsi Attila, un alt afacerist etnic maghiar din Oradea. Tranzacţia a avut loc rapid, iar conform presei locale, preţul a fost ‘mai mare de 300.000 de euro”. În acelaşi articol din săptămânalul ”Bihoreanul”, care ”miroase” a reclamă mascată, se spune că Teszari nu a negociat preţul. Poate ne ajută domnii de la Garda Financiară să aflăm care a fost preţul real!

”Pacienţii vor plăti un preţ simbolic, diferenţa până la valoarea reală urmând s’o suporte domnul Teszari”, afirmă unul din medicii Clinicii ”Maria” în articolul citat. Cu toate că a făcut avere din televiziune şi telecomunicaţii, Zoltan Teszari e un miliardar discret, care se fereşte de presă.

În tinereţe, împreună cu prietenul său, Ludescher Csaba, Teszari vindea îngheţată. Tot ei au înfiinţat firma Rubin&King, prin care a importat şi distribuit cornete şi praf de îngheţată. ”Creierul” RCS-RDS a intrat în afaceri cu cablu TV la începutul anilor ‘90, cand a preluat televiziunea locală din Oradea, TVS, fondată de Alexandru Kiss, preşedintele UDMR Bihor, actualmente vicepreşedinte al CJ Bihor şi a oferit servicii de televiziune prin cablu orădenilor. Compania acestuia a achiziţionat echipamente din Ungaria.

Potrivit săptămânalului ”Magyar Narancz”, Kiss a cumpărat echipamentele de la statul maghiar, ”profitând de faptul că ungurii schimbau tehnologia”.
Emisiunea de certificate globale de depozit (GDR) a RCS&RDS pe bursa de la Londra a fost în 2009 subiectul câtorva articole din publicaţii internaţionale de business. Valoarea la care presa străină a estimat RCS&RDS a fost de 3,5 miliarde de dolari. Adică, aproape 3 miliarde de euro, o cifră ce depăşeşte chiar pe cea la care a fost vândută ROMPETROL, considerată cea mai mai tranzacţie a unei firme româneşti.

Prin prisma celor de mai sus, unii jurnalişti şi analişti economici susţin că Teszari ar fi de fapt ofiţer acoperit al unuia din serviciile secrete româneşti, ceea ce explică multe din ”succesele” rapide ale acestuia în afaceri, inclusiv pe plan internaţional. Presa germană pomeneşte chiar o altercaţie pe care misteriosul afacerist ar fi avut’o în urmă cu circa un an cu un fotoreporter care’l pozase la o recepţie, şi căruia Teszari i’a cerut să şteargă fotografia.

”Die Presse”, un ziar austriac, a publicat în august 2007 un articol despre listarea RCS&RDS la Londra, în care a ţinut să precizeze că nu există nici o fotografie disponibilă a omului de afaceri şi că ”până şi fotografia de pe podiumul de la Ankara”, e vorba de campionatul european de judo din 1990, la care Teszari a căştigat argintul, ”a dispărut din arhive”…Deși nu e chiar așa…

Despre miliardarul orădean circulă o legendă conform căreia, acum mai bine de un deceniu, când a suferit un accident de maşină care putea fi fatal, el ar fi făcut un jurământ, cum că nu va mai da vreodata presei ocazia să scrie măcar un rând despre el. Chestiune care i’a reuşit doar parţial!..Pasiunea pentru judo i’a adus lui Teszari prietenia cu un alt cunoscut om de afaceri orădean, Marius Vizer. Şi, se spune, prin intermediul acestuia, cu un alt judoka celebru, Vladimir Putin.

