MOLDOVA DE DINCOLO DE PRUT, RADIOGRAFIA UNUI STAT EȘUAT

Ce este un stat eșuat? OPINII

Cum să integrezi un stat captiv și falimentar, este o misiune mai grea decât pare la prima vedere. Cu acest punct de vedere sunt de acord numeroase figuri marcante ale politicii și spațiului public de dincolo de Prut. Republica Moldova își irosește ultima șansă de a’și lega viitorul de UE. De vină sunt reformele neterminate, oligarhizarea politicului și proasta conştientizare a contextului geopolitic.

Privită din exterior, Moldova se comportă aidoma unui om neadecvat. Experții atenționează că Republica Moldova întrunește, practic, toate elementele unui stat captiv. Bănci furate cu ajutorul pârghiilor guvernamentale, aeroport concesionat în mod dubios Rusiei pentru zeci de ani înainte, funcțiile de procuror și de șefi ai instituțiilor menite să vegheze integritatea demnitarilor sunt împărțite pe bază de algoritm politic între partidele de la guvernare, o economie dependentă de remitențe, o țară șantajată în permanență economic, politic și militar de Rusia…

Republica Moldova trăiește în aceste zile sindromul „vaporului naufragiat” – fără guvern, fără o majoritate parlamentară, cu un președinte invizibil și cu o justiție controlată de clanuri. Urmărind presa, se creează impresia că toată lumea înșfacă ce se află la îndemână și se pregătește să sară din vaporul care se scufundă. Iar în această învălmășeală, panică și disperare, cineva care avea cheia, a deschis ușa la pușcărie.

„Modelul României, unde procesul de reformare a justiţiei a început să dea vizibil roade, nu va putea fi aplicat şi în Republica Moldova, pentru că România nu a fost niciodată un stat captiv. Statul Republica Moldova nu este funcţional. Este captiv! Stat de drept, nu există!, susține analistul Oazu Nantoi.

Există anumite forţe cu un potenţial financiar-economic important, care preiau sub propriul control cele trei ramuri ale puterii şi respectivele instituţii ale statului pentru a obţine profituri enorme pe seama societăţii”, este de părere fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Nicolae Chirtoacă.

Conform Raportului Competitivităţii Globale pentru 2014, realizat de World Economic Forum, Republica Moldova este cea mai coruptă țară din lume și cea mai săracă țară din Europa. De la începutul anului 2015, în condițiile debandadei guvernamentale provocate de lipsa unui guvern și de imposibilitatea constituirii unei majorități parlamentare care să’și asume actul guvernării, situația, potrivit experților, a degradat și mai mult.

Una dintre amenințările la adresa securității regionale este un stat eșuat. Acesta (un stat eșuat) este unul care nu îndeplinește misiunea de bază pentru care a fost creat și trebuie să funcționeze un organism statal: apărarea și promovarea intereselor unui popor. Practic, un stat eșuat este unul captiv – structurile sau instituțiile căruia au fost capturate de unul sau câteva clanuri oligarhice.

Republica Moldova este un asemenea exemplu. Tot ceea ce produce bani în țară, toată munca cetățenilor cu inițiativă economică este taxată de structurile de stat sub formă de estorcare de mită. Cei cu demnitate își transferă afacerile în străinătate. Cei care se lasă umiliți – plătesc unor angajați ai organelor de control și ai structurilor de forță (organe de menținere a ordinii de drept). Sunt multiple și cazurile când instanțele de Justiție sunt transformate în structuri care storc bani de la cetățeni, fără să țină cont de adevăr și dreptate în luarea deciziilor. Palatele unor judecători sunt exemple ale transformării ocupației profesionale, în cadrul unei instituții de stat, într-o afacere personală oneroasă. Practic, sistemul statal moldovenesc este pătruns de o boală aflată într-un stadiu avansat, ca un cancer care generează tot mai multe metastaze, semnele sfârșitului său – pentru observatorul atent – fiind vizibile. Un stat este ca un vas ce trebuie să fie integru și plin cu apă, să o reverse peste marginile gurii, pentru ca să fie funcțional. Dacă în el apar breșe – crăpături și găuri – iar apa, care, metaforic, este bogăția sa, se scurge prin acestea, un asemenea vas, respectiv un asemenea stat, vor fi secătuite. Republica Moldova este un stat secătuit.

De ce s’a ajuns la această situație dificilă? În primul rând, pentru că persoane șmechere (tot ele lipsite de principii morale) s’au orientat, au depus eforturi și au acces la putere, pentru a’și realiza interesele oneroase personale (sau de clan).

Copiii lui Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc învaţă în cele mai scumpe şcoli din lume

Un exemplu elocvent, dar nu singular, este că cei doi copii ai lui Vlad Filat, Tinca şi Luca (cum apar pe Facebook), învaţă în cea mai scumpă şcoală privată din lume, în timp ce colegiul unde îşi face studiile feciorul lui Vlad Plahotniuc se află pe locul cinci din lume, potrivit unei analize.

