DATORIA MONDIALĂ: 200.000 MILIARDE $, CE URMEAZĂ?

200.000 miliarde de dolari: Datoria mondiala in 2014, reprezentând 286% din PIB-ul mondial, fata de 269% in 2007, potrivit unui studiu al cabinetului McKinsey Global Institute. Guverne, gospodării, intreprinderi și institutii financiare: datoria sporește la nivel mondial. Iar ritmul de creștere s’a accelerat. Ca volum, gradul de indatorare a progresat cu 57.000 de miliarde de dolari din 207 până anul trecut, depășind 200.000 de miliarde de dolari, afirmă experții cabinetului McKinsey Global Institute într’un ultim studiu.

„În loc să’și reducă din datorii, toate marile economii împrumută astăzi mai mult raportat la PIB-ul lor, decât o faceau în 2007. Acest lucru ascunde noi riscuri pentru stabilitatea financiară și ar putea afecta creșterea mondială”, au comentat autorii raportului.

Potrivit studiului, în perioada de referință, numai datoria publică a progresat cu 25.000 miliarde de dolari și „va continua să se amplifice in numeroase tari”.

Pe principiul cauză-efect, toate lucrurile vor avea o consecință într’o zi. Orice scenariu am face este greu de prevăzut, care vor fi acestea, dar cum tot mai mulți se trezesc din letargia indiferenței, alții merg mai departe și anticipează sau clarifică în ce punct al evoluției civilizației suntem. În acest sens următoarele rânduri pot edifica multe aspecte ale problematicii, și în același timp ne poate ajuta să conștientizăm, ceea ce singuri nu reușim să deslușim.

Viața de după bani sau criza civilizației

Să presupunem ca’mi dai 1 milion de dolari cu instrucțiunea: “Investește’i profitabil si o să te răsplătesc din plin.”

Am tot ce’mi trebuie, așa că de ce nu? Așa că ies cu banii în strada și dau banii la întâmplare trecătorilor, fiecăruia 10.000. În schimb, fiecare semnează o hârtie pe care scrie “iți datorez 20 de mii de dolari plătibili în 5 ani. Revin la tine și’ți zic:

“Priveste angajamentele de plata! Ți’am generat un retur pe investitie de 20% pe an!”

Tu ești foarte fericit și’mi plătești un comision uriaș. Acum am un morman de angajamente de plata (AP) pe care le folosesc pentru a împrumuta și mai mulți bani pe care’i împrumut la și mai mulți oameni sau le vând altora ca și mine, care fac ca mine. Cumpăr și asigurare pentru a contracara incapacitatea de plată a celor împrumutați plătind cu aceleași AP-uri! Așa merge treaba de jur împrejur, fiecare împrumut devenind capitalul cuiva pe baza căruia să împrumute și mai mulți bani. Suntem flămânzi dupa comisioane si bonusuri uriașe pentru că valoarea de fațada a tuturor asset-urilor pe care le’am creat pornind de la acel un milion de dolari a devenit de 50 de ori mai mult.
Și vine ziua în care prima tranșă de AP-uri întârzie. Dar ghici ce? Persoana care a semnat AP-ul nu poate să plăteasca rata chiar acum! De fapt, o mare parte din împrumutați nu pot. Încerc să ascund această situație rușinoasă cât pot de mult, dar în scurt timp devii suspicios. Vrei milionul de dolari plus câștigul înapoi – cash. Încerc să vând AP-urile și derivatele pe care le dețin, dar fiecare este suspicios și nimeni nu este interesat să cumpere. Firma de asigurări încearcă să’mi acopere pierderile, dar poate să facă asta doar vânzând AP-urile pe care le’a primit de la mine!


Așa că, într’un final, Guvernul vine și cumpără AP-urile, face un plan de salvare a firmei de asigurări și a tuturor deținătorilor de AP-uri. Valoarea lor este mult peste un milion de dolari acum. Eu și cu amicul meu ne retragem cu banii caștigați. Fiecare din cei mulți plătesc daunele. Acesta este primul nivel din jocul derulat de către industria financiară în ultimul deceniu. Este un transfer masiv al bunăstării către elita financiară alimentată de catre plătitorii de taxe și impozite, corporații multinaționale și guverne și în ultima fază, de către muncitorii din țări străine care au preluat datoriile USA indirect prin salarii mult mai mici.

