VINDECĂ’TE SINGUR DE CANCER!

Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale CANCERULUI.
Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege CAUZA BOLII

Ceea ce se știa de acum 3000 de ani de către geți, este redescoperit azi prin ”medicina nouă”. Anumite metode medicale pe care le utilizau geții și care însemnau în esență rolul creierului, a minții, printre cauzele bolilor, sunt readuse în actualitate. Nu are importanță că ele sunt reînviate de un neamț, deoarece germanii sunt urmașii unei ramuri de geți arhaici, iar noi românii ne înrudim cu germanii moderni, vezi ultimele rezultate ale geneticii actuale.

Conform lui Iordanes, Deceneu i’a învățat pe geți filozofia, astronomia, medicina și alte științe… Platon relatează despre un medic geto-trac ale cărui cunoștiințe rivalizează cu medicina integralistă din zilele noastre…
Foarte multe probe ne dovedesc că strămoșii noștri aveau o cunoaștere foarte avansată în domeniul medicinei. Cât oare s’a păstrat până astăzi? Găsim oare în tradiția populară aceaste cunoștiințe străvechi?
Înainte de a vorbi de medicina tradițională de azi, să ne reamintim împreună cu Academicianul Ovidiu Bojor, considerat fondatorul fitoterapiei moderne în România, de un tărâm incitant care ni’i va aduce pe strămoșii noștri mai aproape, alături de Daniel Roxin:

Platon:

„Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu [Socrate] l’am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze așa cum v’au arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându’se seamă de corp, tot astfel trebuie să’i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care’l au de ingrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele, pentru corp și pentru om în întregul său, vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr’un izvor] ca de la cap la ochi.

Trebuie deci, mai ales și în primul rând, să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul. Când mă învăța leacul și descântecele, spunea: Să nu te înduplece nimeni să’I tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu’ți încredințează mai întâi sufletul, ca să i’l tămăduiești cu ajutorul descântecului. Iar acum, zicea el, aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: ca unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului și trupului]. Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni, oricât de bogat, dintr’un neam ales sau oricât de frumos ar fi, să fac altfel. Deci eu, pentru că i’am jurat și sunt nevoit să’I dau ascultare, îi voi da într’adevăr ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului, să’mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a’l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu’ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.”

Revenind în zilele noastre, rezultatul cercetărilor doctorului Ryke HAMER se constituie într’o diagramă științifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic și creier și corelația cu organele și țesuturile întregului organism uman.

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist șef la clinica oncologică a Universității din Munchen, Germania, a primit vestea șocantă că fiul sau, Dirk, a fost împușcat. Dirk a murit in Decembrie 1978 și, câteva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatură directă cu tragica pierdere a fiului său.
Moartea lui Dirk și propria sa experiența cu cancerul l’au facut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienților săi de cancer. A aflat foarte curând că, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, înainte ca boala să se instaleze și să se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte și organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii arătaseră deja ca atât cancerul, cât și alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor săi și le’a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit că orice boala, nu numai cancerul, este controlată de o zona din creier ce îi corespunde în mod specific și este legată, în mod particular, de un conflict șoc perfect identificabil.

Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorită faptului ca aceste legi biologice valabile în cazul oricărui pacient, ofera o perspectiva cu totul nouă asupra întelegerii cauzei, a dezvoltării și a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numărul crescând al interpretărilor greșite ale descoperirilor sale și
pentru a păstra integritatea și autenticitatea muncii sale științifice, Dr. Hamer și’a protejat în mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM – Noua Medicină Germană).

Termenul “New Medicine” nu poate fi folosit nicăieri la nivel international. In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. În mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, în ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenți, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp după ce Dr. Hamer și’a prezentat teza, i’a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reînnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i’a fost ridicată licența medicală pe motive că a refuzat să se conformeze principiilor medicinei standard.

Cu toate acestea, era hotărât să’și continue munca și, in 1987, a reușit să’și extindă descoperirile practic către orice boală cunoscută de medicină. Dr. Hamer a fost persecutat și hărțuit timp de 25 ani, în special de catre autoritățile germane și de către cele franceze. Din 1997, Dr. Hamer locuiește în exil în Spania, unde își continuă cercetările și continuă să se lupte pentru recunoașterea oficială a “New Medicine”. Însa, din moment ce Facultatea de Medicină a Universității din Tübingen își menține tactica de amânare, pacienților din întreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revoluționare ale Dr. Hamer.

Și în România medicina nouă se extinde: Dr. Raluca Costache (tel. 0745 037 077) este medic specialist medicină internă, specialist în N. M. G. (formare în Austria), Gerson Therapy Practitioner (formare la Gerson Institute, San Diego, SUA,), psihoterapeut, competenţă în ecografie, acupunctură, api-fito-terapie, aromaterapie, medicină ayiurvedică.

Doctorul german Ryke HAMER  a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stând de vorba cu ei. Nu făcea nimic magic, în afara faptului că le explica logic și rațional despre strânsa legătură dintre starea mentală și boală. El susține că fiecare om s’a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, născut în urma unui ȘOC emoțional. El a numit acest șoc după numele fiului sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).
Dr. Hamer (foto) era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalți doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai puțin eficiente.

Însa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui. Aceste șocuri l’au rănit la un nivel profund, si, ca si cum n’ar fi fost destul, peste cateva luni s’a îmbolnăvit de CANCER la TESTICULE.
Ajunsese un doctor care trata pancienții de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el însuși de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere în ele. Deși pare descurajator, acest context urma să’l ajute pe Dr. Hamer sa revoluționeze lumea medicală.
Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului său poate avea legatură directa cu tragica pierdere a fiului său.

Moartea lui Dirk și propria sa experiență cu cancerul l’au facut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienților săi de cancer. A aflat foarte curând că, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, înainte ca boala să se instaleze și să se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii arătaseră deja că atât cancerul, cât și alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.
Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone ale creierului şi anumite organe
Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor săi și le’a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde în mod specific si este legata, în mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.
Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibrații mai intense EXACT în aceleași zone ale creierului.

Utilizați titrarea automată de la player

Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta în creier, care nu mai funcționa corect.
Cu această descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINĂ (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru că perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vândă anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependență etc.).
Când Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licență medicală, pentru trei persoane, poliția a confiscat fișele pacienților săi și le’a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer în fază terminală, erau încă în viață. În cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversă.
Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”
Regula de Fier a Cancerului:
Fiecare cancer sau alta afecțiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN ȘOC EMOȚIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care îmbolnăvește omul mai întâi la nivel mental, cand apar dereglări în creier, iar În final boala se răsfrânge asupra unui organ.

La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:
a. Tipul conflictului care a generat ȘOCUL EMOȚIONAL(DHS) determină ZONA în care apar vibrații anormale în creier. Zona de pe creier în care apar aceste inele concentrice, determină organul în care va aparea boala.
b. Cu cât dureaza mai mult conflictul, cu atât se îmbolnavește mai rău organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat în urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le’a facut pe oameni și pe animale. A demonstrat mai întâi cum, și animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un șoc emoțional.

Originea bolilor este în creier
Dr. Hamer a stabilit că „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregătit”.
Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, condiționat și determinat de experiențele noastre trecute, de vulnerabilități, de percepțiile personale, de valorile și credințele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoțional, ci și biologic, care trebuie înțeles în contextul evoluției noastre personale.
Animalele experimentează aceste șocuri biologice în urma pierderii bruște a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei amenințări neașteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei amenințări de moarte.
Un bărbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului”, când își pierde casa sau locul de muncă, pe neașteptate; pentru o femeie, un șoc conflictual „în cămin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un șoc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declanșat de un divorț neprevăzut sau de o spitalizare de urgență; copii sufera deseori un șoc conflictual „de separare”, când mama se decide să se întoarcă la munca sau când se despart părinții.
Analizând mii de tomografii (CT) în relație cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, șocul impacteaza o zona specifică, predeterminată din creier, cauzând o leziune care este vizibilă pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proastă funcționare a aparaturii).

Dupa impact, celulele cerebrale transmit șocul impactului catre organul corespondent care, la rândul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de’a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata să răspundă instantaneu la posibile conflicte sau amenințări.
În timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hrănirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate și cele legate de autoapreciere, încrederea si respectul de sine.
Cercetările medicale ale Dr. Hamer sunt strâns legate de embriologie, pentru că, indiferent de felul în care organul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea funcționării, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna proliferare celulară, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (inițiată de DHS).

EXEMPLE
Cancerul de plaman
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, în termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia încep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier și că fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neașteptat, de tipul „frica de moarte”, înaintea declanșării cancerului. În majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de șocul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimțit ca o sentință la moarte.

Cancerul de sân
Cancerul de sân, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.
Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict șoc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului sa depășească obișnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului-șoc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.
In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-șoc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi’a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reacție-răspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sânului.

Faza de îmbonăvire (de conflict) şi Faza de vindecare (post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).
In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata într’o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (în special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fără nici o îndoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, în sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în nici un caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea. În German New Medicine distincția dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.
De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar șase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer și pe cei apropiați lor într’o stare de disperare. Cu foarte mica speranță sau chiar deloc, sunt privați de forța lor vitală, își consumă inutil energia și, în cele din urma, mor în urma unui proces agonizant pentru pacienții de cancer pe care tratamentele convenționale de cancer nu fac decât să’l accelereze.
Dacă pacientul nu a facut nici un tratament convențional de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rată de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fără a avea licență medicală, pentru trei persoane, poliția a confiscat fișele pacienților săi și le’a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.

Urmăriți pe youtube 7 ședințe de prezentare a terapiei:

O zona care s’a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.
Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (dacă tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.
Bazându’se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) și pe distincția standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.
În GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt împărțite în bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, în faza activă a conflictului-șoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
În felul în care creierul vechi controleaza cancerul, creșterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiția ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului șoc, aceste tumori dispar pana la urma, până la sfârșitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. În primul rând: Pacientul devine ”stăpânul absolut” al tratamentului. E 100% responsabil pentru condiția lui și nu’și pune speranțele în numeni mai mult decât în el însuși.
B. Apoi pacientul va lucra la înțelegerea CAUZEI care a provocat conflictul și implicit boala.
C. În final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de rezolvare a conflictului atât MENTAL cât și PRACTIC.
* Este absolut necesar ca pacientul la înțeleagă cât mai bine CE se întâmplă de fapt cu el, pentru a putea să aibă o atitudine constructivă și motivată în procesele de autovindecare.
* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practică) a oricărui conflict emoțional, însa pot fi benefice și psihoterapia, terapiile prin hipnoza și regresie sau altele de acest fel.
* Frica de cancer / moarte poate genera alt conflict, pe lângă cel existent. E nevoie sa renunți total la astfel de gânduri, pentru ca faza de vindecare să se desfașoare fără probleme.
* O persoană sănătoasă, bine hrănită, odihnita, relaxată, cu activitate fizică zilnică și care are convingeri pozitive, va face mult mai ușor față oricărui conflict, și de asemenea se va lovi de mult mai puține.
* Persoanele cu situație materială bună au un risc mult mai mic de a se îmbolnăvi spre deosebire de cei săraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflicte)
* La femeile însărcinate orice formă de cancer sau de tip cancer se va vindeca / elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

TERAPIA GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, în relație cu cauzele sale pihice. O tomografie și un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina dacă pacientul este încă în fază activă a conflictului, sau deja se vindecă. Daca este încă în fază activă, atenția trebuie îndreptată asupra identificării motivului șocului inițial DHS și dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este crucială pregatirea pacientului și informarea lui despre simptome și despre procesul vindecării și eventualele complicații ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizează, pentru prima oară în istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai să înțelegem, dar și să prezicem dezvoltarea și simptomele oricarei boli. Aceasta este adevărata medicină preventivă, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevărata prevenție necesită înțelegerea cauzelor reale ale bolii și aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizează în detaliu.

Înțelegând cele “Cinci Legi Biologice” ale cauzei și ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama și panica ce deseori apar odată cu instalarea unor simptome. Această cunoaștere este mai mult decât putere. Ea poate salva vieți.

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în:
Explora! Vol. 16 / Nr. 2-2007 Pentru mai multe informații despre GNM, vizitați http://LearningGNM.com

GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)
Paradigma Medicală a Dr. Ryke Geerd Hamer, de Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

Sursa: http://www.germannewmedicine.ca/documents/Explore%20Article%20-%20Romanian.pdf  tiparituriromanesti.wordpress.com (Sursa traducerii: Izvoare privind Istoria României (Fontes ad Historiam Dacoromaniae pertinentes). vol. I. De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, București, 1964, dacoromanica.ro,  Financiarul.ro

Citiți și: AVERTISMENT PENTRU EUROPA

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

TEZAUR GETIC

A vrut să’și are pământul și s’a trezit artizanul unei descoperiri arheologice unice în România. Un buzoian din satul Băbeni, comuna Topliceni, a dezgropat, la finalul lunii ­fe­bruarie, 11 monede dacice din argint, bărbatul ajutându’se și de un detector de metale. Potrivit arheologilor, este pentru prima dată când se găsesc laolaltă mai multe astfel de monede, la nivel național fiind descoperite până acum doar 17 și acestea dispersate.

Concluzia reprezentanților Muzeului Județean este că, cel mai probabil, la Topliceni avem de’a face cu un tezaur dacic, ipoteză care va fi verificată în perioada imediat următoare prin săpături arheologice.

Va primi 30 % din valoarea descoperirii

„Bărbatul a respectat legea și ne’a anunțat după ce a făcut descoperirea. După eva­l­uare, acesta va primi 30 % din valoarea monedelor. Momentan el nu mai are voie să sape. Urmează ca noi, arheologii, să continuăm cerce­tările. Suntem încreză­tori că avem de a face cu un tezaur dacic, pentru că în toată România s’au descoperit până acum doar 17 monede asemă­nătoare, dar în locuri diferite. Faptul că la Topliceni monedele erau în același loc este un lucru rar”, a declarat arheologul Sebastian Matei.

„Mai grele decât cele obișnuite“

Potrivit aceleiași surse, monedele provin din anul 150 î. Hr. și sunt de tipul Dumbrăveni.

„Interesant este că ele sunt mai grele decât cele desco­perite până acum, au 10-12 grame, față de 3-4 grame. Ele se fabricau prin batere cu o ștanță. Pe o față este ștanțat capul lui Zeus cu lauri, iar pe cealaltă un călăreț, probabil o imitație a imaginii lui Filip al II-lea, pentru că geto-dacii au imitat monedele macedonene. Aceste monede au dispărut în momentul în care au fost înlocuite cu cele romane. De obicei ele erau îngropate în momentul izbucnirii unui conflict. Cel mai probabil, dețină­torul lor a murit și nu a mai apucat să le dezgroape”, a mai precizat Sebastian Matei.

În baza descoperirilor de până acum, cercetătorii cred că fiecare șef geto-dac bătea monedă proprie, ceea ce înseamnă că vorbim despre diferite zone monetare în funcție de numărul de uniuni de trib.

Ce știm despre seria de imitație a monedelor macedonene?

În această serie sunt incluse imitaţiile după monedele macedonene, cu precădere, care nu omit nici un element figurativ esenţial al prototipului. Foarte bogata serie se subîmparte în două mari grupe: imitaţii conformante şi imitaţii interpretative. Cele conformante par a avea ca principal obiectiv artistic o cât mai mare asemănare posibilă (în funcţie de mijloacele tehnice şi meşteşugul gravorilor monetari) cu originalele. Dimpotrivă, imitaţiile interpretative, respectând elementele figurative constitutive, desfăşoară o largă gamă de reprezentări, mai ales ale tipului de pe avers (acelaşi cap laureat al lui Zeus, în cazul tetradrahmelor tip Filip al II-lea), care îmbracă uneori aspectul unor adevărate portrete monetare, individualizante, dar, bineînţeles anonime, cum este cazul câtorva piese din tezaurul de la Şilindia, asupra cărora voi reveni.
Nu intenţionez să mă opresc asupra tuturor „tipurilor” monetaje geto-dacice discutate şi ilustrate ca atare în MGD. În fond, aceste „tipuri” sunt variante interpretative din punct de vedere artistic şi figurativ ale prototipurilor pe care le imită diverşii gravori monetari geto-daci. Mi se pare însă necesar să menţionez unele aspecte particulare ale monedelor aparţinând celor două mari subgrupe amintite.
Dintre imitaţiile conformante, pe primul loc se situează cele care ridică problema raportului dintre tetradrahmele originale Filip al II-lea, antume şi postume, şi imitaţiile lor de foarte bună calitate (MGD, 27-47). E. T. Newel afirma în 1923, cu ocazia publicării marelui tezaur descoperit în 1905 la Demanhur, în Egipt, că la începutul domniei sale Alexandru cel Mare a hotărât să destine comerţului cu nordul tracic tetradrahmele de argint bătute de tatăl său E. T. Newell, Alexander Hoards II, Demanhur, 1905, în „Numismatic Notes and Monographs”, New York, 1923, pp. 72-73 şi passim.

Raţiunea acestui gest nu putea fi alta decât că respectivele monede erau deja bine cunoscute la acea vreme în lumea tracică şi geto-dacică, iar cauza acestei cunoaşteri nu era alta decât comerţul intens cu regiunile salinifere nord-dunărene de unde venea sarea necesară tăbăcăriilor care furnizau tovalul pentru platoşe şi scuturi, sandale şi pălării, fabricate în atelierele regale în vederea realizării visului obsedant al tânărului rege: campania antipersană. Tot Newell ne asigură că rezervele în monedă de aur ale Macedoniei, la acelaşi orizont cronologic, erau destul de reduse şi oricât de active vor fi fost minele din Pangeu, acestea nu le puteau spori substanţial în scurt timp. Pentru a face deci faţă daricului persan, bine implantat economiceşte în Asia şi asigurat de imensul tezaur al Marelui Rege, Alexandru va fi încercat concomitent, să capete, în schimbul argintului ca metal monetar tipic în tot sud-estul Europei, cantităţi de aur corespunzătoare (raportul 1-10/11) din Munţii Apuseni.
Ideile lui Newell au fost acceptate mai târziu şi de Charles Seltman, Greek Coins, Londra, 1960, p. 219, iar Peter Robert Franke, în convorbirile pe care le-am avut la Olympia, cu câţiva ani în urmă, considera că nimic nu stă în calea deducţiilor noastre abia expuse, după cum nimic nu le poate confirma numismatic sau arheologic, cel puţin deocamdată.
Tot Newell stabilea că atelierul monetar de la Amfipolis bate, cu începere de pe la 320 î.e.n., tetradrahme postume Filip al II-lea, în cantităţi considerabile, cu alte cuvinte după moartea lui Alexandru cel Mare. Dar Georges le Rider avea să conchidă în 1968 că şi atelierul monetar de la Pella a bătut monede postume Filip al II-lea între 330 şi 320 î.Hr., aşadar încă în timpul vieţii lui Alexandru. Cantitatea acestor monede a fost însă mai mică decât cea emisă de monetăria de la Amfipolis, unde ele continuă să fie bătute până către sfârşitul domniei lui Casandru (297 î.Hr.). Pentru istoricul problemei şi raportarea ei la numismatica geto-dacică a se vedea Bucur Mitrea, Problema monedelor postume de tip Filip al II-lea aflate în Dacia, în „SCIV”, 22, 2, 1971, pp. 165-177.. Caracteristice atelierului de la Amfipolis, afirmă Le Rider, îi sunt tetradrahmele postume Filip al II-lea care au pe revers litera greacă lambda şi torţa aprinsă, ca simbol monetar. Acestea dăinuie până la închiderea emisiunilor postume originale (bătute în monetăria de la Amfipolis).

Fig.35

Imitaţii ale monedelor în chestiune au fost desigur bătute şi la nord de Dunăre. Iată două exemplare, primul mai conformant decât cel de al doilea, unde lambda şi torţa aprinsă figurează pe revers; în primul caz, care pare a fi mai timpuriu, torţa nu a fost prea bine înţeleasă, ca imagine, de către gravorul monetar (il. 35, 36). Ambele monede sunt însă de certă factură getică şi caută a se conforma cât mai mult emisiunilor originale, excepţie făcând, bineînţeles, inscripţia cu numele regelui.

Fig. 36

Problema este când au început a fi imitate, mai întâi de către triburile tracice de la sud de Dunăre, monedele lui Filip al II-lea. În favoarea unei datări timpurii, C. Preda invocă descoperirea în Bulgaria a unei ştanţe a reversului (MGD, pl. V/6; il. 37). El pretinde că procesul de imitaţie a luat amploare „în momentul în care în zona Balcanilor se generalizase moneda lui Alexandru cel Mare”. Adept al celtismului monetar geto-dacic, C. Preda se situează pentru prima dată pe drumul realităţii istorice când afirmă că: „triburile celtice, chiar şi cele stabilite în Balcani după 280 î.e.n. nu puteau fi autorii primelor imitaţii. Primele imitaţii din seria care copiază direct originalul (şi C. Preda dă lista unor astfel de piese descoperite la nord de Dunăre) au început să fie emise încă de la sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr., deci înainte de venirea celţilor în Peninsula Balcanică”.  C. Preda, Despre începuturile imitaţiilor monetare de tip Filip al II-lea, în „Studii clasice”, XI, 1969, pp. 69-83, în special p. 78 şi 79. Cu alte cuvinte, acestea sunt imitaţii după monedele originale postume bătute în monetăria de la Amfipolis.

Aşa stând lucrurile, este limpede că înaintea acestor imitaţii descoperite şi la nord de Dunăre şi probabil într-o oarecare măsură bătute chiar acolo, nu pot fi plasate decât monedele emise în Dacia, care au fost inspirate (poate, de ce neapărat?) de alte prototipuri, ele însele apărute pe piaţă la finele veacului al V-lea şi în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. Ne referim aşadar la monedele aparţinând seriei de noi conturate şi denumite ca având o iconografie monetară autohtonă.
Trebuie să atragem atenţia asupra unei impreciziuni perpetuate în literatura românească de specialitate. Se spune, de pildă, astfel: „în Muzeul din Ruse se păstrează trei imitaţii bune sau postume Filip al II-lea, cu urme de legendă şi simbol…” (MGD, 40). Ori sunt postume, ori sunt imitaţii bune! Dacă sunt postume (deci originale, bătute, să zicem la Amfipolis) ele nu pot avea „urme din legendă şi simbol”. O monetărie greacă de tradiţia celor de la Pella şi Amfipolis nu bătea la finele secolului al IV-lea î.Hr. exemplare ambigue, barbarizate. Cine nu le poate distinge cu precizie, e mai bine să se lase de meserie! Newell a ştiut să facă deosebirea chiar între monedele antume şi postume ale lui Filip al II-lea!

*

Chestiunea imitațiilor tip Filip al II-lea, de factură conformantă, cunoaşte în Dacia un aspect deloc neglijabil.
Ne referim la aşa-zisul „tip” Huşi-Vovrieşti (MGD, 111-131), răspândit în estul Daciei, în Moldova, dar nu numai acolo. Majoritatea covârşitoare a acestor monede au tăieturi percutante ale flanului (uneori până la patru pe o singură piesă) şi de foarte multe ori una până la trei contramărci. Aria lor de răspândire nu coboară mai jos de Focşani. Nu au apărut până acum nici în Dobrogea, în Muntenia sau Oltenia. Urcă în schimb pe la nordul Carpaţilor şi se extind spre vest, apoi coboară spre sud, în câmpia Tisei, Mureşului şi Târnavelor, în Banat şi în nordul Serbiei. Faptul că ele nu trec Carpaţii Orientali şi nu s-au găsit în podişul estic al Transilvaniei ar putea însemna că au fost antrenate de circulaţia diverselor etnii care au ocolit masa compactă a dacilor. Asupra identităţii respectivelor etnii s-a speculat mult (MGD, 130-131). Brutala verificare a metalului prin tăieturi, contramarcarea pieselor, cât şi aspectul lor în genere foarte circulat, tocit, subliniază intensa şi îndelunga lor folosire de către populaţii diverse. Cu decenii în urmă presupuneam că în lipsa unor imitaţii interpretative în Moldova aceste imitaţii conformante atestă carenţa argintului monetar în acea zonă de eventuală batere a lor. Acum nu mai sunt convins că au fost bătute acolo; cred că au fost mai degrabă preferate, „colecţionate” de pe o largă arie unde erau sau fuseseră bătute, pentru că cei ce le utilizau, din hinterlandul nord-pontic, mai obişnuiţi decât alţii cu asemenea tip monetar, continuau să’i acorde o oarecare încredere sau pur şi simplu le era familiar. Cei nefamiliarizaţi, „barbarii” accidentali ori incidentali, le aplicau grosiere tăieturi verificante. În favoarea ipotezei „colecţionării” pledează extrem de bogata gamă de variante care exclude provenienţa lor unică din atelierele monetare ale microzonei în chestiune, oricât de numeroase vor fi fost ele. Dacă mai ţinem seama că în tezaurele respective apar şi imitaţii Alexandru cel Mare, deci tot replici ale unor monede de mare prestigiu, atunci ipoteza mai sus formulată câştigă un plus de verosimil.
Din tezaurul de la Epureni (judeţul Vaslui), aflat în Colecţia dr. George Severeanu a Muzeului Municipal Bucureşti, pe lângă cele 76 monede (il. 38) mai fac parte patru fibule şi două brăţări de argint. Cât de puţin datante sunt acestea din urmă este un fapt evident. Nici săpăturile mai vechi sau cele în curs de la Buneşti, întreprinse de Muzeul din Huşi în dava getică de acolo, nu sunt mai relevante în privinţa datării, cu toate că mai multe monede au fost descoperite printre locuinţele aşezării, extinsă cronologic între secolele IV-II î.Hr. După contextul lor arheologic, monedele descoperite la Buneşti-Huşi par să dateze mai degrabă din a doua jumătate a intervalului de locuire.
Un reper ceva mai circumstanţiat îl constituie prezenţa unei tetradrahme a lui Eumenes I al Pergamului, emisă în 260 î.Hr., deci la trei ani după venirea sa la putere, în tezaurul descoperit în 1972 în comuna Turulung, judeţul Satu Mare, Tiberiu Вader, Un tezaur monetar de argint descoperit în comuna Turulung (jud. Satu Mare), în „SCN”, VI, 1975, pp. 173-174, tezaur din care s’au recuperat cca 60 piese de „tip” Huşi-Vovrieşti. Atare prezenţă îl îndreptăţeşte pe editorul tezaurului să dateze formarea lui în a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr.
Un alt grup de imitaţii conformante sunt cele rezultate din combinarea ab libitum a aversurilor cu alte reversuri monetare decât cele originale (MGD, 325-343), în măsura în care se străduie să păstreze elementul epigrafic, o parte a sa, ori măcar o impresie de scriere pe revers. Cred că aceste din urmă deziderate ale meşterilor monetari geto-daci se apropie de mentalitatea acelor olari care contrafăceau amforele cu vin din Tasos sau din Sinope, înjghebând o ştampilă pe toartă ce ar fi putut părea „autentică” consumatorilor mai puţin avizaţi, nepricepuţi în a deosebi vinul grecesc de cel local, Victoria Eftimie-Andronescu, Ştampilă pe o amforă de producţie locală, cu imitarea literelor greceşti, în „SCIV”, 18, 3, 1967, pp. 401-420. Desigur, strădaniile conformante ale acestor imitaţii nu puteau avea intenţia şi nicidecum efectul de a înşela pe cineva. În fond, acestor mici lingouri monetizate li se aplicau ştanţele fie disponibile, fie preferate.

Fig.43

Din aceste motive nu se poate conchide că atare „emisiuni” sunt de plasat către sfârşitul monetăriei geto-dacice, căci calitatea argintului în care sunt bătute este foarte bună, iar greutăţile destul de apropiate de cele ale tetradrahmelor originale.
Spre ilustrare, cităm doar câteva asemenea combinaţii: Filip al II-lea – Alexandru cel Mare (il. 39); Filip al II-lea – Filip al III-lea Arideul (il. 40); Alexandru cel Mare – Filip al II-lea (il. 41, piesă descoperită la Jiblea-Călimăneşti); Alexandru cel Mare – Filip al III-lea Arideul (il. 42). Această din urmă combinaţie este răspândită aproape pe tot cuprinsul Daciei, tezaure cu atare monede masându-se pe linia Dunării şi în Bulgaria, la sud de vărsarea Argeşului în fluviu, deci pe direcţia principală a pătrunderii argintului către zăcămintele de sare (MGD, 339). Sunt destul de răspândite şi drahmele acestei monede combinate. Aversul cu capul lui Alexandru cel Mare al respectivelor tetradrahme are nu de puţine ori aspectul unei piese circulare de harnaşament, în vreme ce reversul este mai mult sau mai puţin inteligibil (il. 43). Faptul se datorează desigur deteriorării matriţei monetare în care „gravorul”, conform legii minimului efort, executa doar o adâncitură pe profilul capului de odinioară.