Tinca şi Luca Filat îşi fac studiile la cea mai scumpă şcoală privată din lume, Le Rosey din Elveţia, care este renumită nu doar prin numărul impresionant de capete regale care au absolvit cursurile sale, cât prin tarifele exorbitante, demne de Cartea Recordurilor. Doar taxa anuală de studii pentru o persoană este de 102.900 de franci elveţieni (1,58 de milioane de lei). Astfel anual doar pentru taxa de studii Vlad Filat ar urma să achite circa 3,2 milioane de lei. Taxa de studii nu include însă şi cheltuieli precum asigurarea medicală, taxa de asigurare, costurile pentru lecţiile suplimentare, taberele de vară şi banii de buzunar.
Tinca şi Luca Filat îşi fac studiile la cea mai scumpă şcoală privată din lume, Le Rosey din Elveţia, care este renumită nu doar prin numărul impresionant de capete regale care au absolvit cursurile sale, cât prin tarifele exorbitante, demne de Cartea Recordurilor. Doar taxa anuală de studii pentru o persoană este de 102.900 de franci elveţieni (1,58 de milioane de lei). Astfel anual doar pentru taxa de studii Vlad Filat ar urma să achite circa 3,2 milioane de lei. Taxa de studii nu include însă şi cheltuieli precum asigurarea medicală, taxa de asigurare, costurile pentru lecţiile suplimentare, taberele de vară şi banii de buzunar.
Iată un alt exemplu: Timka Plahotniuc (centru) face parte din echipa de rugby de la College du Leman  (FOTO vkontakt)
Feciorul lui Vlad Plahotniuc, Timka, la fel îşi face studiile în Elveţia, la College du Leman, de lângă Geneva, care ocupă locul cinci în lume după costul studiilor. Taxa anuală este de 83.000 de franci elveţieni (circa 1,3 milioane de lei), care mai include şi costul excursiilor prin Elveţia. Din postările pe o reţea de socializare, Timka se laudă că face parte din echipa de rugby a Colegiului.
O listă mai largă cu copiii politicienilor, printre care cei ai lui Leancă, Marinuță, ș.a. își fac studiile peste hotare și le puteți afla de aici: timpul.md.
Companiile controlate de liderii de partide din Republica Moldova au raportat profituri pentru anul trecut, indiferent de domeniul de activitate – servicii, imobiliare, producere de utilaje sau extragere de piatră. Cel mai bine o duc însă cei de la putere.
Influenţa multor partide din Republica Moldova depinde nu doar de ideile pe care le promovează, ci şi de puterea economică pe care o au liderii acestora. Cu mici excepţii, toate partidele au în calitate de preşedinte un om de afaceri. Până şi Vladimir Voronin, liderul PCRM, poate fi inclus în categoria businessmenilor, datorită pachetului de acţiuni deţinut la Fincombank. E adevărat că majoritatea afacerilor politicienilor nu sunt declarate oficial, fiind controlate prin rude şi interpuşi. Afaceri imobiliare la Iaşi şi Chişinău Unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri şi totodată lideri de partide din ţară este ex-premierul Vlad Filat. Preşedintele PLDM are oficial doar două afaceri, ambele în domeniul imobiliar. Cea mai veche este Kapital Invest Company din Iaşi (care a înglobat SA Dosfotei şi Romold), la care Filat deţine peste 95% din acţiuni. Firma administrează o clădire de birouri din centrul capitalei istorice a Moldovei. Kapital Invest Company a înregistrat în anul 2012 un profit net de 1,2 milioane de lei româneşti (mai puţin de cinci milioane de lei moldoveneşti). Datele pentru 2013 încă nu au fost publicate. O altă afacere imobiliară este compania Ipteh, ce deţine un imobil din centrul Chişinăului. Vlad Filat este coproprietar la Ipteh prin Kapital Invest Company, care are o cotă de 49,6% din acţinile firmei. Raportul financiar pentru anul 2013 arată un profit de 5,62 milioane de lei, în scădere cu 166.000 de lei faţă de anul 2012. Vânzările Ipteh au rămas la acelaşi nivel ca anul precedent, cifrându’se la aproape 23,4 milioane de lei. Acţionari semnificativi ai Ipteh mai sunt Worldway Limited, cu un pachet de 35,29% din acţiuni, şi Ion Rusu, cu o participaţie de 11,72%. Anul trecut Filat a declarat că a încasat dividende de peste 7 milioane de lei. Ce dividende vor fi plătite în acest an nu s’a anunţat încă.
Centrul Comercial Gemeni a raportat un profit de 39,2 milioane de lei  (FOTO Tudor Iovu)
Cu afaceri imobiliare se ocupă şi principalul concurent al lui Filat, Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedintele PD. Din ultimele declaraţii de avere, rezultă că Plahotniuc deţine doar 90% din compania Prime Management SRL, de la care în 2012 a avut dividende de 15,5 milioane de lei, iar pentru anul 2013 – 14,9 milioane de lei. Raportul anual al Casei de Comerţ Gemeni denotă însă că Plahotniuc controlează şi circa 47,9% din acţiunile acestei companii. Este adevărat că nu direct, ci prin intermediul OTIV Prime Real Estate B.V., care face parte din grupul de companii OTIV Prime Holding, înregistrate în Olanda. Din acest grup mai fac parte: OTIV Prime Services, OTIV Prime Hospitality, OTIV Prime Media şi OTIV Prime Financial, (care şi-a schimbat doi ani în urmă denumirea în Generashon Financial B.V. şi care controla Victoriabank). Denumirea OTIV coincide cu iniţialele numelor membrilor familiei Plahotniuc – Oxana (soţia), Timofei (fiu), Inochentie (fiu) şi Vladimir. În anii 2010-2012, Finpar Victoria Limited din Cipru, care îi aparţine lui Vladimir Plahotniuc, a fost acţionar unic al OTIV Prime Holding B.V. În 2013, Casa de Comerţ Gemeni, care administrează unul dintre cele mai importante centre comerciale din Chişinău, a avut o cifră de afaceri de 48,9 de milioane de lei, cu 500.000 de lei mai mult ca în 2012. Profitul a constituit 39,2 milioane de lei, în creştere cu 3,5 milioane de lei faţă de 2012. Alt acţionar important la Gemeni este firma Geomold SRL, despre care se spune că ar aparţine miliardarului ucrainean Petro Poroşenko.
Afacerile politicienilor merg ca pe roate
Clădirea de oficii Ipteh din centrul Chişinăului a fost privatizată de Filat în anul 1999 (FOTO Adevărul)

Moralistul francez Jean de La Bruyère (1645-1696) spunea:

„Nu există pe lume decât două chipuri de a te ridica: ori prin propria ta dibăcie, ori prin prostia celorlalți”.