Și astfel atingem nivelul când se anunță că numarul milionarilor și avuția aflată în proprietate privată la nivel global au atins noi maxime istorice, ca urmare a avansului burselor, stabilizării economiilor industrializate si politicilor monetare relaxate ale bancilor centrale, cum anunța anul trecut Financial Times.  Avutia a crescut cu 14,6% de la 132.700 miliarde de dolari din 2012 la 152.000 de miliarde de dolari în 2013, în timp ce numărul milionarilor a avansat de la 13,7 milioane de persoane la 16,3 milioane de persoane, potrivit firmei de consultanta Boston Consulting Group.

De la criza financiară din 2008, avuția aflată în proprietate privata la nivel global a crescut cu 65%, sau 60.000 de miliarde de dolari, susținută de revenirea burselor și de recuperarea economiilor industrializate după instabilitatea cauzata de colapsul Lehman Brothers. Numărul gospodariilor de milionari reprezintă la nivel global 1,1% din total, in urcare de la 0,7% in 2007.
Statele Unite au cel mai ridicat numar de gospodarii cu avere mai mare de 1 milion de dolari, respectiv 7,1 milioane. Cea mai ridicata densitate de milionari este înregistrată în Qatar, unde 175 din 1.000 de gospodari au avere de peste 1 milion de dolari, urmat de Elvetia – cu 127 si Singapore cu 100.
Creșterea piețelor de capital a ajutat economiile industrializate sa înregistreze un ritm de creștere similar celor emergente. Astfel, Statele Unite și Australia au consemnat rate de peste 10%, în timp ce în Brazilia, una dintre marile economii emergente, ritmul a fost mai lent. China și’a consolidat poziția de a doua țară la nivel global ca avutie, dupa Statele Unite.
Avuția privată din Statele Unite s’a situat la 46.000 de miliarde de dolari in 2013, de peste doua ori mai mult față de China, cu 22.000 de miliarde de dolari. Poziția a treia a fost ocupata de Japonia, cu 15.000 de miliarde de dolari, urmată de Marea Britanie, cu 8.000 de miliarde de dolari, Germania, cu 7.000 de miliarde de dolari.

Oricum, să vedem criza actuală ca rezultatul unei mari șmecherii, înseamnă să ratăm adevărata stare de lucruri.
Cred ca toți simțim că ne apropiem de sfârșitul unei ere. La un nivel superficial, este sfârșitul manipulării finanțelor-cazino necontrolate. Dar efortul elitelor politice si economice de a repara criza la acest nivel doar dezvaluie adevaratele adâncuri. De fapt, criza merge direct până la fund. Criza a apărut direct din natura banilor și a proprietății în ziua de azi și va persista și se va intensifica până când banii se vor fi transformat complet. Este un proces care ține de decenii și care se află pe ultima sută de metri.