Ce are UDMR cu RDS-RCS?! Banii se spală în ”famiglia” UDMR!
SC RCS & RDS SA avea în 2008 următorul acţionariat:
93,71% din acţiuni sunt deţinute de CABLE COMMUNICATIONS SYSTEMS N.V. din Amsterdam – Olanda. Restul acţiunilor sunt deţinute în cote infime de persoanele fizice: Iosif Francisc Alexandru Kiss (vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor şi al UDMR Bihor), Rozalia Ibolya Biro (viceprimăriţa Oradei şi vicepreşedinte al UDMR Bihor, preşedintele CRU din UDMR la nivel naţional), Ioan Felician Ciordaş, Jozsef Tibor Tolmacs, Janos Antal Suta,  Zoltan Horvath, Alin Gabriel Naghi, Csaba Ianos Ludescher şi… Zoltan Teszari. Societatea are un profit brut de ordinul miilor de miliarde de lei vechi! Interesant e că printre acţionari se regăsesc lideri marcanţi ai UDMR Bihor!  Alexandru Kiss a ieşit între timp din acţionariatul holdingului.

Ce li s’a părut suspect celor care au demarat o anchetă din cadrul Compartimentului Combaterea Macrocriminalităţii Economico-Financiare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea ?

”În anul 2000, contul SC VETROLUX a fost alimentat de la S.C. RCS SRL cu 14,092 miliarde lei (vechi n.n.) contravaloarea facturii nr. …”….”.

În anul 2001, contul a fost alimentat de la RCS SRL cu 14.941.117.420 lei, cu titlu restituire credit de la SC PRO IDEA SRL. În urma analizei a rezultat că Alexandru Kiss a încheiat în 1997 un contract de cesiune, în urma căruia avea de primit de la RCS SRL (firma de telefonie controlată de Zoltan Teszari şi alţi ”băieţi deştepţi”n.n.) 29,9 miliarde lei vechi. Operaţiunile suspecte s’au înregistrat în anul 2002, când Kiss a efectuat plăţi din contul său pentru alţi doi asociaţi (Biro şi Mudura) cu motivarea „depunere capital social”, cu toate că aveau disponibil în cont”.

Era mult mai simplu să nu se aştepte atâta vreme după un răspuns, pe care, mai mult ca sigur, Kiss oricum, şi l’a pregătit încă dinainte de a ajunge după gratii, în 1996.
Ca şi ofiţerii de informaţii, Teszari este un afacerist foarte discret.

Pe Internet şi în presa locală nu există fotografii ale lui. Cu toate că a avut mai multe oferte de a vinde afacerea RCS&RDS, cel mai cunoscut pretendent fiind gigantul german Deutsche Telecom, Teszari a preferat însa sa nu cedeze controlul operaţiunilor. Ceilalţi actionari ai grupului RCS&RDS sunt fondurile de investiţii EPIC si Quadrant, la care se adaugă manageri ai companiei şi foşti proprietari ai unor reţele preluate de RCS&RDS. EPIC, din Austria, a fost fondul de investiţii care l’a ajutat pe Teszari să obţină finanţare de pe pieţele externe în perioada 1998-1999. Ulterior, în afacere a intrat şi Quadrant, un fond de investiţii din Statele Unite.

De’a lungul anilor, ING a fost principala banca finanţatoare a RCS&RDS. În primăvara lui 2007, grupul financiar olandez a acordat companiei un împrumut de circa 200 de milioane de dolari pentru extindere, în special pe telefonie mobilă.

RCS&RDS are operaţiuni în România, Ungaria si Slovacia şi oferă servicii de cablu TV, televiziune prin satelit (prin brandul Digi TV), telefonie fixă şi Internet. Conform estimărilor, grupul are aproximativ 2,5 milioane de clienţi, din care circa 1,5 milioane sunt abonaţi la serviciile de cablu în România, cel mai profitabil segment, unde marjele de profit se apropie de 50%. RCS&RDS a câştigat o licenţă 3G, prin care oferă şi servicii de telefonie mobilă.

”Spălătoria” lui Borsi şi tăcerea lui Teszari

Revenind la tranzacţia dintre Teszari şi contrabandistul de alcool, e la mintea cocoşului că Borsi a vândut ”Mediclinic” pentru că, fiind la un pas de o condamnare cu închisoarea, intenţiona să o şteargă din România şi să îşi ia şi banii cu el! Dar, cu corupţia de’a dreptul scandaloasă din Justiţia românească, nu ar fi exclus, ca şi în atâtea alte cazuri, şi Attila Borsi să fie scos în cele din urmă ”basma curată”.