Utilizând slogane ca „Moldova fără sărăcie”, promițând electoratului ceea ce aștepta, grupări econimice au obținut puterea politică. Parafrazându’l pe Jean de La Bruyère aș spune:

Nu există pe lume decât două chipuri de a te căpătui: ori prin munca ta, ori prin exploatarea – prin perceperea mitei – celorlalți, care se lasă umiliți. Sunt și din cei care mituiesc benevol persoanele care lucrează în instituții ale statului pentru a’și realiza propriile afaceri sau pentru a obține „dreptatea” care le convine. Este clar că un asemenea stat nu inspiră încredere propriilor cetățeni, cei mai activi dintre ei pleacă în străinătate, acolo unde statul este Stat, respectiv unde există respectul pentru omul care muncește, iar respectul se manifestă prin salariile obținute și prin condițiile de viață asigurate. Or, salariile mici ale majorității covârșitoare a cetățenilor RM sunt expresia statului capturat și secătuit de clanurile servite de organele de control al activității întreprinzătorilor economici, organe de menținere a ordinii de drept, instanțe de judecată ș.a..

Multe dintre organele de control sunt moștenite de la statul totalitar URSS. Așa cum trebuie evacuate din centrul Chișinăului unități militare care în perioada sovietică aveau mai degrabă misiunea de a interveni în cazul unor proteste și revolte ale populației autohtone împotriva regimului de ocupație, la fel multe dintre organele de control trebuie desființate. Actualmente, faptul existenței respectivelor organe de control, ca și cum denotă percepția autorităților că agenții economici moldoveni sunt potențiali criminali, sunt potențiali agenți care vor să comită infracțiuni economice (fiscale ș.a.). În timp ce în statele normale organele statului sunt chemate să ajute agenții economici, în statul eșuat Republica Moldova respectivele organe presează – prin mita pe care o percep – agenții să dea faliment sau să-și transfere activele peste hotare. Practic, în RM organele statului sunt obstacolul în calea dezvoltării economice a țării. Deși moldovenii sunt un popor credincios, un popor al lui Dumnezeu, sistemul de stat oligarhic își recrutează în permanență noi „cadre”, care se angajează în marea activitate de jefuire a propriilor frați și surori. Desigur, persoanele implicate în marele jaf au conștiința și simțirea/empatia complet atrofiate. Citim în Sfânta Scriptură:

„nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6. 24).

Nu se poate sluji poporului (fiind angajat în instituțiile statului) și banului (sau patimii de nepotolit a iubirii de argint, care macină din interior persoanele devenite victime ale celor ascunși).

Andrei Țurcanu (n. 1 septembrie 1948, Cigârleni, raionul Ialoveni, Republica Moldova) este filolog (doctor în filologie), profesor universitar, poet, publicist, critic și istoric literar român, politician, unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al fostei R.S.S. Moldovenească (devenită apoi Republica Moldova), care au votat în unanimitate Declarația de Independență a Republicii Moldova, la 27 august 1991. Toate acestea fac cuvântul său să aibe o greutate deosebită:

Dacă mi s’ar fi oferit cuvântul la şedinţa festivă din 26 aprilie 2010, dedicată aniversării a 20-a de la constituirea primului Parlament democratic şi restabilirii Declaraţiei de Independenţă, aş fi rostit următoarea alocuţiune:

Îmi cer scuze, dacă, poate, pe alocuri, cele câteva propoziţii pe care aş vrea să le rostesc aici, vor fi cam confuze.

De o bună bucată de timp sunt şi eu un fel de şef. N’am să spun unde şi iată de ce. De o parte mă pasc feciorii şi fiicele mele care sunt ahtiaţi de comunism, (…) adică vor să se facă miliardari în euro. Şi de cealaltă parte stau o mulţime de fini şi nepoţi, toţi specialişti la toate şi mereu multilateral disponibili. Bineînţeles, toţi, dacă ar afla de postul meu, m’ar potopi cu rugăminţi să’i bag… în funcţii. Iar funcţii în ţărişoara noastră mică sunt puţine şi cam toate ocupate de finii şi nepoţii altora.

Dacă sunt şef, evident, cuvântările mi le fac referenţii mei.

O practică recentă de la noi stimulează pe veterani să practice ştiinţele politice, pe ginecologi să se ocupe de operaţii plastice la faţă şi pe sanitari să se facă miniştri de locomotivă. Fireşte, la sugestia conducerii de vârf care stă deasupra instituţiei unde sunt şef, şi personal a dlui Plahotniuk, comandantul suprem al acestei conduceri de vârf (orice coincidenţă de nume, cum spuneau odată romancierii, este absolut întâmplătoare) mi’am luat şi eu în calitate de referenţi doi proaspeţi absolvenţi ad interim.

Pentru colegii mei agrarieni, care stau mai prost cu neologismele, mă grăbesc să le explic. Ad interim, dragi prieteni, înseamnă, pe limba voastră, „zaocinik”, sau „fi-fi” cum zic studenţii, adică fără frecvenţă. Unul dintre aceşti studenţi ai mei a cam uitat să scrie, iar altul abia învaţă a citi. În schimb au un mare avantaj, lasă impresia că vorbesc o limbă română perfectă, însă care tare seamănă cu limba ţiganilor de la Gara de Nord… (dacă aţi fost cumva vreodată pe la Bucureşti). Iar pentru că orice exemplu este molipsitor, m’am surprins că, de o habă de vreme, şi eu,… cogeamite batman în filologie,… cam încurc literele (iată că şi acest cuvânt cât pe ce să’l citesc, ca Voronin, litrele. Litrele de coniac, fireşte, nu de apă de Karlovy-Vary). De aceea vă rog să’mi iertaţi eventualele poticneli şi să le treceţi pe seama ad-interimilor mei. Aşadar…

Domnule preşedinte ad-interim al republicii!

Domnilor deputaţi! Onorată asistenţă! Dragi prieteni!