Criza si colapsul sunt construite direct în fundația ideii de bani, așa cum îi cunoaștem în ziua de azi. Asta este pentru ca banii cauta dobândă, poartă dobândă și într’adevar, s’au născut din dobândă. Ca sa vedem cum functioneaza aceste lucruri, să ne întoarcem la câteva concepte de baza în finanțe. Banii se crează în momentul în care cineva solicită un împrumut de la o banca (sau mai recent, un împrumut deghizat de la alte feluri de institutii). O datorie este o promisiune ca se va plati in viitor ceva ce se cumpara azi; cu alte cuvinte, a împrumuta bani reprezintă o amânare a comerțului. Primesc ceva acum (cumpărat cu banii împrumutați) și mă angajez să ofer ceva în viitor (un bun sau un serviciu ce’l voi vinde în schimbul banilor cu care voi achita împrumutul). O bancă sau oricare alt creditor îți va acorda creditul, doar dacă există o siguranță că vei produce bunuri sau produse de valoarea banilor împrumutați. Aceasta “siguranță” este inclusa în contract sub forma de garanție și asta implică rating-ul creditului.
De fiecare data cand folosesti bani, tu, esential vorbind, zici: “am facut cutare lucru sau serviciu care are valoarea echivalenta a ceea ce vreau sa cumpar”. Dacă acei bani sunt bani împrumutați, tu zici de fapt că vei crea acel bun sau serviciu în viitor. Acum intra in scena dobanda. Ce motiveaza o bancă să împrumute bani cuiva de la bun inceput? Este dobânda. Dobânda alimenteaza mecanismul creării banilor azi. De ficare data când banii sunt creați din dobândă, necesitatea de a crea bani în viitor se întâmplă în mod automat. Cantitatea de bani trebuie să crească în timp, ceea ce înseamnă ca volumul de bunuri și servicii trebuie să crească în timp, în același fel.
Dacă volumul banilor crește mai repede decât volumul de produse și servicii avem inflație. Dacă creșterea este temperată, de exemplu din cauza încetinirii creditării, avem falimente, recesiune și deflație. Guvernele pot suplimenta sau reduce stocul de lichidități în mai multe feluri. Prima, poate crea bani împrumutând de la Banca Centrala, sau în SUA de la Federal Reserve. Acești bani se materializează în depozite bancare care conferă băncilor o margine mai generoasă care le permit să relanseze creditarea.
Vedeți, capacitatea unei bănci de a crea bani este limitată de niște reguli. În mod normal, o bancă trebuie să dețină lichidități (sau depozite în banca centrala) egale cu aproximativ 10% din totalul depozitelor clienților. Restul de 90% pot fi împrumutați, implicit pot crea bani noi. Acesti bani se întorc ca depozite în bănci permițând o alta șarja de 81% din ei (90% din 90%) către împrumuturi noi. În acest fel, fiecare 1 dolar din depozitul inițial sfârșește ca 9 dolari noi, creați din nimic. Guvernul cheltuind bani împrumutați de la banca centrală provoacă crearea banilor noi (bineînțeles că asta depinde de disponibilitatea băncilor de a oferi credit. În cazul înghețării creditării, băncile adună rezervele în exces, iar injectarea de bani de la guvern are puțin efect). O altă cale de a mări cantitatea banilor este să se reducă limita inferioară a lichidității necesare. În practică asta se întamplă destul de rar, sau cel puțin nu direct. Oricum, în ultimul deceniu tot felul de organizații non-bancare care ofereau credite au tăiat din această limită cu ajutorul unui sistem de instrumente financiare greu de deslușit, le’am auzit tot timpul la știri, dar pe care nimeni nu le’a înțeles.

Rezultatul este că 1 dolar nu a fost exploatat de 9 ori peste valoarea originală, ci chiar de până la 70 de ori sau chiar mai mult. Asta a permis un retur pe investiție mult peste 5% oferită de activitatea bancara tradițională, împreună cu pachete de “compensații” mult peste cele mai sălbatice vise ale avarilor. Fiecare dolar creat vine din start cu 1 dolar datorie din cauza dobânzii. Datoria este achitată, dacă se întamplă, fie cu bunuri și servicii, fie cu alți bani împrumutați care la rândul lor pot fi achitați cu și mai mulți bani împrumutați… dar într’un final acești bani sunt folosiți pentru a cumpăra bunuri și servicii. Banii de dobandă trebuie sa vină de undeva. Împrumutând mai mulți bani pentru a plăti dobânzi pentru un împrumut existent, doar amână ziua în care necesitatea de a crea bunuri sau servicii este singura soluție. Tot sistemul alimentat cu bani-dobândă funcționează bine, cât timp volumul bunurilor și serviciilor transformate în bani continuă sa crească.

