ASISTĂM LA PUNEREA ÎN OPERĂ A UNUI PROGRAM VIZÎND ȘTERGEREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE A POPORULUI RUMÎN

Începem noul an sub auspicii incerte, cînd ”aripile” identităţii naţionale ne sunt frînte din interior, deşi ar trebui să ne servească drept argument de forţă în vremuri de restrişte.

Ca ţară membră a UE, avem nevoie de o voce puternică, de o afirmare clară, fără umbre, a ceea ce suntem în concertul european. Din marginile gri ale politicii comunitare, unde ne situăm azi, să facem pasul către… nucleul acţiunii şi deciziei Bruxelles-ului; de la integrarea ”lejeră”, să trecem la integrarea ”completă” în Uniune, aşa cum pleda, la Bruxelles, zilele trecute, însuşi preşedintele Rumîniei.

Cum să împlinim această dorinţă (similară, ca importanţă, cu realizarea unităţii naţionale în 1918), cînd suntem subminaţi de clasa politică şi de unii intelectuali autohtoni care răspîndesc în lume ideea că rumînii nu au o identitate naţională şi nu sunt buni de nimic la ei acasă?

Profesorul Ioan Scurtu, unul dintre istoricii de marcă ai ţării, este universitarul patriot şi de curaj, pe care’l preocupă pericolul în care se află identitatea rumînească, supusă unor atacuri nedemne şi lăsată pradă unor interese uşor de identificat.

”Asistăm la punerea în operă a unui program vizînd ştergerea identităţii naţionale a poporului rumîn”

După 25 de ani de libertate, asistăm la tentative vizibile de ştergere a identităţii naţionale, puse în practică de cei care ”s’au săturat de Rumînia”.

Trecutul este ”rescris”, ca într’un cunoscut roman (”1984”), iar studiul istoriei devine un fel de infracţiune, un demers ”naţionalist”.

Cine are interesul să’i văduvească pe rumîni de cercetarea propriului lor trecut?

Se desfăşoară o amplă campanie mediatică, prin care se acreditează ideea că rumînii nu au capacitatea de a se conduce prin ei înşişi, nu au realizat nimic viabil de’a lungul timpului, istoria lor este o succesiune de mituri, de care trebuie să se debaraseze.

Cîţiva intelectuali, autoproclamaţi exponenţi ai societăţii civile, au acaparat mass-media (presă scrisă, TV, edituri, radio), desfăşurînd o campanie intensă şi sistematică de denigrare a poporului român.

Unul dintre aceştia, H.-R. Patapievici, scria:

”În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut.”

Cu alte cuvinte, rumînii au fost pe post de closet public. Ca urmare, să’i scoatem din conştiinţa naţională pe Decebal, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza. Cine îndrăzneşte să’i evoce este un naţionalist, demn de dispreţul Europei şi al ”societăţii civile.”

Rumînia însăşi este prezentată ca o ţară demnă de scîrbă şi dispreţ. Să nu se mai spună că avem o ţară frumoasă, cu imense bogăţii, care merită să fie cunoscută şi preţuită (aşa cum făcuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit’o ”Grădina Maicii Domnului”).

Foarte activ şi mediatizat este Lucian Boia, care şi’a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind că istoria rumînilor nu este decît o succesiune de mituri.

În opinia sa, rumînii nu au fost decît nişte anexe ale marilor imperii, incapabili să’şi construiască o istorie reală. Nici vorbă de vechime, continuitate, unitate, luptă pentru independenţă şi de alte asemenea ”mituri”.

Cei care susţin contrariul – A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. – sînt nişte naţionalişti, demni de tot dispreţul europenilor.

Obiectivul lui Boia şi al susţinătorilor săi este clar:

”Marile decizii pe care trebuie să le ia astăzi societatea rumînească reprezintă o ruptură faţă de trecut, faţă de orice trecut.”

Cu alte cuvinte, rumînii să nu se inspire din faptele de demnitate naţională ale unui Ion I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu, ci să accepte tot ce li se cere. Poporul rumîn are un trecut incert, a venit de nicăieri şi se îndreaptă spre niciunde.