Mi’am pus încă o dată semnătura pe această „Declaraţie de Independenţă”. Vă mărturisesc, am făcut’o, de data aceasta, după multă ezitare, din alte motive şi cu totul alte sentimente decât cele de acum aproape două decenii. N’am vrut să dau niciun motiv de a triumfa unor teoreticieni ai haosului, cărora la naştere, în loc de buric li s’a tăiat altceva. (Şi se vede că li s’a tăiat prea mult, altfel cum s’ar explica adâncile lor reluări şi resentimente, ura lor animalică faţă de poporul nostru?) Prin această semnătură am vrut, de asemenea, să împrăştii orice iluzie că ar fi posibil ca unii cărora li s’a ridicat tescovina la cap şi au început să se vadă întemeietori de Ţară (cu Ţ mare) ar avea vreo şansă să pretindă la aşa ceva. Altfel nu aş fi semnat şi chiar nici nu aş fi venit la această întrunire, care, după convingerea mea, poate să aibă doar o semnificaţie pur sentimentală, şi nicidecum una istorică.

Andrei Ţurcanu,  deputat în primul Parlament democratic al Republicii Moldova

Dar, această radiografie tristă nu este făcută doar de Andrei Țurcanu. Într’un articol le fel de incisiv, ex-ministrul Tineretului și Sportului al Republicii Moldova, Octavian Țâcu, identifică ca una din cauze a imaginii de țară a lumii a treia, trecutul unei paternități geopolitice specifice unei lumi bipolare, a statului fără suveranitate nevoit să navigheze într’o direcție dictată de la distanță.  Octavian Țâcu, demis ca urmare a unor dezvăluiri șocante despre modul cum sunt furați banii publici, a publicat recent un editorial în ziarul „Timpul” care apare la Chișinău, întitulat „Stat eșuat”, în care descrie modul în care s-a compromis statul și prezintă efectele finale: Autoritatea legitimă de a lua decizii colective a fost compromisă; statul nu este în măsură să asigure servicii publice la un nivel rezonabil; corupție și criminalitate; declin economic accentuat. Potrivit lui Țâcu, noțiunea de „stat eșuat” comportă în sine trei elemente: aspectul geografic și teritorial (criza ca implozie, asociată cu probleme interne și impactul factorului extern); aspectul politic (colapsul intern al legii și ordinii datorat prăbușirii structurilor responsabile) și aspectul funcțional (absența structurilor capabile să reprezinte statul la nivel internațional și să recepteze influențele lumii exterioare).

Vă redau articolul în integralitate:

După toate criteriile, aparente sau reale, R. Moldova este un stat eșuat. Pentru mine, ca și pentru mulți dintre cetățenii acestei țări o asemenea constatare nu are nevoie de teoretizare academică, trăim în realitatea acestui eșec de circa un sfert de secol.

Totuși, din dorința de a proiecta un anumit empirism asupra acestei stări de fapt voi fi nevoit să mă aplec asupra unor conceptualizări care să simplifice percepția și mai ales autopercepția noastră asupra unor astfel de creațiuni statale cum este și R. Moldova. Asta pentru a ști ce ne așteaptă mai departe atât pe noi, cât și pe cei de prin vecinătatea noastră. Or, cele mai slabe state ale lumii nu constituie un pericol doar pentru ele însele. Acestea sunt o amenințare la adresa progresului și stabilității altor state, care sunt legate relațional, într’un fel sau altul, de aceste entități sau se găsesc în situații care suferă comparații, mai ales în condițiile unei lumi în care distanțele fizice nu mai reprezintă un obstacol. Pentru că în cele din urmă, în virtutea unui veritabil principiu al dominoului, statele eșuate se erijează în insule ale instabilității, contribuind la expansiunea acesteia în toate formele sale de manifestare.

Statul eșuat între teoretizare și cauzalitate

După toate canoanele cercetării științifice conceptul de stat eșuat comportă în sine trei elemente: aspectul geografic și teritorial (criza ca implozie, asociată cu probleme interne, dar incluzând și impactul factorului extern); aspectul politic (colapsul intern al legii și ordinii datorat prăbușirii structurilor responsabile) și aspectul funcțional (absența structurilor capabile să reprezinte statul la nivel internațional și să recepteze influențele lumii exterioare).

Considerate a fi o expresie a „lumii a treia”, apariția și existența statelor eșuate a fost determinată de trei factori geopolitici: sfârșitul Războiului Rece, care a condus la dispariția rivalității bipolare și la necesitatea de a întreține un stat sau altul în lupta cu cealaltă supraputere; moștenirea regimului colonial, cum a fost în cazul nostru, care au durat suficient pentru a distruge structurile sociale tradiționale, dar nu suficient de mult pentru a le înlocui cu structuri solide și a da identitate unui nou stat) și procesele generale de modernizare și globalizare, care au încurajat mobilitatea socială și geografică, dar care n’a fost contrabalansată de procese de construcție națională capabile să dea statului centralitate în gestionarea acestora. Într’o tratare neoimperialistă, aceasta înseamnă transformarea statelor „client” slăbite, cu drepturi de suveranitate restricționate (cum ar fi R. Moldova), în capete de pod ale influenței statului puternic (cum este Rusia) în expansiunea sa generală, decupând instrumentele sale de securitate de funcțiile statului legitim.