Criza pe care o avem azi există, pe de o parte din cauza banilor care au fost creati prea rapid fata de bunuri și servicii și mai ales, mult mai repede decât sustenabilitatea întregului sistem. Există 2 căi de a ieși din această situație: inflație și mai mare sau colaps. Fiecare din aceste 2 soluții presupune distrugerea banilor. Convulsiile actuale ale elitelor politice și financiare încearcă în mod pueril să contracareze ambele posibilități. Principala problemă pe care o au este să împiedice evaporarea banilor datorită falimentelor răsunatoare în sistemul bancar, pentru că, nu’i așa, sunt banii lor la mijloc.
Dar avem o criză mult mai profundă care se petrece acum, o criza în crearea de bunuri și servicii care sunt fundația banilor cu care putem începe orice. Aceasta criză a dat naștere colapsului imobiliar din SUA care după mulți, este principalul vinovat. Ca să întelegem aceste lucruri, să lămurim sensul termenilor “bun” sau “serviciu”. În termeni economici, aceste cuvinte se referă la ceva ce se schimbă cu bani. Dacă stau dădacă pentru cineva pe gratis, economiștii nu consideră asta un serviciu. Nu poate fi folosit pentru a plăti o datorie financiară. Nu mă pot duce la supermarket zicând: “am avut grija de copii vecinului azi dimineață, așa că va rog să’mi dați hrană”. Dar daca deschid o gradiniță particulară și taxez părinții, am creat un “serviciu”. Produsul intern brut (PIB) crește, și conform economiștilor, bunăstarea țării crește.
Același lucru este valabil și în cazul în care tai o padure ți vând cheresteaua. Cât timp pădurea e acolo, inaccesibila, nu este un “bun” profitabil. Devine un “bun” când construiesc un drum forestier, angajez muncitori, tai pădurea și o transport la client. Practic convertesc pădurea în cherestea și PIB-ul crește. În mod similar, dacă creez o melodie pe care o distribui gratuit, PIB-ul nu crește, iar societatea nu este considerată mai bogată, în schimb dacă o ascund dupa copyright și o vând, devine un “bun”. Sau pot căuta și găsi o societate care folosește plante medicinale și alte metode pentru a se vindeca, să le distrug cultura și să’i fac dependenți de medicina farmaceutică pe care trebuie să o cumpere, să’i expropriez să nu poată practica agricultura, fiind nevoiți să cumpere hrană, să curăț ținutul și să’i angajez pe toti pe o plantație de banane și bang, am făcut lumea mai bogata! Am adus diverse funcții, relatii și resurse naturale în împărăția Banului.


Esențial vorbind, pentru a avea creștere economică și pentru a susține banii (bazați pe datorie) trebuie să capitalizăm cât mai mult natura și relațiile inter-umane. De exemplu, acum 30 de ani marea parte din hrană era preparată în casă; azi aproximativ 2/3 din hrană este preparată în afara căminului, în restaurante sau fabrici care alimentează supermarketuri. O funcționalitate cândva gratis, gătitul a devenit un “serviciu”. Și suntem mai bogați și datorită acestui lucru. Corect? Un alt mecanism care contribuie la creșterea economică de 30 de ani, creșterea și îngrijirea copiilor, ne’a făcut mai bogați. Acum suntem eliberați de grija copiilor noștri. Plătim experți care fac treaba mult mai eficient.
În vremuri apuse, entertainment-ul era de asemenea gratis, bazat pe participare. Fiecare putea cânta la un instrument, face vocal, juca într’o piesă de teatru. Acum 75 de ani în SUA, fiecare oraș de provincie avea fanfară proprie și o echipă de baseball. Azi plătim pentru aceste servicii. Economia a crescut. Hooray!
Criza cu care ne confruntăm azi a ieșit din faptul că aproape nu mai există capital social, cultural, natural sau spiritual care poate fi convertit în bani. Secole, milenii de creare de bani aproape în continuu ne’a adus la faza în care nu mai există aproape nimic de vânzare. Pădurile noastre sunt distruse dincolo de capacitatea de a le repara, solul este sleit și spălat de ape, s’a pescuit peste masură, capacitatea pământului de a reintegra gunoaiele produse este saturată. Comoara umanitatii formată din cântece, povești, imagini și simboluri au fost cumpărate și puse sub semnul copyrightului. Orice frază sau vorba deșteaptă a fost transformată în slogan protejat de trademark. Abilitățile și relațiile interumane ne’au fost luate și apoi revândute și am ajuns în faza în care depindem de străini, implicit de bani, pentru lucruri pe care omul nu a fost niciodată nevoit să plătească cu bani până de curand: hrana, adapost, imbracaminte, ingrijirea copiilor, gatit. Viata in sine a devenit un bun de consum. Azi ne vindem si ultimele vestigii ale existentei noastre: sanatatea noastra, biosfera, chiar si creierele. Acesta este procesul care incheie aceasta perioada. Este aproape gata, mai ales in america si in civilizatia occidentala. In tarile in curs de dezvoltare inca mai exista oameni care traiesc in culturi bazate pe ideea de a darui, unde bunastarea naturala si sociala nu este inca subiect al ideei de proprietate.