Doar duşi de mînă, ca orbeţii, românii ar putea ieşi la liman şi, ca urmare, ei trebuie să accepte cu recunoştinţă tot ce li se cere din afară. Guvernanţii au acţionat în acest spirit.

Au înstrăinat principalele bogăţii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Rumînii au fost practic eliminaţi de guvernanţii de după 1989 din reconstrucţia economiei naţionale.

Una dintre direcţiile de ştergere a memoriei rumîneşti este abandonarea monumentelor istorice.

Au rumînii vocaţia distrugerii a tot ce’i leagă de trecut?

Asistăm la punerea în operă a unui program vizînd ştergerea identităţii naţionale a poporului rumîn.

În 2013, am participat la lansarea cărţii ”Palate din Bucureşti”, de Ion Narcis Dorin, prilej cu care am aflat că, în cei 25 ani de după 1989, s’au demolat mai multe monumente istorice şi de artă decât în 45 de ani de comunism.

Guvernanţii, prin aşa-zisa ”restitutio in integrum”, au deschis calea unor uriaşe abuzuri, la care s’a asociat din plin şi justiţia. Au fost restituite clădiri istorice – care făceau parte din patrimoniul naţional – pe care proprietarii (mulţi dintre ei obţinînd decizii judecătoreşti pe baza unor acte false) le’au demolat, pentru a face loc unor clădiri ”moderne”, din beton şi sticlă.

Evident că asemenea acte au avut loc cu implicarea Ministerului Culturii  care, culmea, se mai numeşte şi al Patrimoniului, care are obligaţia de a păstra monumentele istorice şi de artă, precum şi cu ajutorul primăriilor, care au dat avize de demolare.

După 1989, s’a mai înregistrat un fenomen curios, girat de guvernanţii de la Bucureşti: renovarea pe banii statului a unor clădiri monumente istorice şi apoi restituirea lor către proprietari, reali sau fictivi.

Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prevedea că bunurile care pînă la acea dată au aparţinut statului maghiar treceau de drept în proprietatea statului rumîn.

Nesocotind acest Tratat, guvernele şi justiţia rumînă au restituit multe clădiri unor etnici maghiari, după ce, prin grija miniştrilor Culturii (lideri ai UDMR), acestea au fost refăcute şi renovate cu bani grei de la bugetul statului rumîn.

Toate acestea, în timp ce numeroase castele, cazinouri, palate, cule rumîneşti au fost lăsate în paragină. Nici măcar în “Anul Brîncoveanu” (2014) nu s’au acordat fondurile necesare pentru refacerea unor biserici şi palate construite de marele domnitor.

”Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esenţial al guvernanţilor.”

Majoritatea oraşelor din Transilvania nu au statui, busturi şi alte monumente construite în ultimii 25 de ani. Dacă n’ar fi cele ridicate în perioada interbelică şi chiar în anii comunismului, pieţele ar fi dominate doar de eroii altora.

Nu au găsit autorităţile postdecembriste figuri eroice în istoria rumînilor?

Pe întreg teritoriul Transilvaniei s’au instalat zeci de busturi şi alte monumente prin care sunt omagiaţi diverşi lideri maghiari. Între aceştia, şi un criminal de război, ucigaş de rumîni, Albert Wass, omagiat la Odorheiul Secuiesc.

De altfel, liderii UDMR nu s’au disociat niciodată de politica horthystă, nici de liderii lor comunişti.

Cu complicitatea guvernanţilor rumîni, în judeţele Harghita şi Covasna s’a constituit ”de facto” un ţinut al așa-zișilor ”secui” care nici nu se mai declară la recensămînt astfel , în care aplicarea legilor Rumîniei este facultativă.

În ultimii ani se acţionează intens pentru legalizarea acestuia şi constituirea unei enclave teritoriale pe criterii etnice.