Trăsăturile statului eșuat

Oamenii de știință au identificat mai mulți indicatori care plasează un stat în categoria celor falimentare și în care R. Moldova se regăsește cu ușurință:
1. Un stat al cărui guvern central este atât de slab sau ineficient încât deține un control efectiv redus asupra celei mai mari părți a teritoriului său și, în condițiile în care păstrează controlul, supune structura statală intereselor private, în serviciul unei clientele bogate ce își trage avantajele din sistemul erodat;
2. Autoritatea legitimă de a lua decizii colective a fost compromisă;
3. Nu este în măsură să asigure servicii publice la un nivel rezonabil;
4. Corupție și criminalitate răspândite;
5. Existența refugiaților și a dislocărilor involuntare de populație;
6. Declin economic accentuat în condițiile unei infrastructuri economice care eșuează în a asigura venituri și bunăstare în mod echitabil (H. Liu, The failed-state cancer, 2005)

Noțiunea de „stat eșuat” este de asemenea folosit în sensul în care un stat se dovedește a fi ineficient, incapabil să aplice în mod uniform legea din cauza unei rate înalte a criminalității, corupției politice extreme, pieței negre supradimensionate, birocrației impenetrabile, ineficienței juridice, interferenței externe, împrejurărilor culturale în care liderii reclamă mai multă putere decât cea statală, fără însă a o contesta.

În topul statelor eșuate, alcătuit de think-thankul Fondul pentru Pace, în colaborare cu revista Foreign Policy, R. Moldova se află în zona categoriei de avertisment, penultima în fața celei de alertă, care determină o proiecție falimentară a statului și intervenția directă a instituțiilor internaționale. Poziția a fost focalizată pe cuantificarea a 12 indicatori sociali, economici și militaro-politici, cât și pe evaluarea capabilităților a cinci instituții de stat considerate esențiale pentru sustenabilitatea securității și dezvoltării umane. Printre cele la care excelează R. Moldova sunt emigrarea cronică și susținută (exodul creierelor, emigrația voluntară și involuntară a populației), văzută ca reflecția vulnerabilității sociale ale statului, eșecul politicilor de dezvoltare socială pe care acesta le pune în practică, lipsa de viziune, know-how, neputința sau dezinteresul elitelor politice; dezvoltarea economică inegală, adică inechitățile percepute în educație, muncă și statut economic, măsura nivelului sărăciei la nivel de grup, rata de mortalitate infantilă; declinul economic accentuat, care este măsurat ca regresie a societății în totalitate. În acest context se mai menționează perspectiva de colaps financiar al statului intrat în imposibilitate de plată, ca urmare a unor politici financiare iresponsabile, cât și a unui comportament la nivel guvernamental marcat de corupție și minciună.

La fel ca și în cazul altor state falimentare, elitele politice din R. Moldova s’au identificat cu democrația și economia de piață în abordarea construcției naționale și statale, ceea ce în ultimă instanță a compromis paradigma democrației liberale și a pieței libere, faliment ce a dus în prim-plan actori politici cu soluții miraculoase și neortodoxe, de multe ori asociate politicilor unei „epoci de aur” imaginare.
Aspectele prezentate anterior se leagă, prin relații de cauzalitate/interdependență de alți indicatori aplicabili R. Moldova ca stat eșuat: criminalizarea și deligitimarea statului, manifestate prin corupție și profitorism ale elitelor conducătoare, lipsă de transparență, nereprezentativitate politică și criză de încredere; încălcarea drepturilor omului, prin manipularea sau imitarea instituțiilor și proceselor constituționale și democratice în detrimentul individului; aparatul de securitate ca „stat în stat”, adică emergența elitelor care operează fără a fi supuse pedepsei, care se acoperă de instituțiile statului, dar în același timp creează grupări paramilitare (criminale) sau armate private în vederea exercitării presiunii asupra oponenților sau societății civile, pentru exercitarea unui control asupra mersului lucrurilor în stat; ridicarea elitelor facționale, marcată de fragmentarea elitelor conducătoare și a instituțiilor statului pe linia intereselor de grup.

Nu numai realitățile politice interne sau factorii indigeni de altă natură sunt responsabili pentru problemele statului falimentar. Fondul pentru Pace a identificat o serie de factori de natură externă, pe care îi evaluează în vederea stabilirii scorului de risc, cu aplicabilitate directă asupra R. Moldova: angajări militare în afacerile interne ale statului aflat în situație de risc; prin acțiuni ale unor armate externe, state, grupuri de identități sau entități care afectează balanța internă a puterii în stat; intervenții ale unor „donatori” sau existența unor „misiuni pacificatoare” care se derulează pe teritoriul lor.

Între resurse interne și intervenția externă: soluții pentru salvarea unui stat falimentar

Factorii expuși anterior, deopotrivă cu moștenirea istorică, gradul înalt de radicalizare și fragmentare, cât și reperele slabe ale societății civile, fac extrem de problematice găsirea unor resurse interne în depășirea crizei și salvarea unui stat eșuat. Acest fapt nu este doar marea noastră durere de cap, care ne întrebăm zi de zi ce va fi și când va veni izbăvitorul să ne salveze. În condițiile în care majoritatea covârșitoare a semnelor de îngrijorare legate de starea de securitate la nivel mondial provin din zona statelor ca R. Moldova, liderii mondiali și instituțiile internaționale au căpătat o rutină (devenită obișnuință) în a’și reitera determinarea de a atenua realitățile ce animă aceste state. Națiunile puternice și prospere știu că nu pot să ignore aceste zone, nu numai din rațiuni morale, îmbuibate de multe ori cu ipocrizie, dar și din argumente pragmatice. Fiind, în esența lor, dincolo de o criză a statului, o problemă a comunităților și a fiecărui individ, acestea se „exportă” și prind rădăcini în propriile curți intrând pe ușa din spate. Iar R. Moldova este ușa din spate a civilizației europene.

Atâta timp cât mediul contemporan de securitate ridică întrebări privind granițele conceptuale și fizice dintre securitatea internă și externă, iar diviziunea tradițională a responsabilităților între instituțiile internaționale și agențiile naționale suferă mutații, răspunsul la provocările de securitate a căror natură este simultan intrastatală și transfrontalieră va face necesar un răspuns adecvat al comunității internaționale. În acest sens, adresarea statelor eșuate ca zone de criză în materie de securitate umană oferă o primă justificare pentru fundamentarea „responsabilității de a proteja”, lucru de care în R. Moldova se ocupă Uniunea Europeană, OSCE, NATO sau Statele Unite.