Globalizarea este procesul de a smulge aceste resurse pentru a alimenta mașina de bani, flămândă de creștere economică. Și cu toate astea, decopertarea acestor resurse se apropie de limită deoarece nu mai este nimic de luat, odată, apoi pentru că buzunarele ticsite încep să nu mai suporte presiunea. Rezultatul este că această cantitate de bani in circulatie, implicit cantitate de datorii, de câteva decenii încoace a depășit de câteva ori capacitatea de a produce bunuri și servicii. Este în stransă legatură cu problema clasică de supra-ofertă în economiile capitaliste.

Criza Marxiana a capitalului se reflectă în viitor pe cât de adânc pe atât de constant, industriile cu profit foarte mare și piețe pot fi create pentru a compensa cercul vicios al căderii prețurilor, scăderii salariilor, consumerism deprimant și supra-producție în industriile mature. Continuitatea capitalismului, așa cum îl cunoaștem depinde de capacități infinite de industrii pentru a transforma cantități infinite de resurse sociale, naturale, culturale și spirituale în bani. Problema este că aceste resurse sunt finite și cu cât se apropie mai mult de consumarea completă, cu atât exploatarea lor devine mai dureroasă. Așadar, concomitent cu criza financiar aven o criza ecologică și o criza a sănătații. Fiecare dintre acestea sunt într’o legatură intimă una cu cealaltă. Nu mai putem să transformăm mai mult sănătatea noastră în bani fara a ameninta baza vietii. Confruntată cu consumul limitat al resurselor naturale, capitalul financiar a încercat să amâne inevitabilul practic auto-devorandu’se. Lovitura punct-com din anii 90 de a arăta că această creștere a producției nu a ținut pasul cu înmulțirea banilor. Foarte mulți bani în exces circulau liber în mod isteric cautând un loc de unde să poată să’și extragă bunurile sau serviciile. Deci, pentru a amâna colapsul inevitabil, Federal Reserve a tăiat dobânzile și a relaxat condițiile de politici monetare pentru a permite ca vechile datorii să fie răscumpărate cu credite noi (în loc de bunuri și servicii). Noile bunuri și servicii financiare erau niște idioțenii, artifacte ale contabilitații eronate la scară mare care cuprindea întreg sistemul.
Tot felul de profitori au observat că schema Bernard Madoff Ponzi nu era foarte diferită de sistemul piramidal bazat pe soluții de împrumuturi și alte intrumente, care în sinea lor au creat aceasta bulă că sitemul Madoff, care nu putea exista și funcționa decât cu injectarea exponențială a banilor noi. Așa a devenit un simbol a timpurilor moderne, chiar mai mult decât bănuiesc oamenii. Nu este doar sistemul piramidal practicat de către cazino-economiștii de pe Wall Street.