Confruntîndu’se cu această realitate, prefectul de Harghita a contestat în instanţă mai multe hotărâri ale consiliilor locale din judeţ, privind autonomia acestui imaginar ţinut al unor imaginari secui, deoarece încălcau Constituţia, care prevede că Rumînia este stat naţional unitar.

Guvernul Ponta nu numai că nu a acţionat pentru impunerea legalităţii, ci l’a destituit, în august 2014, pe prefectul rumîn, înlocuindu’l cu un prefect maghiar, susţinut de UDMR.

Am fost recent în cele două judeţe şi am avut senzaţia că mă aflu în Ungaria. Presa, televiziunea, radioul, carţile din librării, toate făceau propagangă revizionistă ungurească.

Nu numai în magazine, dar şi la chioşcurile de pe trotuar, se vând hărţi, vase, tricouri cu Ungaria Mare, în care Transilvania este parte a acesteia.

Rumînii de aici sînt trataţi ca străini şi presaţi să plece cît mai repede şi cît mai departe.

În acest timp, oficialităţile de la Bucureşti dau asigurări rumînilor că totul este în regulă, să nu se îngrijoreze, deoarece totul nu este decît o propagandă a “extremiştilor rumîni”.

În curînd, vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire. La Alba Iulia nu există încă un monument dedicat acestui eveniment. Mai este timp pentru construcţia unui grup statuar sau a unei alei dedicate ”măreţelor umbre” de la 1918?

Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esenţial al guvernanţilor.

Personal cred că un asemenea monument ar putea fi amplasat pe platoul din faţa Catedralei Încoronării. Şi în Bucureşti ar trebui să existe un astfel de monument, eventual în Piaţa Unirii.

Asemenea opere necesită timp de gîndire şi de execuţie, iar 2018 “bate la uşă”. Ministerul Culturii ar trebui să lanseze concursul, pentru a nu intra în criză de timp, dacă se doreşte cu adevărat inaugurarea unor asemenea monumente.

Desigur, poate fi realizat şi un ”rond special” – de felul celui aflat pe Cîmpia Libertăţii de la Blaj sau în faţa Mausoleului de la Mărăşeşti. Idei pot fi multe, important este ca guvernul să ia iniţiativa şi să asigure susţinerea financiară.

”Vreau ca istoria naţională să’şi capete locul cuvenit în şcoală, în societatea rumînească în general, pentru ca românii să fie mândri de trecutul lor, aşa cum sunt toate popoarele civilizate din lume.”

Cum integrarea europeană este un fenomen istoric în curs, vă rog să comentaţi afirmaţia recentă a preşedintelui Johannis, care a spus că doreşte o ”integrare completă” a Rumîniei în UE. Să fie aici o trimitere la linia conservatoare, de pierdere a identităţii naţionale, promovate de Bruxelles?

În opinia mea, cei mai mulţi dintre politicienii rumîni nu au înţeles ce înseamnă integrarea europeană. Slugarnici şi lipsiţi de coloană vertebrală, aceştia nu au negociat cu adevărat aderarea Rumîniei la Uniunea Europeană, ci au acceptat tot ce li s”a cerut, pentru a demonstra că sunt “democraţi” şi deschişi spre “economia de piaţă”.

Aceasta este principala explicaţie a faptului că, după aderare, Rumînia nu numai că nu şi’a consolidat statutul internaţional, dar a devenit o ţară fără o politică naţională, preocupată doar ”să facă frumos” în faţa Bruxelles-ului.

De aici şi un anumit dispreţ pentru Rumînia, care nu este tratată ca un membru cu drepturi depline, ci ca unul care nu merită să stea decît în colţul mesei şi să i se aducă mereu reproşuri. În consecinţă, eu înţeleg declaraţia recentă a preşedintelui Rumîniei ca o hotărîre de a se înceta cu această atitudine faţă de ţara noastră şi de a fi tratată ca un stat care este pe deplin integrat în Uniunea Europeană.

Eu nu înţeleg, prin Europa unită, un continent uniform, croit după un model al teoreticienilor de laborator sau impus de statele puternice şi mari. Eu doresc o Europă armonioasă, în care fiecare ţară vine cu propriile sale valori, o Europă a civilizaţiilor, a cetăţenilor egali în drepturi şi în obligaţii.

În acea Europă, Rumînia îşi va avea locul meritat, prin mărimea teritoriului şi resursele naturale, prin populaţia ei inteligentă şi creativă, prin zestrea intelectuală şi trecutul său milenar.

Cu condiţia ca liderii politici să scape de complexul de inferioritate de care sunt dominaţi în faţa “celor mari”, să acţioneze cu hotărîre pentru progresul ţării lor şi pentru o propagandă activă pe plan internaţional.

Vreau ca istoria naţională să’şi capete locul cuvenit în şcoală, în mass-media, în societatea rumînească în general, pentru ca românii să fie mîndri de trecutul lor, aşa cum sunt toate popoarele civilizate din lume.

Atunci denigratorii de profesie, precum cei menţionaţi mai sus, nu vor mai avea succes şi nici credibilitate, vor deveni nişte epave jalnice într’o lume care’i cunoaşte cu adevărat pe rumîni şi’i respectă aşa cum se cuvine.

Am studiat programul TV publicat vineri 16 ianuarie 2015 şi am constatat că la TVR istoria românilor beneficiază de “5 minute de istorie” pe programul 2 (excelenta emisiune realizată de Adrian Cioroianu), în timp ce “Cultura minorităţilor” are câte o jumătate de oră în cinci zile din săptămână, pe acelaşi program. Partea “leului” revine emisiunilor ”Maghiarii de pe unu” (TVR 1) şi “Maghiarii de pe doi” (TVR 2), câte o oră şi jumătate de fiecare, trei zile pe săptămână. Şi se zice că TVR este “televiziune naţională!”.

Sînt tot mai mulţi cei care cred că salvarea identităţii naţionale, întărirea statului şi protecţia maximă a naţiunii ar putea fi înfăptuite doar de monarhie.

Monarhia salvează Rumînia. Dv. ce credeţi?

Monarhia a avut un rol important în istoria rumînilor. Eu am publicat cartea Istoria rumînilor în timpul celor patru regi, patru volume, cîte unul pentru fiecare rege: Carol I, Ferdinand, Carol II, Mihai, care s’a tipărit în patru ediţii, fapt de demonstrează interesul românilor pentru acest subiect.

Evident, monarhii respectivi au acţionat în condiţii istorice diferite, iar personalitatea lor şi’a pus amprenta asupra politicii din cei 81 ani de existenţă a acestei instituţii.

Propaganda monarhică actuală pune accentul pe activitatea lui Carol I, se vorbeşte puţin de Ferdinand – sub domnia căruia s’a realizat Marea Unire din 1918 – şi este ocultată domnia de 10 ani a lui Carol al II-lea, în timpul căreia Rumînia a realizat progrese spectaculoase (pierderea integrităţii teritoriale s’a datorat celor două mari puteri totalitare – Uniunea Sovietică şi Germania, iar insuficienta dotare a armatei este imputabilă întregii clase politice, inclusiv regelui).

Se evidenţiază faptul că regele Mihai şi’a legat numele de actul istoric de la 23 august 1944, şi de opoziţia faţă de ascensiunea comuniştilor spre acapararea puterii în stat.

Pe de altă parte sunt trecute cu vederea alte fapte: la 6 martie 1945 regele a semnat decretul de numire a guvernului Groza, la 9 mai 1945 a inaugurat statuia Ostaşului Sovietic eliberator, amplasată în faţa Guvernului Rumîniei, la 1 decembrie 1946 a deschis lucrările Adunării Deputaţilor constituită în urma alegerilor falsificate din 19 noiembrie 1946.

Istoria este complexă şi nu poate fi redusă doar la aspectele pozitive şi la speculaţii, aşa cum procedează adesea realizatorii emisiunii “Ora Regelui” de la TVR (pe cînd o emisiune “Ora Republicii”?