Banii nu au miros!..Iar pe criza asta, ”foamea” de bani e mare!..

Potrivit oficialului GE Healthcare, Radu Lupu Gorduza, director pentru Bulgaria şi România al firmei, între proiectele dezvoltate recent ale grupului se numără construcţia a două clinici în Oradea, fiind amintite Mediclinic şi Eurorad, în valoare de şase milioane de dolari. Se pune întrebarea: dacă Mediclinic o fi costat trei milioane de dolari, cum de a vândut’o Borsi cu doar 300.000 de euro?! Părerea noastră este că afacerea pute tare a spălare de bani şi evaziune fiscală, iar autorităţile ar trebui să cerceteze dedesubturile acestei tranzacţii, precum şi provenienţa fondurilor cu care a fost finanţată Mediclinic!

Nu cumva din contrabanda cu alcool pentru care este judecat Borsi?!  Vom reveni…

Sursa: rsf.org, statista.com, financiarul.ro, business-review.eu, incomemagazine.ro, forbes.ro, flardeleanu.wordpress.com, cancan.ro, florincuc.blogspot.ro, enational.ro, businesscover.ro, contributors.ro, evz.ro

Citiți și: CLASA POLITICĂ, UN NOU ÎNCEPUT, PE FONDUL ZĂNGĂNITULUI DE CĂTUȘE

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;RDS-RCS…NU E CAM MULT ÎN MÂNA UNUI SINGUR OM (Zoltan Teszari)?&8221;

  1. Interesant articolul. L-am citit pe tot, fiind si un prea mic jucător în domeniu.

    Apreciez la RCS ca se mișcă repede, le da cu praf operatorilor mari. Chiar îmi place asta.

    Totuși nu văd deloc cu ochi buni acest…monopol. Da, monopol. Pentru ca dacă mâine RCS vrea, face un canal TV cu un …acvariu, îl bagă pe toate rețelele sale, si la anul e în must-carry. În condiția în care orice individ din tara asta, dacă vrea sa facă o televiziune, trebuie sa le lingă usile ca sa îl bage pe rețea, si fără succes. RCS a făcut un abuz major – si probabil încă îl face – refuzând preluarea televiziunilor locale fără costuri, desi acestea sunt în must-carry, le-au impus niște condiții „tehnice ” draconice, ceea ce în final s-a tradus la cate sute de euro lunar, taxă. Vreo 600 sau mai mult. În orașe mici asta a cumulat cu ieșirea din rețeaua RCS a acestor firme. Ei abia au bani de curentul electric pentru studioul TV, de unde bani sa dea la RCS. Nu mai spun ca RCS trebuia oricum sa îi preia.
    Amenzile CNA aplicate pe aceasta speta sunt hilare, sunt sume fixe, iar 10.000 de lei la banii RCS e fix nimic. Ai uite asa au distrus micile studiouri TV, în schimb bagand oamenilor posturile lor, digi.

    Văd că acum intra agresiv pe furnizare energie. Evident ca în momentul în care ai o problema contractuala cu un serviciu, riști să ramai fără toate, ca vorba aia, ai pachet.

    Abuzurile gen Taxa de reziliere sunt la ordinea zilei. De exemplu, dacă va lipsește un capac la stick-ul de date primit de pomană, în momentul închiderii contractului, acel capac valorează 100 EUR.

    Aceste aspecte afectează în mod evident concurenta si nu sunt nici morale. Dar vorbim de afaceri.

    Legat de internet, da, au viteze mari. Teoretic. practic, pe un port de PON se pot da maxim 2gbps viteză, fiind conectați până la 128 de abonați pe acel port. La grămadă, cum ar veni.
    Magistralele naționale sunt de 100 Gbps. Sau, spun ei, multiplu, asta în condițiile în care abia de un an doi au testat conexiunile 100Gbps.
    De asemenea, interconectarile cu alte furnizori naționali sunt pline. Timpii de răspuns către UPC sau alti furnizori sunt uriași ( funcție de oră ).
    Practic, RCS vrea sa aibă o bucata de internet numai a lui, sunt foarte reticenti la schimbul de trafic cu alții. Si orgolioși.