Sistemul economic la scară mare bazat pe transformarea continuă a resurselor naturale în bani este cât se poate de ne-sustenabilă. Este ca un foc de tabara care trebuie sa arda cat mai inalt in ciuda faptului ca conbustibilul este pe terminate. Exact cum focul desface legaturile atomice in materiale in timpul procesului de ardere eliberand lumina si caldura, la fel si economia consuma resursele naturale eliberand energie libera, numita bani. Numai un nebun poate crede ca un foc poate arde si mai sus, cand cantitatea de combustibil este limitata. Pentru a desfasura metafora mai mult, se practica dezindustrializarea si capitalizarea sa pentru a crea mai multa caldura pentru a crea mai mult combustibil. Conform celei de’a doua reguli a legii termodinamicii, cantitatea creată întotdeuna va fi mai mica decat cantitatea consumata pentru a crea acel lucru. In mod evident, imprumutarea de bani noi pentru a achita rata și dobânda nu poate dura prea mult, dar asta este ce a facut “economia” în ultimii 10 ani.
Și totuși, dacă abandonăm această cale tot trebuie să ne confruntăm cu problema epuizării resurselor. Majoritatea propunerilor pentru rezolvarea crizei actuale implica găsirea de și mai multe resurse naturale. Fie forarea de mai multe puțuri petroliere, pavarea spațiilor verzi sau reglementarea puterii de cumpărare, ținta este relansarea creșterii economice adică să se mărească baza de bunuri și servicii. Adică să se găsească lucruri noi pe care noi să le putem plăti. Azi, de neconceput pentru înaintașii nostri, am ajuns să plătim apa și muzica. Ce’a mai ramas de convertit în bani? Un colaps este pe drum, nu poate fi evitat; într’adevăr suntem în umbra sa. Răspunsul guvernelor, susținerea temporară a industriilor, a fost o tentativa de a propti turnul de bani care este peste cantitatea de bunuri și servicii promise. Ușor de anticipat, aceasta injectie de capital în aceste industrii este un eșec mizerabil. Urmatorul demers, masivele pachete de stimulare recomandate de către administrația Obama vor eșua la fel de lamentabil, dar la un nivel mult mai esențial. Va eșua pentru că nu mai încape: natura este incapabilă să mai primească cantitățile de gunoi și reziduri fără a amenința și chiar distruge baza ecologică a civilizației noastre, oamenii sunt incapabili sa suporte o dezbinare socială și mai accentuată, organismele vor fi slabite și incapabile de a supraviețui intr’un mediu toxic. Faptul că am reușit să suprasaturăm piața de credit reflect clar faptul că nu mai avem mare lucru ce poate fi converit în bani. […] Acest suport guvernamental va reuși, în cel mai bun caz sa amâne inveitabilul câțiva ani timp în care mașinăria economică va secătui complet și ultimele resurse ale naturii, spiritului, corpului și culturii. Când aceste vestigii ale bunăstării comune vor fi dispărut, nimic nu va sta în calea unei inflații rapide, iar valutele se vor prabuși la nivel mondial.

Criza actuala este de fapt ultima faza a procesului care a început în anii 1930. Soluțiile succesive pentru problema fundamentală a creșterii volumului de bani cu valoarea dobânzilor a ajuns rapid la saturație. Prima soluție efectiva a fost războiul, soluție care a devenit permanentă începând cu anul 1940 și până azi.

Pe modelul nazist al anilor ’30, avem azi un review apoape neverosimil în zgomotul săbiile care se ascut în estul Europei:

Din nefericire, sau mai bine din fericire, armele nucleare și o anume stare de conștiință publica au limitat escaladarea fără limită a măsurilor militare. Alte soluții, cum ar fi globalizarea sau dezvoltarea bazată pe tehnologie au permis crearea de noi bunuri și servicii inexistente până acum. Dar și acestea, odata epuizate vor readuce lumea la faza de exploatarea a resurselor care vor fi reusit sa se autorecupereze. În schimb dacă nu gasim resurse ce pot fi exploatate repede riscăm să plonjăm în nivele nebănuite de sărăcie, mizerie și alienare care nu pot fi amânate mult timp.
În fața crizei care lovește, oamenii se întreabă ce pot face să se apere?