Este o realitate că, în 1947, numai Rumînia mai avea un regim monarhic în această parte a Europei, iar la 30 decembrie, regele a trebuit să abdice. Evident, decizia a fost luată la Kremlin de I.V. Stalin, care a cerut să nu se recurgă la violenţă, avînd în vedere faptul că regele Mihai era decorat cu Ordinul “Victoria”, cea mai înaltă distincţie sovietică.

Venirea regelui în România, după 1989, este un fapt normal, la fel şi onorurile de care se bucură.

Pe de altă parte, mărturisesc că’mi displace rapacitatea unor membri (reali sau autoproclamaţi) ai Casei Regale, care s’au grăbit să intre în posesia a cît mai multe bunuri.

Faptul că prinţul Paul a fost audiat la DNA în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri constituie o realitate mai mult decît penibilă. Guvernul Tăriceanu s’a dovedit extrem de culant cînd a decis să’i împroprietărească pe unii membri ai Casei Regale (adevăraţi sau închipuiţi) cu anumite bunuri care aparţineau statului român.

La rîndul ei, justiţia (independenta şi intangibila justiţie românească!) nu a luat în calcul faptul că, atunci când s’a călugărit, principesa Ileana (maica Alexandra) a renunţat la toate bunurile materiale (inclusiv castelul Bran, ce’i fusese lăsat moştenire de regina Maria) şi, ca urmare, a decis să fie restituit fiilor acesteia.

Astfel, acest celebru monument istoric şi de artă a devenit locaţie pentru botezuri şi nunţi, iar piesele valoroase au fost evacuate în garnizoana grănicerilor, care şi aceasta urmează să fie retrocedată printr’un şiretlic juridic.

După cum justiţia şi guvernanţii nu au ţinut seama de faptul că legea din 1884, pentru constituirea Domeniilor Coroanei, prevedea că regele benficiază de veniturile obţinute (uzufructul) de pe moşiile respective, şi nu era proprietar al acestora, care aparţineau statului român.

Un partid de pe scena politică a propus un referendum prin care rumînii să decidă dacă vor sau nu reinstaurarea monarhiei. Care este poziţia dv.?

Avînd în vedere contextul în care regele a fost nevoit să abdice, ar fi util un referendum prin care rumînii să se pronunţe dacă doresc ca Rumînia să fie monarhie sau republică.

Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că toate constituţiile din vremea monarhiei ereditare (1866, 1923, 1938) prevăd:

”Puterile constituţionale ale regelui sunt ereditare în linie coborîtoare directă şi legitimă a Majestăţii Sale regele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul primogenitură şi cu excluderea perpetuă a femeilor şi coborîtorilor lor. Coborîtorii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în religiunea ortodoxă a Răsăritului” (Constituţia din 1923, art. 77).

Ca urmare – dacă s’ar reveni la regimul monarhic şi se va aplica acest articol – nici unul dintre actualii membri ai familiei regale nu poate ocupa tronul. În 1997, regele Mihai a numit’o pe principesa Margareta în calitatea de succesoare la conducerea Casei Regale, fapt ce ţine de organizarea internă a acestei Case şi nu de regimul politic din ţara noastră.

Un rege al Rumîniei trebuie să fie bărbat, prim născut, din familia de Hohenzollern, ceea ce pare a fi o imposibilitate practică. Sau, odată cu referendumul, să se renunţe la această prevedere constituţională, inclusiv în privinţa religiei, dacă este avut în vedere principele Nicolae, nepotul regelui Mihai, care şi’a oferit “serviciile” declarând:

”Dacă ţara, rumînii mă vor chema, sînt pregătit să răspund chemării lor.”

Dar acestea sînt mai curînd speculaţii, monarhia fiind o instituţie istoriceşte depăşită.

La capitolul figuri istorice controversate se află, din nefericire, mareşalul Ion Antonescu – pentru unii, criminal de război, pentru alţii, erou naţional.

Ce se poate spune, în actualul context internaţional, despre această tragică figură a istoriei noastre moderne?

Ion Antonescu a fost un militar rumîn care şi’a adus contribuţia la făurirea unităţii naţionale, în calitate de şef al Biroului Operaţii din Cadrul Marelui Cartier General. Apreciind rolul său în războiul din 1916-1918, regele Ferdinand l’a decorat cu cea mai înaltă distincţie militară – Ordinul “Mihai Viteazul”.

A avut un rol important în cadrul delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920), care a recunoscut, prin tratate, unirea Bucovinei, Transilvaniei şi Basarabiei cu Rumînia.

În calitate de ataşat militar la Londra şi Paris, de şef al Şcolii Superioare de Război, de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, Ion Antonescu s’a remarcat prin exigenţă, corectitudine şi patriotism. Și’a asumat conducerea ţării în condiţiile dramatice de după sfărîmarea graniţelor Rumîniei, cînd toţi politicienii, în frunte cu Iuliu Maniu, s’au dat deoparte, promiţîndu’i sprijinul.

A crezut că, angajînd Rumînia în război alături de Germania, poate reface graniţa de Est, eliberâînd Basarabia şi nordul Bucovinei ocupate de sovietici, dar până la urmă a eşuat.

A aplicat în Rumînia politica antisemită dusă la extrem (holocaust), deportînd sute de mii de evrei în Transnistria, dintre care 123.710 (după calculele lui Dinu C. Giurescu) şi’au pierdut viaţa.

O asemenea politică nu poate avea nici o justificare, deoarece nu viza opozanţi ai regimului, ci bătrîni, femei, copii, bolnavi, pe toţi evreii în general, care au fost ridicaţi din casele lor şi trimişi peste Nistru (în Transnistria), unde au murit fără a fi avut vreo vină.

Totuşi, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în timpul regimului Antonescu a funcţionat, în Bucureşti, singurul Teatru Evreiesc din Europa şi că, la sfîrșitul acestui măcel, în Rumînia trăia cea mai numeroasă comunitate evreiască de pe acest continent.

‘G. Călinescu: «Personalitatea lui Iorga e covârşitoare»”

În fine, se cuvine menţionată o altă persona non grata pentru denigratorii poporului rumîn: Nicolae Iorga. Se vorbeşte tot mai puţin de marele istoric, iar cine o face riscă a fi trecut în rîndul ”ciumat” al naţionaliştilor. De ce s’a ajuns aici?

Nicolae Iorga, ucis de legionari la 27 noiembrie 1940, în timpul guvernării Antonescu, a avut o uriaşă contribuţie la cultura rumînească şi universală.

Larga sa recunoaştere pe toate meridianele globului îi irită pe “civiştii” care trebuie să susţină că poporul rumîn este unul periferic, lipsit de valori autentice, că doar nişte naţionalişti, autohtonişti şi antieuropeni inventează ”mituri”.

A fost profesor la Facultatera de Litere şi Filosofie, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene şi al Institutului de Istorie Universală (pe care le’a întemeiat), rector au Universităţii din Bucureşti, preşedintele Ligii Culturale Rumîne, întemeietorul Universităţii Populare de la Vălenii de Munte, preşedintele Comitetului Monumentelor Istorice, directorul gazetelor “Neamul Românesc” şi “Neamul Românesc pentru popor” , al “Revistei Istorice”, al “Revue Historique des Études Sud-Est Européennes” (înfiinţate de dânsul), întemeietorul Casei Române de la Veneţia şi al Casei Rumîne de la Fontenay-aux-Roses, preşedintele Partidului Naţionalist-Democrat, primul preşedinte al Adunării Deputaţilor de după Marea Unire (1919), preşedintele Consiliului de Miniştri (1931-1932), consilier regal (1938-1940), preşedinte al Senatului (1940).

A fost membru al Academniei Române, al Academiilor din Stockholm, Cracovia, Santiago de Chile, doctor Honoris Causa al Universităţilor din Strasbourg, Lyon, Geneva, Vilnius, Orford, Paris, Bratislava, Roma, Alger, vicepreşedinte al Comitetului internaţional al Istoricilor.