    Apreciază

    • Mulțumesc de aprecieri, datele cred că s’au mai schimbat din iarna 2014-2015, dar nu cred că în bine. Cum spuneai a intrat și pe piața de energie, și chiar și aici sunt semnale îngrijorătoare cum România exportă curentul cel mai ieftin produs aici, și reimportat scump, o inginerie ca aceea a fentării TVA-ului.
      Apoi într’o lume tot mai conectată la internet, oricât am fi noi de liniștiți eu refuz să cred că semnalele care vin din SUA despre cum au fost influențate alegerile de ”știrile” cu țintă, ar avea darul să ne liniștească prea mult.
      Eu cred că alegerile din 11 decembrie vor fi influențate serios de RCD-RDS prin felul cum poate restricționa anumite surse de informare, și extrapola altele, cum tocmai deja o spui și tu.
      În concluzie, elementele de dezinformare în masă există. Mai avem alegeri libere în astfel de condiții? Ori ne limităm doar la ceea ce face omul singur cu mâna lui în cabina de vot?
      Pănă la cabina de vot, prin zombizarea votantului, nu se pune?

      Apreciază

  2. Salutare!

    Utilizez și am utilizat, de aproape 15 ani, multe dintre serviciile RCS & RDS. Adică: internet fix (CATV, fibră optică, dialup – da, au avut și asta, cu cartelă) și mobil (3G, cu modem USB și smartphone), TV (cablu și satelit) , telefonie (fixă și mobilă), stocare cloud (Digi Storage), unele din posturile proprii de televiziune.
    Aceste servicii le folosesc atât în scop personal, cât și la cunoștințe și clienți (mă ocup de infrastructuri de telecomunicații pentru firme mici și mijlocii, unde calitatea acestor servicii este critică).
    În paralel, utilizez sau am utilizat servicii similare de la ceilalți operatori telecom mari: Orange, Vodafone, Telekom.
    Nu am vreo afiliere sau relație specială cu RCS & RDS: sunt doar client al lor.

    Concluziile mele sunt următoarele:
    – toate serviciile enumerate funcționează și satisfac parametrii de calitate contractați, indiferent de costul și destinația acestora (utilizare personală sau business).
    Deci: imaginea la TV este „cristal”, convorbirile telefonice merg mereu (și fixe, și mobile), internetul „duduie” (mereu când dau un test pe Speedtest.net, „amețește” procesorul de la calculator).
    De „picat”, hmm… nu prea mi-e familiară situația asta.
    – prețurile serviciilor RCS & RDS le-am perceput mereu ca sub cele ale serviciilor similare oferite de ceilalți operatori.
    – serviciul clienți: nu doar că am avut parte (în general) de unii din cei mai atenți operatori cu care am avut de-a face, dar, de cele mai multe ori, problemele au fost rezolvate în intervalul de timp promis. Oricum, în ultimii ani aproape că nu am avut motive să contactez serviciul clienți.
    Azi, de exemplu, pentru firma la care lucrez, i-am sunat să scoată din pagina web Digicare o atenționare de schimbare de adrese IP, operațiune care avusese loc acum un an. Deci, i-am sunat oarecum de plictiseală.
    În 10 min. m-a sunat un domn de la ei, foarte „pe fază” și care „s-a dat peste cap” să-mi explice că vor rezolva problema și cum vor face asta.
    Iar experiența de astăzi nu este prima de acest fel la RCS & RDS: în urmă cu vreo doi ani i-am contactat pentru că nu ajungeau SMS-urile de pe un număr de RDS în rețeaua O2 din Germania: aceeași abordare promptă și profesionistă (au făcut verificări și problema era la O2, pe care O2 i-am și anunțat, atunci când am ajuns în Germania). Iar aici era vorba de un număr personal de mobil, cu abonament de 3 EUR.
    Ca experiență comparativă, am sunat acum câți va ani la serviciul clienți al Orange și mi-a răspuns o domnișoară care, pe lângă faptul că nu avea habar de mare lucru, după cum se exprima cred că lucrase anterior doar ca florăreasă.
    – departamentul de vânzări: au habar ce vând, nu mint și nu sunt agresivi (m-au contactat doar ca să-mi spună că-mi pot oferi viteză mai mare la internet, în aceeași bani). Oricum, au trecut ani fără să îmi propună vreo ofertă.
    – posturile de televiziune proprii: Digi24 mi se pare cel mai bun post românesc de știri (informații concrete, nu spectacol și suspans ieftin). În rest, mă mai uit uneori la DigiWorld, DigiLife, Digi Animal World; sportul nu mă interesează.
    – au și unele mici lipsuri: nu oferă chiar toate serviciile pe care le pun la dispoziție, împreună, ceilalți operatori (cum ar fi sortarea / eliminarea canalelor TV, minute și internet în roaming etc.), te mai poți trezi că-ți pun un echipament la care conectează și alți clienți învecinați etc.

    Deci, monopol? O fi, dar, ținând cont de experiențele mele cu ceilalți operatori telecom, îl percep ca fiind în interesul meu, nu ca pe ceva negativ; un fel de „benevolent dictatorship”.

    P.S.: Ca singură „bilă” neagră pentru RCS & RDS, m-a „călcat” și mă „calcă” pe nervi eliminarea canalelor Discovery (mă mai uit la ele acolo unde am ocazia).

    P.P.S: Vorbeai de ” cutii de metal ruginit, de aproape un metru pătrat, sunt amplasate în scările de bloc, pe perete, din etaj în etaj, în fața ușilor de apartament, acestea fiind, potrivit ”specialiștilor” RCS&RDS distribuitoarele de fibră optică”. Pe scara blocului în care locuiesc este o singură cutie metalică, de vreo 60 x 50 x 40 cm.
    În rest, la fiecare etaj, este câte o cutie din plastic gri, pentru fibră optică: vreo 20 x 15 x 7 cm are fiecare.

    Apreciază

      • Nu reușesc să fac legătura între cele trei elemente: articolul tău, răspunsul meu anterior și expresia „Excepțiile întotdeauna întăresc regula…”. Puțin ajutor aici? 🙂

        Apreciază

    • Dacă toată lumea ar fi mulțumită de RCS-RDS, eu aș fi excepția care întărește regula… Dar mulțumirea asta generală dacă ea există, e cu atât mai suspectă. Ideea este că nu am în intenție să provoc pe nimeni la conspirații, numai că monopolul, oriunde ar fi el nu întotdeauna urmărește doar interesul maselor, ci mai ales al celor puțini care conduc.
      Iar o societate controlată, nu va putea fi niciodată și o societate liberă!

      Apreciază

  3. PANA UNA ALTA E FIRMA CU CEL MAI BUN RAPORT CALITATE PRET PE ZONA IT MEDIA.EU ZIC SA NU MANCAM RAHAT DEGEABA SI SA MAI LASAM TEORIA CONSPIRATIEI PT. PARANOICI.E UNA DIN PUTINELE FIRME DE SUCCES CARE NU ARE PROBLEME CU FISCUL SI ANAFUL,DEOCAMDATA CEL PUTIN.

    Apreciază

    • Dacă nu știi ce înseamnă monopol, e bină să taci și să nu mai mănânci RAHAT. Reala concurență este atunci când avem 2-3 jucători puternici, iar în acea competiție nu intervin factori politici. Așa că papă internet ieftin și dormi liniștit mai departe, dar lasă’i pe alții să tragă semnale de alarmă când e cazul…iar pe viitor scrie cu minuscule.

      Apreciază

  4. Pingback: REVOLTATOR: Firmele escrocului Zoltan Teszari ofera abuzuri, prostie si scarba | NEDREPTATE.NET

  5. Pingback: REVOLTATOR: Firmele escrocului Zoltan Teszari ofera abuzuri, prostie si scarba – NEDREPTATE.NET

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s