“Să cumpere aur? Să adune hrană la conservă? Să construiască un adapost solid într’o zona retrasă? Ce ar trebui sa fac?” As dori sa sugerez un alt tip de intrebare:

“Care este cel mai frumos lucru pe care’l poti face?”

Vedeți, creșterea crizei prezintă o oportunitate fantastică. Deflația, distrugerea banilor este doar un rău categoric dacă crearea banilor este un bun categoric. Oricum, puteți vedea din exemplele pe care vi le’am dat că această creare a banilor ne’a facut pe toți mai săraci. În mod interesant, distrugerea banilor are potențialul de a ne îmbogăți pe noi toți. Ne oferă oportunitatea de a ne recâștiga resursele universale din ghearele banilor și a proprietății.
Vedem de fapt aceste lucruri cum se intampla de fiecare data cand se contureaza o recesiune economica. Oamenii nu mai sunt capabili sa plateasca pentru diverse bunuri si servicii si trebuie sa se bazeze pe familie prieteni si vecini. Cand nu mai exista bani pentru a facilita tranzactiile, economiile bazate be schimb reciproc se formeaza, un altfel de tip de bani apar. Oricum in mod absurd, oamenii si institutiile tin disperati cu dintii si unghiile de starea actuala nu care cumva sa se intample asta. In mod instinctiv, prima reactie la o criza economica este ca toata lumea sa faca si sa tina cati mai multi bani accelerand procesul de a ransforma tot ce au in bani. La nivel sistemic, cererea de credite genereaza o presiune fantastica care duce la masuri ciudate. Putem vedea cum se foreaza dupa petrol in Alaska, in oceane si asa mai departe. Timpul a sosit ca procesul sa se inverseze, lucrurile sa inceapa sa migreze din zona bunurilor si serviciilor inapoi catre zona bunurilor comune, reciprocitatii, auto-suficientei si al partajarii in interiorul comunitatii. Trebuie sa fim constienti: asta se va intampla oricum, imediat dupa prabusirea banilor, oamenii isi vor pierde locurile de munca sau vor deveni prea saraci pentru a cumpara lucruri cu bani. Oamenii vor incepe sa se ajute reciproc si comunitatile reale vor incepe sa reapara.
Între timp, tot ce facem pentru a proteja resursele naturale și sociale de la a fi acaparate de transformarea lor în bani vor grabi si vor atenua severitatea colapsului. Fiecare pădure salvată de la tăiere, fiecare construcție oprită, fiecare grup cooperativ înființat, fiecare învățat să se vindece sau să’și construiască propria casa, să’și pregatească hrana, să repare, să creeze bunuri fără a se amesteca în ciclul proprietății și banilor va scurta durata de viață a Mașinii.

Gândește’te la asta în felul urmator: dacă în acest moment nu depinzi de bani pentru o parte din necesitati sau plăceri, colapsul sistemului monetar nu va fi așa de dur resimțit asupra ta. Același lucru se aplică și la nivel social. Orice organizație sau rețea socială, comunitate sau instituție socială care nu este un vehicul al transformării vietii în bani vor susține și vor îmbogăți viața de după bani.
În alte părți am descris sisteme monetare alternative bazate pe credit mutual care nu duc la conversia a tot ceea ce este bun, adevărat și frumos in bani. Această atitudine declanșează o atitudine umană fundamentală, aceea de conștiință de sine diferită de ceea ce se întâmplă azi. Nu va mai fi adevărat conceptul de “mai mult pentru mine înseamna mai puțin pentru tine”. La nivel personal, cea mai profundă revoluție pe care o putem declanșa este trezirea unei conștiințe de sine, în identitatea noastră. Eul separat, sugerat de Descartes sau Adam Smith se apropie de capăt devenind o idee uzata. Vom intelege, într’un sfârșit natura interconectată a lucrurilor, cu noi fiind părți active din tot ceea ce numim viață. Interesul personal este o făcătură care dă iluzia acestei uniuni pentru că ea caută creșterea individuala cu prețul a ceva exterior, altceva. Probabil mulți din cei care citesc acest eseu sunt de acord cu principiul interconectării, fie dintr’un punct de vedere Buddhist sau ecologic.