N. Iorga a scris 1.003 volume, între care istoria rumînilor în 10 volume, istoria Imperiului Bizantin, istoria statelor balcanice, istoria Imperiului Otoman, istoria rumînilor din Transilvania, istoria presei, istoria bisericii, istoria armatei, istoria comerţului, istoria învăţămîntului, istoria artei etc. etc. – multe dintre acestea publicate în limbi străine (franceză, germană).

A fost un reputat istoric şi critic literar, autor a peste 40 de piese de teatru, cele mai multe cu tematică istorică etc. etc.

După ce, în 1926-1928, a publicat 4 volume, intitulate Essai de synthèse de l’ Histoire de l’humanité, în 1940 a început să scrie Istoriologia umană, la care tocmai lucra cînd a fost răpit de legionari.

Ar fi fost o operă de căpătîi a întregii umanităţi. George Călinescu aprecia:

”Personalitatea lui Iorga e covîrşitoare.”

Lucian Boia consideră că N. Iorga este un ”naţionalist” şi un “autohtonist” al cărui mesaj este depăşit şi, deci, nefolositor.

Daţi’mi voie să cred că George Călinescu a făcut o judecată de valoare ştiinţifică, în timp ce epigonul său s’a rătăcit în meandrele politicianismului de duzină.

Sursa: cotidianul.ro

Citiți și: ADEVĂRATA OBÂRȘIE A POPORULUI ROMÂN NU ESTE CEA SUSȚINUTĂ DE ”OFICIALI”

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

Publicitate

14 gânduri despre &8222;ASISTĂM LA PUNEREA ÎN OPERĂ A UNUI PROGRAM VIZÎND ȘTERGEREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE A POPORULUI RUMÎN&8221;

  1. Pingback: SLUGILE BUDAPESTEI RĂSPLĂTITE CU ONORURI ȘI BANI! | Octavpelin's Weblog

  2. Pingback: SLUGILE BUDAPESTEI RĂSPLĂTITE CU ONORURI ȘI BANI | Lupul Dacic

  3. Pingback: SLUGILE BUDAPESTEI RĂSPLĂTITE CU ONORURI ȘI BANI | Vatra Stră-Rumînă

  4. Dragi români să nu permitem niciodată,indiferent cine ar fi,să ne denigreze istoria poporului român ,care a fost plină de jertfele prin luptele eroice a strămoșilor și părinților noștri!Istoria nu trebuie denigrată ,Trebuie predată în școlile românești,La orice scoala de pe pământ românesc în diaspora de către profesori cu studiul Istoriei autentice a României!Părinții și profesorii au obligația și datoria de români să cultive copiilor și elevilor dragostea de țară,compasiune fat ă de strămoșii noștri care și-și jertfit cu sângele lor libertatea si neatârnarea României.Te iubesc din toată inima mea, tara mea cea mai scumpă și dragă România!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: PORTURILE MARITIME SI FLUVIALE ROMÂNEȘTI AȘTEAPTĂ ÎNCĂ STRATEGIA SALVATOARE | Vatra Stră-Română

  6. Pingback: ROMÂNIA NU ARE LINGVIȘTI, DAR ARE FALSIFICATORI CU DOCTORAT | Vatra Stră-Română

  7. Pingback: ȚIGANI SAU ROMI? BRUXELLES ȘI CNCD TREBUIESC SANCȚIONATE DE ROMÂNI | Vatra Stră-Română

  8. Pingback: ROMÂNIA TREBUIE SĂ PREÎNTÂMPINE UN NOU TRATAT RUSO-GERMAN ? EXPERT CIA: AMERICANII SE PREGĂTESC PENTRU AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL | Vatra Stră-Română

  9. Pingback: POZA CARE A INDIGNAT REȚELELE SOCIALE ESTE UN FALS ORDINARanti-creștini | Vatra Stră-Română

  10. Pingback: POZA CARE A INDIGNAT REȚELELE SOCIALE ESTE UN FALS ORDINAR | Vatra Stră-Română

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s