Dar nu există soluții miraculoase pentru salvarea statelor falimentare, vindecarea lor fiind în același timp o chestiune de timp, de consecvență și continuitate, atât din exterior, cât și mai ales din interior. Aflat în 1995 la Campionatul Mondial de box din Berlin, am pășit prima oară pe un gazon de fotbal impresionant, de care nu mai văzusem și care la noi abia acum dacă apar. L’am întrebat pe omul care îngrijea stadionul, de o vârstă respectabilă, cum de este posibil așa ceva, să ai un covor de iarbă atât de perfect. Mi’a zis că îl îngrijește zi de zi, de dimineață până seară, îl udă, îl frizează, îl repară… și face lucru ăsta de peste cincizeci de ani. O societate democratică și stabilă nu poate apărea peste noapte, ea este înainte de toate o chestiune de tradiție și continuitate. Ce putem face la moment este să nu asistăm impasibili la eforturile unor străini de a face R. Moldova funcțională ci prin eforturi și atitudine să punem umărul la clădirea acestei tradiții de stabilitate și prosperitate. Să nu căutăm soluții într’un refugiu extern sau în propria carapace a comodității. Pentru că vor veni timpuri când vom fi rușinați de această impasibilitate și lașitate, iar cei care vor face schimbarea, pentru că ea va veni inevitabil, vor spune că ne’am dus traiul degeaba.

Peste 30 de istorici din Republica Moldova au semnat un memoriu în care atenţionează opinia publică din ţară şi de peste hotare, precum şi autorităţile moldovene asupra pericolului pe care îl prezintă faptul că societatea moldovenească este antrenată de mai bine de două decenii într’o dezbatere interminabilă despre identitatea etnică şi lingvistică şi semnificaţia unor evenimente istorice.

Publicăm integral Memoriul comunităţii istoricilor din Republica Moldova:
Adevărul ne va face liberi, doar liberi fiind ne vom putea recupera identitatea etnică şi vocaţia europeană Memoriul de faţă a fost redactat din dorinţa semnatarilor de a atenţiona opinia publică din ţară şi de peste hotare, precum şi factorii de decizie din Republica Moldova despre unele probleme de importanţă majoră pentru societatea moldovenească. Totodată, el este o expresie a îngrijorării Comunităţii istoricilor din Republica Moldova vizavi de unele politici păguboase aplicate în domeniul educaţiei istorice şi pregătirii civice a cetăţenilor Republicii Moldova. Concomitent, pe această cale, exprimăm deschiderea de a contribui prin expertiza şi experienţa noastră la depăşirea situaţiei complicate în care ne’am pomenit la acest capitol. Mai bine de două decenii, începând de la perestroika şi glasnost şi până la momentul de faţă, societatea moldovenească este antrenată într’o dezbatere interminabilă despre identitatea noastră etnică şi lingvistică, despre semnificaţia unor evenimente istorice ce s-au produs în spaţiul basarabean în secolul al XX-lea. În centrul atenţiei opiniei publice se menţin evenimentele din anii 1917-1918, cele produse în Basarabia în vara anului 1940, în primăvara – vara anului 1944, precum şi cele întâmplate în deceniile postbelice. Subiectele respective sunt abordate de mass-media, de partidele politice parlamentare şi extraparlamentare, de unele organizaţii şi asociaţii neguvernamentale. În ultimul timp, subiectele cu tentă istorică constituie prilej de discuţie, iar uneori de speculaţii chiar în cadrul coaliţiei de guvernământ.
În opinia noastră, dezbaterile de interes public ca exerciţiu democratic trebuie încurajate, ele sunt un indice caracteristic oricărei societăţi democratice, iar în cazul nostru, ele mai constituie şi o probă a interesului manifestat de cetăţeni, inclusiv de clasa politică, faţă de trecutul istoric. Antrenarea în dezbaterea publică constituie, într’un fel, expresia dorinţei cetăţenilor de a construi un stat bazat pe norme de drept şi a trăi într’o societate democratică, cu resorturi veridice şi eficiente.
Totodată, ne exprimăm îngrijorarea că, din anumite considerente, dezbaterea publică, mai ales cea pe subiecte istorice, poartă un caracter imitativ, este întreţinută artificial şi, în consecinţă, efectul unei asemenea întreprinderi, aparent democratice, este unul păgubos şi contraproductiv. Dezbaterile publice nu sunt urmate de concluzii, lipseşte partea decizională a factorilor de răspundere, nemaivorbind de planuri de acţiuni orientate spre redresarea situaţiei. Astfel, dezbaterile publice a căror menire este să aducă unele clarificări, să încurajeze elementul democratic, fiind dirijate din umbră, din contra, creează mai multe confuzii, produce decepţii. Din păcate, acesta e felul moldovenesc de a înţelege şi interpreta democraţia.
Actualmente, Republica Moldova traversează poate cea mai dinamică perioadă din istoria sa ca stat independent. Ţara noastră este în situaţia în care este chemată să facă pasul decisiv în proiectarea viitorului său democratic şi european. Momentul reclamă detaşarea de povara trecutului, formularea şi îmbrăţişarea unor repere istorice adevărate, fără zgura ideologizată, fără clişeele propagandistice ale vechiului regim. La această cotitură istorică societatea are nevoie să înţeleagă şi să pătrundă în esenţa unor evenimente şi procese istorice ce ne’au marcat destinul pe parcursul secolului trecut. În acest context, în virtutea faptului că cercetarea trecutului istoric este apanajul nostru profesional, comunitatea istoricilor din Republica Moldova consideră necesar să’şi exprime punctul de vedere în unele probleme de interes naţional şi social:
1. În 1917-1918, în spaţiul basarabean s’a scris cea mai spectaculoasă pagină de istorie politică, cu consecinţe benefice nu doar pentru populaţia românească dintre Prut şi Nistru, ci şi pentru reprezentanţii celorlalte etnii din acest areal. Decizia din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării, organ reprezentativ al populaţiei dintre Prut şi Nistru, de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, adoptată „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor”, a constituit soluţia optimă de salvare a populaţiei din acest spaţiu de la un cataclism social ce s-a abătut asupra unei părţi a omenirii ca rezultat al preluării de către bolşevici a puterii în Rusia în octombrie 1917. În perioada interbelică, întreaga populaţie din Basarabia a beneficiat de drepturi şi libertăţi democratice, de condiţii fireşti de dezvoltare socială şi naţională. Basarabia, ca parte componentă a României, a fost şi o parte a civilizaţiei europene.
2. Evenimentele ce s’au consumat în spaţiul basarabean în vara anului 1940 şi cele ce s-au repetat în primăvara-vara anului 1944, sunt părţi componente a celui de-al Doilea Război Mondial, declanşat la 1 septembrie 1939, ca urmare a punerii în aplicare a înţelegerilor secrete sovieto-germane din 23 august 1939 privind partajarea sferelor de influenţă în Europa Centrală şi de Sud-Est între Uniunea Sovietică comunistă şi Germania nazistă. Intervenţia militară a U.R.S.S. în spaţiul basarabean, în vara anului 1940, a deturnat evoluţia noastră firească, liberă şi democratică.
3. După ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, românilor de la extremitatea estică, dar şi reprezentanţilor altor etnii, le’a fost dat să treacă printr-un diabolic experiment social şi politic, pus la cale şi dirijat de Komintern. Devenind obiect al abuzului şi represiunii, populaţia din aceste teritorii a cunoscut totalitarismul în esenţa/formula sa comunistă, a trecut printr’un şir de cataclisme sociale, derivate ale regimului totalitar sovietic de ocupaţie.
4. Documentele de arhivă, cercetările istoricilor din Republica Moldova şi de peste hotare demonstrează faptul că, în primăvara – vara anului 1944, sub lozinca „eliberării de sub ocupaţia fascistă”, a fost reeditat actul de anexare a Basarabiei şi Nordului Bucovinei, înfăptuit de statul sovietic iniţial în zilele de 28 iunie – 3 iulie 1940.
5. Includerea acestor pământuri în componenţa statului sovietic a condus repetat la violarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la dezbinarea etnică şi ştergerea identităţii naţionale, la modelarea unor identităţi false, la cultivarea urii şi impunerea fricii, la suprimarea relaţiilor cu lumea liberă din Occident, la neglijarea omului ca valoare supremă şi devalorizarea demnităţii umane. Suplimentar, asupra populaţiei băştinaşe din acest teritoriu s-a exercitat o politică de genocid etno-cultural. Teoria luptei de clasă şi principiul internaţionalismului proletar promovate cu ostentaţie de autorităţile sovietice au antagonizat societatea, au dezumanizat’o. La lipsurile de ordin economic şi la dezastrul social rezultate în urma războiului distrugător s-au adăugat alte suferinţe pasagere ale regimului: foametea organizată, colectivizarea forţată, deportările în masă. După 1944, românii din Basarabia au fost ostatici ai statului sovietic, destinul lor a fost decis în laboratoarele Kremlinului, adevăraţi stăpâni în spaţiul basarabean au devenit străinii. Regimul totalitar comunist a transformat Basarabia, de altfel, ca şi multe alte teritorii periferice ale Uniunii Sovietice, într-un laborator de experimentare naţională şi socială de pe urma cărora au avut de suferit zeci de popoare, iar numărul victimelor directe şi indirecte se ridică la ordinul sutelor de mii de persoane. În fond, cele săvârşite de autorităţile sovietice, care au pus stăpânire de facto pe aceste teritorii, pot fi calificate, în termeni juridici, drept crime împotriva umanităţii.
6. Disoluţia imperiului sovietic la începutul anilor 90 şi proclamarea independenţei Republicii Moldova ne’a oferit şansa să ne hotărâm viitorul, „fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale”. Dar, împovăraţi de moştenirea imperială, ne’am convins că năzuinţele şi idealurile noastre nu pot fi atinse atât de uşor. În această problemă de mare importanţă, şi-a spus cuvântul lipsa tradiţiei construcţiei de stat (democratic, nu totalitar) pe aceste teritorii şi, respectiv, absenţa oamenilor politici cu experienţă, care ar fi captat şi orientat pe făgaş democratic şi constructiv energiile maselor. Exploatând situaţia dată, dominaţi de obsesia menţinerii imperiului sovietic, cu concursul elementelor revanşarde din partea locului, liderii de la Kremlin au încurajat şi au susţinut crearea unui regim separatist în zona transnistreană a Republicii Moldova. Sfidând năzuinţele noastre de libertate şi încălcând angajamentele de retragere a trupelor, asumate de Federaţia Rusă la conferinţele O.S.C.E. din 1999 şi 2001, armata rusă şi astăzi continuă să ocupe o parte a teritoriului Republicii Moldova.
7. Din cele două experienţe trăite în veacul al XX-lea – prima, cea de viaţă liberă naţională şi democratică şi cea de-a doua, de asuprire naţională şi exterminare socială, una cu efecte benefice şi alta cu consecinţe dramatice – trebuie să tragem unele învăţăminte, să formulăm concluziile de rigoare, aşa încât astăzi să fim în stare să ne proiectăm viitorul în interesul nostru naţional. Faptul că actualmente o parte din populaţia Republicii Moldova percepe experienţa istorică printr-o optică deformată, alta decât cea adevărată, nu este altceva decât efectul unei propagande perfide de îndoctrinare ideologică, practicate pe parcursul deceniilor postbelice. Din păcate, războiul informaţional continuă şi astăzi, cele mai perfide şi mai malefice agresiuni asupra sufletelor noastre fiind realizate de regizori ai unui primejdios scenariu imperialist-cominternist. Iar lipsa măsurilor de contracarare a acestuia blochează procesul de renaştere naţională, anihilează activismul civic şi manifestarea democratică al unui important segment de populaţie.
8. Or, în momentul în care ne-am decis să subscriem la valorile democratice ale lumii libere şi am ales alte modele de organizare politică şi socială trebuie să abandonăm clişeele propagandistice despre raiul comunist, despre mult trâmbiţata eliberare, în serii, a pământurilor noastre, ba de sub „regimul burghezo-moşieresc”, ba de sub „ocupaţia germano-româno-fascistă”. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: pe parcursul secolului al XX-lea, Basarabia, parte componentă a statului român, în două rânduri, în iunie 1940 şi martie – august 1944, a fost obiect de agresiune din partea statului sovietic, dominat de ideologia cominternistă. Şi astăzi, o parte a teritoriului Republicii Moldova se află sub ocupaţie străină. Regimul comunist totalitar de ocupaţie, persecutor al valorilor şi libertăţilor naţionale şi democratice, ne’a cauzat enorme pagube de ordin economic, social, politic, cultural şi de altă natură. Consecinţele acestuia se regăsesc astăzi nu doar în comportamentul social al cetăţenilor simpli, ci şi în acţiunile, dar mai cu seamă în inacţiunile clasei politice. Adevărul istoric, asumat de fiecare cetăţean, fără ură şi părtinire, oricât de amar ar fi, pentru unii, trebuie să constituie acea bază solidă pe care poate fi edificată o societate liberă şi democratică. Doar adevărul poate să servească drept materie primă pentru edificarea unei societăţi libere şi democratice, doar adevărul poate să asigure o conciliere civică sinceră (nu mimată), profundă şi durabilă. Doar adevărul ne va face să înţelegem că integrarea europeană a Republicii Moldova este şansa noastră de recuperare şi consolidare a identităţii umane, etnice şi politice. Doar adevărul ne va face să înţelegem că parcursul european al Republicii Moldova este unica cale de readucere în scenă a valorilor noastre naţionale şi de raliere la cele general-umane. Doar adevărul ne va face liberi. În convingerea noastră, adevărul istoric este o mare forţă edificatoare. Experienţa istorică, oricare ar fi ea, este un patrimoniu inestimabil al omenirii şi el trebuie pus în serviciul societăţii. Exemple reuşite de repunere în serviciul cetăţeanului a experienţei istorice ne oferă societăţile occidentale democratice. Neglijarea experienţei istorice şi promovarea /perpetuarea minciunii, manipularea cetăţenilor poate să ne ducă în impas, iar proiectul Republica Moldova ca stat de drept şi democratic poate să eşueze.
Chişinău, 5 mai 2014
Memoriul este semnat de:
Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”;
Ion Negrei, istoric, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Gheorghe Palade, doctor în istorie, conferenţiar universitar, USM,
Andrei Eşanu, academician AŞM, membru de onoare al Academiei Române;
Nicolae Dabija, academician AŞM, membru de onoare al Academiei Române;
Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator, Institutul de Istorie al AŞM;
Ion Şişcanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Pavel Parasca, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, ULIM;
Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală;
Mihai Taşcă, doctor în drept, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice, AŞM;
Gheorghe Negru, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Constantin Ungureanu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Valentin Constantinov, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Andrei Groza, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Academia de Administrare Publică;
Pavel Moraru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie al AŞM;
Ion Gumenîi, doctor în istorie, conferenţiar universitar, USM;
Ion Eremia, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, USM;
Lidia Pădureac, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;
Vasile Dobrogeanu, profesor de istorie, Bălţi;
Virgiliu Bîrlădeanu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Sergiu Tabuncic, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie al AŞM;
Maria Danilov, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Ion Chirtoacă, doctor habilitat în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Andrei Emilciuc, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Gheorghe Nicolaev, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Dinu Poştarencu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Igor Cereteu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM; Valentina Eşanu, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Tudor Ciobanu, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Eugen Cernenchi, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Veaceslav Stăvilă, doctor în istorie;
Sergiu Cornea, doctor în istorie, Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu”, Cahul;
Vitalie Ponomariov, lector universitar, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu”, Cahul
*
Sursa: dw.de, timpul.md, adevărul.ro, moldova.org
*

Citiți și: RĂZBOIUL BATE LA UȘĂ, DAR PRESA…SE PIAPTĂNĂ

sau: ROMÂNII CONȘTIENȚI DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ, NU POT FI ÎNFRÂNȚI

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;MOLDOVA DE DINCOLO DE PRUT, RADIOGRAFIA UNUI STAT EȘUAT&8221;

  1. Pingback: ROMÂNIA-MOLDOVA, STATUL COMUN ROMÂNESC | Vatra Stră-Română

  2. Pingback: CUM AR ARĂTA ROMÂNIA DUPĂ UNIRE ? | Vatra Stră-Română

  3. Pingback: ”MOLDOVENIȘTII” VOR UNIREA, DUPĂ CE 20 DE ANI S’AU OPUS VEHEMENT | Vatra Stră-Română

  4. Pingback: GEN. ION COSTAȘ: S’AR PUTEA REALIZA UN SCHIMB DE TERITORII, DACĂ UCRAINA IA TRANSNISTRIA ȘI NE DĂ BUCOVINA ȘI BUGEACUL | Vatra Stră-Română

  5. Pingback: BORIS NEMTSOV, OPOZANTUL LUI PUTIN A FOST ÎMPUȘCAT | Vatra Stră-Română

  6. NICI POLITICIENII MOLDOVENI NU-S MAI BREJI CA CEI DE PE DAMBOVITA. ACEIASI DORINTA DE IMBOGATIRE DE LA FRAIERI. MERITOCRATIA ESTE FORMA COMPLETA SI COMPLXA DE CONDUCERE IN ROMANIA PRIN PARGHIILE DE CONTROL PE CARE LE PUNE LA INDEMANA.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s