TEMNIȚA LUI VLAD ȚEPEȘ SE POATE VIZITA – VIDEO

Tunelul secret al Castelului Tokat, unde se crede că Vlad Ţepeş a fost ţinut prizonier în copilărie, va fi deschis publicului. Potrivit presei din Turcia, locul va fi în curînd amenajat, aşa încît turiştii îl vor putea vizita.

Arheologii turci au descoperit în luna octombrie un tunel secret şi două carcere subterane în Castelul Tokat din nordul Turciei, unde se crede că Vlad Ţepeş ar fi fost ţinut prizonier în copilărie. Descoperirea a fost realizată în cadrul unui program de restaurare în 10 săptămîni a mai multor părţi ale castelului

Tunelul secret şi cele două carcere subterane ale Castelului Tokat, unde se crede că Vlad Ţepeş ar fi fost ţinut prizonier în copilărie, ar putea deveni o nouă atracţie turistică în Turcia.

11

Mai multe echipe de arheologi şi muncitori lucrează deja la amenajarea respectivelor spaţii pentru ca publicul să le poată vizita, scrie Hurriyet Daily News.

Abdurrahman Akyüz:

”Castelul are un mare potenţial turistic… Un asemenea castel este foarte rar în orice oraş din Turcia (…) A fost folosit ca închisoare în perioada otomană şi multe persoane importante din istorie au fost ţinute aici.”

Vlad Ţepeş, prinţul valah cunoscut sub numele de Vlad al III-lea, a fost ţinut captiv în Castelul Tokat de otomani, alături de fratele lui mai mic Radu, în 1442. A fost eliberat după ce tatăl şi un alt frate al lui au fost ucişi. Ulterior, a adoptat practica trasului în ţeapă a duşmanilor săi.

Castelul din Tokat, care a devenit faimos ca loc de captivitate a Contelui Dracula, acum trece printr’un proces de curățare pentru deschiderea tunelului secret al turismului.

Un tunel secret, care a fost descoperit în timpul lucrărilor de restaurare sub Castelul Tokat, al doilea cel mai mare castel din Turcia în provincia de nord Tokat, va fi deschis pentru turism. Tunelul, cunoscut sub numele de Ceylanyolu, se pretinde a fi fost folosite de fiicele unui rege român, pentru a merge la baie Pervane în zona curent Çanakçı. Lucrările de restaurare la castel au fost începute în 2009 de către Guvernatorul provinciei Tokat,

Oficiul provincial de Cultură și Direcția Turismului în scopul de a deschide castelul pentru turism trebuia finalizat în 2010. În septembrie anul trecut, au inceput lucrările din nou pentru a consolida bastioanele din castel, care au fost utilizate pentru apărarea din Seljuk în epoca otomană.

Pe parcursul restaurării efectuate de trei arheologi, au fost descoperite încăperi, un adăpost militar, două temnițe și un tunel secret pentru Băile Pervane din centrul orașului.

İbrahim Çetin, un arheolog din echipa de restaurare, spune că tunelul descoperit de curînd face parte dintr’o reţea mai vastă de astfel de structuri găsite de’a lungul anilor în acel sit. Oamenii de ştiinţă consideră că unul dintre acestea era folosit pentru a duce la o baie romană din apropiere.

Tunelurile, spune arheologul turc, au fost ”construite ca o închisoare”.

”E greu de spus în care dintre camere a fost ţinut Dracula. Însă el s’a aflat cu siguranţă în această zonă”, a adăugat el.

Deși s’a susținut că Printul muntean Vlad al III-lea “Țepeș”, care a fost, de asemenea, cunoscut sub numele Dracula și a trăit între 1431 și 1476, a fost ținut captiv într’una din aceste temnițe în timpul secolului al XV-lea, cu toate acestea, majoritatea istoricilor spun că a fost ținut în captivitate în Rumînia.

Perioada exactă de captivitate a lui Țepeș este deschisă pentru dezbatere, deși sunt indicii că a fost între 1462-1474.

Recent 350 m din tunelul secret au fost începuți să fie restaurați pentru a se deschide  castelul pentru turism. Un sistem de cale ferată a fost montat pentru eliminarea pietrelor și pămîntului de la intrarea tunelului.

Descoperirea a fost făcută în timpul lucrărilor de restaurare pe site-ul, situat în orașul nordic turc de Tokat (foto).  Spre sfârșitul secolului al 12-lea, orasul a fost cucerit de turci selgiucizi și a devenit parte a Imperiului Otoman în 1392

Directorul Provincial al Culturii si Turismului Abdurrahman Akyüz, subliniind importanța castelului, a spus:

”Castelul a servit ca o închisoare în epoca otomană, și multe figuri celebre au fost ținute acolo.”

El a spus că Dracula a fost, de asemenea, ținut captiv în castel , adaugând:

”Castelul are un mare potențial turistic.  Un astfel de castel abrupt este foarte rar în oricare centru de oraș din Turcia “, a spus Akyüz specificănd că nu se știe încă lungimea exactă a tunelului, și a continuat:
“Am înființat un sistem feroviar, deoarece este imposibil să se îndepărteze pământuș și pietrele aici manual. Estimăm că tunelul este de aproximativ 300-350 de metri lungime și se duce la Băile Pervane. Prima misiune este de a curăța drumul-tunel prin centrul orașului.”

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 și 1476.

A fost căsătorit de trei ori: întîi cu o nobilă din Transilvania – Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei și apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verișoară a lui Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea I cel Rău din a doua, și Zaleska din a treia căsătorie.

…Există multe povestiri și anecdote despre Vlad al III-lea Drăculea.

Era recunoscut pentru ambiția de a impune cinstea și ordinea. Aproape orice infracțiune, de la minciună și furt pînă la omor, putea fi pedepsită prin trasul în țeapă. Porecla Ţepeş,  i s’a atribuit lui Vlad al III-lea de pe urma execuţiilor frecvente prin trasul în ţeapă, pe care acesta se pare că le ordona.

Chiar şi turcii îl denumeau Kazikli Bey, (însemnând Prinţul Ţepeş). Acest nume a fost utilizat pentru prima oară într’o cronică valahă din 1550 şi s’a păstrat în istoria rumînă. Vlad Țepeș a devenit cunoscut datorita tehnicilor sale brutale pe care le folosea pentru a’i pedepsi ce cei care îi ieșiseră din cuvînt.

Conform detractorilor saşi (din Transilvania), pedepsele pe care acesta le aplica erau variate: nelegiuiții erau jupuiti de piele, fierți de vii, decapitați, orbiți, spînzurati, arși, prăjiti, îngropați de vii, ciopîrțiți, bătuți în cuie, înjunghiati. De asemenea, îi plăcea să le taie victimelor nasul, urechile, organele genitale şi limba.

Însă metoda sa favorită era trasul în ţeapă, aceasta metoda fiind cea i’a pecetluit supranumele de Țepes (cel care trage în ţeapă.) Această tehnică a fost folosită în anii 1457, 1459 şi 1460 contra negustorilor transilvăneni care au ignorat legile sale de comerţ. Incursiunile pe care le făcea între saşii din Transilvania erau de asemenea acte de protecţionism menite să protejeze activităţile comerciale din Ţara Rumînească.

În acea perioadă era obişnuit ca pretendenţii la tronul Ţării Rumîneşti să găsească sprijin în Transilvania, de unde aşteptau momentul potrivit pentru a acţiona.

Fiind sigur de eficacitatea legilor sale, Vlad al III-lea a lăsat, se spune, o cupă de aur la vedere, în piața centrală din Tîrgoviște. Cupa putea fi folosită de călătorii însetați, însă trebuia să rămînă la locul ei. Conform surselor istorice, în timpul domniei sale cupa nu ar fi fost niciodată furată.

El a fost declarat a fi fost sursa de inspiratie pentru Bram Stoker din 1897 romanul grafic Dracula (foto)

Conform legendei, atunci a fost momentul în care soția lui Vlad, pentru a scăpa de temnița turcească, s’a sinucis aruncîndu’se de pe o creastă înaltă – o scenă exploatată de Francis Ford Coppola în filmul Bram Stoker’s Dracula.

Prin occident  se vehiculează ideea că prin 1897, Stoker, înainte să scrie cartea sa celebră, a citit o carte care conținea descrieri ale obiceiurilor sadice ale lui Vlad, după care el a modelat vampirul său faimos însetat de sînge, ”Dracula”.

Vlad a reușit să scape asediului fortăreței sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de cîțiva țărani din satul Arefu, a reușit să ajungă în Transilvania, unde s’a întâlnit cu regele Ungariei, Matei Corvin. Însă, Matei l’a arestat și l’a întemnițat în capitala Ungariei, Vișegrad.

Motivul arestului poate fi discutat, pentru că dupa unii istorici faptul ca a fost direct dus la Budapesta este pus pe seama necesității lui Vlad de a fi protejat de sașii care voiau să’l omoare. Vlad a fost recunoscut ca prinț al Valahiei pentru a treia oară în 1475, însă s’a bucurat de o perioadă foarte scurtă de domnie. A fost asasinat la sfîrșitul lunii decembrie 1476.

Corpul său a fost decapitat și capul trimis sultanului, care l’a așezat într’o țeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Țepeș. S’a emis ipoteza ca ”Drăculea” ar fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureștilor.

Examinările recente au arătat că ”mormîntul” lui Țepeș de la mănăstire conține doar cîteva oase de cal datate din neolitic și nu rămășițele adevărate ale domnului valah. După opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormîntul acestuia ar fi pe locația mănăstirii Comana, ctitoria voievodului.

Personajul istoric Vlad Țepeș ramîne în continuare enigmatic, puținele informații de la contemporanii săi fiind extrem de controversate, intrigînd permanent și provocînd născociri noi despre viața sa.

Fabulațiile ecranizate despre Vlad Țepeș

Cinema-ul, atît cel american, cît şi cel european, fie că îşi întemeiază poveştile fondatoare pe cartea lui Stoker sau nu, continuă tradiţia în filme foarte variate ca ton şi realizare artistică.

Nu face excepţie de la această logică nici ultimul film din seria mitului: Dracula untold, de Gary Shore, lansat pe ecranele de la noi în toamna acestui an. Filmul are pretenţia subsecventă de a merge la fundamentul legendei lui Dracula, dincolo de ”literaturizarea” impusă de Bram Stoker.

În general, filmele care au vrut să se rupă de tutela stokeriană au avut tendinţa de a se întoarce într’o oarecare măsură către Vlad Ţepeş şi către faptele sîngeroase care i’au marcat domnia (vezi cazul filmului semnat de Sellers în 2003). La Gary Shore lucrurile nu stau întru totul aşa.

În fond, personajul filmului său mai păstrează din plăsmuirea romancierului victorian doar numele, dar nici din trăsăturile personajului istoric Vlad Ţepeş nu are decît foarte puţine…

Personajul principal al filmului este chiar Vlad Ţepeş (Luc Evans), iar pasiunea sa de a’şi trage duşmanii în ţeapă, în special pe turci, este un leitmotiv al poveştii. Filmul chiar se deschide cu o imagine memorabilă: filmat din spate, Vlad este prezentat în faţa unui cîmp de ţepe, care se profilează pe cerul sîngeriu al înserării.

Conflictul cu turcii lui Mahomed al II-lea (Dominic Cooper) este în centrul intrigii. Dependenţa politică de ei, obligaţia de plată a tributului către aceştia (bani şi o mie de copii pentru trupele de ieniceri) sunt descrise cu acurateţe.

De altfel, evenimentele se precipită cînd turcii îl cer chiar pe fiul lui Vlad, Îngeraş (Art Parkinson), ca ostatic pentru a garanta fidelitatea tatălui, situaţie în care s’a găsit chiar Ţepeş însuşi, personajul real.

Văzînd durerea mamei, Mirena (Sarah Gadon), Vlad îi taie pe turci; de aici, povestea sîngeroasă poate începe: Vlad acceptă pactul diabolic cu un vampir ce trăieşte într’o peşteră, pentru a’şi salva ţara de răzbunare şi pentru a putea înfrunta trupe mult superioare numeric.

Iată, încă de la numele personajelor, Mirena sau Îngeraş, suntem într’un univers total neverosimil, căci nici una dintre soţiile sau copiii lui Vlad nu s’au numit aşa. La fel, Transilvania descrisă de Gary Shore, realizată integral pe computer…

Dar problema nu stă aici!

De fapt, Transilvania al cărei principe e Vlad nu are nici o verosimilitate istorică, deşi acţiunea e plasată în secolul al XV-lea. Castelul prinţului, care aduce oarecum ca arhitectură şi siluetă cu Branul, are săli somptuoase şi uriaşe, mai potrivite în Stăpînul inelelor decît într’un film inspirat din istorie.

De asemenea, sala de ospeţe este decorată cu icoane ortodoxe de mari dimensiuni, fără să se ţină seama că elitele conducătoare ale voievodatului erau catolice în acea perioadă. După tăierea turcilor, ca să fie scăpaţi copiii Transilvaniei, Vlad şi ai săi se refugiază la… Cozia.

Mănăstirea este aşezată în munţi sălbatici, inexpugnabili, nu în defileul Oltului, ca în realitate. Arhitectura ei simili-gotică, cu turnuri înălţîndu’se vertiginos către cer, ficţionalizează încă şi mai mult Transilvania fantasmatică a lui Gary Shore.

Cît despre peisajul propriu-zis, ar fi fost de dorit ca turnarea să se fi realizat in situ, fiindcă avem destule peisaje mult mai convingătoare decât ceea ce se poate crea pe computer. Munţi stâncoşi, torente ameţitoare, peşteri adînci chiar s’ar fi putut găsi în Transilvania. Cu duiumul. Ceea ce frapează în decorurile create virtual este o supărătoare asemănare între ceea ce putem vedea în majoritatea filmelor fantastice contemporane.

Muntele unde se află caverna vampirului seamănă izbitor de mult cu cel unde’şi are sălaşul dragonul din seria Hobbitul (de fapt, Luke Evans apare, în rolul lui Bard, şi aici). Intrarea în peştera vampirului pare copiată după intrarea în peştera dragonului, iar eroii au chiar şi acelaşi tip de ezitare, înainte de a pătrunde în tărîmul întunericului şi al morţii.

Dacă, din punct de vedere istoric şi peisagistic, Dracula untold lasă foarte mult de dorit, pe plan strict cinematografic lucrurile stau ceva mai bine, deşi nu perfect. Filmul are un ritm susţinut şi chiar prinde uneori spectatorii în vârtejul evenimentelor, atunci când ele nu sunt complet neverosimile.

După ce a făcut pactul cu vampirul, de pildă, Dracula iese din castel în faţa unei armate de o mie de turci, pe care o pune la pămînt cu ajutorul puterilor supranaturale dobîndite, lăsînd în viaţă un singur ostaş, care trebuie să meargă să’i ducă vestea pierderii bătăliei sultanului Mahomed. Scenele de luptă sunt prea de tot, ca într’un joc video 3D; e vorba de un carnagiu, în care privitorilor le lipseşte orice orientare.

Filmul are, în schimb, şi momente bune sau chiar foarte bune. Interiorul peşterii vampirului aduce o notă sumbră şi neliniştitoare. Angoasa e creată prin alternanţa de planuri. În cele filmate din punctul de vedere al oamenilor vii, există sentimentul unei prezenţe primejdioase, dar nevăzute, cu atît mai mult cu cât solul cavernei e presărat cu oseminte omeneşti. În contra-planuri, construite din punctul de vedere al vampirului, e ca şi cum oamenii ar fi văzuţi în infra-roşu şi simţiţi doar datorită pulsaţiei sîngelui în vine.

Pactul diabolic dintre Vlad şi vampir, întărit prin sînge, are o tensiune dramatică remarcabilă. Ca să dobândească puteri superioare, prinţul trebuie să bea sîngele vampirului, învingându’şi scîrba. Licărirea lichidului negru-roşiatic, sorbit dintr’o bucată de craniu, introduce o notă de picturalitate, binevenită în contextul tensionat respectiv.

De fapt, picturalitatea (uşor kitsch) caracterizează foarte multe cadre din Dracula untold: portretele Mirenei, cu înfăţişarea ei în acelaşi timp serafică şi senzuală, se înscrie în această estetică picturală. Cînd soţul ei, ispitit să se hrănească cu sînge, înainte de a deveni de’a binelea vampir, simte ispita de a’şi înfige colţii în carne, vedem o reţea de vinişoare cărămizii apărînd subit pe gîtul femeii, iar acest gros-plan e de un efect remarcabil.

De altfel, Mirena şi moare la atacul turcilor asupra Coziei, încercând să’şi protejeze fiul şi căzând din vârful turnului mănăstirii. Înainte să’şi dea duhul, ea îi cere lui Vlad să’i sugă sîngele şi să se răzbune asupra atacatorilor. Acesta ridică o oaste de vampiri, care’i măcelăresc pe musulmani, în timp ce Vlad pătrunde în cortul sultanului cu gând să’l ucidă.

E în această confruntare ceva de’a dreptul epic, fiindcă cei doi au crescut împreună, pe cînd Vlad era ostatic la Istanbul. Luptător feroce, sultanul îl aşteaptă îmbrăcat într’o armură strălucitoare şi ţinînd în mână o sabie de argint, cortul fiind pavat cu monede, pentru că se ştie că vampirii sunt vulnerabili la argint şi la lumina soarelui.

Sorţii de izbândă în încleştare variază, după legile clasice ale filmului de acţiune american, pînă cînd Vlad îşi învinge duşmanul şi reuşeşte să’l elibereze pe Îngeraş, legat cu lanţuri de un stîlp al cortului.

Există un sîmbure de adevăr în această poveste: mărturiile unor izvoare de secol al XV-lea arată că Vlad ar fi încercat într’adevăr să’l ucidă pe Mahomed în celebrul atac de noapte din 16-17 iunie 1462 (an citat, de altfel, şi în Dracula untold). Probabil că nouă, rumînilor, ne’ar conveni ca planul lui Vlad să fi şi reuşit, ca în film, şi ca un voievod valah să’l fi ucis pe însuşi cuceritorul Constantinopolului !

Dincolo de această idee de istorie contra-factuală, sentimentele anti-musulmane ale americanilor transpar frecvent în discursul politic din Dracula untold. Turcii sunt portretizaţi ca plini de cruzime, vicleni, prădători şi lipsiţi de umanitate, în vreme ce Vlad şi ai lui, oprimaţi pe nedrept, apar ca nişte oameni curajoşi, demni şi îndîrjiţi în a’şi apăra libertăţile.

Ei nu cuceresc teritorii şi luptă doar ca să se apere, iar dorinţa lor cea mai mare este ca pacea să fie menţinută. În ciuda aparenţelor, nu ideologia naţional-comunismului rumînesc vorbeşte aici, ci aceea a ”democraţiei” americane, angajată în lupta împotriva ”terorismului” coranic şi a islamismului radical.

Filmul lui Gary Shore recurge la efecte speciale destul de convingătoare, mai ales atunci cînd este vorba de a prezenta puterile supranaturale ale lui Vlad. Ascuţirea simţurilor, comunicarea cu toate fiinţele şi lucrurile, topirea lui Vlad în peisaj fac realitatea supranaturală cît se poate de verosimilă.

Transformarea vampirului într’un stol de lilieci, reluată de mai multe ori pe parcursul naraţiunii, este – probabil – cea mai remarcabilă realizare a filmului sub raportul efectelor speciale. Păcat numai că ea este exagerată în bătălia de la Cozia, cînd Vlad trimite liliecii asupra turcilor masaţi în valea din faţa mănăstirii, prin simpla mişcare coregrafică a mîinilor.

Paradoxal, aici, dinamica reală a mîinilor prinţului pare falsă, în vreme ce vîjîitul ameninţător al stolului şi mişcarea lui par mult mai naturale, mai fireşti.

Dracula untold este în fond un film fantastic-horror destul de onorabil, dar nu i’ar fi stricat mai multă acurateţe istorică, uşor de obţinut, mai multă atenţie la montaj şi o sensibilitate artistică superioară.

Oricum, cred că e binevenită tentativa de înnoire a mitologiei vampirice (rumîneşti?), o readucere a lui Dracula în lumina reflectoarelor, care nu sunt la fel de primejdioase ca lumina soarelui decît atunci cînd actorii joacă sub orice critică şi filmele sunt peste măsură de proaste !

Sursa: hurriyetdailynews.com, huffingtonpost.com, patriotii.ro, revistacultura.ro

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

3 gânduri despre &8222;TEMNIȚA LUI VLAD ȚEPEȘ SE POATE VIZITA – VIDEO&8221;

  1. Pingback: VLAD ȚEPEȘ A ERADICAT HOȚIA SAU A FOST UN CRIMINAL NOTORIU? | Vatra Stră-Rumînă

  2. Pingback: TEMNIȚA LUI VLAD ȚEPEȘ SE POATE VIZITA – VIDEO | The Impaler

  3. Pingback: DOCUMENTE DIN ARHIVELE BRITANICE DEZVALUIE CA U.R.S.S. PLANUIA SA INVADEZE ROMANIA PE 22 NOIEMBRIE 1968 | Vatra Stră-Română

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s