*

Grupa imitaţiilor interpretative, bogată în „tipuri”, constituie de fapt câmpul larg de manifestare al artei monetare geto-dacice. Libere de orice constrângere „stilistică”, aceste produse ale gravorilor monetari geto-daci dau măsura exactă a poziţiei şi specificului lor creator faţă de reprezentarea figurii umane. Cum am subliniat şi mai înainte, această atitudine se remarcă prin nedezminţita organiciate a redării capului din profil, pe avers, sau a călăreţului şi calului, pe revers. Chiar exemplarele cele mai „abstractizate” păstrează în esenţă organicitatea de factură elenică şi nu se abandonează unei viziuni barbare pe care dealtminteri nici nu o cunoaştem la geto-daci decât sub forma unei coruperi artizanale a naturalismului elenic. Atare organicitate este tot cea pe care o întâlnim la toate reprezentările de pe produsele toreutice şi de pe puţinele piese păstrate ale plasticii în lut ars (vase, figurine animaliere, câteva capete umane). A se vedea, de pildă, Mircea Babeş, Săpăturile geto-dace de la Cârlomăneşti (jud. Buzău), în „SCIVA”, 28, 3, 1977, pp. 319-350. O astfel de constantă, remarcabilă pe majoritatea exemplarelor cunoscute, ne permite să osebim acele influenţe fireşti ale artei celtice, etnie cu care geto-dacii se învecinau în vestul teritoriilor pe care le ocupau. Discutarea lor va forma obiectul capitolului următor şi materia acelei „serii de influenţă” pe care am denumit’o astfel din raţiuni analitice, metodologice, de clasificare a materialului, dar care nu capătă o consistenţă anume, la nivelul unor tezaure unitare, decât spre sfârşitul monetăriei geto-dacice.

Fig.44

Înainte de a enumera şi ilustra câteva „tipuri” ale imitaţiilor interpretative, vom prezenta un gen de monede ieşit oarecum din obişnuit prin micimea pastilei lor metalice, mai mică decât chiar a tipului Bendis din seria cu iconografie monetară autohtonă. Cu toate că modulul lor este doar de 18-20 mm, ele cântăresc între 12 şi 13,90 g, ceea ce indică apartenenţa la ponderea tetradrahmelor. Un tezaur de circa 60 de exemplare a fost descoperit pe la începutul veacului la Voloşcani (comuna Vidra, judeţul Vrancea), dintre care doar cinci piese au ajuns la Cabinetul numismatic al Academiei. Alte câteva au mai fost găsite prin nordul Serbiei (MGD, 178-179). Relieful ambelor feţe este foarte înalt, iar ştanţa reversului, de diametru mic, este puternic adâncită în flanul monetar. Pe avers figurează capul lui Zeus laureat (ca de obicei), executat pe o ştanţă de dimensiuni parcă ceva mai mari decât cea a reversului, dar nu prea bine centrată. Datorită caracteristicilor tehnice amintite, aspectul acestor monede (il. 44, cele cinci piese aflate în Colecţia Academiei) pare al unora mai vechi decât datarea lor reală şi relativă pe care o indică gradul de abstractizare al imaginilor.
Imitaţiile interpretative sunt în general anepigrafe. Accidental figurează însă pe reversurile unora câteva litere (il. 45, Banat) sau „cifre” latine. În afară de monedele de aur cu legenda Koson, despre care am vorbit mai înainte, în Colecţia Academiei există opt piese, iar în colecţia regretatului Mihai Bibra (Sănătescu), ale cărei mulaje se află în posesia noastră, figurau două monede, deci toate zece purtând pe revers, sub cal, în litere punctate, inscripţia ΔVOHΣ (Dyoes). Este, după părerea mea, vorba de numele unui şef de trib dacic din zona Râmnicului Vâlcea, unde au fost descoperite cele zece monede, din care opt au fost vândute Academiei de amintitul lor deţinător (il. 46).
C. Preda a contestat autenticitatea şi a acestor monede,  MGD, 63, pl. VIII, 11. Indiferent de contestările sale, pro domo, un lucru rămâne cert: radicalul dyo- = strălucitor figurează în lista cuvintelor dacice alcătuită de  I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1967, p. 104 şi el poate foarte bine fi baza unui antroponim care, după cum atestă monedele însele, este chiar princiar, deci concordant cu semantismul său. Monede cu legendă similară (incompletă: ΔVOH, situată tot sub cal, au fost cunoscute şi de Pink, 91, iar o alta s’a descoperit în „tezaurul” mult discutat (vezi capitolul anterior) de la Copăceni pe care o şi ilustrăm (il. 47), precizând că literele sunt în duct continuu, iar ultima din ele, sigma, lipseşte cu desăvârşire. C. Preda, după ce completează legenda cu sigma atestat de monedele de noi publicate (MGD, 63 şi nota 158), se exprimă în obişnuita’i manieră pítică, nu pitícă: „Nu ştim dacă această legendă poate fi pusă în legătură cu numele unui şef de trib (şi îmi citează studiul).

Koson

Ar fi pentru numismatica est-celtică sau celto-dacică prima mărturie de acest fel (dar monedele celtice purtând inscripiţa Biatec, de pildă? Dar cele celto-dacice! cu «legenda» Koson. Am mai atras atenţia că unele monede de aur au antroponimicul Koson înscris cu litere punctate). O asemenea ipoteză nu este uşor de dovedit, dar nici cu totul exclusă. Noi am vedea mai degrabă aici prezenţa unor resturi de legendă, ca şi în cazul altor monede”. Atât de „ştiinţific” este C. Preda, încât pentru d-sa şi evidenţa trebuie dovedită, doar acuza de fals nu are nevoie de dovezi! Şi totuşi resturi de legendă dac’ar fi, de ce completează pontificalul autor pe sigma final, în paranteză, ca fiind ultima literă a unui nume? Procedeele „ştiinţifice” de acest gen trebuie să’şi aibă, totuşi, limitele unei minime decenţe!

Fig.48

Printre imitaţiile interpretative sud-carpatice (exceptând, bineînţeles, succedaneele tipului Jiblea pandacic al seriei cu iconografie autohtonă) pot fi enumerate ca deosebit de plastice şi caracteristice monetăriei geto-dacice următoarele: monedele cu cap uman sub cal (MGD, 164-169), cu relief puţin înalt, dar cu suprafeţe şi detalii ample (il. 48); monedele din Tezaurul de la Jiblea (a nu se confunda cu cele de tip Jiblea pandacic, aflate, unele din ele, în acelaşi tezaur) care au pe revers de două ori litera K şi sub cal un simbol reduplicat pe verticală, neindentificat (il. 49);

Fig.49

unele dintre ele par turnate sau bătute cu ştanţe uzate (avers) şi chiar sparte (revers), deşi sunt relativ bine întipărite în flanul monetar (il. 50); monedele de la Bugiuleşti, cu aversul destul de ortodox, figurând însă pe revers imaginea poznaşă a unui călăreţ cu frâul calului petrecut după umărul stâng şi braţele ridicate în sus, cu degetele desfăcute; calul are trupul masiv aşezat pe picioare fragile; imaginea pare a fi a unui gryllos autohton (il. 51);

Fig.50

monedele de „tip” Aninoasa-Dobreşti (MGD, 274-288), specifice Olteniei, cu câteva exemplare penetrând până în nordul Transilvaniei; aversul şi reversul lor par caricaturale: lui Zeus îi lipseşte maxilarul inferior, iar pe cealaltă faţă calul are cioc de raţă (sic!), pe unele exemplare chiar şi mai bine marcat decât pe cel pe care’l reproducem (il. 62). În fine, menţionăm un grup de monede, restrâns pe vremea lui Pink la câteva exemplare denumite de el „cu călăreţ cu cruce” (der Kreuzelreiter) pe revers, dar numeric sporit de curând prin descoperirea de la Dumbrăveni, judeţul Vrancea (MGD, 185-195) care constă dintr’un tezaur de 263 monede de acest fel (il. 52), ţinând, sub raport ponderal (între 3,50 şi 5 g) de nominalul drahmei. După cum se poate observa, abstractizarea avansată, mult mai reţinută decât a ultimelor succedanee ale tipului Jiblea pandacic, nu sparge organicitatea reprezentărilor, cu toate că suprafeţele plastice sunt desfiinţate în favoarea liniilor care acoperă în întregime aversul. Deşi contemporane cu ultimele faze ale tipului Jiblea pandacic, aversurile monedelor de la Dumbrăveni par dominate de un adevărat horror vacui satisfăcut prin cumulare de linii drepte. Cu excepţia frunzelor cununii de laur, singura reperabilă cu certitudine, restul figurii pare a fi dominat de barbă, considerată ca pars pro toto. Invers stau lucrurile în cazul fazelor ultime ale tipului antecitat. Monedele de la Vârteju şi Bucureşti (il. 53), ori cele de la Inoteşti şi Răcoasa (il. 54) sugerează elementele esenţiale ale capului şi părului doar prin câteva linii şi puncte. Provenite din Vrancea, ca şi monedele de la Voloşcani (despre care am vorbit mai sus), cele de la Dumbrăveni par să le urmeze deopotrivă ca evoluţie a abstractizării şi ca involuţie ponderală.

Fig.56

În ce priveşte aspectul monedelor din interiorul arcului carpatic, trebuie să constatăm de la bun început că în grupa imitaţiilor interpretative găsim mult mai multe variante de adevărată forţă plastică decât în regiunile de dincoace de munţi. În Banat, de pildă, pe lângă imitaţii conformante de bună calitate (MGD, 54-59), cu mai multe litere din numele lui Filip, iar pe avers capul lui Zeus redat aproape „reglementar” (il. 55), se găsesc şi imitaţii interpretative unde, spre deosebire de primele, barba pare a fi dispusă de la gură spre gât (il. 56). Acest detaliu este redat mai frust şi mai pronunţat pe aversurile „tipului” Ramna (MGD, 62-66) pe care abia poate fi citit (il. 57) şi ca o masă nediferenţiată pe monedele aşa-zisului (MGD, 66-69) tip Agriş (il. 58). El este însă din nou reabilitat plastic pe aversul monedelor denumite (MGD, 71-75) „călăreţul cu pasăre”, după figurarea de pe revers (il. 63), exemplarul ilustrat aparţinând tezaurului de la Jiblea. Frumuseţea acestuia este remarcabilă prin ductul deosebit de clar şi curgător al liniilor, prin prospeţimea liniilor care, împreună cu striurile radiante din afara cercului perlat al aversului, indică minima circulaţie a monedei după baterea ei cu ştanţe de bună calitate şi încălzirea puternică a pastilei.

Fig.58

Monedele din nordul Transilvaniei sunt remarcabile şi ele ca realizări interpretative nu numai ale capului bărbos al lui Zeus, ci şi ale celui imberb şi laureat al lui Apolo, imitat după aversul staterilor de aur ai lui Alexandru cel Mare. Grupa monedelor de „tip” Tulghieş-Mireşu Mare (MGD, 75-97) cuprinde foarte multe imitaţii interpretative şi reprezintă, am putea spune, un studiu „clasic” al artei monetare geto-dacice (il. 59), în care întrezărim experienţa plastică a gravorilor de ştanţe ai tipului Jiblea pan dacic din seria cu iconografie monetară autohtonă.

Fig.6

Faţa capului lui Zeus, cu cunună de laur cu frunze romboidale bine trasate, pe aversul unei monede descoperită în bazinul Oltului Mijlociu (il. 64) este realizată, inclusiv barba, în acelaşi chip cu cea a capului nelaureat de pe aversul tipului Jiblea pan dacic (vezi il. 6). În aceeaşi zonă abia amintită au fost descoperite monede cu capul lui Apolo laureat (tip Tulghieş-Criciova) pe avers, acuzând acelaşi clasicism figurativ al gravorilor monetari autohtoni (il. 65, 66).

Fig.60

Monedele de „tipul” Crişeni-Berchieş (MGD, 97-104) vădesc şi ele acelaşi echilibru clasic în interpretarea locală, din nordul Transilvaniei, a prototipului tetradrahmei lui Filip al II-lea, deopotrivă în ce priveşte aversul şi reversul. Un detaliu asupra căruia vom reveni în capitolul următor este plasarea cununii de laur a lui Zeus, cu vârful nu spre creştetul capului, ci spre ceafă (il. 60). În fine, o fază involutivă, sub raport atât imagistic cât şi tehnic, a monedelor mai înainte amintite o constituie cea a descoperirilor de „tip” Tonciu (MGD, 104-108), cunoscute lui Pink şi Dessewffy, piese sărăcite din punct de vedere plastic şi care prin raport cu cele prezentate mai sus scot şi mai bine în relief maniera „clasică” a imitaţiilor interpretative, despre care tocmai am vorbit (il. 61).

Fig.68

Despre monedele tezaurului de la Şilindia (judeţul Arad) s’a mai amintit în paginile capitolului anterior. În acest mare depozit monetar găsim imitaţii interpretative vizând clasicismul monetar autohton (il. 67), dar şi oarecare intenţii caricaturale (il. 68), ambele cu trăsături individualizante ale portretului monetar. Faţa capului de pe aversul primei monede evocate este aproape cu certitudine chipul hotărât, dârz al unui principe local. Cea de a doua monedă înfăţişează pe avers, fară omisiunea nici unui detaliu conotativ, figura caricaturală a unui bărbat în vârstă. Aceste consideraţii nu rămân doar de un subiectivism nedemonstrabil, dacă ne gândim că în acelaşi tezaur figurează prima şi până acum unica monedă-gryllos din numismatica geto-dacică şi chiar din numismatica antică, în genere (a se vedea mai sus il. 34).

Fig.34

Întrucât monedele de diferite feluri, din seria cu iconografie monetară autohtonă dar şi, încă un număr şi mai mare, din seria de imitaţie, fie ele conformante ori interpretative, se află în componenţa multor tezaure din interiorul arcului carpatic şi din afara lui, vădind o circulaţie şi o compenetraţie deosebit de însemnate, se impune ca viitoarea lucrare ce va ordona cibernetic totalitatea materialului monetar emis în Dacia preromană, nădăjduim în lumina clarificărilor teoretice din acest eseu numismatic, să pună neapărat în evidenţă, de o manieră cât se poate de clară, atare răspândire a „tipurilor” monetare, pierdută în MGD în noianul sutelor de pagini descriptive.

Monede cea au circulat în antichitate si au fost descoperite pe teritoriul României:

Sursa: mihaigramatopol.ro, opiniabuzau.ro

Citiți și: MATRIȚĂ DE BRONZ GETICĂ DESCOPERITĂ LA SARMIZEGETUSA REGIA

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

FACEBOOK FAILED !!!

”MOLDOVENIȘTII” VOR UNIREA, DUPĂ CE 20 DE ANI S’AU OPUS VEHEMENT

Liderul Asociației ”Moldova Mea”, Fiodor Ghelici, dar și liderul formaţiunii “Patrioţii Moldovei”, Mihail Garbuz, au declarat joi, în cadrul unei conferințe de presă, că unica soluție pentru Republica Moldova este Unirea cu România.

”Am să fac o declarație oficială care multora nu le va place. Eu deja nu mai cred ca poporul moldovenesc poate să aleagă conștient guvernanții, și dacă timp de 23 de ani situația cu criminalitatea nu s’a îmbunătățit ci s’a înrăutățit, dacă în această perioadă de timp noi nu am îmbunătățit viața ci am înrăutățit’o; eu ajung acum la concluzia că singura posibilitate de a face ordine în Moldova și să arestăm toți criminalii de la putere este Unirea cu România”, a spus Ghelici. Tot el a mai adăugat: ,,Dacă maine va fi referendum pentru cu unirea cu România, atunci eu aș vota PRO (…) Eu văd în România cum se fac reforme, eu văd cum acolo sunt arestați bandiții de la putere”. În același timp, acesta a subliniat: ”Eu am fost mereu pentru o Moldovă independentă, dar astăzi eu nu văd nici o prerspectivă ca Moldova să fie un stat de drept, apărată de fărădelege, afară de Unirea cu statul care într’adevar face reforme”.

În același context, un alt anti-român cunoscut, Mihail Garbuz, a precizat că ”cea mai mare problemă este faptul că cei care sunt astăzi la putere sunt împotriva Unirii, ei fură aici, ei au aici tot ce le trebuie. Dacă ei ajung în România, ei sunt puși la dubă, de aceasta ei sun cei care în primul rând nu vor Unirea”.

Așa va arăta noul stat rezultat din unirea României cu Republica Moldova:

Sau astfel, după o reformă administrativă cu revenirea în Republica Moldova la județele din trecut:

Institutul Republican Internațional în parteneriat cu organizația Gallup efectuează periodic sondaje de opinie în Republica Moldova în legatură cu diverse aspecte social politice. Rezultatele de mai jos reflectă percepția publică asupra chestiunii unirii

Un sondaj efectuat în noiembrie-decembrie 2010 și analizat pe larg in studiul ”Republica Moldova în conștiința publică românească” a abordat și chestiunea unirii.

Consecințele economice ale unificării celor două state nu sunt neglijabile. Aritmetic, rezultatele unificării ar fi următoarele:

Fiodor Ghelici și Mihail Garbuz s’au evidențiat până în prezent ca mari anti-români, cu poziții și discursuri împotriva identității românești și a proiectului unirii României cu Republica Moldova.

Dacă până recent, unirea României cu Moldova a fost considerată improbabilă, din cauza unei lipse de interes din partea ambelor țări, în acest moment datorită conjucturii politice din Republica Moldova, datele problemei se schimbă radical.

În România, deși majoritatea partidelor politice au sprijinit conceptul, cel puțin teoretic, unirea ar reprezenta cel mai probabil o povară pentru economia țării, așa cum reiese din datele de mai sus, deoarece Moldova este în prezent cea mai săracă țară din Europa. Din acest motiv, Uniunea Europeană se arată în general ostilă unionismului, și, deși a sprijinit și sprijină Moldova în politica sa externă, mulți analiști politici dispută pregătirea politică a Moldovei, și faptul că ar fi progresat suficient pentru unificare. Alt motiv, pentru care și membrii NATO sunt reticenți față de unionism, este că unirea ar fi socotită de Federația Rusă drept o provocare, cum reiese clar din declarațiile succesive ale liderilor ruși. Din acest motiv, o eventuală unificare nu ar cuprinde decât acea parte a Moldovei aflată la vest de râul Nistru, deoarece Transnistria unde sunt staționate și trupe ruse, aflată de cealaltă parte a fluviului, refuză să facă parte din statul român, oficialii transnistrieni admițând unirea Moldovei cu România, numai atâta timp cât Transnistria nu e inclusă.

În perioada de dinainte de 2005, doar Mișcarea Unionistă din Republica Moldova și Partidul Popular Creștin Democrat au sprijinit activ unificarea. Însă, poziția Creștin-Democraților a devenit nesigură după colaborarea acestora, începând din 2005, cu Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Datorită acestei schimbări în politica Republicii Moldova, a fost creat Partidul Național Liberal (similar partidului cu același nume din România), care susține cauza uniunii dintre România și Republica Moldova și a integrării în UE.

Cu toate aceastea, discuțiile cu privire la unificare sunt în creștere după cum poate fi observat din diferite articole din presă și forumurile de pe internet din ambele țări.

În 2004, publicația română Ziua a publicat o serie de articole în care un diplomat rus susținea un plan care afirma că ar fi susținut de Vladimir Putin și prin care se accepta unirea Moldovei cu România în schimbul recunoașterii de către România a independenței Transnistriei sau a alipirii acesteia la Federația Rusă. Președintele rus, Putin, nu a confirmat sau infirmat aceste afirmații. Jurnaliștii români, însă, au considerat false aceste articole, întrucât nu se specifica nimic legat de situația orașului Tighina aflat sub controlul auto-proclamatelor autorități din Transnistria și nu explica cum ar putea convinge Rusia un stat independent, Republica Moldova, să accepte această uniune.

Citiți și: GEN. ION COSTAȘ: S’AR PUTEA REALIZA UN SCHIMB DE TERITORII, DACĂ UCRAINA IA TRANSNISTRIA ȘI NE DĂ BUCOVINA ȘI BUGEACUL

În ianuarie 2006, președintele României, Traian Băsescu și’a declarat public susținerea puternică pentru integrarea Republicii Moldova în UE, afirmând că „politica României ar trebui să fie unificarea națiunii române în interiorul UE”, soluție rezonabilă, cǎci ar înlǎtura reținerile unora din Europa față de o nouǎ „reîntregire” românǎ.

Conform sondajelor din martie 2006, 51% din populația României sprijină reunirea cu Republica Moldova, iar 27% sunt împotrivă. Dintre partizanii reuniunii, 28% sprijină unirea, incluzând Transnistria, iar 16% fără Transnistria.

În iulie 2006, președintele României, Traian Băsescu, a declarat că a făcut o propunere președintelui de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, astfel încât să adere ambele țări la UE împreună. Această ofertă, a fost refuzată de către Voronin (care din 2009 nu mai este președinte la Chișinău), iar Băsescu a declarat în continuare că va respecta această decizie a Republicii Moldova, iar România va ajuta Moldova să intre pe drumul de integrarea în Uniunea Europeanǎ.

Pe parcursul anului 2006, mișcarea unionistă a câștigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut pașapoarte românești în doar douǎ luni, august și septembrie 2006. Un articol în publicația Cotidianul, care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacții negative în publicații precum Ziua sau unele publicații din Republica Moldova – Timpul și Jurnal de Chișinău, care acuzau Cotidianul de exagerarea costurilor și limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri de obținere a cetățeniei române, din partea cetățenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând față la numărul de cereri.

În urma declarării independenței Kosovare, ziarul moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextul precedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziția Moscovei astfel: „astăzi pentru Moscova este mai importanta o altă problemă: să nu admită anexarea fostei Basarabii de către România”. Această declarație se încadrează în ansamblul manifestărilor politice, diplomatice și militare ale luptei de influență, în jurul Mării Negre, între Federația Rusă și NATO împreună cu Uniunea Europeană, luptă care se desfășoară și în Ucraina („revoluția portocalie”) sau în Georgia (conflictul din Abhazia și Osetia de Sud). În acest context, mișcarea pentru reunificarea României cu Moldova se situează geopolitic în rândul fenomenelor pe care strategii NATO le definesc ca un containment („îngrădire”) al influenței Rusiei, în timp ce politica Transnistriei și a forțelor care, în Republica Moldova, se opun reunificării, se situează în rândul fenomenelor care manifestă și susțin influența Rusă, pe care se și bazează.

Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii de persoane au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând ”Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți au agitat steaguri românești și au arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.

În cursul zilei de 8 aprilie, Vladimir Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s’ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului român la Chișinău, Filip Teodorescu și introducerea sistemului de vize pentru cetățenii români.

În urma alegerilor anticipate din iulie 2009, Partidul Comuniștilor a pierdut majoritatea în Parlament, în favoarea partidelor de opoziție PL, PLDM, AMN și PDM. Acestea au constituit o coaliție de guvernare sub numele de Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), iar ca urmare a poziției pro-europene a noii conduceri de la Chișinău, pentru prima dată după 8 ani de guvernare comunistă ostilă României a început un dezgheț al relațiilor bilaterale dintre București și Chișinău.

Președintele prin interim al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat de mai multe ori că se consideră român și chiar că este unionist. Însă a ținut să precizeze că acestea sunt doar viziunile sale personale, și că unirea după model german cu România nu este pe agenda politică a noii conduceri de la Chișinău.
Unirea unul câte unul și controversele suscitate de aceasta

Unirea personală a cetățenilor Moldoveni cu România (după expresia lui Mircea Druc) consistă în acordarea cetățeniei române pentru cetățenii Republicii Moldova. În data de 18 decembrie 2007, Traian Băsescu a declarat pe postul TV public că în spiritul apropierii dintre Republica Moldova și România ar trebui ca cetățenia română să fie acordată tuturor cetățenilor din Republica Moldova, chiar dacă nu sunt de origine etnică română. Acestă propunere a fost pusă în practică, el declarând că în 2008 au primit cetățenie română aproape 2500 de persoane, iar în 2009 14 000, în timp ce alte mii de dosare erau în curs de procesare. În anul 2010 se preconizează un ritm de eliberare al pașapoartelor de 10 000 pe lună.

Această situație a stârnit diverse reacții, în general ostile, în Uniunea Europeană. În 13 iulie 2010 Der Spiegel afirmând că prin asta s-ar permite cetățenilor unui stat care nu face parte din UE să intre, totuși, ușor în UE, „prin ușa din spate”, și că asta ar reprezenta o extindere pe ascuns a EU spre Est, fără a avea vreo aprobare în acest sens prin vreun referendum sau acord cu Brussels, Berlin sau Paris.

De asemenea, Der Spiegel afirmă că doar 2% din moldoveni se declară români, iar pe moldoveni nu’i interesează unirea cu România, care, oricum, ar fi, alături de Bulgaria, una dintre cele mai sărace țări de pe continent, ci accesul în Europa, unde să’și ofere ieftin forța de muncă.

Articolul din „Der Spiegel” a primit replica Ministerului Afacerilor Externe din România sub forma unui comunicat acordat presei centrale, în care se spune că faptul că unii dintre foștii cetățeni români și’au pierdut cetățenia din motive neimputabile lor este o chestiune de notorietate, iar in materia redobândirii cetățeniei Romania nu face excepție de la normele europene, și că articolul 10 din Legea cetățeniei române conține prevederi similare cu articolul 116 din constitutia Republicii Federale Germania, care reglementează faptul că „foștii cetățeni germani, care în perioada 30 ianuarie 1933 – 8 mai 1945 și’au pierdut cetățenia din motive politice, etnice sau religioase, precum și descendenții acestora pot redobândi, la cerere, cetățenia germană”.

În plus, o parte a presei remarcă că nici pentru absorbția RDG nu s’a organizat vreun referendum la nivel european, statele continentului luând act de voința liber exprimată a germanilor de a trăi într’o singură țară, iar prin acest act au intrat în UE 18 milioane de germani, în timp ce în cazul Republicii Moldova este vorba de numai 3 milioane.
Diferențe și convergențe față de modelul german și de alte unionisme
Mișcarea unionistă din cele două țări susține ideea reunificării Republicii Moldova cu România bazându’se pe identitatea cultural-lingvistică dintre băștinașii celor două state, și pe istoria comună a Moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, până în 1812, între 1918 și 1940 și între 1941 și 1944. Privind modalitățile unirii, se referă la modelul reunificării germane din 1990.

Există însă, față de modelul german, diferențe. În ciuda faptului că până în 1871, Germania nu exista, în locul ei găsindu’se regate, principate și ducate diferite (cu limbi germanice diferite), în mentalul colectiv al populației din Est sentimentul germanității nu a fost niciodată combătut de autoritățile sovietice apoi comuniste din RDG, al cărei nume oficial era Republica Democrată Germană, iar chestiunea reunificării nu a fost niciodată respinsă, depinzând de condițiile acesteia. Germania de Vest era considerată de către elita politică a RDG ca fiind „teritoriu național aflat sub ocupație capitalistă”: în Germania de Est nu a fost niciodată promovată o identitate națională diferită față de cea a celorlalți Germani, limba era denumită tot germană, minoritățile conlocuitoare (slavii Sorabi) reprezentau sub 2% din populație și trăiau acolo din Evul mediu, nu erau colonizate recent de Imperiul Rus sau de URSS și nu erau în poziție social-economică dominantă, iar în momentul căderii Zidului Berlinului cvasi-totalitatea cetățenilor doreau și revendicau unirea. Altă diferență față de situația Germaniei este existența altor trei state germanofone sau preponderent germanofone: Austria, Elveția și Liechtenstein separate de Germania, cu existența cărora oamenii sunt obișnuiți de veacuri, care nu suscită controverse fiind bazate pe același model social și politic ca și Germania, în care limba poartă același nume, și în care orice vorbitor al germanei se poate referi nestingherit la Germania, la istoria și cultura poporului german, fără să fie socotit de autorități ca fiind un partizan al imperialismului german.

Unionismul românofonilor din România și Republica Moldova este unul dintre numeroasele unionisme existând în Europa și în lume: cel german, care a reușit, precum și cele ale Yemenului și Vietnamului, dar și cele, mult mai numeroase, care au dat greș: Austria cu Germania în 1918, Coreea, țările arabe între ele, statele polineziene între ele, Cipru cu Grecia, Macedonia slavă cu Bulgaria, țările sârbești după prăbușirea Iugoslaviei, Kosovo cu Albania, Bielorusia cu Rusia după prăbușirea URSS, Osetia de Nord cu cea de Sud, Senegalul cu Gambia apoi cu Mali, Malaezia cu Indonezia, ș.a. În cele mai multe din aceste cazuri, forțele centrifuge au fost mai puternice decât cele unioniste… Un caz particular este Armenia cu Karabahul, unire efectivă pe teren, dar nerecunoscută juridic.

O adevărată cotitură s’a produs odată cu recensământul din Republica Moldova care a avut un adevărat ecou și constituie un reviriment în tabăra unioniștilor, rezultatele fiind o mare speranță printre românii de pretutindeni.

Sursa: infoprut.ro. privesc.eu (captură video puteți găsi pe Privesc.eu, Conferința integrală o puteți vedea aici:                          ( https://www.privesc.eu/Arhiva/61017/Conferinta-de-presa-organizata-de-AO–Moldova-Mea–cu-tema–Cerem-includerea-reprezentantilor-societatii-civile-in-componenta-comisiei-care-ancheteaza )

Citiți și: MOLDOVA DE DINCOLO DE PRUT, RADIOGRAFIA UNUI STAT EȘUAT

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

NASA CERCETEAZĂ UN ASTEROID GIGANT CE AR PUTEA SCHIMBA CLIMA TERREI, URMARE UNUI IMPACT CU PUTEREA A 15.000 DE MEGATONE DE TNT!

Un asteroid MAMUT se îndreaptă spre Terra, urmând să treacă pe lângă planeta noastră, vineri 27.03.2015, cu o viteză de peste 37.000 de kilometri pe oră.

Potrivit experţilor NASA, roca spaţială „2014-YB35” măsoară 1.000 de metri în lăţime, iar forţa unui eventual impact cu Terra ar echivala cu explozia a 15.000 de megatone de trinitrotoluen (TNT).

Specialiştii susţin că orice impact cu Pământul ar duce la schimbarea climei şi la fenomene devastatoare precum cutremure foarte puternice şi tsunami. Experţii spun că este doar o chestiune de timp prăbuşirea unui asteroid uriaş pe Pământ.

Bill Napier, profesor de astronomie la Universitatea Buckinghamshire, a declarat că riscul ca o cometă sau un asteroid să se prăbuşească pe Pământ este „foarte real”.

„Dacă asteroidul 2014-YB35 ar lovi Terra, putem vorbi despre o distrugere în masă”, a mai spus Napier.

Calea de asteroidului este prezentată mai sus într’un desen animat și redă o „hartă a traiectoriei”, calculată de NASA. Se poate vedea clar cum intersectează traiectoria Pământului. Un astfel de impact ce ar declanșa schimbări devastatoare ale schimbărilor climatice, pot conduce la eradicarea unor comunități întregi, și ar eclipsa distrugerea cauzată în 1908 de evenimentul Tunguska care a fost provocat de impactul unui obiect din rocă extraterestră 50 de metri, în Siberia.

Impacturi mai mici ar fi capabile de a distruge orașe, sau rețelele de transport și de comunicații urbane.

Roca spaţială a fost descoperită de astronomi la sfârşitul anului trecut, specialiştii urmărind cu atenţie traiectoria asteroidului din această săptămână.

Asteroidul ar putea veni foarte aproape de a crashing în pământ

Potrivit NASA’s Near Earth Object Programme uriașa bucată de rocă va trece la 2,8 milioane mile, o distanță considerată mică din punct de vedere astronomic, de Pământ.Imagini din Jet Propulsion Laboratory al NASA arată asteroidul „pe teren” cu traiectoria foarte apropiată de cea a Pământului.Deși dimensiunea sa exactă nu este cunoscută, se estimează a fi în lățime de 500 m până la 990 de metri, cel mai probabil.

Obiectul a fost reperat pentru prima dată de Sky Survey Catalina la sfârșitul anului trecut, iar astronomii intenționează să urmărească îndeaproape evenimentul această săptămână.

Astronomii au numit 30 iunie ca ”Zi a asteroidului” pentru a evidenția pericolele potențiale care le reprezintă periculoșii asteroizi prin spatiu. Inițiativa co-fondatorului acestui program, Grigorij Richters a avertizat că există mii care nu au fost încă identificați, și care ar putea „distruge viața”.

Grigorij Richters a spus: „Este nevoie doar de un asteroid pentru a distruge complet viața, nu numai umanitatea, ci și toate speciile”.

Near-Pământ asteroid

Oamenii de știință au descoperit „cea mai mare zonă de impact cu un asteroid găsit vreodată pe Pământ”.

Este vorba de un dublu impact violent ce ar fi distrus o mare parte din viață pe Pământ, dar nu există nici o înregistrare a unei extincții în masă legată de eveniment. Nici oamenii de stiință nu pot găsi nici un semn sau măcar un strat de cenușă precum cel al meteoritului de dimensiuni similare, care se crede că a ucis dinozaurii în urmă cu 65 de milioane de ani.

O echipă de geofizicieni au descoperit cicatrici vechi ale impactului geamăn, adânc sub scoarța Pământului în bazinul Warburton, o regiune geologică din gresie și rocă vulcanică din Australia Centrală. Interiorul forajului conține urme de roci, care au fost transformate în sticlă de temperatura extremă și presiunea cataclismului, modelând magnetic crusta adâncă în zona trasata pentru forajele adânci în pământ, bogate în fier și magneziu, și care corespunde compoziției mantalei Pământului. Dovezile sunt întărite, de asemenea din scoarța elastică a Pământului după impact, prin aducerea de stâncă din mantaua de mai jos.

Deși nici un semn a vreunui crater nu a rămas, împreună zonele de impact acoperă o suprafață mai mare de 400 km (248 mile).

Cercetatorul Dr Andrew Glikson, de la Australian National University (ANU) Școala de Arheologie și Antropologie, a mai declarat:

„Cei doi asteroizi trebuie să fi fost de peste 10 km în dimensiuni fiecare, care au provocat o imensă ”perdea” pentru multe specii în viață de pe planetă, la acel moment.”

Rocile din jurul site-ului sunt între 300 și 600 de milioane de ani vechime, dar data exactă a impactului rămâne neclară.

„Efecte mari ca acestea ar fi putut avea un rol mult mai important în evoluția Pământului decât se credea anterior. Este un mister, nu avem un eveniment de extincție care se potrivește acestor coliziuni. Am o suspiciune privind impactul că ar putea fi mai vechi de 300 de milioane de ani.”

Descoperirea a fost făcută accidental, după ce oamenii de știință au forat mai puțin de doi kilometri (1.25 mile) în scoarța terestră, ca parte a unui proiect de investigare a modului de extragerea a energiei termice de pe Pământ. Concluziile lor sunt publicate în revista Tectonophysics.

Un meteorit de 10 km (6 mile) în dimensiune a lovit Pământul în largul coastei de Yucatan din Mexic, și care pe scară largă se crede că a provocat dispariția dinozaurilor, după ce blocarea soarelui de norul de cenușă produs, a avut un ”efect de iarnă” pentru reptilele iubitoare de căldură care nu au putut supraviețui.

În foto: Dr Andrew Glikson cu o mostră de Suevit o piatră cu material parțial topit format în timpul unui impact

Dr Andrew Glikson with a sample of suveite - a rock with partially melted material formed during an impact. Image: D. Seymour

Acest obiect a răspândit un nor de cenușă care a lăsat un strat martor de iridiu, rar asociat cu un anumit tip de asteroid din întreaga lume.

Explozia impactului ar putea fi echivalată ca și energie cu cea a 100.000.000.000.000 de tone de TNT, mai mult de un miliard de ori puterea dezlănțuită de bombele atomice care au distrus Hiroshima și Nagasaki.

Sursa:  express.co.uk

Citiți și: PANGEEA, UNDE ERA ROMÂNIA ?

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

ATLASUL FRUMUSEȚII: PORTRETE DE FEMEI FRUMOASE ÎN ȚĂRI DIN ÎNTREAGA LUME

georgia

Fotografa româncă Noroc Mihaela și’a propus să fotografieze femei din fiecare țară de pe Pământ, pentru a arăta că frumusețea se găsește peste tot. Proiectul ei este intitulat „Atlasul Frumuseții”

Doi ani în urmă, fotografa, în vârstă de 27 de ani a renuntat la postul său „plictisitor”, a luat aparatul de fotografiat și rucsacul, și a început să călătorească în țări de pe tot globul cu economiile care le’a acumulat în anii ei de lucru.

Mihaela, care vorbește fluent 5 limbi, ne spune că a vizitat 37 de țări până în prezent și a capturat sute de portrete de femei frumoase înconjurate de culturile lor native.

în Myanmar

Mihaela in Myanmar

”Acum pot spune că frumusețea este pretutindeni”, spune Mihaela. „Nu este o chestiune de produse cosmetice, bani, rasă sau statut social, ci mai mult despre a fi tu însuți.”

„Tendințele globale ne fac să arătăm și să ne comportăm la fel, dar toți suntem frumoși pentru că suntem diferiți. În cele din urmă, frumusețea este în ochii privitorului, iar privitorul este întotdeauna altcineva.”

în Cuba

Mihaela în Cuba

Ea preferă să găsească și să fotografieze fețe naturale de oameni care nu folosesc mult machiaj. Uneori, ea are doar 30 de secunde pentru a trage un portret, în timp ce alteori face sesiuni lungi de multe ore, cu subiecte după ce intră în contact.

Mihaela s’a concentrat de asemenea asupra unei grupe de vârstă în special pentru acest proiect până acum, dar speră să acopere și alte grupe de vârstă, în viitor.

Aici sunt unele dintre portretele din cadrul proiectului său până în prezent:

Yangon, Myanmar

Yangon, Myanmar

Marea Baltică

Marea Baltică

Australia

Australia

Sumatra, Indonezia

Sumatra, Indonezia

San Francisco, California

San Francisco, California

Rio de Janeiro, Brazilia

Rio de Janeiro, Brazilia

Riga, Letonia

Riga, Letonia

Platoul Tibetan, China

Platoul Tibetan, China

Peru

Peru

Oxford, Marea Britanie

Oxford, Marea Britanie

Omo Valley, Etiopia

Omo Valley, Etiopia

La nord de România

Nordul României

New York, Statele Unite ale Americii

New York, Statele Unite ale Americii

Nasir al-Mulk, Iran

Nasir al-Mulk, Iran

Medellin, Columbia

Medellin, Columbia

Maramures, Romania

Maramureș, România

Maori-Noua Zeelandă

Maori, Noua Zeelandă

Lima, Peru

Lima, Peru

Kichwa femeie în pădurile tropicale amazoniene

Kichwa, femeie în pădurile tropicale amazoniene

Marea Java, Indonezia

Marea Java, Indonezia

Harlem, New York

Harlem, New York

Etiopia

Etiopia

Paico, Chile

Paico, Chile

Ecuador

Ecuador

Columbia

Columbia

Colca Valley, Peru

Colca Valley, Peru

Iran

Iran

Mihaela Noroc spune că în prezent a demarat o acțiune de strângere de fonduri de la fanii ei, în scopul de a porni o nouă călătorie începând din iunie 2015. După această călătorie, în viitor ea speră să compileze cele mai bune imagini și să publice acest proiect într’un album de fotografii.

Havana, Cuba

Havana, Cuba

Sursa: Fotografii realizate de Noroc Mihaela, petapixel.com

Vedeți și:   UN SITE DIN RUSIA RECOMANDĂ ROMÂNIA                                                                                                   

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

DIN PRESA MAGHIAROFONILOR: ”RĂDBAREA NOASTRĂ ESTE PE SFÂRȘITE… AUTONOMIA KAPUT? …LA BUDAPESTA PENTRU PĂMÂNTUL SECUIESC…”

http://www.cesch.ro/revista-presei-romanesti-nr-09-01-15-05-2014

Prezentare: CESCH este o organizaţie nonguvernamentală, apolitică, nonprofit şi autonomă, cu caracter ştiinţific, cultural şi social care militează pentru dezvoltarea societăţii civile şi promovarea ideilor umaniste, sens în care desfăşoară activităţi de cercetare, educaţionale, umaniste universale.

CESCH având sediul în Sf. Gheorghe, a luat fiinţă la iniţiativa unui grup de intelectuali din zonă, din ţară şi din străinătate răspunzând unor imperative de cercetare interdisciplinare a zonei Covasna-Harghita. Centrul European de Studii Covasna-Harghita este recunoscut ca persoană juridică prin sentinţa civilă nr. 286 a Tribunalului Covasna din 12. Oct. 1999.

Revista Presei Maghiare

Centrul European de Studii Covasna – Harghita: Nr. 04 / 15-28.02.2015 și Nr. 05 / 01-17.03.2015

Cazul MOGYE / Se solicită intervenţia guvernului ungar

Colegiul Farmaciştilor din Ungaria (MGYK) cere persoanelor abilitate din cadrul guvernului ungar să intervină în interesul soluţionării situaţiei facultăţii de farmacie în limba maghiară din Târgu Mureş. In comunicatul MGYK, preşedintele Hanko Zoltan precizează că, potrivit poziţiei membrilor colegiului, din cauza desfiinţării facultăţii de farmacie în limba maghiară, ar putea fi lezat dreptul fundamental al populaţiei de naţionalitate maghiară din România.

Prezidiul colegiului le solicită persoanelor abilitate din cadrul guvernului ungar, în special ministrului relaţiilor economice şi al afacerilor externe, Szijjarto Peter, respectiv ministrului resurselor umane, Balog Zoltan, să întreprindă măsuri în vederea soluţionării situaţiei folosindu-se de posibilităţile presupuse de cadrul de colaborare dintre Ungaria şi România.

In data de 16 februarie, senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş (MOGYE) a dezbătut, fără adoptarea vreunei decizii, cauza facultăţii de farmacie în limba maghiară. Conducerea universităţii trebuia să ofere răspuns la întrebarea dacă în anul universitar 2015-2016 pot fi sau nu anunţate locuri şi la facultatea de farmacie în limba maghiară.

Rectorul Leonard Azamfirei a afirmat săptămâna trecută că comisia naţională de acreditare a aprobat cifrele de şcolarizare doar pentru linia de pregătire în limba română. După şedinţa de luni (16.02) a senatului, profesorul Szabo Bela, conducătorul ales al secţiei maghiare, a precizat: conducătorii universităţii au prezentat, în baza poziţiei exprimate de comisia de acreditare, două soluţii posibile: linia maghiară ar fi aprobată în cadrul facultăţii în limba română, ori secţia maghiară ar putea primi o acreditare separată, însă – după părerea lor – aceasta ar fi doar una provizorie. Reprezentanţii secţiei maghiare consideră drept inacceptabilă oricare din cele două soluţii.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7426 din 21.02.2015

*

Autonomia kaput?

În România, vânătoarea corupţilor a împins în plan secund orice altceva. Si chiar dacă vreunul dintre mai marii transilvani s-a mai scăpat pe ici, pe acolo, că revendicăm autonomie conform promisiunilor făcute la adunarea de la Alba Iulia, a fost amestecat totul în marea zarvă, iar revendicarea nici nu a fost pomenită măcar de vreun reprezentant al majorităţii. Cel mult Serviciul Român de Informaţii (SRI) a notat că s-a întâmplat şi aşa ceva.

Bietul Fancsali Erno a bătut şi el zadarnic la porţile palatului prezidenţial cu cele aproape 15.000 de semnături de solicitare a autonomiei transilvane, Johannis nu l-a primit. Si chiar dacă va primi vreun răspuns, putem spune de pe acum că preşedintele autointitulat român de origine germană va răspunde nein la autonomie, pentru că a afirmat deja de mai multe ori că şi în Spania sunt probleme pentru că hotarele administrative au fost trasate în funcţie de teritoriile etnice.

Aud în ultimul timp că la Alba Iulia, autodeterminarea ar fi fost promisă doar până la apariţia noii constituţii, iar în 1923 au declarat că România este stat naţional, ca urmare, nici noi nu putem fi decât cel mult români de origine maghiară. Iar prefectul de Harghita a acţionat şi el ca atare, obstrucţionând hotărârile proautonomiste ale autoguvernărilor secuieşti .

Dă însă mult mai mult de gândit declaraţia lui Eduard Hellvig, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai actualului preşedinte, propus în fruntea SRI – şi poate chiar numit până la apariţia acestui articol -, şi el tot român de origine germană, care se străduieşte să creeze axa Washington-Berlin-Bucureşti şi care spune că Orban Viktor este calul troian al ruşilor în UE, iar România este în strânsoarea cleştelui ungaro-slav şi apărătoarea valorilor democratice în zonă. Despre parteneriatul strategic româno-ungar a afirmat că s-a golit de conţinut. Dacă există cineva care nu înţelege, traduc într-un limbaj mai simplu: noi, maghiarii, am devenit duşmani!

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr. 36 din 23.02.2015, autor Roman Gyozo

Citiți și: NEM AUTONOMIA! MAGHIAROFONII NU SUNT MAGHIARI, SECUII NICI ATÂT

*

Susţine ziua libertăţii secuieşti

Prezidiul CNMT susţine ziua libertăţii secuieşti şi protestează faţă de hotărârea primarului oraşului Târgu Mureş, prin care acesta încearcă să zădărnicească şi anul acesta desfăşurarea paşnică şi fără probleme a demonstraţiei – se menţionează în comunicatul organizaţiei.

CNMT a început anul acesta sub semnul unui parteneriat strategic de reînnoire cu CNS- se menţionează, după care se adaugă: sub semnul acestui fapt se pregătesc să fie prezenţi, în data de 10 martie, la Târgu Mureş, la monumentul eroilor martiri, pentru exprimarea cererilor noastre comunitare legitime. Târgu Mureş a devenit în momentul de faţă oraşul-front al luptelor juridice maghiare. Apropiindu-ne de împlinirea a 25 de ani de la martie cel negru, din păcate nu se observă un progres semnificativ nici în relaţia dintre comunitatea maghiară şi română care trăieşte în oraş şi nici în privinţa îmbunătăţirii situaţiei maghiarilor care trăiesc în oraş. Din contră, în momentul de faţă, Târgu Mureş poate fi asemănat cu Clujul lui Funar, din anii 90. Pentru situaţia creată, responsabilitatea îi revine în primul rând conducătorului nr. 1 al oraşului. Primarul Dorin Florea dezinformează şi distorsionează intenţionat în legătură cu manifestările din data de 10 martie, lucru amplificat de angajaţii din funcţii de conducere din cadrul autoguvernării, deşi aceştia ştiu bine că oraşul şi maghiarii din Transilvania pot fi cel mai puţin acuzaţi de tulburarea ordinii şi de crearea unei atmosfere etnice. Pentru noi este evident că pentru desfăşurarea în acest an a zilei libertăţii secuieşti, responsabilitatea îi revine conducerii majoritare a oraşului -se menţionează în comunicat. In UE şi în cadrul acesteia în Târgu Mureş, dreptul de întrunire şi libertatea de exprimare sunt sfinte şi inviolabile. CNMT susţine cu fermitate revendicările legitime ale CNS, şi prin prezenţa sa asigură de sprijinul său organizarea fără probleme a zilei libertăţii secuieşti -se menţionează la finalul comunicatului.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7427 din 23.02.2015

*

Linişte apăsătoare

Au rămas aproximativ două săptămâni până la ziua libertăţii secuieşti din 10 martie. In momentul de faţă parcă ar exista o linişte prea mare în jurul evenimentului despre care nu ştim deocamdată dacă va fi o festivitate sau o acţiune de protest. Nu liderii CNS sunt cei care trândăvesc: ei îşi duc lupta zilnică cu autorităţile târgumureşene, cu primăria şi cu poliţia locală. Nu ştim deocamdată care va fi atitudinea justiţiei din România cu privire la interzicerea demonstraţiei.

Se primesc încurajări şi sprijin din partea CNMT, partenerul strategic al CNS. Cauza este susţinută şi de PPMT, însă acest lucru este prea puţin în comparaţie cu dimensiunea privării de drepturi. Prin respingerea autorizării demonstraţiei de protest sunt ignorate bazele democraţiei: libertatea de exprimare şi dreptul la întrunire. Fiecare partid maghiar ar avea nu numai obligaţia de a-şi ridica glasul împotriva acestei încălcări de drepturi. Ce stat de drept este acela în care opinia nu poate fi exprimată sau ce democraţie este aceea în care nu se poate protesta?

In pofida acestui fapt, Partidul Civic Maghiar, care se consideră de dreapta, tace. Si, ceea ce este şi mai grav: UDMR tace şi ea. Ea este membră a parlamentului din România, este membră a Partidului Popular European, a organizaţiei-umbrelă pentru protecţia minorităţilor, FUEN. Are europarlamentari. Intr-un cuvânt, dispune de toate instrumentele necesare pentru atragerea atenţiei partidelor româneşti, a organizaţiilor – care şi-au exprimat angajamentul faţă de democraţie – asupra încălcării de drepturi şi pentru a-i informa pe partenerii internaţionali despre situaţia actuală a democraţiei din România. In schimb, deocamdată este linişte. O linişte apăsătoare.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7427 din 23.02.2015, autor Farcadi Botond

*

Scandalul produsului secuiesc

Se amplifică scandalul în jurul oficiului pentru protecţia consumatorului din Sfântu Gheorghe. Mulţi au fost indignaţi după ce a reieşit că directorul instituţiei judeţene – care teoretic există pentru cumpărătorii din Trei Scaune – reclamă produsele cu inscripţia Gusturi secuieşti. Ieri, camera judeţeană de comerţ a adoptat o poziţie în caz, iar cei de la protecţia consumatorului au declarat că textul publicitar poate rămâne.

Amenda a fost aplicată de către oficiul pentru protecţia consumatorului nu din cauza inscripţiei Gusturi secuieşti, ci din cauza termenului de garanţie expirat – a subliniat directorul Mircea Diacon. El a recunoscut că nu există o lege sau o reglementare care să interzică gusturile secuieşti, însă despre conţinutul etichetelor care însoţesc produsul există dispoziţii bine definite, iar reclama trebuie să apară în altă parte. El nu a ştiut că există şi inscripţia Gusturi româneşti şi nu a dorit să îşi aducă aminte de declaraţia acordată cotidianului Kronika, în care spunea că în scurt timp vor exista şi wc secuiesc, şi cimitir secuiesc. Ne-a spus să ne adresăm şefului său, deoarece el a fost contactat de prea mulţi oameni din cauza gusturilor secuieşti. A fost contactat chiar şi din Ungaria.

Sorin Susanu, cel care coordonează Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorului, a vorbit cu mai multă precauţie: nu a fost prezent la controlul în discuţie, însă a aflat că amenda a fost aplicată nu din cauza inscripţiei, ci din cauza termenului de garanţie expirat. Nu vede nimic de obiectat în privinţa denumirii de gusturi secuieşti. A fost vorba despre mezeluri, un produs deosebit de perisabil.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7428 din 24.02.2015, autor Demeter J. Ildiko

*

La Budapesta, pentru Pământul Secuiesc

In pofida interdicţiilor din România, asociaţia Szekelyfoldert Tarsasag va organiza în ziua libertăţii, 10 martie 2015, la Budapesta, o festivitate memorială dedicată martirilor secui care în 1854, au luptat pentru libertate împotriva habsburgilor şi au fost executaţi sau condamnaţi la prizonierat.

Anul trecut, la fel şi cu doi ani în urmă, membrii asociaţiei Szekelyfoldert Tarsasag s-au solidarizat, prin mişcări stradale, cu participanţii la manifestarea din Târgu Mureş. Anul acesta, acţiunea lor este destinată să reprezinte şi un protest. După cum se precizează în comunicat, reprezentanţii asociaţiei doresc să atragă atenţia asupra faptului că interzicând marşul de protest din Târgu Mureş, iniţiat de Consiliul Naţional Secuiesc, autorităţile din România calcă în picioare – deja nedisimulat – drepturile democratice, care li se cuvin maghiarilor din România, inclusiv secuilor; totodată, vor să atragă atenţia şi asupra planurilor de regionalizare ale guvernului român, prin care se urmăreşte fărâmiţarea Pământului Secuiesc.

Comemorarea din Budapesta se va desfăşura marţi, de la ora 18:00, în jurul scenei care va fi amplasată – la fel ca în anul precedent – în Piaţa Eroilor, în partea dinspre Muzeul de Artă. Se preconizează ca manifestarea să dureze aproximativ 60-75 de minute. In organizarea şi derularea comemorării se angrenează şi majoritatea coasociaţiilor secuieşti înregistrate în Ungaria.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7432 din 28.02.2015

Citiți și: PROPUNERE DE SCHIMBARE A CAPITALEI LA SFÂNTU GHEORGHE

*

Kelemen Hunor şi ziua libertăţii secuieşti

Ar fi putut spune că în opinia sa, măsura este revoltătoare. Ar fi putut sublinia că este inadmisibil ca la 25 de ani de la schimbarea regimului, în România să fie ignorat dreptul la întrunire, iar libertatea exprimării opiniei să fie călcată în picioare. Ar fi putut spune că vor lua cuvântul în parlament şi vor dezbate problema în consultările permanente purtate cu preşedintele statului. Prin intermediul reprezentanţilor din Parlamentul European vor căuta aliaţi în cadrul organizaţiei-umbrelă a minorităţilor, FUEN. Ar fi putut spune că de această dată nu este vorba despre o problemă minoritară, faţă de care, ştim foarte bine, Europa este foarte indiferentă. Sunt încălcate drepturi democratice fundamentale şi am putut constata că reprezentanţii din cadrul Uniunii Europene îşi îndreaptă atenţia asupra problemei statului de drept.

În calitate de lider al celei mai puternice uniuni de reprezentare a intereselor maghiarilor, Kelemen Hunor ar fi avut obligaţia să spună toate aceste lucruri vineri, la Sfântu Gheorghe, când a fost întrebat de presă ce părere are despre interzicerea demonstraţiei de protest preconizată pentru 10 martie la Târgu Mureş.

Preşedintele UDMR nu a spus aceste lucruri. Să-i fi fost ruşine că după politica paşilor mici, încărcată de compromisuri, am ajuns în situaţia de a nu mai putea protesta?

De ce preşedintele UDMR ar fi interesat de un miting autonomist? Kelemen Hunor a precizat cu mândrie, întrebat fiind de ziarişti, că maghiarimea are numeroase probleme şi vor discuta despre multe lucruri cu preşedintele Klaus Iohannis, însă nu şi despre autonomie.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7433 din 02.03.2015, autor Farcadi Botond

*

Împotriva privărilor de drepturi

Atunci când drepturile maghiarilor secui sunt limitate – aşa cum procedează Dorin Florea, primarul român al oraşului Târgu Mureş, interzicând dreptul exprimării opiniei, demonstraţia de protest – este invocat sentimentul românesc. Aşa cum Sebastian Cucu, prefectul judeţului Covasna, numit simbolul secuiesc – Terra Siculorum – un panou publicitar şi a cerut îndepărtarea lui, invocând faptul că acest lucru îi lezează pe români. Nu a explicat motivele. Probabil că sensibilitatea românilor ar fi deranjată de denumirea de Pământ Secuiesc , cea care aminteşte de poporul secuiesc format din 750.000 de persoane.

Drapelul secuiesc care include simboluri străvechi a fost calificat mai întâi drapel publicitar de către poliţia din Târgu Mureş, CNMT fiind amendat pentru arborarea acestuia. Afrontul adus simbolului poporului străvechi nu este o acţiune individuală de partizanat, nu este un slogan fascist, ci este în mod clar opera instituţiilor statului român, oglinda politicii naţionalismului de stat privind etniile. Autorităţile române – mai ales prefecţii – au intentat, în lupta lor împotriva drapelului secuiesc, peste 50 de procese şi au aplicat un număr mare de amenzi.

Ponegrirea şi persecutarea simbolurilor secuimii reprezintă şi umilirea poporului secui, dar prefecţii, poliţia şi instanţele sunt interesate doar de sensibilitatea românilor. Indiferent că le place sau nu, patria poporului secuiesc a fost întotdeauna Pământul Secuiesc. Transilvania, patria maghiară istorică, Bazinul Carpatic, cultura maghiară şi istoria maghiară sunt parte a identităţii secuieşti. După ce în anul 1918 secuii au ajuns sub dominaţie română, nu au putut manifesta sentimente similare faţă de statul român, deoarece elita politică naţionalistă română este preocupată de ideea ca secuii să nu poată simţi că România este patria lor natală, ci să o considere doar o ţară, un stat în care îşi plătesc impozitele.

Dorin Florea, primarul oraşului Târgu Mureş, a lansat o nouă lovitură la adresa exprimării libere a opiniei şi la adresa dreptului la protest. Suntem victimele unei grave privări de drepturi, ce indică în mod clar fragilitatea democraţiei româneşti. Este clar că din cauza ameninţării şi a lipsei drepturilor colective, secuii nu pot considera România drept patria lor natală. Secuii consideră statul român drept un stat vitreg, deoarece acesta exercită asupra lor o autoritate de fier – citez din cuvintele renumitului nostru lingvist Szabo T. Attila. Este o prostie ca unii să se aştepte din partea secuilor să manifeste ataşament faţă de România, să cânte şi să participe cu bucurie la sărbătorile naţionale române.

Poporul secuiesc indigen nu poate fi acuzat de trădare de patrie, din moment ce acesta a fost transformat, fără a fi întrebat, prin ignorarea dreptului la autoguvernare, într-o minoritate constrânsă. România nu poate fi o patrie natală, deoarece zgârcenia naţionalistă nu asigură nici în momentul de faţă practicarea drepturilor comunitare. In această ţară deseori nu sunt validate nici măcar drepturile individuale şi cele cetăţeneşti. Din ce în ce mai des se adoptă decizii judecătoreşti discriminatorii, în detrimentul maghiarilor şi al secuilor. Mai nou, elita naţionalistă, în locul mult amintitului drept la autodeterminare, a născocit sub masca regionalizării, un plan diabolic în urma căruia poporul secuiesc al Pământului Secuiesc ajunge în minoritate numerică, creând acel cadru juridic în care desfiinţarea comunităţii secuieşti se accelerează.

Lipsa festivităţii planificate pentru data de 10 martie şi lipsa demonstraţiei de protest avertizează asupra unei grave privări de drepturi! Primarul Dorin Florea, reprezentând autoritatea română, obstrucţionează exercitarea dreptului la întrunire.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7434 din 03.03.2015, autor Kadar Gyula

Citiți și: CE AU ÎN COMUN ADEPȚII SEPARATISMULUI?

*

Apelul lui Izsak Balazs şi al lui Tokes Laszlo / Să arborăm drapelul secuiesc!

CNMT şi CNS au lansat ieri un apel comun, în care le cer tuturor celor pentru care libertatea de exprimare obţinută acum 25 de ani şi obţinerea autodeterminării comunităţii maghiare sunt importante, să arboreze, în data de 10 martie, pe casele lor, drapelul secuiesc şi să aprindă o lumânare în geam.

În apelul semnat de Izsak Balazs, preşedintele CNS, şi de Tokes Laszlo, preşedintele CNMT, se aminteşte că acţiunea preconizată pentru 10 martie, ziua libertăţii secuieşti, nu a fost autorizată de conducerea oraşului Târgu Mureş. Scopul acţiunii ar fi fost acela ca o masă de zeci de mii de persoane să îşi exprime, profitând paşnic de dreptul la întrunire şi la libertate, protestul faţă de reorganizarea regională din România şi dreptul legitim la autonomie şi utilizarea liberă a simbolurilor.

Prin faptul că au interzis – prin modalităţi de pe vremea de dinainte de schimbarea regimului- manifestarea CNS, membrii conducerii oraşului Târgu Mureş au încălcat grav drepturile democratice fundamentale ale comunităţii maghiare din Transilvania şi au indicat clar că nu sunt parteneri în desfăşurarea unei manifestări paşnice – se menţionează în apel. După ce conducerea CNS a indicat clar că în astfel de condiţii nu va organiza manifestarea în aer liber dedicată zilei libertăţii secuieşti, devenită tradiţională anii trecuţi, liderii CNMT şi CNS le solicită cetăţenilor obligaţi faţă de autonomie şi care condamnă privarea permanentă de drepturi, de către puterea statului român, a minorităţilor, să arboreze în 10 martie, pe casele lor, drapelul secuiesc, iar în cursul serii să aprindă câte o lumânare în geam. In acelaşi timp, cei care au posibilitatea, să meargă în ziua de 10 martie sau în zilele de dinainte sau după la Monumentul Eroilor Martiri Secui şi să depună câte o floare. Să nu fim partenerii autorităţilor în mascarea privării de drepturi! Protestăm faţă de decizia ilegitimă! In data de 10 martie, în întreaga Transilvanie, drapelele secuieşti să anunţe legitimitatea şi actualitatea revendicărilor noastre! – se menţionează în apelul formulat de Tokes Laszlo şi Izsak Balazs.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7436 din 05.03.2015, autor Farcadi Botond

*

Proteste la Târgu şi Sfântu Gheorghe / Pământ Secuiesc liber!

Deoarece în 10 martie este interzisă sărbătorirea la Târgu Mureş a zilei libertăţii secuieşti, filiala Târgu Secuiesc a HVIM va sărbători în oraşul breslelor, iar Consiliul Secuiesc scaunul Sepsi va sărbători la Sfântu Gheorghe, la statuia păsării turul, după care va protesta în faţa prefecturii.

Szocs Csongor, vicepreşedintele filialei HVIM Târgu Secuiesc, a declarat că demonstraţia este importantă deoarece în felul acesta pot protesta faţă de încercarea puterii române de a călca în picioare şi a ignora drepturile minorităţii maghiare. La manifestarea care va începe în piaţa Gabor Aron la orele 18:00, vor lua cuvântul Beke Istvan – preşedintele filialei locale a HVIM, Ambrus Agnes – locotenent din scaunul Kezdi al Ordinului Istoric al Vitejilor, respectiv reprezentanţi din partea filialelor locale ale CNS şi PPMT. La eveniment vor fi aprinse făclii şi lumânări, motiv pentru care organizatorii le cer participanţilor să vină cu lumânări sau făclii.

La Sfântu Gheorghe, ziua libertăţii secuieşti va fi rememorată la statuia păsării turul, cu începere de la orele 16:00. Vor lua cuvântul Gazda Zoltan – preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi şi preotul unitarian Kovacs Istvan. Binecuvântarea va fi rostită de canonicul romano-catolic Szabo Lajos, după care vicepreşedintele CNS, Ferencz Csaba, va da citire petiţiei protestului. Participanţii vor merge apoi să protesteze în faţa prefecturii, unde îi vor înmâna petiţia prefectului sau subprefectului. Gazda a declarat că demonstraţia este practic un protest faţă de intenţia de regionalizare, forţată, dezavantajoasă pentru secuime; de asemenea, în felul acesta îşi ridică glasul împotriva încălcării drepturilor omului şi a îngrădirii liberei exprimări, împotriva interzicerii manifestării la Târgu Mureş.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr. 45 din 06.03.2015

*

Ziua Libertăţii Secuieşti / Comemorarea este permisă nu şi protestul?

Comemorarea poate avea loc, însă nu este nevoie de extremişti – acesta a fost mesajul formulat ieri de Dorin Florea, primarul oraşului Târgu Mureş, în contextul zilei libertăţii secuieşti. In opinia edilului, oraşul condus de el nu este paradisul extremiştilor şi al netrebnicilor.

Florea a făcut declaraţii pentru agenţia Agerpres în legătură cu cei care se pregătesc să meargă în 10 martie la monumentul eroilor martiri secui. Edilul a declarat în cadrul conferinţei de presă de ieri că oricine îşi poate exprima omagiile în Piaţa Poştei, însă extremiştilor le transmite să rămână acasă. Primarul a mai adăugat: zona monumentului a fost curăţată şi amenajată. De la oamenii simpli până la asociaţii, oricine se poate duce fără nici o problemă la monument, să îi omagieze pe înaintaşi -a subliniat el.

Florea s-a referit totodată la apelurile postate pe reţelele de socializare, în care oamenii sunt încurajaţi să meargă la Târgu Mureş, să protesteze, de ziua libertăţii secuieşti. Primarul a subliniat: nu autorizez nici o demonstraţie pentru extremişti şi exhibiţionişti, ca să nu se creadă că Târgu Mureş reprezintă un paradis pentru extremişti şi netrebnici. Să rămână acasă şi să se organizeze acolo!

In acest an, cu ocazia zilei libertăţii secuieşti, Consiliul Naţional Secuiesc va organiza acţiuni de protest dedicate zilei libertăţii secuieşti în localităţile Gheorgheni, Miercurea Ciuc şi Firtănuş, iar în Trei Scaune, la Sfântu Gheorghe.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7438 din 07.03.2015

Citiți și:  CUM DEZINFORMĂM ROMÂNII CA SĂ ADERE LA IDEEA FEDERALIZĂRII

*

Ministrul apărării la Sfântu Gheorghe / Nu cedează poligonul

În actualul context politic şi militar, armata are nevoie de toate obiectivele – ca atare şi de poligoane – şi, ca atare, deocamdată nu se poate vorbi despre cedarea poligonului din Sfântu Gheorghe – a declarat ministrul apărării, Mircea Duşa, ieri, în municipiul reşedinţă de judeţ. Conducătorul ministerului a fost prezent la Sfântu Gheorghe la ceremonia dedicată împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea Batalionului 22 Vânători de Munte.

Duşa a mai arătat că autoguvernarea din Sfântu Gheorghe nu este singura din ţară care cere transferarea în administrarea autoguvernărilor a terenurilor şi clădirilor utilizate de armată şi aflate în proprietatea statului. Conform declaraţiilor ministrului, fiecare caz este analizat separat, iar în măsura în care armata nu mai are nevoie de imobile, acestea le vor fi cedate autoguvernărilor. Duşa a mai subliniat că nu este vorba doar despre poligoane , ci şi despre imobile indispensabile pregătirii militarilor. Mai mult decât atât, noua situaţie politică şi de securitate din zona Mării Negre necesită consolidarea pregătirii armatei.

In cazul oraşului Sfântu Gheorghe nu există acea hotărâre de guvern despre care s-a discutat în mai multe rânduri şi care să dispună cu privire la cedarea poligonului -a subliniat ministrul. El a mai adăugat că în municipiul reşedinţă de judeţ se află o unitate de elită a armatei, care în momentul de faţă are mare nevoie de aşezământ.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7438 din 07.03.2015, autor Nagy D. Istvan

*

Provocare tradiţională / Nu ridicăm mănuşa

Încercările de provocare a maghiarimii din Trei Scaune, în preajma zilei de 15 martie, au deja o tradiţie de ani de zile – a declarat Tamas Sandor în legătură cu mâzgălirea panoului SIC. Preşedintele filialei judeţene a UDMR spune că ar dori să se procedeze de aşa manieră încât împotriva conducătorilor sau a simplilor cetăţeni să poată fi luate măsuri distincte.

În opinia lui Tamas Sandor, mâzgălirea cu vopsea a panoului cu inscripţia Pământ Secuiesc este, în anul 2015, în Uniunea Europeană, un lucru meschin. Mai de mult s-a încercat iscarea, prin angrenarea inclusiv a minorilor, a unui scandal la nivel naţional în preajma zilei de 15 martie.

– Nu le place că după Budapesta, majoritatea dintre noi sărbătorim ziua libertăţii maghiare la Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc. Nu le place că armata, conducătorii instituţiilor nu trebuie scoşi în stradă, pentru că secuii vin singuri, deoarece poartă în suflet sărbătoarea libertăţii – a declarat Tamas Sandor.

Preşedintele consiliului judeţean spune că nu vor ridica mănuşa, în schimb vor lua cârpa şi-l vor şterge, iar dacă nu vor reuşi, vor pune unul nou în loc.

– În cele ce urmează vom fi şi mai atenţi să le spunem şi românilor de ce este bine ca Pământul Secuiesc să aibă autonomie teritorială – a declarat Tamas Sandor.

Ne profanează monumentele, ne calcă în picioare simbolurile, asta îi caracterizează pe conaţionalii noştri români. Asta ne face să ne solidarizăm şi mai tare în probleme de ordin naţional – a declarat preşedintele organizaţiei judeţene a PCM, Kulcsar Terza Jozsef.

Gazda Zoltan, şef birou în cadrul CNS, afirmă că nu trebuie să pierdem vremea cu provocări, pentru că problemele sunt mult mai grave de atât.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr. 47 din 10.03.2015, autor Erdely Andras

*

Citiți și: BUCUREȘTI, MOTORUL ECONOMIC AL ROMÂNIEI

Jignire din partea prefectului în Ziua Libertăţii Secuieşti / Au discutat cu portarul

Sebastian Cucu nu a preluat petiţia adoptată în Ziua Libertăţii Secuieşti. Prefectul de Covasna a fost înştiinţat cu privire la faptul că locuitorii oraşului ar dori să-i înmâneze documentul, însă însărcinatul guvernului nu s-a învrednicit să-i aştepte în incinta instituţiei. Masele au început să murmure ameninţător, astfel că paznicul care era de serviciu la poartă a preluat într-un final documentul.

La festivitatea care a debutat lângă statuia turul, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi, Gazda Zoltan, a enumerat îndelung nedreptăţile suferite de maghiarimea transilvană: nu există universitate maghiară, bisericile noastre nu şi-au primit înapoi proprietăţile legitime, nu ne putem utiliza limba maternă, simbolurile ne sunt persecutate. Puterea română este deranjată de faptul că pe Pământul Secuiesc nu a reuşit încă să fie majoritară.

Oratorul zilei, preotul unitarian Kovacs Istvan, a spus că trebuie să luăm exemplu de la martiri, care şi-au susţinut cu demnitate dreptatea.

Ferencz Csaba, vicepreşedintele CNS responsabil cu comunicarea, a dat citire petiţiei adresate guvernului României.

Prezent la eveniment, Tamas Sandor a declarat pentru presă că în opinia sa este o greşeală faptul că evenimentul a fost adus aici de la Târgu Mureş şi împrăştiat în regiune, pentru că în felul acesta nu poate fi atins pragul de iritabilitate al opiniei publice internaţionale.

– Dacă vrem să fie atenţi la noi, anul acesta trebuie organizată o mişcare de amploare similară Marelui Marş al Secuilor. Noi, cei din Trei Scaune, ne asumăm organizarea lui. Trebuie lăsate la o parte preferinţele de partid, cauza Pământului Secuiesc are nevoie de solidaritate, pentru că Pământul Secuiesc este al nostru, al tuturor – a declarat preşedintele UDMR Trei Scaune.

La statuia lui Gabor Aron din piaţa centrală a oraşului Târgu Secuiesc s-au adunat aproximativ 200 de participanţi din localitate şi împrejurimi, pentru a participa la comemorare şi la protest. Pe lângă reprezentanţi din partea PPMT şi PCM, la eveniment au participat şi membri HVIM şi ai Ordinului Istoric al Vitejilor. Toţi oratorii care au luat cuvântul au protestat fără excepţie faţă de călcarea în picioare a drepturilor, afirmând că o ţară în care este îngrădit dreptul la întrunire nu este stat de drept.

– Nu ne putem afirma pretenţia la autodeterminare şi utilizare liberă a simbolurilor. Ajunge. Gata cu urechile surde, cu umilinţa. Nu suntem inferiori altora. Nu alţii să decidă în locul nostru. Fără autonomie nu există viaţă socială. Din acest motiv să cerem împreună: libertate pentru Pământul Secuiesc! – a declarat Beke Istvan, reprezentant HVIM.

Comemorarea de la Baraolt s-a desfăşurat în centrul oraşului.

Preotul unitarian din Belin, Kozma Albert, le-a reamintit celor puţin peste 200 de participanţi de consecvenţă.

Preşedintele CNS scaunul Brăduţ-Micloşoara, Szabo Miklos, a dat citire unei petiţii: printre altele, cei prezenţi au revendicat prin ovaţii înfiinţarea unei regiuni administrative şi de dezvoltare secuieşti autonome.

Benedek Erika, preşedinta filialei PPMT Trei Scaune, a vorbit despre eşecurile secuimii, afirmând că nu opresiunea este de fiecare dată motivul: şi noi suntem de vină că Transilvania a ajuns unde a ajuns.

Preotul Krizbai Imre a citit în limbile germană şi maghiară scrisoarea adresată preşedintelui României, reproşându-i acestuia recentele afirmaţii făcute în legătură cu maghiarimea din România.

– Să mai citească o dată istoria saşilor, care s-au bucurat de autonomie timp de 800 de ani – i-a transmis preotul lui Johannis.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr. 48 din 11.03.2015

Citiți și: DOCUMENTUL CARE ATESTĂ CĂ MARILE PUTERI SE TEMEAU DE UNIREA ROMÂNILOR ÎNCĂ DE LA 1547

*

Răbdarea noastră este pe sfârşite

Festivitatea de comemorare şi demonstraţia de ieri după-amiază, care au fost liniştite până atunci şi s-au desfăşurat într-o atmosferă plăcută, s-au transformat aproape pe neobservate, în câteva secunde, într-o demonstraţie neliniştită, nervoasă şi gata să explodeze. Este adevărat că metamorfoza nu a venit de la sine: a fost nevoie de provocare, de atitudinea de desconsiderare a reprezentanţilor prefecturii, de un nivel ridicat de aroganţă din partea puterii, care au umplut paharul.

La Sfântu Gheorghe au avut loc deja multe proteste, însă nu s-a mai întâmplat ca reprezentantul prefectului să nu vrea să preia petiţia. Acest lucru reprezintă o ignorare a comunităţii care utilizează instrumentul exprimării democratice a opiniei, fapt care a stârnit explicabil şi legitim revoltă.

Atmosfera amplificată în faţa prefecturii nu este numai o consecinţă a celor întâmplate ieri, ci şi un indicator al atmosferei generale a comunităţii noastre. De o bună bucată de timp nu am constatat nici o bună intenţie din partea puterii, drepturile nu ne-au fost extinse şi nu vedem nici o urmă a strădaniei ca şi noi să ne putem simţi acasă în România, să fim trataţi cetăţeni de rang egal. Mai mult decât atât, în ultima perioadă ne-au fost lezate drepturile fundamentale democratice: nu am avut dreptul să protestăm, să sărbătorim, să comemorăm la Târgu Mureş. Dreptul nostru la întrunire a fost ignorat, libertatea exprimării opiniei a fost îngrădită, autorităţile declanşând ameninţări fără precedent şi o campanie de intimidare. Si iată că şi la Sfântu Gheorghe avem de-a face cu provocarea, cu ameninţarea cu forţa din partea puterii, cu faptul că ne fac să simţim fără nici o problemă că îşi pot permite să ne ignore.

Tocmai din această cauză, reacţia nervoasă a masei reprezintă un semnal, un avertisment pentru reprezentanţii puterii: răbdarea noastră este pe sfârşite, cuţitul a ajuns deja la os şi nu mai putem tolera mai multe privări de drepturi, mai multe umilinţe. In cazul în care revendicările legitime ale comunităţii de pe Pământul Secuiesc vor continua să fie ignorate, dacă nu sunt dispuşi să poarte un dialog, dacă provocarea şi aplicarea dublului etalon vor continua, se vor putea aştepta pe reacţii din ce în ce mai irascibile, nervoase şi imprevizibile, iar toate acestea ar putea avea consecinţe imprevizibile.

Sursa: cotidianul Haromszek nr.7441 din 11.03.2015, autor Farcadi Botond

*

Insistă asupra unei poziţii unitare

CNS şi PCM consideră că drumul care trebuie urmat este cel bazat pe solidaritatea realizată cu ocazia marelui marş secuiesc, pe colaborarea organizaţiilor maghiare din Transilvania – reiese din comunicatul celor două organizaţii.

In zadar a existat interdicţia privatoare de drepturi, în zadar oraşul Târgu Mureş a fost umplut, de ziua libertăţii secuieşti, de organe de menţinere a ordinii, deoarece s-a adeverit din nou că dreptatea nu poate fi trecută sub tăcere. In capitala Pământului Secuiesc, samavolnicia a ordonat linişte, dar în pofida acestui fapt, întregul Pământ Secuiesc a fost şi mai răsunător – declară Izsak Balazs. În opinia acestuia, în soluţionarea conflictului trebuie să se implice şi preşedintele statului pentru a indica întregii ţări că este un şef de stat care respectă legile şi comunitatea. Izsak consideră ca relansarea unei poziţii unitare este rezultatul celor întâmplate de ziua libertăţii secuieşti din acest an, dar înainte de planificarea următorului pas mare, consideră necesar ca din ce în ce mai multe autoguvernări să adopte hotărârile autonomiste, prin intermediul cărora se vor putea face paşi importanţi la şedinţa Comisiei de Monitoring a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al CE, care va avea loc peste două săptămâni.

PCM salută ideea lansată de Tamas Sandor, preşedintele filialei UDMR Trei Scaune, privind organizarea unei noi acţiuni de anvergură, dat fiind faptul că situaţia nefastă creată în jurul zilei libertăţii secuieşti a demonstrat că România se confruntă cu un serios deficit de democraţie. PCM doreşte să fie nu numai susţinător ci şi coorganizator în pregătirea acţiunii de anvergură şi face apel la toate forţele politice responsabile să nu cedăm în faţa puterilor interesate de zădărnicirea zilei libertăţii secuieşti şi să începem de pe acum pregătirea acesteia.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7443 din 13.03.2015

Citiți și: CUVINTE ROMÂNEȘTI ÎN LIMBA MAGHIARĂ

*

Ieri, elevii şi profesorii Liceului Pedagogic Bod Peter din Târgu Secuiesc şi-au exprimat omagiile la Nyergesteto, alături de membrii unei delegaţii din partea şcolii înfrăţite din ţara-mamă, Şcoala Generală de Practicanţi a Şcolii Superioare Pedagogice Reformate Kolcsey Ferenc din Debrecen.

Acţiunea comemorativă a Liceului Pedagogic Bod Peter a început la mormântul comun, unde elevii îmbrăcaţi în costume populare şi purtând cu ei drapele secuieşti şi ungare, au depus coroane la troiţa liceului. Delegaţii celor două şcoli s-au deplasat apoi la stâlpul memorial amplasat în memoria bătăliei în anul 1897 şi reabilitat apoi în 2005 de autoguvernarea şi composesoratul din Cozmeni, unde au susţinut un program artistic. Au depus apoi coroane, iar comemorarea de la Nyergesteto s-a încheiat cu intonarea imnurilor ungar şi secuiesc.

Azi soseşte la mormântul comun de la Nyergesteto, pentru a-şi exprima omagiile, delegaţia Grupului Şcolar Apor Peter din Târgu Secuiesc.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7444 din 14.03.2015

Citiți și: ADEVĂRUL ISTORIC DESPRE UNGURI

*

Centrul Ungar de Dezvoltare înfiinţat anul acesta îi va ajuta nu numai pe locuitorii din Ungaria, ci şi pe membrii părţilor de naţiune din afara patriei să aplice pentru obţinerea de fonduri de la Bruxelles – a declarat ieri Sesztak Miklos la Miercurea Ciuc. Ministrul dezvoltării naţionale a sosit în Transilvania într-o vizită de lucru de patru zile, la invitaţia UDMR, ocazie cu care va avea întrevederi cu antreprenori şi conducători ai autoguvernărilor.

Sesztak Miklos va efectua, la finele acestei săptămâni, o vizită şi în Trei Scaune; duminică va rosti un discurs festiv la festivităţile de 15 martie, din Sfântu Gheorghe, după care îşi va continua turneul transilvănean la Cluj şi în Partium.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7444 din 14.03.2015

*

Sosind pe Pământul Secuiesc, la fraţii noştri secui, într-o vizită oficială chiar în ziua libertăţii maghiare, sărbătoarea noastră naţională comună, ni s-a împlinit un vis secular – ne-a declarat, răspunzând solicitării noastre, primarul localităţii Skorenovac, Bogos Tivadar, care va participa, în calitate de invitat, la festivitatea centrală care se va desfăşura mâine, la Sfântu Gheorghe.

Delegaţia de 41 de persoane, sosită din cea mai sudică aşezare maghiară de pe teritoriul lingvistic maghiar, a venit în Trei Scaune la invitaţia primarului Antal Arpad. Este prima vizită oficială a autoguvernării din Skorenovac pe Pământul Secuiesc. Membrii delegaţiei – printre care se numără consilieri locali, reprezentanţi ai vieţii culturale, ai societăţii civile, ai unor organizaţii sportive şi păstrători de tradiţii – au participat, alături de elevi şi profesori ai Colegiului Szekely Miko, la comemorarea desfăşurată la statuia grofului Miko Imre, după care au efectuat o vizită la Muzeul Naţional Secuiesc. Azi se vor deplasa la Siculeni, iar mâine participă la festivităţile de la Sfântu Gheorghe.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7444 din 14.03.2015, autor Fekete Reka

*

În zilele de 13-14 martie, ministrul ungar al dezvoltării naţionale, dr. Sesztak Miklos, şi-a exprimat omagiile în Trei Scaune şi Bazinul Baraolt, în locurile memoriale ale luptei paşoptiste.

Vineri, la orele 17:30, a depus coroane la statuia lui Gabor Aron din Târgu Secuiesc, iar sâmbătă a inaugurat o troiţă la monumentul din Eresteghin al lui Gabor Aron. S-a deplasat apoi în Bazinul Baraolt, unde a participat la festivitatea de la furnalul de la Bodvaj.

Vineri, cu ocazia vizitei efectuate în judeţul Covasna, Sesztak Miklos s-a întâlnit şi cu antreprenorii locali, cu care a purtat discuţii cu uşile închise. Referitor la acest eveniment, preşedintele CJ Covasna, Tamas Sandor, a subliniat: Întâlnirea nu a fost exclusiv iniţiativa noastră, ci şi a CCI Covasna. Împreună cu CCI Covasna, am dorit ca în cadrul unor astfel de întâlniri, antreprenorii noştri să capete o imagine mai clară despre situaţia economică ungară, despre potenţialele posibilităţi de afaceri şi de sprijin. Si la Sfântu Gheorghe, şi la Târgu Secuiesc sunt construite parcuri industriale şi sperăm că ele vor atrage în regiune şi investitori ungari.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr. 51 din 16.03.2015

*

În pofida vremii nefavorabile, 8.000-10.000 de persoane s-au adunat duminică la prânz, la Sfântu Gheorghe, pentru a sărbători. Cel mai mare succes l-au avut husarii călare. Oaspeţii sosiţi din Skorenovac, punctul cel mai sudic al Voivodinei, au fost aplaudaţi. În acest an au existat mai multe cuvântări şi mai puţine momente artistice şi literare. Au existat persoane care au luat cuvântul şi au primit aplauze frenetice şi altele care au fost huiduite.

Mesaje dincolo de hotare

Bogos Tivadar, primarul localităţii Skorenovac, a vorbit despre aspectele care ne leagă pe noi, secuii, rămaşi acasă şi ajunşi departe. Mesajul guvernului ungar şi al lui Orban Viktor a fost citit de Soltesz Miklos, secretar de stat responsabil cu relaţiile confesionale, etnice şi sociale. El a evidenţiat importanţa păcii, libertăţii şi a înţelegerii. S-a referit la rolul Transilvaniei şi la faptul că Trei Scaune a fost singurul care şi-a asumat lupta pentru autoapărare şi nu a fost dispus la compromisuri. Vă adresez mulţumiri pentru curajul vostru din ultimele decenii, secole şi din prezent. Mulţumesc pentru fidelitatea voastră faţă de pământul natal, faţă de limbă şi faţă de identitatea maghiară – a spus el.

Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, a fost huiduit în momentul în care a păşit pe scenă. Din mai multe locuri s-a scandat: “Trădătorule!, Trădătorule!”. Întrebat fiind care este explicaţia faptului că evenimentul de acum 167 de ani este viu şi azi în amintirea oamenilor, a răspuns că explicaţia trebuie căutată tocmai în libertate. În libertatea de care a avut şi are nevoie fiecare om, fiecare comunitate şi fiecare naţiune. Aici, în Bazinul Carpatic, noi avem lupta noastră pentru libertate, deoarece există persoane care la 25 de ani de la căderea dictaturii comuniste încearcă să ne interzică să ieşim în stradă, să sărbătorim. Vor să ne priveze de utilizarea limbii noastre native, de drapel, de imn, de simbolurile noastre naţionale, vor să ne priveze de cultura noastră, de tot ceea ce este important în viaţa unei naţiuni – a declarat Kelemen Hunor. Nu dorim să privăm pe nimeni de libertatea pe care o cerem. Dacă noi suntem liberi, atunci şi cei care trăiesc alături de noi sunt liberi – a subliniat el. Lupta noastră pentru libertate din secolul al XXI-lea urmăreşte ca noi să putem decide despre propriile noastre probleme, iar autonomia face posibil acest lucru – a spus el, cuvântarea sa fiind întreruptă din nou de huiduieli, care i-au însoţit ultimele fraze ale discursului: Trăiască libertatea maghiară, trăiască patria!’.

Tineri! Treziţi-vă!

Câştigătorul concursului de oratorie, Mucha Oszkar, li s-a adresat în primul rând celor din generaţia sa. Viitorul, şansa schimbării sunt în mâinile tinerilor, nimeni nu ia poziţie în locul lor – a declarat el. Dacă ar începe să lupte împreună cu ochii deschişi, şi noi am putea crea rezultate pentru viitoarea generaţie – a spus el. Fiecare poate face ceva ca să putem avea parte de propria noastră revoluţie, ca împreună să putem acţiona pentru comunitatea noastră. Aceste probleme nu vor fi soluţionate în locul nostru de părinţi, de cunoştinţe şi de politicieni. Ziua de 15 martie ar trebui să fie ca un moment de deşteptare – a subliniat el.

Slujba de final a festivităţii de la Sfântu Gheorghe a fost rostită de preotul unitarian Kovacs Istvan. Utassy Jozsef a indicat importanţa sărbătorii noastre naţionale, importanţa ducerii mai departe a flăcării. Nu patrioţii români sunt adversarii noştri, ci aceia care instigă unii împotriva altora. Avem nevoie de parteneri pentru realizarea visurilor noastre, trebuie să ne ţinem de mâini, noi, secuii, nu trebuie să permitem să fim fărâmiţaţi, să fim regionalizaţi. Nu putem să permitem să ni se ia cea mai mare putere a noastră, puterea solidarităţii – a declarat Utassy. Zilele subjugării, ale persecutării sunt numărate. Pământul Secuiesc a existat, există şi va exista – a declarat Kovacs Istvan.

La finalul festivităţii de două ore, masa de oameni s-a înjumătăţit, câteva mii de persoane au aşteptat ca imnurile să răsune. Au fost persoane care au plecat din cauza frigului. Mulţi au plecat din cauza discursului preşedintelui UDMR. Unii au plecat din cauza prezenţei acestuia, iar alţii din cauza concertului de fluierături. Bucuria convieţuirii şi a sărbătorii comune au fost afectate, iar în locul amintirilor frumoase, mulţi au rămas cu un gustul amar.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Farkas Reka

Citiți și: CLUJUL NU VA AVEA PLĂCUȚE BILINGVE LA INTRAREA ÎN ORAȘ

*

Piaţa Gabor Aron din Târgu Secuiesc a fost arhiplină cu ocazia festivităţii de ieri. Echipele pentru păstrarea tradiţiilor, husarii călăreţi şi participanţii din mediul rural la defilarea ecvestră au oferit – pentru a 26-a oară de la schimbarea regimului – impresii de neuitat.

Conform tradiţiei, preliminar festivităţii din centru, elevii de la şcolile din oraşul breslelor au comemorat în locurile obişnuite, după care aproximativ 4.000 -5.000 de oameni s-au adunat să sărbătorească împlinirea a 167 de ani de la izbucnirea revoluţiei şi luptei pentru libertate a maghiarilor. Festivitatea a început cu defilarea şcolarilor, au urmat păstrătorii de tradiţii din Szeged, Tapiobicske şi scaunul Kezdi.

Primarul Bokor Tibor i-a salutat pe cei prezenţi, inclusiv pe oaspeţii veniţi din Ungaria, precizând că delegaţiile localităţilor Fuzesabony din Ungaria şi Debeljaca din Voivodina sărbătoresc pentru prima oară împreună cu cei din Târgu Secuiesc.

Bagoly Anabella, elevă în clasa a IX-a la Liceul Teoretic Nagy Mozes, câştigătoarea concursului de oratorie „Vuieşte Martie”, a subliniat în cuvântarea sa festivă: Sunt maghiar, însă ştiu că identitatea maghiară reprezintă altceva pentru fiecare dintre noi. Pentru mine înseamnă limba maternă, pe care am învăţat-o de la dragii mei părinţi, familia, comunitatea, siguranţa. Rădăcini şi apartenenţă. Înseamnă locul meu în lumea largă, trecutul, amintirile, fericirea, viaţa, prezentul şi viitorul meu, în care vor trăi şi copiii mei. Sărbătoarea o reprezintă doar un număr şi un cuvânt: 15 martie. Astăzi aceasta este sărbătoarea, care trăieşte diferit în sufletul fiecăruia. Să aveţi grijă de propria sărbătoare şi nu uitaţi: doar un număr şi un cuvânt! Să aveţi şi să avem grijă de ele! – a subliniat tânărul orator.

Pajtok Gabor, prefectul judeţului Heves, a făcut o comparaţie între lupta de autoapărare purtată acum 167 de ani, în Trei Scaune, şi cea derulată în judeţul Heves, apreciind curajul, eroismul de care au dovadă localnicii din ambele judeţe. Festivitatea de două ore s-a încheiat cu intonarea imnurilor ungar şi secuiesc şi cu depuneri de coroane.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Iochom Istvan

*

România şi românii pot fi liberi doar dacă nu se tem de libertatea noastră. Aşa cum lupta pentru libertate ne-a solidarizat naţiunile, ne revine în momentul de faţă sarcina de a-i face pe fraţii noştri majoritari să înţeleagă că libertatea noastră, autodeterminarea Pământului Secuiesc, dăinuirea maghiarilor din Transilvania nu sunt îndreptate împotriva României, împotriva spiritului european, din contră, sunt pentru îndeplinirea ideii de libertate europeană – a subliniat în cuvântarea sa Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, ieri, la festivitatea centrală a partidului său, organizată la Eresteghin.

Gyorgy Zsolt, preot reformat din localitate, a vorbit în slujba celebrată la biserica reformată din Moacşa despre ataşamentul faţă de naţiune, faţă de patrie şi faţă de semenii noştri. Participanţii au depus coroane la monumentul din curtea bisericii, după care alături de plutonul Tuzson Janos din Belani al Batalionului de infanterie Grăniceri Secui nr. 15 şi husarii Asociaţiei Szilaj din Ghidfalău s-au deplasat la mormântul din Eresteghin al lui Gabor Aron. La locul celor 27 de obeliscuri din Parcul Comemorării, semnul memorial al judeţului Szabolcs Szatmar Bereg a fost inaugurat cu o zi înainte de Sesztak Miklos, ministrul dezvoltării naţionale. Bacs Benke Laszlo, primarul comunei Moacşa, a declarat: Trebuie să spunem şi trebuie să le aducem la cunoştinţă tuturor că în această situaţie tragică nu ne putem permite să tăcem şi să ne asumăm păcatul laşităţii.

Naţiunea este împreună – şi-a început discursul Szilagyi Zsolt, care a subliniat între altele că mesajul zilei de 15 martie constă în faptul că trebuie să ne asumăm identitatea transilvăneană, identitatea noastră maghiară şi lupta pentru libertate. An de an facem pe Pământul Secuiesc, în Transilvania, un inventar al libertăţii. Trăim oare liber? Fraţii noştri români înţeleg că prin libertatea maghiarilor, libertatea secuilor, autonomia secuilor nu se vrea să i se ia cuiva ceva, din contră, să se ofere. Putem spune că trăim în libertate când nu ni se permite să ne aducem aminte de eroii martiri? Există libertate românească în detrimentul maghiarilor, există libertate maghiară separată în locul românilor? Ştim foarte bine răspunsul: nu există.

În cadrul festivităţii a luat cuvântul Fejer Laszlo Odon, parlamentar UDMR, care a subliniat că este important ca la fel ca şi acum 167 ani, să existe şi în momentul de faţă pace şi înţelegere, indiferent că persoana în cauză este secui, maghiar transilvănean, persoană din ţara-mamă sau de peste hotare. Doar solidaritatea îi poate aduce împlinire Pământului Secuiesc.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Fekete Reka

*

“Ieri, la Covasna s-au adunat cel puţin 3.000 de persoane pentru a omagia izbucnirea luptei pentru libertate de la 1848. Au fost prezenţi nu numai localnici, ci şi locuitori din satele învecinate.

În calitate de invitaţi au fost prezenţi Cseresznyes Peter, parlamentar FIDESZ, fost primar al oraşului Nagykanizsa, şi Toth Nandor, viceprimarul oraşului Nagykanizsa. Pe scenă au fluturat şapte drapele: român, ungar, secuiesc, al UE, al Uniunii Mondiale a Maghiarilor, al UDMR şi drapelul oraşului Covasna. Printre participanţi erau, surprinzător, puţine drapele ungare sau secuieşti. Primul care a luat cuvântul a fost Balogh Zoltan, protopopul Eparhiei Reformate de Kezdi-Orbai. Bereczki Elod, câştigătorul concursului de oratorie organizat de UDMR şi de Asociaţia Culturală Korosi Csoma Sandor, s-a adresat mulţimii cu un adevărat spirit revoluţionar. Lupta pentru libertate a devenit o formă de viaţă, trebuie să se ia poziţie pentru încălcarea drepturilor secuilor, iar lupta pentru drepturi trebuie dusă cu posibilităţile democraţiei, iar astfel, pe Pământul Secuiesc poate fi creat un viitor mai frumos – a subliniat el.

Cseresnyes Peter a vorbit despre viaţa lui Gabor Aron, fiindcă astfel poate fi conturată cel mai bine solidaritatea maghiară şi puterea naţiunii.

După ceremonia centrală, participanţii au depus coroane în curtea bisericii reformate din centrul oraşului. Manifestarea s-a încheiat cu intonarea imnurilor ungar şi secuiesc.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Bokor Gabor

*

Sfântu Gheorghe ştie să sărbătorească, să se solidarizeze şi să omagieze dacă este nevoie de acest lucru.

A demonstrat acest lucru de nenumărate ori în anii trecuţi, şi atunci când soseau ştiri din Transilvania, de pe Pământul Secuiesc despre dezbinări şi despre festivităţi organizate separat în funcţie de apartenenţa politică. Aici a devenit o tradiţie ca ziua de 15 martie să nu se refere la politica de partid. Sfântu Gheorghe a demonstrat acest lucru şi înainte de manifestarea naţională festivă de duminică.

Manifestarea dedicată zilei de 15 martie, sentimentul solidarităţii naţionale au fost totuşi tulburate ieri la prânz, la Sfântu Gheorghe, de fluierături. Nici un orator nu a păţit de mult timp în cadrul sărbătorii naţionale transilvănene ceea ce a păţit ieri la Sfântu Gheorghe Kelemen Hunor: cuvântarea preşedintelui UDMR a fost întreruptă de mai multe ori de fluierături şi huiduieli. Fluierăturile din piaţa centrală din Sfântu Gheorghe au arătat clar că invitarea preşedintelui UDMR pe scena manifestării din Sfântu Gheorghe, de 15 martie, a fost o greşeală. Lăsând la o parte cerinţa organizării unei sărbători naţionale apolitice, fluierăturile de la Sfântu Gheorghe au un mesaj mult mai important, şi anume că în sfera UDMR este nevoie de o reorganizare radicală, deoarece abisul dintre conducerea centrală a organizaţiei şi cetăţenii de pe Pământul Secuiesc se adânceşte. Reprezentanţa politică a intereselor se distanţează din ce în ce mai mult de aşteptările comunităţii.

Fluierăturile pot însemna un semnal de deşteptare şi ar fi bine să fie luat în serios.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Farcadi Botond

*

La monumentul de la Veczer au comemorat localnicii din Baraolt, Racoşu de Sus, Căpeni şi Urmeniş. Oratorii au elogiat fermitatea de care au dat dovadă participanţii la lupta derulată la o distanţă de doar câteva sute de metri, au pomenit în repetate rânduri de soarta zbuciumată a monumentului, fără să lipsească mesajele politice. Pe Dealul Elevilor din Baraolt au rememorat sute de persoane.

La monumentul situat la intersecţia spre cele patru aşezări, Nagy Istvan, preşedintele din Baraolt al Partidului Civic Maghiar (PCM), a fost primul care a luat cuvântul. Fostul edil al oraşului a evocat istoricul monumentului ridicat în 1901, demolat şi reconstruit ulterior de mai multe ori, după care le-a mulţumit localnicilor din Baraolt care şi-au prezentat omagiile, în toate cele 26 de ocazii, la monumentul de la Veczer. Le mulţumesc pentru prezenţă celor câtorva localnici din Bazinul Baraolt, aflaţi aici într-un număr ce scade tot mai mult. Mă refer aici nu la politicieni, ci la oamenii de rând, cetăţenii sinceri, deoarece trădătorii sunt într-un număr suficient. Aproape că nu există eveniment istoric maghiar mai important la care să nu fi fost vorba şi de aspectul amar al colaborării cu asupritorii – a afirmat Nagy Istvan.

Szabo Miklos, preşedintele Consiliului Secuiesc din scaunul Brăduţ-Micloşoara, a evidenţiat conştiinţa responsabilităţii de care au dat dovadă revoluţionarii. După cum a menţionat el, ne aşteaptă şi pe noi o sarcină cu o pondere similară: trebuie să devenim înfăptuitorii autodeterminării Pământului Secuiesc, noi trebuie să decidem asupra problemelor arzătoare din economia, învăţământul şi viaţa noastră publică. În interesul realizării acestui obiectiv, trebuie să ne alegem – în opinia lui Szabo – conducători pentru care prioritatea o reprezintă interesul public şi nu cel personal. Demeter Laszlo a luat cuvântul în numele UDMR, a evocat memoria luptei de la Veczer, a amintit şi de turnătorul de tunuri, Gabor Aron. Kotecz Jozsef, preot unitarian din Racoşu de Sus, i-a somat pe politicienii lideri să fie solidari şi în fapte, nu numai în vorbe.

În centrul oraşului Baraolt, sub zidurile bisericii catolice, primarul Lazar-Kiss Barna a vorbit despre solidaritatea ca forţă a revoluţiei şi a evidenţiat că trebuie să învăţăm să acţionăm unitar în interesul public. Balaicz Zoltan, primarul din Zalaegerszeg, şi-a axat cuvântarea pe voinţa de luptă a tinerilor soldaţi ai armatei ungare. Colonelul Csikany Tamas, istoric militar, a vorbit despre evenimentele derulate în martie 184, la Bratislava, Viena, Budapesta şi Târgu Mureş. La finalul festivităţii au răsunat imnurile secuiesc şi ungar.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Hecser Laszlo

Citiți și: FALSUL DIN ACTUL UNIRII BISERICII ORTODOXE CU ROMA

*

Cu prilejul revoluţiei şi luptei paşoptiste pentru libertate, premierul Orban Viktor i-a salutat pe maghiarii de peste hotare prin intermediul unei scrisori, căreia i s-a dat citire în cadrul multor festivităţi din Bazinul Carpatic, inclusiv în cadrul manifestărilor din Trei Scaune. Orban Viktor menţionează: după sute de ani de asuprire, ziua de 15 martie 1848 a arătat cât de puternică şi curajoasă este naţiunea noastră. Orban a subliniat: mesajul libertăţii maghiare a pornit din Pesta, de la Muzeul Naţional, însă a avut ecou în întreaga ţară. Şi în momentul de faţă considerăm că libertatea maghiarilor poate fi obţinută doar de către maghiari: prin solidaritate, prin muncă şi înţelegere – a formulat premierul în scrisoare.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015

*

Sâmbătă, la furnalul din Bodvaj, sute de persoane din Bazinul Baraolt l-au omagiat pe Gabor Aron. Cei care au luat cuvântul au amintit de eroii care au luptat acum 167 de ani pentru libertatea naţiunii. Sesztak Miklos, ministrul dezvoltării naţionale, a evidenţiat rolul secuilor în revoluţie.

Rudolf Bela, viceprimarul comunei Belin, a numit ziua de 15 martie 1848 drept un moment deosebit de important al moştenirii noastre. Sesztak Miklos şi-a clădit discursul pe însemnătatea furnalului de la Bodvai şi pe curajul secuilor. În opinia lui Balaicz Zoltan, primarul oraşului Zalaegerszeg, prin intermediul a şapte generaţii putem spune că nu au dreptate cei care consideră revoluţia un pas greşit. Istoria a demonstrat că luptele eşuate devin între timp victorii. Fără 1848 nu ar fi existat înţelegere şi fără 1956, comunismul nu s-ar fi clintit.

În localitatea Baraolt, în orele după-amiezii, Soos Laszlo şi-a ţinut discursul în numele Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM). A fost formulată de nenumărate ori întrebarea de ce nu ne solidarizăm. Deoarece este mai comod să ne aflăm în sfera puterii false, decât în rândul poporului. Este mai uşor să înfăşurăm drapelul decât să spunem: va rămâne acolo, indiferent de condiţii. Din cimitir, participanţii s-au deplasat cu făclii la placheta comemorativă Kossuth din piaţa centrală, unde tinerii au depus coroane.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Hecser Laszlo

*

Tokes Laszlo, preşedintele CNMT, europarlamentar, a vorbit în cadrul festivităţii organizate la Oradea de ziua sărbătorii naţionale ungare despre importanţa politizării simbolice. În cadrul festivităţii organizate la statuia lui Szacsvay Imre, Tokes Laszlo a declarat că nu este permisă contrastarea politicii simbolice, deoarece simbolurile au conţinut: drapelul secuiesc reprezintă autonomia, iar drapelul ungar ridicat la înălţime în 15 martie reprezintă libertatea. Să nu permitem să fim excluşi din mediul nostru, din oraşele noastre. Noi nu suntem venetici, suntem indigeni. Dacă cineva are ce să caute aici, noi suntem aceia. Să nu ne lăsăm duşi în lumea propagandei, a manipulării, în lumea scenariilor – a declarat Tokes Laszlo. În numele parlamentului ungar, Szabolcs Attila, vicepreşedintele comisiei solidarităţii naţionale, a numit autonomia drept cel mai important zălog al propăşirii şi al siguranţei. Le cerem fiilor naţiunilor care trăiesc aici să ne sprijine în propăşirea Transilvaniei, a Partium-ului, a Banatului. Să ne sprijine pentru ca Pământul Secuiesc, regiunile istorice şi comunitatea naţională să poată crea insula păcii, autonomia – a formulat politicianul.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015

*

La Cluj, în cadrul manifestării comune a organizaţiilor politice maghiare, s-a dat citire mesajului premierilor Orban Viktor şi Victor Ponta. În acest timp, Noua Dreaptă a organizat un marş. Transilvaniştii maghiari au dorit să stea de vorbă cu organizaţia de extremă dreaptă, însă au fost înlăturaţi de poliţie. Noua Dreaptă a organizat şi în acest an marşul Avram Iancu, însă de această dată au mărşăluit doar câteva persoane. Acestea au scandat sloganurile obişnuite – cum ar fi Harghita şi Covasna sunt judeţe româneşti -, însă au iniţiat şi ca Sfântu Gheorghe să devină capitala ţării, motivând acest lucru prin faptul că oraşul este situat din punct de vedere geografic în mijlocul României. Dacă în opinia localnicilor, regiunea este rămasă în urmă din punct de vedere economic, statutul de capitală i-ar veni în ajutor.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015

*

Vor exista tunuri! – lupta zonei Trei Scaune pentru autoapărare 1848-49 – este titlul expoziţiei vernisate ieri, ocazie cu care tunul original al lui Gabor Aron a fost expus publicului în sala de expuneri a casei de cultură Vigado. Cu această ocazie, Szabo Robert, preşedintele Adunării generale a judeţului Heves, şi Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, au luat cuvântul. Delegaţia judeţului înfrăţit Heves a fost însoţită de Pohardi Jozsef, stabilit în localitatea Apco, el fiind cel care a realizat afetul singurului tun rămas al lui Gabor Aron.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Iochom Istvan

*

Expoziţia dedicată zilei de 15 martie, organizată pentru a 26-a oară, a fost vernisată ieri la Muzeul Incze Laszlo din Târgu Secuiesc. În calitate de gazdă, Dimeny Attila, conducătorul muzeului, i-a salutat pe cei prezenţi şi l-a rugat pe Nagy Karoly Zoltan, şef adjunct al Misiunii din cadrul Ambasadei Ungariei la Bucureşti, să-şi împărtăşească gândurile. Expoziţia poate fi văzută până în data de 3 aprilie.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7445 din 16.03.2015, autor Iochom Istvan

*

La Tamaşfalău, manifestarea prilejuită de sărbătoarea noastră naţională a început duminică, la orele 09:30, cu defilarea călăreţilor din Tamaşfalău, Surcea şi Zăbala. Au fost apoi depuse coroane la monumentul eroilor paşoptişti. Au rostit discursuri festive Thiesz Janos – primarul Covasnei, Adam Attila Peter – primarul Zăbalei, şi Ambrus Attila – consilier local. Înainte de intonarea imnurilor ungar şi secuiesc, deputatul (FIDESZ) dr. Cseresznyes Peter i-a salutat pe participanţi.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr. 52 din 17.03.2015

*

Cu ocazia sărbătorii naţionale din 15 martie, primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad Andras, a primit din partea lui Hende Csaba, ministrul ungar al apărării, Titlul Onorific “Pentru Apărarea Patriei” clasa a II-a. Distincţia i-a fost înmânată primarului în cadrul festivităţii care a avut loc la Palatul Stefania din Budapesta în cursul săptămânii trecute. Anul trecut, cu ocazia sărbătorii naţionale din 23 octombrie, distincţia a fost preluată de Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi de întreprinzătorul Szocs Gyula.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7446 din 17.03.2015

*

A fost păcat să se renunţe la tradiţia încetăţenită de câţiva ani şi să li se permită pornirilor să umbrească sărbătoarea zilei de 15 martie. A fost păcat ca preşedintele UDMR să fie expus unui concert umilitor de fluierături, a fost păcat ca revolta să afecteze omagiul adus eroilor. A fost păcat să se genereze tensiuni acolo de unde acestea au putut fi dispersate şi a fost păcat ca în locul unităţii să apară dezbinarea. Pentru toate acestea nu se fac vinovaţi cei duşi de val, cei care prin intermediul fluierăturilor şi al pornirilor au dat glas nemulţumirii lor, care nu le-au acordat credibilitate cuvintelor rostite pe scenă, ci aceia care au creat această situaţie.

Putea fi prezis ceea ce s-a întâmplat. În ultimele săptămâni s-au întâmplat prea multe lucruri, iar atitudinea UDMR a fost mult prea relaxată, lipsită de conţinut şi desconsiderantă. Era de aşteptat să existe persoane care să primească cu resentimente discursul lui Kelemen Hunor despre libertate şi autodeterminare.

În urmă cu câţiva ani, când soseau veşti despre festivităţi organizate separat în diferite oraşe, la noi a putut fi încetăţenită o sărbătoare comună dedicată zilei de 15 martie. În urma acestui fapt, festivitatea din Sfântu Gheorghe a devenit treptat din ce în ce mai frumoasă şi mai mare şi a atras nu numai 3000-4000 de oameni ci chiar şi peste 10.000. A devenit o adevărată sărbătoare.

A fost păcat să i se permită politicii de partid să pătrundă în sfera sărbătorii noastre. A fost păcat, deoarece separat şi de pe poziţii adverse, nu pot fi clădite nici Pământul Secuiesc, nici autonomia şi nici viitorul.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7446 din 17.03.2015, autor Farkas Reka

*

În numeroase oraşe mari din Statele Unite ale Americii, reprezentanţele şi organizaţiile maghiare au organizat în comun festivităţi dedicate împlinirii a 167 de la de la revoluţia paşoptistă.

Koszorus Ferenc, preşedintele Federaţiei Maghiare din America (AHF), a citat în faţa a 150 de persoane, adunate în capela Seminarului Teologic Wesley din Washington, din cuvântările rostite de Kossuth Lajos în SUA. Preşedintele AHF a evidenţiat că asemeni lui Kossuth, o caracteristică definitorie a maghiarilor este spiritul luptător pentru libertate.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7446 din 17.03.2015

Sf. Gheorghe 19.03.2015

Despre CESCH, pe care vă recomandăm cu căldură să’i urmăriți activitatea!

OBIECTIVE

• realizarea de cercetări ştiinţifice în domeniile sociologiei, geopoliticii, istoriei, teologie, economie, politologie;
• organizarea de evenimente ştiinţifice (colocvii, mese rotunde, dezbateri, conferinţe, emisiuni şi rubrici în mass-media scrisă şi audio-vizuală etc) activităţi de consulting şi transfer de know-how, alcătuind colective de lucru pe domenii;
• dezvoltarea de programe şi educaţie în cadrul unor cursuri postuniversitare, universităţi de vară şi tabere studenţeşti; înfiinţarea unei bănci de date cu utilizator multiplu, cuprinzând documente audio-vizuale şi scrise referitoare la zona Covasna-Harghita;
• dezvoltarea de parteneriate culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din ţară şi străinătate;
• promovarea unor programe culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din ţară şi străinătate;
• editarea de lucrări, studii şi periodice în cadrul editurii proprii “Eurocarpatica”
• Pe baza acestor obiective cu prioritate ne-au preocupat următoarele probleme: identitate şi integrare europeană; regionalism, autonomie, autodeterminare şi implicaţiile asupra suveranităţii naţionale; dimensiuni ale convieţuirii în medii multiculturale; istorie şi memorie colectivă; relaţii comunitare între naţional şi etnic; procese de enclavizare şi de asimilare; comunicare interetnică etc.

PARTENERI:

• Principalii noştri parteneri în realizarea proiectelor Centrului sunt: Institutul de Sociologie al Academiei Române; Fundaţia Naţională Pentru Românii de Pretutindeni; Oficiul pentru Drepturile Minorităţilor din Centrul şi Sud-Estul Europei; Institutul de Studii Socio-comportamentale şi Geopolitice; Catedre de specialitate din cadrul universităţilor: Bucureşti, Cluj- Napoca, Braşov, Sibiu, Tg. Mureş, Alba Iulia; Centrul Eclesiastic de Documentare “Mitropolit Nicolae Colan” Sf. Gheorghe; Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, alte asociaţii şi instituţii culturale.

• În derularea proiectelor sale, CESCH a beneficiat de colaborarea şi sprijinul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerului Informaţiilor Publice, Ministerul Culturii şi Cultelor, Episcopiei Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei; Prefecturilor judeţelor Covasna şi Harghita şi alte instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale.

 PROIECTE REALIZATE IN PERIOADA 2000-2010

• Simpozioane şi dezbateri organizate cu ocazia Zilei Europei pe teme precum: Perspectivele integrării europene – implicaţii asupra zonei Covasna-Harghita” (Sf. Gheorghe, 6 mai 2000), Relaţiile interetnice şi integrarea europeană (Sf. Gheorghe, 12 mai 2001). La aceste manifestări au participat cercetătorii ştiinţifici, specialişti cu preocupări în domeniul interculturalităţii şi integrării europene, sociologi, istorici, politicieni, publicişti, oameni de cultură reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai administraţiei publice şi ai societăţii civile.

• Simpozioane dedicate problematicii romano-catolicilor moldoveni: Romano-catolicii din Moldova şi identitatea lor (organizat de Asociaţia romano-catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”), Bacău, 2 februarie, 2002; Simpozionul internaţional “Identitatea culturală a romano-catolicilor (ceangăi) din Moldova”, Palatul Parlamentului, Bucureşti, 29 aprilie 2002 (organizat împreună cu Academia Română şi Universitatea Bucureşti).

• Organizarea Universităţii de Vară Izvoru Mureşului, împreună cu Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita, la care participă de fiecare dată, peste 100 de tineri din ţară şi românitatea apropiată; (Republica Moldova, Ucraina, Iugoslavia, Macedonia, Italia, Franţa, Suedia). În rândul conferenţiarilor s-au numărat: miniştrii, secretari de stat, parlamentari, academicieni, profesori universitari, cercetători, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, publicişti, lideri ai comunităţilor româneşti şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi centrale.Universitatea s-a bucurat de sprijinul Radiodifuziunii, Televiziunii Române, Rompres, a publicaţiilor Adevărul, Curentul, Ziarul Politic, Adevărul Harghitei, Cuvântul Nou, precum si alte cotidiene locale si nationale, care au transmis interviuri şi reportaje de la faţa locului pe toată perioada desfăşurării cursurilor de vară.

• Proiectul “Majoritate-minoritate în Covasna şi Harghita. Dimensiuni ale vieţii comunitare”, finanţat de Ministerul Informaţiilor Publice (octombrie 2001- 1 oct. 2002). Proiectul si-a propus să monitorizeze discursul şi comportamentul public al liderilor celor două comunităţi română şi maghiară reflectat în presa locală şi în alte documente de interes (conducători de instituţii publice, partide politice, organizaţii nonguvernamentale, ziarişti, reprezentanţi ai cultelor, profesori etc.), urmărind cu prioritate probleme referitoare la: aplicarea legii privind administraţia publică şi autonomia locală, poziţia autorităţilor publice locale alese faţă de interesele şi valorile populaţiei româneşti numeric minoritare; abordarea istoriei locale şi naţionale; reliefarea interferenţelor culturale.

• Proiectul “Solidaritatea comunitară românescă”, iniţiat şi susţinut finaciar de Ministerul Informaţiilor Publice (proiect lansat la 1 Decembrie 2002 şi aflat în curs de derulare). Proiectul urmăreşte structurarea şi dezvoltarea legăturilor dintre comunităţile româneşti numeric inferioare din Harghita şi Covasna cu românii din judeţele învecinate. Obiectivele proiectului vizează încurajarea afirmării identităţii naţionale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita, întărirea sentimentului de apartenenţă naţională şi înlăturarea stărilor de frustare şi marginalizare a românilor din localităţile etnic-mixte, îmbunătăţirea relaţiilor dintre judeţele Covasna şi Harghita şi celelelte judeţe din ţară, eliminarea unor clişee şi prejudecăţi.

• Editarea Buletinului Info Eurocarpatica, nr. 1-5. Publicaţia a urmărit prezentarea rezultatelor unor cercetări privind conveţuirea interetnică în Covasna şi Harghita. Prin informaţiile redate Buletinul şi-a propuns să ofere o bază orientativă de date care să poată constitui un veritabil material documentar pentru proiectare de strategii în ceea ce priveşte normalizarea şi îmbunătăţirea climatului de convieţuire interetnică şi eliminarea unor poziţii radicale, etnocentriste şi sepratiste.

ALTE ASPECTE DIN ACTIVITATEA C.E.S.C.H.

• Împreună cu Institutul de Sociologie al Academiei şi cu Centrul de Cultură Arcuş, CESCH a sprijinit finalizarea cercetării şi apariţia volumului „Familia etnic mixtă. Judeţul Covasna”, de Lily Rain, Editura Arcuş, 2001

• În „Angvstia”, anuarul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, prin grija cercetătorilor CESCH, sunt publicate studii de istorie locală, etnografie şi sociologie. (nr.1/1996-nr.13/2009)

• Editarea Buletinului Ligii cultural-creştine “Andrei Şaguna”, vol. I-IV, publicaţie intitulată “tribună a societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita”, şi care prezintă principalele preocupări ale asociaţiilor culturale şi civice româneşti din cele două judeţe, în perioada 1992-2008.

• CESCH a sprijinit unele cercetări de istorie locală, demografie istorică, sociologie pe teme privind elitele etnice, reţelele sociale, convieţuirea interetnică ş.a., cercetări valorificate în mai multe lucrări de licenţă, masterat şi doctorat.

• Cercetătorii Centrului au participat la sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane şi dezbateri organizate de instituţii academice, muzeale, arhivistice şi de cercetări socio-umane în: Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Arad, Alba Iulia, Sibiu ş.a.

• Împreună cu importante segmente ale societăţii civile locale, întrunite în cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, CESCH a contribuit la întocmirea unor documente (apeluri, memorii, scrisori deschise ş.a.) adresate autorităţilor publice centrale şi locale

Sursa: Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

Citiți și: COLONIȘTI, SĂ VĂ IASĂ DIN CAP FEDERALIZAREA ROMÂNIEI !

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

VADU RĂU, CEA MAI VECHE SCRIERE A OMENIRII ?

Cele 120 de piese de piatră pe care apar simboluri ciudate găsite în urmă cu zece ani în albia râului Bistriţa au redeschis controversa asupra unei scrieri mai vechi cu cel puţin un mileniu decât cea cuneiformă. Disputa istoricilor pe această temă a pornit după descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria.
În urmă cu zece ani, profesorul de istorie Dumitru Ioniţă a redeschis în lumea ştiinţifică o dispută încă netranşată asupra celei mai vechi scrieri din lume, printr’o descoperire arheologică făcută în judeţul Neamţ. În iarna anului 2004-2005, el a găsit în albia râului Bistriţa, în punctual Vadu Rău, din comuna Farcaşa, circa 300 de pietre, din care 120 erau acoperite cu un strat de lut ars, pe care erau însemnate mai multe simboluri stranii. Profesorul Ioniţă susţinea că piesele sunt similare cu cele trei tăbliţe de la Tărtăria (judeţul Alba), descoperite în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, piese certifică existenţa unui centru de scriere protoliterară pe teritoriul României.

Dat fiind numărul mare al artefactelor găsite, profesorul de istorie aprecia că în zonă a existat un atelier neolitic în care au fost confecţionate aceste pietre acoperite cu lut ars. Ulterior, astfel de piese ar fi fost răspândite până în vestul României, explicând astfel şi descoperiea făcută în urmă cu peste cinci decenii la Tărtăria.

Parte din pietrele găsite la Vadu Rău (FOTO: Monitorul de Neamţ):

Dumitru Ioniţă spunea:
”Pe tăbliţe sunt incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemănarea cu cele descoperite la Tărtăria tocmai aici se produce. Asta m’a făcut să leg descoperirea de la Vadu Rău celei din Alba şi de aici ideea unui alt centru cultural, ce comportă un stadiu precursor al scrierii sumeriene datată pe la 3300 înainte de Hristos. La Tărtăria s’au descoperit trei tăbliţe, pe când la Vadu Rău trei sute, din care 120 comportând semne grafice“.

Cea mai veche scriere în Sumer sau în Balcani?

În anul 1961, Nicoale Vlassa a găsit la Tărtăria, o localitate dintre Alba Iulia şi Orăştie, un complex de cult şi schelete umane sfărâmate, iar într-o groapă au fost descoperite 26 de figurine de teracotă, trei figurine de alabastru şi trei plăcuţe de lut ars. Două dintre plăcuţe au o scriere pictografică, iar susţinătorii cercetătorului clujean au lansat teoria că aceste tăbliţe sunt realizate între anii 5500 – 5000 î.Hr, adică mai vechi cu mai bine de o mie de ani decât cele descoperite la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk din Sumer, datate 3300 î.Hr. De altfel, scrierile egipteană, Harappa şi cea sumeriană, candidate la cea mai veche scriere din lume, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Schiţă după tăbliţele găsite la Tărtăria:


Controversele în jurul descoperirilor făcute de Nicolae Vlassa apar aşadar în discuţiile despre cea mai veche scriere a omenirii. Pornind de la Tărtăria, doctorul Napoleon Săvescu, cunoscut pentru emiterea unor teorii controversate asupra istoriei dacilor şi etnogenezei românilor susţine că spiritualitatea pelasgică (dacică, mai târziu) se află la originea civilizaţiei europene. Medicul a ridicat chiar un monument la Tărtăria pentru a marca vechimea scrierii.

Monumentul de la Tărtăria dedicat descoperirii lui Nicolae Vlassa:

Paul Lazăr Tonciulescu susţine că:

„Scrierea, sub forma pictogramelor, a apărut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia, cum se credea până acum… Dacă în toate cele trei cazuri (tăblitelede la Tărtăria şi cele de la Karanovo şi Gracialnita – Bulgaria) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie surprinzătoare: avem de a face cu cea mai veche scriere din lume” („De la Ţara Luanei la Ieud“ , Editura Miracol).

Ce spun specialiştii Cercetătorii istorici au mai multe argumente de a nega variantele vehiculate în urma descoperirilor de la Tărtăria, sau de la Vadu Rău, decât pot dovedi susţinătorii teoriei unei scrieri mai vechi care ar fi fost utilizată în spaţiul est-european.

Specialiştii mai spun că dacă un artefact este scos din contextual lui istoric şi arheologic, nu poate fi interpretat corect, astfel încât ipotezele cu privire la importanţa lor sunt viciate. Despre Cultura Cucuteni se ştie că îi corespunde perioada 5000-3500 î.Hr., însă civilizaţia din acea perioadă nu folosea pentru comunicare un tip de scriere.

Constantin Preoteasa, cercetător la Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucureni din Piatra Neamţ a precizat:

”Din start trebuie spus că scrisul marchează începuturile istoriei. În preistorie nu exista scris, ci doar semne/simboluri pe artefacte din piatră arsă. Toate aceste artefacte sunt creaţii antropice, create de om, dar nu se poate vorbi de o scriere. Astfel de artefacte sunt decontextualizate: nu ştim în ce perioadă au fost create piesele respective, căror comunităţi le aparţin, cărei perioade şi nici la ce foloseau. Cucuteni este cea mai importantă civilizaţie preistorică europeană. Ei comunicau prin gesturi, exista un anumit limbaj, dar nu o scriere. Mai trebuie spus că şi între civilizaţii sunt decalaje”. Oare așa să fie?

3 tablita 2 vadu rau 300x298 OZN ul din Muntii Neamtului

Tăblița de lut ars cu orificii, pentru a fi purtată la gât

In acelasi sit arheologic deschis la Vadu Rau, profesorul Dumitru Ionita a facut o descoperire extraordinara. El a gasit o misterioasa structura din piatra, confectionata inteligent, nu un produs al naturii. Ovalul asemanator cu un OZN are greutatea de 12 kilograme, înălțimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru. Obiectul este compus din 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un liant necunoscut, de o duritate extremă.

4 Sumerian 300x271 OZN ul din Muntii Neamtului

Tăblița cu semne asemănătoare, descoperită în Sumer

Un alt artefact foarte interesant este Sfinxul miniatural, care pare a fi o copie a celui din Bucegi. Este pus pe un piedestal de piatra, părând a fi un obiect de cult religios. Aceasta dovedește că pe Bucegi se afla un centru religios central, care dădea „modele de cult”.

6 ozn Ceahlau 300x238 OZN ul din Muntii Neamtului

Ciudat obiect confectionat din 90 de elemente legate cu un liant necunoscut

Prof. dr. Dumitru Ionita crede că la Vadu Rau se aflau ateliere de confectionare a idolilor si amuletelor religioase, iar arheologul Vasile Boroneant, care a cercetat siturile de la Cladova si Chitila, este de acord cu aceasta ipoteza, identificand aceleasi motive sacre in spațiul țării noastre încă din neolitic și în Sumerul Mesopotamiei, cu peste o mie de ani mai tarziu.

Sursa: adevărul.ro, enational.ro

Citiți și: GEȚII SUNT UN REZULTAT AL AMESTECULUI DINTRE PROTO-GEȚII R1 ȘI PELASGII CUCUTENIENI I2

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

BUCUREȘTI, MOTORUL ECONOMIC AL ROMÂNIEI

Ar fi caraghios să purtăm o cruciadă pentru conservarea purității bucureștene (admițând că ar exista așa ceva). Doar sclavii prejudecăților pot vedea un pericol în fiecare om care se stabilește în Capitală. În ce mă privește, spaimele de genul „Vai, ce ne facem, ne’au năpădit județele” ascund o mare doză de fățărnicie. Iar uneori mă fac să râd. Nu cred ca Bucureștii reprezintă o redută asediată de poluanți provinciali, nu cred că oltenii și moldovenii trebuie priviți cu neîncredere și trecuți prin carantină și decontaminare, nu cred că Ardealul, Banatul sau Maramureșul sunt enclave ale perfecțiunii. Judecățile casant-maniheiste pe această temă cad în ridicol și deformează realitatea. Există oameni admirabili și la Barlad, și pe Calea Rahovei, după cum există nemernici și la Cluj, și în Piața Palatului. Nu mă simt periclitat, stânjenit sau sufocat de cei care vin în București. Le doresc să se adapteze ritmurilor din acest loc, dacă se poate, fără concesii de temperament și atitudine”.
(Radu Paraschivescu)

Ceea ce vom încerca să dezbatem acum și aici este imposibil de analizat de un adept al separatismului autohton, pentru că provoacă în primul rând un blocaj mental, incapabil de a digera un adevăr pe cât de simplu pe atât de greu de acceptat de o minte îngustă.

Adevărata organizare teritorială a României o creează românii și nevoile lor economice imediate, nicidecum ”nevoile” meschin-artificiale de afirmare ale unor lideri de carton. Chiar dacă nu s’a discutat aproape deloc serios despre împărţirea teritorială a României în ultimele două decenii, studiile ştiinţifice s’au făcut tot timpul. Unele sunt accesibile public, dar ignorate cu totul în luarea deciziilor, iar altele sunt ascunse publicului larg. Orice discuție despre reorganizare teritorială va renaște mereu discuții aprinse despre separatism etnic ale câtorva minți înfierbântate de ambiții, uneori neclare.

Separatismul sau revendicările autonomiste, indiferent de mobilurile lor reale sau doar declarate, reprezintă un fenomen specific epocii noastre. Chiar dacă declarații precum cele ale lui Kelemen Hunor sau Gherman & co. nu recunosc pe față intențiile lor reale de a obține independența unui areal mai mic (2-3 județe) sau mai mare (Ardealul), și protestează împotriva comparaţiei care s’a făcut între cazul Scoţiei de a se desprinde din Regatul Unit şi proiectul autonomiei minoritarilor, ori că nu se dorește decât o autonomie financiară pentru ca ”România să nu mai trăiască pe spinarea Ardealului (!!!)”, acest adevăr zace dincolo de simplele lor declarații.

Ambițiile politice ale unor pseudo-lideri regionali dovedesc însă, o impotență electorală vădită, atunci când sunt verificate la scrutinele electorale naționale. De aici și dorința de a se impune granițe noi, dar restrânse la un spațiu mai mic, doar pentru ambițiile lor înguste. Evident, eșecurile ideilor lor utopic-separatiste nu’i determină să renunțe de a le propaga în continuare cu aceeași vehemență, și de a însămânța acest germen în capul naivilor. Primii care răspund afirmativ acestor chemări, sunt evident minoritarii, alogenii sau cei interesați de a pescui în apele tulburi ale politicianismului.

Kelemen Hunor:

„Nu exista nicio asemănare între (proiectul nostru) şi Scoţia. Din punctul meu de vedere, e o greşeală uriaşă să faci astfel de comparaţii, acolo e cu totul şi cu totul altă situaţie, iar dacă cineva face o astfel de comparaţie, înseamnă că nu a înţeles nimic sau vrea să creeze o diversiune”.

Citiți și: NEM AUTONOMIA! MAGHIAROFONII NU SUNT MAGHIARI, SECUII NICI ATÂT

Proiectul UDMR de formare a regiunilor din Romania și reducerea lor de la 16 la 8 există în Parlament aprobat tacit, datorită lipsei de cvorum. Acest proiect este o fidelă reeditare a Dictatului de tristă amintire de la Viena din 1940, când Nordul Ardealului a fost rupt din trupul țării.

În ce priveşte istoria şi condiţia politică actuală, liderul UDMR are dreptate. Scoţia are deja mai mult, mult mai mult decât au pretins maghiarii din România în proiectul de autonomie publicat recent. În 1999, ca urmare a unui referendum ţinut cu doi ani mai devreme, a fost instituit Parlamentul scoţian, care deţine puteri inclusiv în ce priveşte stabilirea regimului fiscal. Dar, în realitate, încă de la origini, de la 1707, atunci când au fost abolite parlamentele naţionale şi a fost instituit un singur Parlament la Londra, Scoţia a continuat să păstreze un sistem propriu de legi, iar de’a lungul timpului a reuşit să obţină un transfer tot mai larg de putere în beneficiul său. În 1885 Scoţia dobândea o anumită autonomie administrativă, prin înfiinţarea în cadrul guvernului de la Londra, a aşa-numitului Scottish Office, care avea în competenţe justiţia, educaţia, agricultura şi pescuitul şi care era condus de un secretar de stat anume dedicat.

În fine, după o evoluţie autonomistă accelerată puternic în ultimii 25 de ani, Scoţia îşi are astăzi un parlament şi un guvern propriu condus de premierul Alex Salmond.

E prea limpede acum că maghiarofonii din secuime nu deţin nici pe departe autonomia de care se bucură de foarte multă vreme scoţienii. În plus maghiarofonii au insistat mult pe diferenţa dintre autonomie şi independenţă tocmai pentru că sunt conştienţi de limitele demersului lor şi pentru că speră ca tocmai această diferenţă bine pusă în valoare să le aducă un oarecare succes. Proiectul autonomiei secuieşti prevede de altfel în mod expres o trimitere la ”statul naţional şi indivizibil România”, tocmai pentru a trasa din start limitele propriilor revendicări.

Dirijorul Emil Aluaş este iniţiatorul Partidului Ardelenilor, printre ai cărui co-fondatori mai apar profesorul Liviu Zăpârţan şi ”jurnalistul” Sabin Gherman, celebrul personaj negativ care deși sătul de statul căruia i’a dat totul, sapă continuu la fundația lui. Aluaş spune că nu doreşte “destrămarea României”, ci doar independenţă financiară pentru Ardeal şi Banat. Aluaş susţine că naşterea noii formaţiuni politice este “moşită” de doi ani:

“N’am stat ascunşi până acum, am activat în cadrul fundaţiei mele, Pro Vest, dar n’am ieşit public până nu ne’am simţit pregătiţi”.

Practic, el şi’a lansat partidul printr’un interviu în cotidianul clujean de limbă maghiară (cum altfel? de ce altundeva ???) Kronika. De la bun început, el precizează că noul partid nu este unul secesionist (oare cine se scuză, nu se acuză?):

“Nu dorim să destrămăm România, dorim doar ca ardelenii şi bănăţenii să se auto-administreze economic şi financiar. Administraţiei centrale de la Bucureşti i’am da 7% (!), să se ocupe de politica externă, de politica monetară, iar în rest, să ne lase să ne administrăm singuri. Sunt convins că ne’am descurca mult mai bine economic. Cu siguranţă că noi n’am fi luat 25% din salariile oamenilor (clujeanul Emil Boc, din câte ne amintim nu a redus salariile doar la ardeleni și bănățeni !). Am discutat cu foarte mulţi mari oameni de afaceri din Cluj şi mi’au spus că nu mai vor să plătească impozit Bucureştiului, pentru că Bucureştiul nu face nimic pentru ei, nu se vede nimic. Bucureştiul nu se va schimba nici peste 1.000 de ani”.

Sigur, Aluaș dovedește un imens nerealism, afirmând că Bucureștiul va rămâne încremenit 1000 de ani. Nimic mai fals. Evoluția PIB realizat de tandemul București-Ilfov, ne’o demonstrează cu vârf și îndesat. Dimpotrivă, ritmul accelerat de creștere și dezvoltare a capitalei va duce la depășirea multor orașe europene la care acum 20 de ani, noi românii priveam cu invidie.

Citiți și: PROPUNERE DE SCHIMBARE A CAPITALEI LA SFÂNTU GHEORGHE

El susţine că auto-administrarea Ardealului şi Banatului ar fi în avantajul României:

“Am umblat mult prin lume şi am mai văzut asemenea partide şi pot spune că o astfel de mişcare duce ţara înainte, pentru că generează concurenţă între regiuni. Noi suntem o mişcare de orientare liberală, nu suntem conservatori şi considerăm că progresul este generat de competiţie”.

Nimeni nu ignoră totuşi că separatismul scoţian, sau cel catalan creează o emulaţie şi că, în ciuda tuturor diferenţelor istorice, stimulează revendicările autonomiste. Dacă lumea, tot mai omogenă ca mod de gândire şi principii politice, mai ales în spaţiul restrâns european, acceptă o autonomie într’un loc, de ce nu ar accepta’o şi într’altul? Acesta este raţionamentul care încurajează, fireşte, o mişcare politică de acest tip.

Citiți și: CE AU ÎN COMUN ADEPȚII SEPARATISMULUI?

Dar întrebarea pe care ar trebui să ne’o punem e dacă naţionalismul este adevăratul sau unicul motor al acestor sciziuni sau revendicări autonomiste. Unii par să creadă că unicul agent rămâne naţionalismul revigorat, în mod paradoxal, tocmai în epoca Europei post-naţionale.

De exemplu, americanul George Friedman (Stratfor) pare să nu aibă nicio îndoială că independenţa Scoţiei va fi de natură să stimuleze peste tot în lume punerea mai strictă în aplicare a principiului autodeterminării naţiunilor, ceea ce, în opinia sa, ar avea consecinţe şi în România, Slovacia, Ucraina (Galiţia), adică peste tot acolo unde naţiunile unitare au fost divizate de ordinea politică instituită după Primul şi cel de’al Doilea Război Mondial. Chiar dacă îşi trădează principiile, lumea democratică nu poate rezista impulsului de a da curs principiului de autodeterminare naţională. Atracţia compulsivă a principiului naţional este, mai puternică uneori decât criteriul economic.

Totuşi există puternice înclinaţii separatiste în nordul Italiei, apoi la Veneţia care, foarte recent, într’un referendum fără valoare oficială şi’a declarat independenţa faţă de restul Italiei, a existat, de asemenea, în anii 40-50 ai secolului trecut, un separatism sicilian şi nici catalanii nu pot invoca adversităţi sau incompatibilităţi istorice aşa cum ar face’o maghiarofonii cu românii sau cu slovacii. Replierea pe conturul vieţii naţionale se confundă uneori pur şi simplu cu o repliere regională în care principiul naţional poate fi destul de slab. Altceva pare să conteze într’o mult mai mare măsură, fie că vorbim de economie, de principii sociale sau de altceva mai misterios care nu a fost încă bine definit. Ceea ce uneşte toate mişcările separatiste şi care nu pot fi puse întotdeauna, în ciuda a ceea ce crede Friedman, pe seama naţionalismului compulsiv pare a fi, mai curând, dorinţa pură de a trăi departe de lumea globală, de a crea o ruptură cu acest curs al lumii al cărei orizont este destul de nebulos şi nu pare a oferi prea multe speranţe.

În orice caz e posibil ca şi atunci când invocă naţionalismul ca princpiu, aşa cum au făcut deunăzi scoţienii, adevăratul motor al separaţiei pare să fie altul. Din păcate motivele ascunse ale acestor dorințe de separare ar putea fi chiar mai meschine, decât sunt cele la nivel declarativ. Nu putem exclude posibilitatea ca acestor lideri regionali răsăriți peste noapte, care provoacă renașterea orgoliului regional, în detrimentul celui național să plece dintr’o banală invidie pe aceste performanțe ale Bucureștiului, precum mulți români sunt invidioși pe neamțul din Frankfurt sau Munchen. Să vedem în continuare care ar putea fi motivul invidiei unui alogen autohton pe capitala țării.

Citiți și: COLONIȘTI, SĂ VĂ IASĂ DIN CAP FEDERALIZAREA ROMÂNIEI !

Conform datelor Eurostat, Capitala şi zona adiacentă se află pe locul 76 din 264 de regiuni europene din punctul de vedere al PIB pe cap de locuitor calculat pe baza puterii de cumpărare. Bucureştiul şi localităţile învecinate au ajuns să fie, potrivit Eurostat, mai productive decât 72% din regiunile Uniunii Europene.

Cele mai recente date disponibile (din 2010, însă în perioada 2011-2013 situaţia din zona Capitalei nu s’a înrăutăţit, ci dimpotrivă) indică un lucru greu de crezut în urmă cu 10-15 ani: regiunea Bucureşti-Ilfov este pe locul 76 în rândul celor 264 de regiuni ale UE din punctul de vedere al produsului intern brut pe cap de locuitor (ajustat în funcţie de standardul puterii de cumpărare PPS). Cu 27.100 de euro per capita, Bucureştiul a depăşit în acest clasament toate regiunile maghiare, poloneze, bulgăreşti, slovene, croate, precum şi Ciprul, Malta şi ţările baltice.

Mai mult, Bucureşti-Ilfov are un PIB pe cap de locuitor PPS mai mare decât cel înregistrat în 25 din cele 26 de regiuni franceze, 12 din cele 13 regiuni greceşti, şapte din cele opt regiuni cehe, şase din cele şapte regiuni portugheze, 14 din cele 19 regiuni spaniole, 30 din cele 37 de regiuni britanice ori trei din cele patru regiuni slovace. Destul de bine stăm şi dacă ne gândim că regiunea Capitalei excelează la acest capitol faţă de trei din cele cinci regiuni finlandeze, 13 din cele 21 de regiuni italiene, şase din cele 11 regiuni belgiene, una din cele două regiuni irlandeze, patru din cele opt regiuni suedeze, două din cele cinci regiuni daneze, patru din cele nouă regiuni austriece, 15 din cele 38 de regiuni germane şi patru din cele 12 regiuni olandeze.

Printre regiunile surclasate se numără Dresda şi Leipzig în Germania, Castilla, Valencia şi Andaluzia în Spania, Alsacia şi Provence în Franţa sau Toscana şi Liguria în Italia. În plus, Bucureşti-Ilfov le suflă în ceafă unor regiuni similare, create în jurul capitalelor: Lisabona, Berlin, Lazio (Roma) sau Attica (Atena). Sau unei regiuni vestite pentru prosperitatea sa, Catalunia.

În cifre absolute (adică fără a ajusta PIB-ul cu puterea de cumpărare), lucrurile stau un pic mai altfel: Bucureşti-Ilfov avea în 2010 un produs intern brut pe cap de locuitor de 13.800 de euro, în timp ce în Berlin se înregistrau 28.900 de euro, în Attica – 25.900 de euro, în Catalunia – 26.600, în Lazio – 29.700, iar în Lisabona – 22.700 de euro. Pentru unii, cifrele de mai sus ar putea părea dezamăgitoare, dar în realitate, distanţa dintre bucureşteni şi restul lumii pare să fie în continuare semnificativă, iar clasamentele prezentate mai devreme, doar un artificiu statistic. Totuşi, luând în calcul cât costă produsele şi serviciile în Capitală şi cât valorează ele în alte mari oraşe europene, ajustarea PIB cu puterea de cumpărare este mai mult decât explicabilă. Totuși, cifrele devin relative, deoarece de la chirii la benzină, de la pâine la taxele locale şi de la o masă la restaurant la factura la gaze, toate sunt, deocamdată cel puţin, mai ieftine (uneori semnificativ mai ieftine) decât în marea majoritate a ţărilor din UE.

Cu cele 27.100 de euro pe cap de locuitor, Bucureşti-Ilfov este, desigur, mult deasupra celorlalte regiuni autohtone (care înregistrează, în acelaşi clasament, între 7.000 de euro per capita în Nord Est şi 12.900 de euro în Vest). Nu doar în România există această discrepanţă majoră între regiunea capitalei şi restul ţării. În majoritatea fostelor state comuniste situaţia este aproape trasă la indigo.
De exemplu, conform aceloraşi date Eurostat valabile pentru 2010, produsul intern brut pe cap de locuitor ajustat cu standardul puterii de cumpărare era 43.100 de euro în Bratislava şi 16.700 de euro în Zapadne Slovensko, următoarea regiune slovacă din punctul de vedere al dezvoltării economice. Sau 42.200 de euro în Praga şi 17.500 în Jihovychod, regiunea cehă de pe locul al doilea. Diferenţe semnificative erau şi între Közep-Magyarorszag (regiunea Budapestei), cu un PIB per capita PPS de 26.100 de euro, şi următoarea regiune maghiară din clasament, Nyugat-Dunantul (cu 15.900 de euro), între Mazowieckie (regiunea Varşoviei), cu 24.900 de euro, şi regiunea poloneză de pe locul doi, Dolnoslaskie, cu 17.200 de euro, dar şi între Yugozapaden (regiunea Sofiei), cu 18.400 de euro PIB per capita PPS, şi Yugoiztochen şi Severoiztochen, regiunile de pe locurile doi-trei, care aveau numai 8.700 de euro.

Iar prăpastia dintre regiunea capitalei şi restul ţării este vizibilă şi în câteva din statele occidentale – regiunea Bruxelles avea în 2010 un PIB pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare de 223% din media Uniunii Europene, la mare distanţă faţă de următoarea clasată, Anvers, cu 137%. Île de France (regiunea Parisului) înregistra 180% din media UE la acest capitol, faţă de 108% următoarea clasată, regiunea Rhone-Alpes, iar Inner London avea un PIB per capita de nu mai puţin de 328% din media continentală, faţă de regiunea de pe locul doi, North Eastern Scotland, cu 168%.

Există, desigur, şi state cu economii structurate în mod diferit. În Germania, de pildă, 24 din cele 38 de regiuni aveau în 2010 un PIB per capita între 100% şi 150% din media UE, zece (cu preponderenţă din fosta RDG) aveau un PIB între 80% şi 99% din media UE, iar patru depăşeau 150% din media europeană (Hamburg, Bremen, Darmstadt şi Oberbayern, regiunea cu capitala la München). În Spania, Madridul se bate de la egal la egal cu Ţara Bascilor, Navarra şi Catalunia, în timp ce în Italia topul regiunilor în funcţie de PIB pe cap de locuitor este condus de Bolzano, urmată de Valle d’Aosta şi Lombardia (Milano), toate trei fiind situate în nordul ţării. Vin apoi Emilia-Romagna (centru), Trento (din nou în nord) şi Lazio (Roma), urmată la foarte mică distanţă de Veneto şi Friuli Venezia Giulia, ambele din nord-est.

În general, aceste diferenţe pot fi explicate istoric – statele cu un centru puternic şi periferii slabe (ca Marea Britanie sau Franţa) au evoluat economic în alt mod decât cele născute din agregarea mai multor poli de putere (ca Italia ori Germania). Chiar dacă România a fost creată aparent după a doua reţetă (prin unirea a două principate în 1859 şi apoi printr-un act asemănător în 1918), ceilalţi poli economici din teritoriu nu au avut încă de la început nicio şansă în faţa Capitalei. La mijlocul secolului al XIX-lea, Bucureştiul era deja cel mai important oraş din zonă, cu 121.000 de locuitori, comparativ cu 65.000 în Iaşi, 21.000 în Braşov, 19.000 în Cluj ori 18.000 în Timişoara. Bucureştiul era, de altfel, cel mai mare oraş din Balcani (cu excepţia Instanbulului), având pe atunci o populaţie de trei ori mai mare decât Atena şi Salonic, de şase ori mai mare decât Sofia sau Belgrad şi de circa zece ori mai mare decât Tirana sau Skopje. În plus, după unirea lui Cuza, România a copiat modelul administrativ francez, care favorizează existenţa unui centru de putere unic.

Trebuie spus că statisticile privind PIB-ul pe cap de locuitor nu ţin seama de un fenomen foarte răspândit în jurul marilor oraşe din Vest şi destul de comun şi în zona adiacentă Bucureştiului – navetismul. La produsul intern brut din Londra, Luxemburg, Praga sau Bucureşti-Ilfov contribuie zeci, dacă nu sute de mii de persoane care lucrează acolo, dar locuiesc în alte regiuni adiacente. Conform unui studiu realizat de Paul Chesire, de la London School of Economics, şi Stefano Magrini, de la Universitatea din Veneţia, „PIB per capita este unul din indicatorii cu cele mai mari şanse de a fi distorsionat, având în vedere că PIB-ul este estimat la locul de muncă, iar oamenii sunt număraţi acolo unde locuiesc. Din cauza navetismului dincolo de limitele administrative, rezultă că PIB per capita este sistematic supraestimat în marile oraşe care sunt şi regiuni statistice“.

În plus, există întotdeauna în marile oraşe o cantitate deloc neglijabilă de locuitori neînregistraţi oficial, iar Bucureştiul nu face excepţie, ci dimpotrivă. Numărul celor cu buletin de provincie care locuiesc şi muncesc în Capitală a fost estimat la cel puţin câteva zeci de mii, iar în perioada de boom economic din 2006-2008 se vorbea chiar de peste o sută de mii de persoane aflate în această situaţie. La fel ca navetiştii, şi aceştia ar duce, dacă ar fi luaţi în calcul, la un PIB per capita mai mic. Nu în ultimul rând, criticii acestui indicator menţionează un fenomen larg răspândit – companiile importante au de obicei sediul în centrul economic al ţării, dar au puncte de lucru pe întregul teritoriu. Cu toate acestea, valoarea produselor sau serviciilor lor se contabilizează în dreptul regiunii unde sunt înregistrate oficial. În cazul României, situaţia pare a fi similară: 11 din cele mai mari 20 de companii româneşti (şi 33 din primele 50 de firme după cifra de afaceri pe 2012) aveau sediul în Bucureşti-Ifov. Iar cum multe din ele aveau afaceri la nivel naţional (ca giganţii energetici OMV Petrom, Rompetrol Downstream, Lukoil România sau Hidroelectrica, lanţurile comerciale Kaufland, Carefour, Real sau Auchan sau liderii telecom Orange, Vodafone sau RCS&RDS), este evident că PIB-ul din regiunea Capitalei este „ajutat“ să crească de clienţii din toată ţara. În apărarea Bucureştiului, acelaşi lucru se întâmplă însă în majoritatea statelor din UE.

Regiunea capitalei se detașează net, cu o valoare a PIB situate în echivalent la peste două regiuni și relativ la exact 25% din PIB-ul României atât în 2013 cât și în 2014.

După cum se poate vedea, și pe calea diferențelor de populație, regiunile sunt destul de echilibrate ca rezultat al activității economice (în afară de excepția constituită de zona Capitalei, doar regiunea Sud-Vest Oltenia are o valoare sensibil mai mică a PIB). Această realitate nu recomandă tulburarea acestui echilibru prin reorganizarea administrativ-terirorială. Fără a intra mai adânc în cifrele prezentate de INS, trebuie subliniat că adevăratele disparități sunt intraregionale, și din motive de mărime a populației, ele ating aproximativ nivelul de 4/1 în cazul perechilor Iași-Vaslui, Constanța-Tulcea, Prahova-Ialomița, Dolj-Mehedinți, Timiș-Caraș-Severin, Cluj-Sălaj, Brașov-Covasna.  ”Scorul” București – Ilfov este de circa 9 la 1 din motive obiective.

Revenind la nivel regional, din păcate, și în perspectivă, regiunea cu cel mai redus nivel de dezvoltare la nivel național, cea de Nord-Est, va bate pasul pe loc la mai puțin de 2/3 din media generală (cu valori estimate constant la 62,2% până în 2017). Similar, Regiunea de Sud-Est și regiunea de Sud-Vest Oltenia se vor menține ușor peste 80% din media națională.

Perechea disparată geografic Sud Muntenia – Nord-Vest se va situa ceva mai sus, spre pragul de 85% din PIB/locuitor înregistrat de România. Doar două regiuni se vor situa peste medie, cu București-Ilfov la mare distanță de restul țării și regiunea de Vest cu o șeptime deasupra nivelului național. Dacă se face corelația între cele 49% din PIB/locuitor față de media UE și cele circa 230% ale Bucureștiului, se poate oberva că Bucureștiul se situează deja și se va menține lejer peste media UE.

După anul 2001, PIB / locuitor al regiunii de Nord-Est a scăzut de la circa două treimi din cel al regiunii Vest la ceva mai mult de jumătate. Practic, raportul care se conturează pe termen mediu în profil regional este un nivel dublu al PIB/locuitor față de regiunea Vest, a doua cea mai avansată ca nivel de dezvoltare economică din România. La rândul ei, regiunea Vest va avea un nivel dublu al PIB/locuitor față de cele șase județele din Moldova incluse în Regiunea Nord-Est.

De remarcat că decalajul de dezvoltare sintetizat în nivelul PIB / locuitor este mai mare în profil regional decât întregul PIB / locuitor al regiunii de Vest. El a crescut până în 2010 și se va stabiliza undeva la o dată și jumătate din referința stabilită de INS pentru prima regiune ca nivel de dezvoltare în afara Capitalei.

Este adevărat că o delimitarea între regiuni nu este chiar atât de netă, iar raportările ar trebui ajustate deoarece o bună parte din realizările contabile ale țării se realizează în teritoriu și se văd la sediile centrale al firmelor, concentrate inevitabil în București și împrejurimi. Totuși, trecând dincolo de schematismele politicii de egalizare a dezvoltării de dinainte de 1989, factorii de decizie ar trebui să ia măsuri clare de apropiere între diferitele părți ale teritoriului național.

Cât de importantă este Capitala în economia României? Generează Bucureştiul 25% din PIB?

Spiritele românilor mândri de regiunea lor, se încing ușor. De ce? Că regiunea Bucureşti-Ilfov este „inima” economică a României, care produce 25% din PIB-ul naţional este un adevăr greu de combătut. De ce sunt deranjați alogenii de acest adevăr? Ar fi comic dacă n’ar fi atât de trist. Ar fi bine dacă n’ar fi rău, cum s’ar zice, dar această situație este astăzi datorită tocmai deciziei românilor din momentul istoric alegerii capitalei țării. De unde atâtea orgolii când vine vorba de locurile de baştină? De ce toate ”tunurile” sunt îndreptate împotriva centrului de decizie? În cele ce urmează, să descoperim cât de important este Bucureştiul în economia României… cu cifre reale şi calcule logice, demontând punct cu punct dezinformarea caracteristică secesioniștilor de ”profesie”.

Să trecem la chestii cu adevărat serioase: este sau nu Bucureştiul “buricul” economic al României? În Bucureşti, PIB-ul per capita ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de 3-4 ori mai mare decât în alte regiuni ale ţării.

-imagine-

Nota bene, nu avem statistici despre marile oraşe din ţară, doar despre judeţele şi regiunile din care fac parte. Dacă împărţim PIB-ul zonei Bucureşti-Ilfov la PIB-ul ţării, vedem că reprezintă cam 25% din produsul total al României. Cifra rezultă în urma datelor comunicate de Eurostat şi ale Comisiei Naționale de Prognoză. Este sau nu corectă această cifră?

Separatiștii care vorbesc doar de ”autonomie financiară” și care contestă aceste cifre reale, vin cu următoarele argumente: foarte multe firme sunt înregistrate în Bucureşti şi din această cauză ar apărea aici în statistici; în plus, Capitala n’ar “produce” nimic. Veţi vedea câtă ipocrizie zace în aceste afirmații, și că astfel de dezinformări nu contează absolut deloc, doar poate dacă sunt luate ca argumente de și pentru ignoranți.

Începem cu puţină teorie economică. Există două formule prin care se estimează valoarea nominală a produsului intern brut: varianta pe utilizare şi cea pe formare. Sunt destul de clare aceste denumiri.

PIB-ul Bucureştiului, după varianta pe utilizare

Produsul intern brut se calcuează, aşadar, după următoarea formulă în varianta pe utilizare: consumul privat (preponderent consumul populaţiei, mai sunt şi ONG-urile şi puţin din sectorul public în serviciul populaţiei) + consumul guvernamental + formarea brută de capital (adică investiţii) + exportul net (exporturi-importuri).

Produsul intern brut estimat pentru trimestrul IV 2014 a fost de 169518,4 milioane lei preţuri curente, în creştere, în termeni reali, cu 0,5% faţă de trimestrul III 2014 şi cu 2,5% faţă de trimestrul IV 2013.

Cea mai mare parte a PIB-ului este generat de consumului final al populaţiei. Potrivit ultimelelor date ale INS, ponderea în PIB a acestui sector era, în primele trei trimestre din 2014, de 62,5%. Tot de la INS, în buletinul statistic judeţean, vedem că în Bucureşti existau, în martie 2014, peste 893.000 de salariaţi. Cu alte cuvinte, unul din cinci angajaţi din toată ţara lucrează în Bucureşti. În total, aceştia au un venit salarial net (2284 lei) cumulat de 2,04 miliarde de lei pe lună (peste 2,22 miliarde dacă punem şi Ilfov). În total, la nivel naţional vorbim de 6,8 miliarde de lei pe lună. Cu alte cuvinte, în jur de 32,6% din câştigurile salariale nete însumate revin angajaţilor din Bucureşti.

O prezumţie de bun simţ ar suna aşa: consumul este direct proporţional cu sumele disponibile pentru cheltuieli. Aşadar, 32% din 62,5% (cât reprezintă consumul în PIB) înseamnă 22%. Cam atât ar putea fi ponderea Bucureştiului în PIB strict după contribuţia consumului populaţiei. Ar putea fi chiar şi mai mare, dacă ţinem cont că în Capitală s’au acordat cele mai multe credite (cam 40% din toate împrumuturile băncilor au fost parafate în Bucureşti). Ar putea fi mai mică această valoare dacă ne gândim că unii trimit ceva bani rudelor din alte părţi ale ţării. Deci o păstrăm la această valoare, deşi ar putea fi mult mai mare.

Avem apoi cheltuielile statului. Dar administraţia desfăşoară cea mai mare parte a activităţii în Bucureşti, deci cheltuieşte cei mai mulţi bani aici. În privinţa formării brute de capital (care generează cam 32% din PIB), aceasta probabil că se duce mai ales în restul ţării. Totuşi intră ceva bani şi în zona Bucureşti-Ilfov, fiindcă mai există şi aici destule fabrici. Dacă adunăm totul, vedem că aportul Capitalei depăşeşte bine de tot 20% din produsul intern brut, calculat după această metodă (probabil ne apropiem de acel 25% din economie menţionat mai devreme). Trecem la cealaltă metodologie.

PIB-ul Bucureştiului, după varianta pe formare

Această formulă se referă la două mari categorii: valoarea adăugată brută şi impozitul net pe produs.

Industria și agricultura: Să luăm sectoarele pe rând. Pentru un calcul mai uşor, putem presupune că zona Bucureşti-Ilfov nu face nimic în domeniul agricol, deşi o exista ceva. Nici în industrie nu există mare lucru, dar să zicem că există ceva fabrici în zonele din jurul Capitalei cât să genereze 1-2% din PIB (cum ar fi fabrica Pepsi din Dragomireşti, cele mai mari fabrici de ciocolată din ţară sunt în Capitală şi aşa mai departe). Deci regiunea Bucureşti-Ilfov produce şi ceva bunuri, contrar opiniei multora, care ştiu doar de Dacia şi de Petrom. Vom vedea ceva mai jos Bucureştiul produce altceva mult mai valoros.

Construcțiile: Se construieşte cel mai mult în Bucureşti? Da. Cât de mult? Greu de zis. O cercetare recentă a Colliers International spunea că Bucureştiul atrage cam jumătate din achiziţiile de terenuri pentru proiecte imobiliare noi, iar restul se duc în restul oraşelor din ţară. Aşadar, construcţiile din Bucureşti pot ajunge să genereze 3-4% din produsul intern brut al României, jumătate din cifra de care vorbim la nivel naţional.

Serviciile: Remarcaţi că acestea sunt mai valoroase ca pondere în PIB decât industria, dacă le adunăm pe toate. O situaţie oarecum normală. În aceste categorii intră cea mai mare parte a banilor produşi efectiv în Capitală. Am văzut mai sus că bucureştenii (plus cei din Ilfov) câştigă a treia parte din toate salariile acordate de angajatorii din România. Vreo 60% din veniturile în industria de turism sunt generate de turismul de afaceri (iar Bucureştiul aduce, în mod clar, cea mai mare contribuţie aici). În decembrie 2010, 40% maşinile noi au fost înmatriculate în Bucureşti. Cu alte cuvinte, să zicem că 40-50% din contribuţia subsecţiunii “comerţ, hoteuri, transport, telecomunicaţii” este “produsă” în Bucureşti. Adică 7,4 – 9,2% ar putea veni din capitală când vorbim despre acest domeniu.

Finanțe: Trecem la următoarea categorie, cea cu activităţile financiare, de închirieri şi aşa mai departe. 40% din toate creditele s’au dat în Capitală, în Bucureşti este principala piaţă pentru asigurători, aici există cele mai multe clădiri pentru care se plăteşte locaţie. Să zicem că 40% din această subsecţiune este generată în Bucureşti. Aşadar, încă o contribuţie de 5,9% la PIB-ul României.

Alte servicii… aici intră preponderent servicii oferite de administraţia publică. Cum Bucureştiul are cea mai mare populaţie, estimată la peste 2 – 2,5 milioane de români şi cele mai multe firme, să estimăm o cifră decentă: 10-15% din aceşti bani sunt produşi în Capitală. Aşadar, un aport de 1,2-1,8 puncte procentuale la PIB.

Investițiile și angajamentul antreprenorial: diferențele dintre șansele de recuperare economică

Aceleaşi zone cu PIB şi venituri mici înregistrează şi cele mai mici procente de firme pe cap de locuitor. Dacă media naţională la mia de locuitori de aproape 24 de societăţi comerciale, în Mehedinţi, Vaslui, Botoşani, Teleorman, procentele nu sar de 18 la mie.

În ceea ce priveşte investiţiile străine directe (ISD), soldul celor din Regiunea Nord – Est, la sfârşitul anului 2012, nu ajungea nici măcar la jumătate din valoarea celor înregistrate din Regiunea Centru sau Vest.

În Bucureşti – Ilfov se concentrează 60,6% din ISD, cu menţiunea că localizarea în teritoriu s-a făcut după sediul social al întreprinderilor, ceea ce nu corespunde întotdeauna cu locul de desfăşurare a activităţii economice.

Impozite nete pe produs: În Capitală se consumă cel mai mult, deci statul oricum încasează cel mai mult de aici. Să zicem că 40% din taxele directe pe produs sunt strânse în Bucureşti.

Nota bene: impozite nete pe produs înseamnă taxe colectate minus subvenţii pe produs… şi cum în Capitală se acordă mai puţine subvenţii din cauza venitului mai mare decât în restul ţării, ne gândim că acel 40% s’ar putea să fie chiar mai mare. Aşadar, 40% din 12% vine 3%, contribuţia Bucureştiului la PIB în acest sector.

Tragem linie şi vedem că Bucureştiul are o contribuţie la PIB-ul României de 21,5% dacă ţinem cont de prognozele mai conservatoare. Cifra ajunge la 27,1% în cazul prognozelor care văd o contribuţie mai mare a Bucureştiului la economia ţării. În rest, datele de mai sus reprezintă doar o observaţie, o constatare interesantă, cu menţiunea că şi în alte ţări, Capitala poate ajunge să reprezinte 25%, deci nu’i nimic special. Problema vine din decalajul mare al productivităţii în comparaţie cu alte regiuni ale României. Iar acest decalaj mare de productivitate se traduce, aţi ghicit, şi în discrepanţe salariale.

PIB-ul pe locuitor din Vaslui a fost în anul 2012 de numai 2.642 de euro, de 6 ori mai mic decât cel mai mare PIB din România, înregistat în Capitală – 15.774 de euro per capita, şi de aproape 10 ori mai mic decât cel din zona euro – 25.600 de euro. PIB înregistat în Capitală la care se adaugă cel al Ilfovului, știindu’se că foarte mulți bucureșteni ridică această zonă și care este al treilea în țară după Timiș, va reprezenta un tandem imbatabil în următorii ani.

Iată un pachet robust de analize întocmite de Universitatea din Iaşi, centrul Cuguat-TIGRIS, în cadrul programului european Espon, şi publicate chiar pe site-ul Ministerului Dezvoltării.

Sistemul urban

Din totdeauna Capitala Romaniei a fost un magnet pentru provinciali. Sute de mii de oameni au luat calea Bucureștiului, atrași de mirajul banului. Specialiștii cred că Bucureștiul este „buricul pamântului” în România din motive economice evidente, culturale și dintr’o tradiție a centralizării care caracterizeaza societățile în curs de dezvoltare.

Resursa umană înalt calificată este o sursă de valoare adăugată mare

Aceleaşi judeţe au şi rate mici de populaţie cu studii superioare, acesta fiind un indicator ce arată resursele umane de care dispune o zonă pentru a realiza creştere economică rapidă. Potrivit Eurostat, în 2012, în Europa existau doar 19 regiuni cu mai puţin de o persoană cu studii superioare la cinci locuitori, în categoria celor cu vârste între 30 şi 34 de ani. Şase din aceste 19 regiuni se aflau în România.

Ponderea celor cu studii superioare în total populaţie:

Multe dintre personalitățile pe care astăzi le cunoaștem poate că nu ar fi ajuns nicăieri dacă nu era orașul acesta, cu mizeriile și apăsarea, dar și norocul care te pândește la fiecare colț. Numeroși oameni politici mai mult sau mai puțin controversați au cautat afirmarea politică, sau o carieră în afaceri.

Intensitatea polarizării urbane (dependenţa de oricare centru):

Harta a fost realizată prin utilizarea unui model probabilist de interacţiune spaţială, care a pus în relaţie, sub anumite constrângeri, populaţia unitătilor administrative elementare (comune, oraşe), considerată concentrată în sediul acesteia. Rezultatul este un câmp teoretic de forţe de „atracţie gravitaţională” demografică, care aproximează destul de bine ariile de polarizare ale oraşelor. Modelul se bazează pe probabilitatea de interacţiune spaţială pe care o are o unitate administrativă oarecare din cadrul unui sistem teritorial oarecare, şi depinde de în primul rând de « masa » sa (număr de locuitori, număr de servicii, număr de locuri de muncă, etc.), de distanţa care o separă de celelalte unităţi administrative, precum şi de poziţia sa relativă în cadrul sistemului respectiv (centrală, periferică). Mai pe larg, posibilitatea ca un locuitor dintr-o comună (dintr-un oraş) oarecare să se deplaseze într-o altă comună (alt oraş) depinde de : a) - « masa » respectivei unităţi (cu cât, de exemplu, comuna (oraşul) este mai mare, cu atât va avea mai multe facilităţi comerciale, administrative, financiare, şi deci un locuitor oarecare va avea posibilitatea să găsească totul în plan local, fără a fi nevoit să se deplaseze ; în acest caz, unitatea de locuire va atrage şi locuitori din zonele învecinate ; cu cât unitatea de locuire este mai mică, cu atât probabilitatea ca ea să fie echipată cu servicii de rang superior scade, ceea ce va impune locuitorilor deplasări la distanţe mai mari şi nu va prilejui fluxuri către ea însăşi) ; b) - distanţa ce separă unitatea locuită de cetăţeanul pe care l-am luat ca exemplu de celelalte unităţi ale sistemului (chiar dacă unitatea de locuire este mică şi neechipată cu servicii, locuitorul va renunţa de cele mai multe ori să se deplaseze spre o altă localitate care îi poate oferi serviciile de care are nevoie dacă aceasta este situată la o distanţă ce face nejustificată deplasarea ; exemplul unei femei pe punctul de a naşte este elocvent : 15 km sau uneori chiar 10 km pînă la cea mai apropiată maternitate situată în mediul rural constituie uneori o distanţă prohibitivă) ; la fel se întîmplă şi în cazul afecţiunilor medicale „minore” ; - poziţia pe care unitatea în care locuieşte respectivul cetăţean o are în cadrul sistemului : o poziţie periferică limitează foarte mult posibilităţile de alegere ; astfel, cineva care locuieşte într-un sat pe malul Prutului are în apropiere mai puţine locuri ţintă (de exemplu licee, pentru un elev ce termină gimnaziul), decît altcineva care locuieşte într-un sat de pe malul Siretului ; în primul caz spre est frontiera este o barieră impenetrabilă, liceele aflîndu-se doar spre vest, iar în al doilea caz liceele se găsesc în toate direcţiile.

Sociologul Alfred Bulai crede ca migrația românilor din provincie ține de faptul că România este o societate înca nedezvoltată economic:

„Cultura noastră e marcată de un centralism foarte important, totul gravitează în jurul Capitalei. În general, când o societate se dezvoltă, își estompeaza centralismul. E cazul Italiei, de exemplu, unde sunt foarte multe alte orașe mari importante în afara Romei. Sau Statele Unite, sau Canada. Dezvoltarea dezmembrează centralizarea. Există totuși o bază reala a acestui fenomen. E de înțeles de ce vin oamenii la București, daca ne gândim la toate instituțiile, evenimentele culturale. Cantitativ, vom vedea că Bucureștiul e cu mult peste alte zone. Dacă ne gândim numai la serialele, soap-operas românești care au apărut acum, vedem ca în niciuna acțiunea nu se petrece în altă parte decât în București. Cum ar fi să vedem un serial a cărui acțiune se petrece în Călărași, de exemplu?!”

Orientarea polarizării urbane (dependenţa de un anumit centru):

Harta este complementară celei referitoare la intensitatea polarizării. Orientarea polarizării descrie tropismul probabil al populaţiei unităţilor administrative din România. Altfel spus, harta precizează şi mai mult ariile imediate de atracţie a oraşelor: culorile mai intense în jurul unui oraş sugerează o puternică polarizare a populaţiei de centrul respectiv (persoanele au tendinţa de a se deplase exclusiv către acel oraş) iar culorile mai palide arată creşterea concurenţei interurbane (populaţia din aceste arii este atrasă în egală măsură de mai multe centre urbane însă aflate la distanţe mai mari). [...] Poligoanele Thiessen (sau Dorichlet) reprezintă o metodă geometrică de aproximare a ariilor de influenţă urbană. Metoda constă în încadrarea punctelor care sînt cel mai apropiate de un loc central, în sensul dat de Cristaller, şi cel mai depărtate de toate celelalte locuri centrale. Construcţia poligoanelor este ilustrată în figura alăturată. Ipoteza implicită este aceea conform căreia punctele din interiorul unui poligon Thiessen, maximizînd distanţele faţă de toate locurile centrale (în cazul nostru oraşele României) cu excepţia unuia singur, vor fi controlate (situate în aria de atracţie) de acesta din urmă.

Analistul economic Daniel Dăianu explica fenomenul ca fiind unul firesc:

„În orice spațiu geografic fluxul de migrație intern este din mediul rural, către cel urban, iar în ce’l priveste pe cel urban, centrul este în metropole. Asta pentru că acolo unde aglomerația este mai mare, ai șanse mai mari să gasești un loc de muncă. În ultimii ani, vestul țării a început să prindă un val de dezvoltare care anunță formarea altor centre puternice economic în afara Capitalei. Însa Bucurestiul „va pierde relativ. Bucurestiul are un avantaj competitiv incontestabil. Inclusiv cultural. De asta întreaga pepiniera de regizori tineri de acum, Mungiu, Porumboiu, au venit toți la București”.

Sisteme Altele regionale:

Punctul pe „i” în chestiunea provinciei care ia cu asalt Capitala, nu’l putea pune decât un bucurestean get-beget. Dan C. Mihailescu, „bucureștean sadea (chit că născut la mahala)”, cum însuși criticul se definește, a văzut cum provincia a „invadat” Capitala natală de’a lungul timpului:

„Știm din „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian că numai frecventarea Capitalei, sau a norocoșilor ei locuitori, îi poate aduce bietului muzician din provincie capitalul necesar pentru cumpărarea unui…corn englezesc…nu se poate spune că procentul de olteni sau ardeleni, de ieșeni, bucovineni sau bănățeni, va fi dăunat vreodata cu ceva. Despre fluviile de provinciali care se lasă, de secole, absorbiți de „tentaculele” și mirajul Bucureștilor, ei nu fac mai mult rău decât bine. Bogăția rezidă și în diversitate, nu doar în unitate și omogenitate”.
El ar fi totuși adeptul filosofiei de pe vremea lui Ion Creanga: „decât codaș la oraș, mai bine’n satul tău fruntaș…Eu astfel aș fi procedat. Sa fie vorba de resemnare? Sau de un simplu si binecuvantat realism? Dar cine’l poate judeca pe cel care alege plecarea?”

Reţeaua de aşezări

În luna decembrie 2014, efectivul salariaţilor a fost de 4.423.300 persoane, cu 20,5 mii persoane mai mic decât în luna noiembrie 2014. Iar în București în martie 2014, peste 893.000 de salariaţi, peste 20% din salariații României. Nu întâmplător cele mai scăzute rate ale şomajului au fost în judeţele: Municipiul Bucureşti (2,0%), Ilfov, dar şi Timiş (1,6% fiecare).

Fluxuri teoretice

Deservire bancară

Regiunea Bucureşti-Ilfov este, după cum era de aşteptat, capitala recordurilor: cea mai mare productivitate, măsurată în PIB/cap de locuitor, de 14.416 euro, cel mai mic şomaj, de 2,1%, şi cele mai mari salarii medii nete, de aproximativ 2200 de lei.

În ceea ce priveşte valoarea economiei, a PIB, din Bucureşti, de peste 165 miliarde de lei, aceasta este cât pentru două regiuni de dezvoltare, de exemplu cât cea de Nord-Est şi de Sud-Est la un loc. În ceea ce priveşte productivitatea trebuie subliniat că Bucureştiul are aproximativ 21% dintre toţi salariaţii din România şi produce 22% din PIB-ul naţional, trăgând practic după el întreaga ţară.

Salariul mediu net din Capitală va fi anul acesta de peste 2.200 lei pe lună, conform estimărilor Comisiei Naţionale de Prognoză, cu 35% peste media naţională.

Comune dependente de un judeţ vecin

Infrastructura aeroportuară

u„Având probleme de infrastructură şi o aerogară mult prea mică pentru un trafic ce a ajuns la 390 de mii de pasageri (2012), aeroportul din Bacău are poziţia cea mai fragilă în sistemul de relaţii aeriene al României. (…) Mult prea ancoraţi în teritorialitatea locală atât băcăuanii, cât şi ieşenii nu văd decât ameninţări şi o neproductivă competiţie între cele două aeroporturi. Băcăuanii sunt convinşi că există o conspiraţie în jurul aeroportului local. (…) Creşterea cu 35% a traficului de pasageri poziţionează aeroportul ieşean pe locul al VI-lea în ierarhia aeroporturilor româneşti după Otopeni, Cluj, Timişoara, Bacău şi Târgu Mureş. În ecuaţia relaţiilor aeriene regionale, aeroportul ieşean, ce are potenţial de creştere, pare să ameninţe, pentru prima dată în istoria ultimilor 5 ani, primatul aeroportului din Bacău.”

Aceste pasaje fac parte dintr’o sintetică analiză a sistemului aeronautic românesc, sub semnătura profesorului George Ţurcănaşu, lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi. Un articol care ar trebui lecturat cu atenţie nu doar de factorii băcăuani de decizie, ci şi la nivel regional, pentru racordarea sustenabilă a Moldovei la sistemul european de transport. Asta dacă se doreşte cu adevărat…

Reţeaua rutieră

Programul Operațional Infrastructura Mare (POIM) nu se referă doar la infrastructura de transport, aici fiind incluse mai multe obiective tematice. Programul se adresează nevoilor de dezvoltare din patru sectoare: infrastructura de transport, protecţia mediului, managementul riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice, energie şi eficienţă energetică, contribuind la Strategia Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, prin finanţarea a 4 din cele 11 obiective tematice stabilite prin Regulamentul nr. 1303/2013.

Valoarea totală a proiectelor de infrastructură rutieră din România pentru următorii ani se ridică la peste 28,68 de miliarde de euro. Proiectele propuse în Masterul Planul General de Transport și a căror implementare va începe chiar din acest an sunt: Sibiu-Pitești (129 km), Craiova-Pitești (114 km), Ploiești-Brașov (103 km), Brașov-Sibiu (128 km), Brașov-Bacău (160 km), Borș – Nădășelu (177) – primul tronson de la Borș la Suplacu de Barcău (64,5 km – fiind realizat de Bechtel în proporție de 50%, acum se află în procedura de licitație), Tg-Neamț-Iași-Ungheni (135 km), Centura Capitalei la nivel de autostradă (102 km).

Justifică traficul prezent autostrăzile?

Precum se vede din harta de mai jos, doar traficul de la, și din București este justificat a suporta cheltuielile pentru autostrăzi din 1990-2015, ceea ce face toată critica adusă guvernele post-decembriste pentru nerealizare a autostrăzilor, total deplasată. Toată polemica legată de inexistența acestor autostrăzi ar trebui cantonată cu adevărat pe costurile lor și nu pe necesitatea lor…

Potrivit specialiştilor în trafic de la firmele de construcţii, un drum naţional poate face faţă la o MEDIE ZILNICĂ ANUALĂ  (MZA) de 15.000 de vehicule. Într’adevăr, odată depăşit acest nivel, drumul intră în clasa E (cea mai scăzută calitativ, în care viteza scade dramatic, iar riscul accidentelor creşte).

O autostradă poate deservi în condiţii calitative medii un volum de 60.000 de vehicule MZA. Când se face însă proiectarea se consideră că un drumul naţional poate deservi optim 3.500-4.500 de vehicule MZA. Iar autostrada 13.000-15.000 vehicule MZA. O autostradă dublată de un drum naţional pe două benzi poate satisface în condiţii optime nevoile de transport pentru aproximativ 20.000 de vehicule. Traficul existent între Braşov şi Sibiu, Piteşti şi Craiova sau Bucureşti şi Alexandria este însă la jumătate.

Potrivit recensământului rutier din 2010,  între cele două oraşe din Transilvania au circulat 7.000-10.000 vehicule MZA, între Piteşti şi Craiova 8.500-9.500, iar între Capitală şi Alexandria  10.000-12.000 MZA. Valorile superioare se înregistrează în jurul localităţilor. Cele trei autostrzăi au însumat 350 de kilometri iar construirea lor va costa împreună 2,1 miliarde euro. Potrivit standadelor de cost aprobare de Ministerul Transporturilor construirea a două benzi de drum naţional nou ar costa 1,2 milioane euro deci de 5 ori mai puţini bani decât realizarea unei autostrăzi. Corespunzător celor 350 de kilometri, economiile ar fi putut fi de aproape 2 miliarde de euro, bani ce ar fi putut fi folosiţi pentru la Curtea de Argeş-Sibiu. Aceleaşi calcule pot fi extinse şi la propusa autostradă Buzău-Brăila-Galaţi, municipii între care traficul variază între 5.000 şi 10.000 vehicule MZA.

„Brasov-Sibiu nu are trafic nici de 4 benzi. Drumul este pe trei sferturi lărgit la patru benzi. Mai faci şi o autostradă paralelă? Eventual trebuiau realizate încă două benzi în plus, acolo unde lipsesc. În plus, drumul prin Braşov e mai lung cu 30 de kilometri, faţă de Piteşti-Sibiu. Din banii cheltuiţi suplimentar cu carburanţii se făcea autostrada pe valea Oltului. Aceeaşi situaţie este între Piteşti şi Craiova. O lărgire a drumului la patru benzi şi trei centuri ocolitoare rezolvau toată problema”, spune el. Autostradă spre Alexandria, fieful vicepremierului Liviu Dragnea, ”este o glumă”, consideră şeful unei importante firme româneşti din domeniul construcţiei de drumuri.

De ce trebuia realizat Piteşti-Sibiu?

Autostrada Piteşti-Sibiu este singura autostradă (exceptând tronsoanele în lucru spre graniţa de vest) inclusă în noile coridoare incluse în reţeaua europeană TEN-T, după cum au fost acestea stabilite în luna octombrie la Tallinn, în Estonia.

Rm. Vâlcea-Piteşti nu costă  cele trei miliarde de euro invocate de premier. Singurele estimări datează din perioada de boom imobiliar când preţurile la terenuri şi materiale de construcţie erau mai mari. Autostrada e si mai simplu de făcut decât Comarnic-Braşov.

”Piteşti Sibiu nu costă trei miliarde de lei. Pitesti-Sibiu se poate face în 2 ani şi jumătate- 3 ani, Comarnic-Braşov nu se termină nici in 5 ani, cu constructori buni. Aceasta deoarece pe aici sunt multe tunele şi viaducte lungi. Pe Curtea de Argeş-Sibiu tunelurile sunt mai scurte”, spune constructorul menţionat.

Realizarea Comarnic-Braşov va presupune transportarea pe DN1 a câteva milioane de tone de materiale.

”Va fi un şir de camioane cu care vei putea înconjura Ecuatorul. Cred că nu s’a gândit nimeni la acest aspect”.

Dincolo de polemica Curtea de Argeş-Sibiu versus Braşov-Sibiu, schiţa guvernului indică dorinţa de a fi satisfăcute pozitiv cerinţe nejustificate venite din lumea politicului. Frângerea autostrăzii Bucureşti Craiova spre sud, astfel încât aceasta să treacă prin Alexandria, lungeşte traseul cu 30 de kilometri. La un cost minim de 6 milioane euro pe kilometru, dorinţele lui Liviu Dragnea costă suplimentar bugetul 180 milioane euro.

La o zi după ce a prezentat public aşa zisa ”strategie”, harta autostrăzilor a mai suferit o modificare. De unde iniţial se prevedea ca Buzău, Brăila şi Galaţi să fie legate direct printr’o autostradă,  o nouă hartă prezentată pe situl de internet al Guvernului stabilea că ruta urmează să treacă mai intâi pe la nord de axa Buzău-Brăila, adică prin Focşani. De aici autostrada coboară spre sud, spre oraşele dunărene. În varianta iniţială focşănenii ar fi trebui să aştepte după 2022 legarea lor prin autostradă de Buzău-Ploieşti.

România a transmis la Bruxelles, noul program de convergenţă, pentru perioada 2014-2017, anunţând că angajamentul de adoptare a monedei euro “va deveni un obiectiv realizabil şi necesar” la data de 1 ianuarie 2019.
Deși România îndeplineşte criteriile tehnice pentru aderarea la euro, indicatorii de convergenţă reală arată însă că ţara, cu excepţia Capitalei, este departe de standardele zonei. În această analiză, existența a nu mai puțin de 4 ”Românii”, care explică atât dificultățile pe care le vom avea la integrarea în zona euro, cât și disfuncționalitățile structurale din economie.

În raportul de convergenţă prezentat în 2014, Comisia Europeană constata că România îndeplineşte trei din cele cinci criterii fixate pentru adoptarea adoptării monedei unice: nivelul datoriei, deficitul şi ratele dobânzilor pe termen lung şi, parţial, criteriile calitatitve. Nu îndeplinea însă criteriul ratei inflaţiei şi al stabilităţii cursului de schimb, pe care le’a bifat peste puţin timp, în luna august. Rata medie a inflaţiei pe anul ce a precedat luna aprilie 2014 a fost de 2,1%, peste valoarea de referinţă de 1,7%, iar la capitolul privind stabilitatea cursului de schimb, Comisia preciza că în cei doi ani de la raportul anterior leul s-a depreciat faţă de euro cu 1,9%.

Deocamdată, România s’ar putea integra cu doar 2 milioane de persoane – Bucureștiul

Mugur Isărescu: ”Bucureştiul poate intra în zona euro şi mâine, pentru că are un nivel de dezvoltare similar cu zona Lisabona sau Berlin. Eu aş vrea să schimbăm destul de repede, pentru că, o să revin pe gluma aceea, trebuie să intre în zona euro şi cei de la Las Fierbinţi, nu? Vă daţi seama că lumea nu se schimbă uşor, se schimbă mai greu. Bucureştiul poate să intre în zona euro (…) Numai că nu poţi să’l desprinzi. Se agaţă cei de la Las Fierbinţi de noi şi’l trag în jos“.

Potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) indicele de disparitate (diferenţa între nivelul regiunii şi cel naţional) era, în anul 2012, de 62,7%, la capitolul PIB pe cap de locuitor, iar ultima estimare a CNP arată că în 2017 va fi de 62,2%.

Regiunea Bucureşti-Ilfov este responsabilă pentru 25% din totalul economiei naţionale. În Capitală îşi au sediul aproape toate marile companii din România, de la OMV Petrom (afaceri de trei miliarde de euro în 2009), la Rompetrol Downstream (1,22 miliarde de euro), Orange România (un miliard de euro), Vodafone (930 de milioane de euro), British American Tobacco (un miliard) la Romtelecom (807 milioane de euro) şi Cosmote (423 milioane de euro).

OMV Petrom şi companiile de telecomunicaţii au avut o cifră de afaceri cumulată de 6,1 miliarde de euro, echivalentă cu 5% din valoarea totală a economiei naţionale în 2009.

Cea mai mare companie din Ilfov este Metro Cash & Carry, cu afaceri de 1,35 miliarde de euro în 2009, urmată de Philip Morris România, cu afaceri de peste 516 milioane de euro şi de Coca-Cola HBC, cu o cifră de afaceri de 440 de milioane de euro.

Rata de urbanizare

Zona metropolitană București (ZMB) este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul București și localitățile limitrofe și care ar cuprinde actualmente aproximativ 2,4 milioane de locuitori (neoficial 3,4 milioane). Există proiecte de mărire substanțială a ZMB astfel încât ea va include 94 de unități administrativ-teritoriale, situate pe circa 5.000 km², va fi gată în aproximativ 10-12 ani, din cauza că mai întâi vor fi efectuate studii, iar urmatorii trei-patru ani vor fi alocați consultărilor publice. Astfel ZMB ar urma să cuprindă șase orașe (printre care Giurgiu, Oltenița, Otopeni) și 87 de comune din județele Ilfov, Giurgiu si Călărași. La nord, metropola s’ar învecina cu județul Prahova, iar la sud cu Bulgaria. Astfel, ZMB s’ar intinde pe 5.046,1 km², o arie de 20 de ori mai mare decât actualul oraș.

Chiar dacă populaţia ţării a scăzut cu vreo 4 milioane de oameni din 1990 (iar scăderea cea mai pronunţată a fost în oraşele mari), suburbiile centrelor urbane au crescut cu vreo 300.000 de oameni – o creştere semnificativă dacă ne găndim că s’a petrecut pe fondul undei reducerii generale a populaţiei cu vreo 17%.
Ca o notă aparte, populaţia totală a acestor suburbii, care acum sunt definite ca zone rurale, este de vreo 2 milioane – adică mai bine de 10% din populaţia ţării. Având în vedere că ele se află în zona de influenţă metropolitană a centrelor urbane, ar trebui regândit modul în care populaţia urbană şi populaţia rurală este definită în România. La momentul actual, se consideră ca numai 55% din români trăiesc în mediul urban, cu unităţile administrative teritoriale fiind împărţite în municipii, oraşe, şi comune. Dacă s’ar lua în schimb în considerare aria de influenţă metropolitană, populaţia urbană a României ar putea să fie în mod efectiv mai mare de 65%.


Iar dacă populaţia per ansamblu a scăzut, masa urbană a cunoscut o extindere în mai toate cazurile. Cel mai mult s’a construit în municipiile mari, dar o mare parte din noul fond locativ s’a creat în localităţi limitrofe. Din toate localităţile din ţară, Clujul a cunoscut una din cele mai semnificative creşteri a masei urbane. În 2008, anul apogeu al exploziei imobiliare din România, s’au construit mai multe locuinţe în Floreşti, decât in orice altă localitate din România – inclusiv Bucureştiul (detalii în tabelul de mai jos). Din 1990 până în 2011, Floreştiul a adăugat mai multe locuinţe decât orice altă localitate din ţară exceptând Bucureştiul, Clujul, şi Constanţa. Luate la un loc, numărul de noi locuinţe construite în această perioadă în zona metropolitană a Clujului reprezintă mai mult de jumătate din ce s’a construit în Bucureşti în aceiași perioadă (aproape 30.000 de noi locuinţe) – chiar dacă populaţia zonei metropolitane Clujene este de 5 ori mai mică decât populaţia Bucureştiului.
Localităţile din România cu cele mai multe noi locuinţe în 2008, când s’a instalat criza imobiliară au fost Bucuresti 3021 + Ilfov (Popești Leordeni) 1697 = 4718 de locuințe, Cluj (Floresti) cu 4180 locuințe și Sibiu cu 2263 locuințe.

București, istoria, statistică și origine a populației
Statisticile au darul de a destrama mituri, Bucurestiului atribuidu’i’se destule.
Bucureşti, capitala ţării şi oraşul numit altădată “Micul Paris”, se bucură de o arhitectură cosmopolită, ca şi locuitorii săi şi de o istorie care, pe alocuri, stă sub semnul întrebării. Aşa cum se întâmplă şi în dreptul originii numelui său, care se pierde în negura vremurilor. Nu se ştie cu exactitate de la cine sau de unde provine şi, mai ales, când a fost el prima dată folosit pentru cetatea de pe malul Dâmboviţei. Dacă în ceea ce priveşte istoricul oraşului există o serie de repere concrete, de certitudini, în cazul originii numelui încă persistă misterul. Cele câteva informaţii de ordin ştiinţific nu sunt suficiente pentru a răspunde unor întrebări naturale, ele deschizând doar unele căi de cercetare, documentate şi demne de luat în calcul. De aproximativ 150 de ani oameni de litere si reputaţi istorici s’au străduit să descifreze misterul alegerii numelui de “Bucureşti” pentru centrul politic al spaţiului românesc.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/19/ROU_Bucharest_CoA.png

Din punct de vedere etimologic, termenul provine dintr’un “nume vechi şi de tradiţie la români, Bucur” şi face parte “din familia cuvintelor a (se) bucura, bucurie, bucuros. Originea pare a fi albaneză, din adjectivul bucure-frumos”. Termenul s’a păstrat până astăzi în zona Braşovului şi desemnează pruncii până la botez, ceea ce poate sugera că “la baza numelui personal ar putea sta şi sensul bucurie”. Nume înrudite cu toponimul sunt atestate din cele mai vechi timpuri,
Ca denumiri de aşezări sunt atestate trei cazuri: un fost sat din judeţul Vâlcea în 1392, Bucureşti cetatea de scaun şi actuala capitală a ţării naostre, care este menţionată într’un document de la 1459 şi, un alt fost sat cu acelaşi nume din judeţul Mehedinţi, în 1483. De asemenea, mai există o serie de nume de aşezări, din aceeaşi rădăcină, precum: “Bucura – în Oltenia, Muntenia şi Transilvania – Bucureasa în judeţul Gorj – Bucuroaia, în judeţele Bihor şi Dâmboviţa, Bucureni, Bucuru în judeţul Alba.”
În aceeaşi ordine de idei, există informaţii noi în jurul anului 1800, într’o lucrare apărută la Viena, care pleacă de la ipoteza că denumirea oraşului de pe Dâmboviţa “se trage de la pădurile de fag ce se numesc Bukovie”.
Ion I. Russu, in Limba traco-dacilor, 1967, Editura științifică ne propune ca Bucuresti este de origine geto-tracica: bucuros „bucuros”; din albaneză bukuroj „a înfrumuseța”, Bukurosh „frumos”, ambele de la bukur „frumos, minunat” ( wikipedia). Tradiția spune că întemeierea orașului s’a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner.
O altă tradiție, din secolul al XVI-lea, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr’un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră”
Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori. Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. Vlad Țepeș petrece patru din cei șase ani de domnie „în cetatea București”, preferându’l reședinței Târgoviște.
În timpul domniei lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, 18 din cele 25 de documente care au înscris pe ele locul de unde au fost emise sunt din Cetatea de Scaun București. Mircea Ciobanu în timpul domniei sale ridică un palat domnesc numit mai tîrziu Curtea Veche; în 1558-1559 în curtea domnească se construiește o biserică, cea mai veche construcție păstrată în forma sa originală iar în 1562 se ridică și biserica Sf. Gheorghe cunoscută ca Sf. Gheorghe-Vechi sau „cel românesc” după ce Constantin Brâncoveanu construiește în 1707 Sf. Gheorghe-Nou sau „cel grecesc”.
Orașul se dezvoltă continuu iar din secolul al XVII-lea se întinde și pe malul drept al Dâmboviței; în partea de vest se întinde până în zona Cișmigiu iar în est până la intersecția Căii Moșilor cu Hristo Botev de astăzi. În 1563 este menționat „pazarul” (de la turcescul bazar), piața Bucureștiului situată în apropierea Curții domnești. Zece ani mai tîrziu, în 1573 Alexandru al II-lea Mircea înființează la mănăstirea Plumbuita prima tipografie cunoscută din București.
În septembrie 1593 Mihai Viteazul devine domn al Țării Românești iar în 1594 începe lupta antiotomană. La 15 august 1595 Capitala este ocupată de turci; Sinan Pașa întărește orașul săpînd un șanț lat de circa 6 metri și tot atât de adânc și întărituri la marginea șanțului din două rânduri de trunchiuri de copaci îngropați care aveau spațiul dintre ei umplut cu pământ. Bisericile au devenit Moschei. La retragerea turcilor din București, în octombrie 1595, Sinan Pașa a prădat și a incendiat orașul.
Dar obărșia Bucureștiului este cu mult mai veche, activitate umana regasim din paleolitic. Rezultatele cercetărilor arheologice atestă că teritoriul pe care se află Bucureștiul a fost locuit neîntrerupt încă din epoca paleolitică (așchii tăioase din cremene, un „nucleu” de silex descoperite pe malul Lacului Fundeni, carierele de nisip din Pantelimon, dealurile de la Mihai-Vodă și Radu-Vodă). Au fost scoase la iveală numeroase așezări neolitice; din perioada culturii Dudești s’au descoperit urme la Dudești, pe malul Lacului Cernica, pe malul Lacului Fundeni etc. Din perioada culturii Boian s’au găsit urme la Glina, Dudești, Cățelu, Bucureștii-Noi, Giulești, Dealul Spirei, Pantelimon. La Cernica s’a găsit una din cele mai mari necropole din Europa din perioada Boian. În morminte s’au descoperit și „perle” din minereu de cupru, cele mai vechi din țară și printre cele mai vechi din Europa.
Din perioada culturii Gumelnița s’au găsit așezări la Glina, Jilava, Măgurele ș.a. La Chitila s’a descoperit o brățără de aramă, cu capete în formă de șarpe. Acest tip de brățară stă la originea altor brățări cu capete de șarpe realizate însă mai târziu. Se confirmă astfel părerile istoricilor Vasile Pârvan și Nicolae Iorga că arta traco-dacilor are origini în milenii anterioare.
S’au descoperit urme din cultura Tei (a doua etapă a bronzului): securi de bronz, cuțite, ace, vârfuri de săgeți etc., din epoca fierului, în special din partea a doua a epocii, care coincide și cu începutul culturii geto-dacilor. La Bălăceanca s’au descoperit două așezări cu zece bordeie și șase locuințe de suprafață. Urme ale unei locuiri îndelungate s’au găsit sub mănăstirea Mihai-Vodă. S’au descoperit: cuptoare de ars oale, cești dacice, o monedă din timpul împăratului roman Galienus, cosoare, râșnițe rotative etc.
Descoperirile din secolul al IV-lea confirmă coexistența în zona Capitalei a unor populații dacice cu goții și sarmații de ramură alanică și faptul că existau relații cu romanii. Din secolele VI-VII s’au descoperit pe malurile Colentinei și Dâmboviței semibordeie cu o cameră, cu cuptor de gătit și unelete casnice, ceramică. În secolele X-XIV urme de așezări s’au găsit pe malurile tuturor apelor din zonă, bordeie cu cuptoare de gătit și încălzit, ceramică fină, monezi, urme ale culturii Dridu La Pipera, în Bucureștii Noi, în Piața de Flori, la Crângași și la Giuleștii-Sârbi au fost descoperite așezări ale populației vechi românești din secolele X-XI, iar în pădurea Pantelimon, pe malul Lacului Tei, așezări din secolele XII-XIV. Începând cu secolul al XV-lea, mărturiile arheologice se completează cu izvoare scrise ( wikipedia).

Populaţia stabilă a Municipiului Bucureşti totaliza 1.883.425 persoane, la 20 octombrie 2011, în scădere cu 42.900 de persoane, faţă de recensământul anterior, din anul 2002, a anunţat Institutul Naţional de Statistică, care a publicat datele finale ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor.
Sectorul 3 are cel mai mare număr de locuitori, respectiv 385.400 persoane. În sectorul 1 locuiesc 225.400 persoane, în sectorul 5 – 271.600 persoane, în sectorul 4 – 287.000 persoane, în sectorul 2 – 345.000 persoane, iar în sectorul 6 – 367.000 persoane.
În Bucureşti s’au declarat români 1.618.900 persoane (97,3%). Populaţia de etnie maghiară înregistrată la recensământ a totalizat 34.000 de persoane (0,2%), iar numărul celor care s’au declarat romi a fost de 24.000 de persoane (1,4%). Alte grupuri etnice pentru care s’a înregistrat un număr de peste 1.000 persoane sunt: turcii (2.300 persoane), evreii (1.300 persoane), germanii (1.200 persoane) şi chinezi (o mie de persoane).
Structura confesională, rezultată în urma declaraţiilor a 1.661.200 persoane din totalul populaţiei stabile, arată că 95,6% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă, 1,3% s’au declarat de religie romano-catolică, 0,5% de religie musulmană, iar 0,3% penticostală. Persoanele de altă religie reprezintă 1,6% din total. Din totalul populaţiei stabile, 0,7% s’au declarat „fără religie” şi atei.
Structura etnică și confesională 1877:
177.646 persoane cu reședința în București. Din punct de vedere religios: predominau creștinii, din care: 132.987 (75%) ortodocși, 16.991 (10%) romano-catolici, 5.854 (3%) protestanți, 796 creștini armeni și 206 lipoveni (ortodocși de rit vechi). Dintre celelalte religii , cei mai numeroși erau evreii (20.749 sau 12%, având 10 sinagogi și 20 capele), precum și un mic număr de musulmani (predominant turci) care la vremea aceea nu dețineau încă o moschee. Ortodocșii erau predominant români, existând și mici grupuri de bulgari și refugiați albanezi ortodocși. Romano-catolicii erau germani, maghiari și polonezi. Protestanții erau germani și maghiari.
Structura populaţiei Bucureştiului în anul 1930:
Structura etnica: Total – 639.040 locuitori, din care 495.122 romani, 24.052 maghiari, 14.231 germani, 6.797 tigani, etc.
Structura confesională: 486.193 ortodocși (76,08%), 76.480 mozaici (11,96%), 36.414 romano-catolici (5,69%), 12.882 greco-catolici (2,01%), 12.203 lutherani (1,90%), reformați (1,14%) ș.a.

Potrivit statisticilor, in 2010, aproximativ 21.000 de români s’au stabilit în Capitală, însă dintre aceştia doar 20% provin din Moldova, iar jumătate dintre ei îşi au originea din Muntenia. Mai exact, analiza arată că în 2011 circa 11.000 de munteni (din judeţele Teleorman, Ilfov şi Prahova), 4.100 de moldoveni (din judeţele Bacău, Vaslui şi Galaţi), 2.500 de olteni (din judeţele Olt, Gorj şi Dolj) şi 1.270 de ardeleni (din judeţele Braşov, Hunedoara şi Maramureş) şi’au stabilit domiciliul în municipiul Bucureşti. Cei mai mulţi munteni care s’au mutat anul trecut la Bucureşti provin din Teleorman (1.730 de persoane), Ilfov (1.474) şi Prahova (1.324), în timp ce din regiunea Moldovei cei mai mulţi care şi’au schimbat domiciliul în Bucureşti provin din Bacău (708 persoane), Vaslui (669) sau Galaţi (661). „Pentru numărul mare de munteni care se stabilesc anual în Capitală explicaţia o reprezintă apropierea geografică de Bucureşti şi faptul că judeţe precum Tele­orman, Călăraşi sau Giurgiu sunt foarte sărace, migraţia populaţiei este mai mare către Bucureşti, pentru că acolo şomajul este neglijabil. În schimb, Bucureştiul nu mai reprezintă un punct de interes pentru moldoveni la fel cum reprezenta în trecut, având în vedere că statisticile recensă­mântului arată că majoritatea celor din Moldova preferă să plece în străinătate”, a declarat pentru aceaşi sursă profesorul Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demo­grafice „Vladimir Trebici” al Aca­demiei Române. El admite însă că datele statistice ar trebui să fie privite puţin cu rezervă, pentru că într-un singur an nu pot fi analizate fluxurile majore de migraţie. Statisticile INS mai arată că peste 320.000 de români şi’au schimbat domiciliul între judeţe diferite în 2011, numărul acestora fiind în scădere cu aproximativ 30% faţă de 2010.
O analiza a Ziarului Financiar ( zf ) nu a luat în calcul numărul persoanelor care şi’au schimbat domiciliul în cadrul aceluiaşi judeţ (migraţia intrajudeţeană – inclusiv între sectoarele municipiului Bucureşti), având în vedere că aceasta fost mai mare decât al celor care şi’au schimbat domiciliul într’un alt judeţ, ajungând la un procent de 60,4% din totalul schimbărilor de domiciliu.
Balanţa schimbărilor de domiciliu între judeţe a avut sold pozitiv în 11 judeţe, cele mai ridicate valori fiind înregistrate în judeţul Ilfov (9.724 persoane), Timiş (3.649 persoane) şi Cluj (2.853 persoane). „Ilfov este un caz particular, pentru că economia a crescut foarte mult în regiune, iar dezvoltarea pieţei imobiliare din regiune i’au determinat pe mulţi bucureşteni să se mute în Ilfov. De asemenea, Clujul şi Timişul au cunoscut o dezvoltare economică foarte mare, au salarii mari, şomaj redus. Dezvoltarea economică a unei zone este principalul motiv care stă la baza migraţiei între judeţe”. Surprinzător este numărul mare de bucureşteni care s’au mutat anul trecut în comunele din judeţul Ilfov: peste 8.900 de persoane şi’au schimbat domiciliul din municipiul Bucureşti în Ilfov, aceştia ocupând ponderea cea mai mare (40%) în rândul locuitorilor din Bucureşti care s’au mutat în alt oraş.
O întrebare se ridică firesc: câţi bucureşteni mai sunt bucureşteni? Cine studiaza evoluția demografiei, va constata ca populația Bucureștiului nu este exclusiv rodul natalității, cât a migratiei în diferite etape ale istoriei orașului.
Astfel, vom observa că între anii 1912-1930 când consemnăm evenimente dramatice în istoria țării (Primul razboi mondial și Marea Unire de la 1918), populația Bucureștiului se dublează de la 341.000, la 639.000 de locuitori. De asemenea, intre 1930-1948 observăm iarași un vârf al migrației românilor din provincii, aproape o dublare a populației, provocată și datorită evenimentelor prin care trece România în această perioadă (al doilea război mondial și începutul sovietizării țării), de la 639.000 de locuitori, la 1.025.000 de locuitori.
Un al treilea mare vârf al demografiei capitalei se petrece între anii 1966-1977 când putem aprecia că sporirea populației cu aproape jumătate de milion de oameni, de la 1,367 milioane la 1,807 milioane de locuitori se datorează, după o perioadă crunta pentru populația rurală de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat, se adaugă politica aberantă a conducătorilor vremurilor de urbanizare fortuită, Bucureștiul nefacând excepție din acest tablou.
Din 1945 implemendu’se un nou sistem politic şi economic, socialismul, care a creat noi structuri teritoriale, bazată pe o industrializare şi urbanizare impusă (forţată). Această perioadă pare a fi una din cele mai intense din istoria urbanizării moderne, în ceea ce priveşte aspectul cantitativ. În perioada 1948 -1989 procentul populaţiei urbane a crescut de la 23,4% la 53%. Cele mai importante momente ale acestor schimbări au fost naţionalizările din 1948, colectivizarea şi politica dezvoltării industriale bazată pe industria grea, creând prin aceasta o structură în care statul devenise actorul principal al acestor schimbări.
Un efect implacabil al acestor politici, l’a avut si asupra demografiei si structurii populației Bucureștiului, astfel că sintetizând toate statisticile putem considera fără riscul de a greși că structura demografică a Bucureștiului actual reflectă în foarte mare măsura structura regională a întregii țări. Cu alte cuvinte atunci când vorbim de bucureștean, clujean, sau timișorean, putem spune fără nicio rezervă român, pentru că e greșit a’i atribui originea într’un spațiu atât de restrâns cum este un oraș, când aproape toți românii avem descendență de pe tot teritoriul actual al țării, și nu numai. Cazurile prezentate în filmulețele care prezintă oarecum secvențe comice, nu sunt specifice, evident, doar locului în care sunt filmate…

Sursa: insse.ro, riscograma.ro, standard.ro, dw.de, capital.ro, evz.ro, ziuadecj.realitatea.net, cursdeguvernare.ro, romanialibera.ro, gândul.info, wikipedia.org socasis.ubbcluj.ro zf.ro recensamantromania.ro

Citiți și:  CUM DEZINFORMĂM ROMÂNII CA SĂ ADERE LA IDEEA FEDERALIZĂRII

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

GEȚII AU LOCUIT ACTUALUL TERITORIU AL UNGARIEI, ABIA ACUM S’AU CONVINS ȘI MAGHIAROFONII, ÎN 2015 ?!!!

 

https://i2.wp.com/static.estihirlap.hu/upload/2015/03/satas-540x405.jpg

O descoperire arheologică făcută joi, 19 martie, pe șantierul unui drum de centură al localității maghiare Nyíregyháza, dovedește, chiar și pentru istoricii maghiari, că geții locuiau teritorii mult mai vaste decât actualul spațiu al României.

Agenția de presă MTI informează că, pe parcursul escavărilor de pe șantier, au fost scoase la iveală ruinele unei locuințe. La fața locului au fost chemați specialiștii muzeului Josa Andras, care au apreciat că este vorba despre o așezare getică, datând probabil din secolul al III-lea.

 

Cu mult umor, arheologii maghiari presupun că ar fi vorba despre… fuga geților în fața unei agresiuni sarmate, ceea ce este, firește, ridicol. Cum poate cineva crede că o populație care fuge în fața unui agresor se oprește și construiește case???

Revenind la chestiunea serioasă a importanței descoperirii de la Nyíregyháza, pare evident că avem de’a face cu o așezare a geților liberi din exteriorul primei provincii Dacia romană, dată fiind perioada probabilă a provenienței artefactelor descoperite. Este un fapt istoric dovedit și incontestabil că teritoriile triburilor daco-geților se întindeau până cel puțin la Tisa în perioada ocupației romane asupra zonei centrale a fostului regat al lui Decebal.

 

Sursa: hirado.hu, timisoarastiri.ro, foto: Balázs Attila

Citiți și: DIN ISTORIA FURATĂ A GEȚILOR

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