A venit timpul sa facem asta. Este timpul să intrăm în spiritul dăruirii care implică sentimentul de non-separare. Devine din ce în ce mai evident faptul ca “mai puțin pentru tine” (în toate dimensiunile acestui concept) înseamnă “mai puțin și pentru mine”. Ideologia creșterii perpetue ne’a adus într’o fază a sărăciei așa de apăsătoare că tânjim dupa o gură de aer curat. Această ideologie și civilizația construită pe ea este cea care se prabușește acum. Tot ce facem individual și colectiv pentru a amâna sau rezista în fața colapsului, va face treaba mult mai dificilă. Trebuie să încetăm să rezistăm revoluției ființei umane. Dacă dorim să supraviețuim multiplelor crize care se desfășoara acum, nu trebuie sa căutam să supraviețuim cu orice pret. Aceasta este esenta separarii de tot; ne agățăm de un trecut muribund.

În schimb, să ne orientăm atenția către reuniune și gândire în spiritul de “ce putem dărui”. Cum putem contribui fiecare dintre noi la o lume mai bună? Aceasta este responsabilitatea fiecaruia dintre noi si singura certitudine existentă. Mai concret, trebuie să ne implicăm în distrugerea banilor în mod conștient în loc să facem asta inconștient prin colapsul economic. Daca ai bani pentru investiții, investește’i în activități care în mod explicit caută să construiască comunități, să protejeze natura și să apere bunurile comune. Asteaptă’tă la zero câștig sau pierderi în procesul de retur pe investiție, acesta este un semn bun că nu convertești în mod inconștient lumea și viața în și mai mulți bani.

Chiar daca ai sau nu ai bani pentru investiții poți recupera ce a fost vândut facând cațiva pași în afara economiei cu bani. Tot ce înveti să faci pentru tine sau pentru alți oameni fără să plătești cu bani pentru asta, orice folosire a materialelor aruncate la gunoi, orice faci sau construiești în loc să cumperi, să oferi în loc să vinzi, fiecare aptitudine sau talent ce’l dezvolți sau înveți pe alții, va reduce împărăția banilor și va ajuta tranzișia. O lumea a dăruirii, un ecou al societăților primitive bazate pe ideea de a oferi, o rețea ecologică și învățăturile spirituale apuse se afla chiar deasupra noastră. Ne atinge strunele inimii și ne trezesc starea de generozitate. Vom răspunde la timp înainte de consumarea ultimelor firimituri ale frumuseții pe acest pământ?

Idei au fost și sunt mereu actuale, trebuie doar să le fundamentăm și să le aplicăm:

Sursa: incomemagazine.ro,  realitysandwich.com (Charles Eisenstein)  incont.ro

Citiți și:  DESPRE AUR ȘI BOGĂȚIILE FURATE DIN ROMÂNIA

sau:  ADEVĂRATA OBÂRȘIE A POPORULUI ROMÂN NU ESTE CEA SUSȚINUTĂ DE ”OFICIALI”

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;DATORIA MONDIALĂ: 200.000 MILIARDE $, CE URMEAZĂ?&8221;

  1. Pingback: SOROȘ ESTE ACUZAT CĂ URMĂREȘTE PRĂBUȘIREA EURO ȘI GERMANIA | Vatra Stră-Română

  2. am citit si urmarit totul cu mare atentie.totul vine in concordanta cu ideile si convingerile mele-traim din pacate intr-o sclavie ,Apocalipsa este adevarata.dar cei ce ne dam seama de toate acestea suntem foarte putini.singura cale valabila pentru mine este viata intr-u Christos.toate acestea au fost proorocite ,dar oamenii au fost condusi pentru a uita ca vor ajunge la viata vesnica si lucrurile acumulate aici pe pamaant nu le vor mai fi de folos.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: