ISTORIA PROTO-PELASGILOR (HAPLOGRUPUL I) DE LA ULTIMA MARE GLACIAȚIUNE

Foto 1.

Refugiile umane de acum 20.000-25.000 de ani în timpul Ultimei Mari Glaciațiuni, au fost locuri unde oamenii din emisfera nordică au supraviețuit. În foto 1 se observă marginile continentului european, când mările și oceanele erau mai scăzute și Culturile Solutrean și proto-Solutrean cu portocaliu, strămoșii Bascilor de azi (foto 2) și la noi în Balcani cu mov, Cultura Gravetian, unde PROTO-PELASGII din haplogrupul I au certificatul de naștere.

Detalii din trecutul gravetian pe teritoriul țării noastre puteți citi în materialul următor, în care este prezentat și un pandantiv descoperit acum 20.000 de ani:

http://archaeologynewsnetwork.blogspot.ro/2013/08/20000-year-old-stone-pendant-found-in.html#.VKjJEXsnJaY

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/495px-homo_sapiens_in_europe_-_solutrean_distribution_map-fr-svg.png?w=766&h=510Foto 2

Această perioadă este marcată de expansiunea Homo Sapiens care coloniza Europa prin cultura omului de Cro-Magnon și de dispariția neanderthalienilor acum 21.000 – 24.000 de ani.

Foto 3

Harta din foto 3 reprezintă distribuția unui marker denumit I (haplogrup genetic) și poate fi identificat cu cea mai veche populație europeană. Cum din toată istoriografia actuală cunoaștem că pelasgii au fost primii locuitori ai Europei, aceștia se identifică perfect și sunt localizați în timp cu Proto-Pelasgii.

Din aceștia se vor divide doua ramuri: Pelasgii I1 (nordicii, hiperboreenii) și Pelasgii I2 (balcanicii, cărora noi românii le suntem urmași).

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/eur22.gif?w=761&h=667Foto 4

Odată cu retragerea calotei de gheață, acum 5000 de ani grupuri umane (PELASGII I1) migrează în nordul Europei, în Scandinavia.

Despre PELASGII I2, care ne interesează în mod direct pe noi românii.

Din această grupă se vor divide mai târziu ramurile de pelasgi I1 (nordicii, hiperboreenii) și I2 (balcanicii).
Acestora din urmă nu li se poate lua întâietatea din etnogeneza balcanicilor, deoarece de exemplu azi românii mai rețin încă 33% din bagajul lor genetic, iar croații bosniaci 71%. La fel și restul balcanicilor în diverse procente.
Aceste diferențe se explică printr’o mai mare diversitate la noi români, comparativ cu izolarea parțială a bosniacilor și păstrarea pe un anumit areal a componenței celui mai vechi haplogrup fără prea multe intruziuni externe.
Pelasgii, cel mai probabil se nasc atunci când în Balcani au loc migrații în mai multe etape, ale G2a, E1b1b, J2 (agricultori din Anatolia) care au îmbogățit genetic nativul I.
Este o perioadă marcată de matriarhat și lipsită de războaie, dar în timp sosirea păstorilor R1 care erau în căutare de pășuni bune pentru cresterea animalelor și care aveau un anumit tipar comportamental, vor schimba  și îi vor influența în anumite obiceiuri. Unul dintre acestea este ritul funerar: înhumarea morților.
https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/europe-diffusion-farming.gif?w=769&h=561
Foto 5
În foto 5 este prezentată expansiunea agriculturii, adusă de un grup uman purtător al haplogrupului G2a, aceștia până în 6500-5500 î.Hr. vor face agricultura cunoscută dunărenilor, cucutenienilor, etc.
Spațiul Dunărean devine un creuzet al culturilor, pol al metalurgiei cuprului (foto 6), fiind descoperite în zonă minereuri de aur și cupru, ceea ce vor atrage alte grupuri umane (haplogrupul J2).
Tot în aceeași perioadă apare și scrierea dunăreană.
https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/metallurgical_diffusion2.png?w=769&h=516
Foto 6
PELASGII I2, (CULTURILE CUCUTENI, TURDAȘ-VINCA, HAMANGIA, VĂDASTRA, ETC)
Haplogupul I2 este astăzi cea mai frecventă linie paternă în fosta Iugoslavie, România, Bulgaria și Sardinia și un procent mare în majoritatea țărilor vechilor geți ”sclavini”,  în care azi se vorbesc dialecte considerate, slave de sud.
Frecvențele sale maxime sunt observate în Bosnia (55%, inclusiv 71% din croații bosniaci), Sardinia (39,5%), Croația (38%), Serbia (33%), Muntenegru (31%), România (28%), Republica Moldova (24%), Macedonia (24%), Slovenia (22%), Bulgaria (22%), Belarus (18,5%), Ungaria (18%), Slovacia (17,5%), Ucraina (13,5%) și Albania (13,5%).
Se găsește intr’o frecvență de 5 până la 10% în țările germanice.
Studiile despre arborele filogenetic al lui I2 au evoluat foarte mult în ultimii 7-10 ani, subgrupa de nivel superior a fost redenumită mai des decât pentru orice alt haplogrup cu excepția R1b.
Pentru a evita orice confuzie, este recomandat să verificați mutațiile definitorii atunci când cititi studii mai vechi sau când se fac trimiteri la o anumită subgrupă.

 

Originile și Istoria haplogrupului I2 – Pelasgii Balcanici

I2 (M438 / P215 / S31) este considerat a avea originea în paleolitic, după ce a trecut Marea Glaciațiune, în urmă cu aproximativ 22.000 de ani. Regiunea sa de origine este nedeterminată în prezent.
Ar fi putut avea ultimul refugiu in timpul Marii Glaciațiuni, când grupurile umane europene migrează din calea înghețului undeva în Anatolia sau în jurul Caucazului.
Trei ipoteze sunt posibile:
1. Primul scenariu este că I2 are originea în Europa.
Când ghețurile au început să se retragă spre nord acum 20.000-12.000 de ani, indivizii I2 vânători-culegatori s’au extins din refugiul lor și au colonizat vaste zone din vestul, centrul și estul Europei.
În această ipoteză I2 ar fi asociat cu haplogrupuri mtDNA H1, H3, U5 și V.

2. În al doilea scenariu I2 are originea in Asia de Vest, și de asemenea, a colonizat Europa, atunci când ghețurile s’au retras. În această ipoteză I2 ar fi în cea mai mare parte asociat cu haplogrupuri mtDNA J și T.
3. În al treilea, considerat de unii cel mai puțin probabil scenariu, I2 are originea în Asia de Vest, dar nu a venit în Europa până în neolitic. Nu par să fi fost mai multe migrații independente ale agricultorilor neolitici și păstori din Orientul Mijlociu către Europa, aducând linii genetice cum ar fi G2a, E1b1b, J și T.
Nu este clar în prezent, dacă fiecare grup a adus doar unul sau poate chiar doua haplogrupuri, sau dacă cele mai multe migrații au comportat deja amestecuri a mai multor haplogrupuri. În această ipoteză I2 ar putea fi asociat cu haplogrupurile ADNmt (mitocondrial) N1A, R, HV, H, J, T, K și X.
Un recent studiu de identificare (Lazaridis) a mezoliticilor europeni din Suedia și Luxemburg la haplogrupul I2a1b, aproape sigur infirmă această a treia ipoteză.
În primele două cazuri I2 ar fi fost absorbit de către fermierii neolitici din Sud-Estul Europei (M423), Europa Centrală (P214, L596), și vestul Mediteranei (M26
http://i-m26.blogspot.ro/ ).
Succesul relativ al ramurii specifice a I2 pare a fi legat de răspândirea agriculturii.
I2a1a (M26) ramura de sud-vest a fost absorbită de către agricultorii neolitici ai Culturii Ceramicii Imprimate-Cardium (5000 – 1500 î.Hr.), ai cărui descendenți se găsesc mai ales în Sardinienii și Bascii moderni.
I2a1b din est (M423) este probabil legat de cultura Cucuteni (4800-3000 î.Hr.), care a fost cea mai avansată cultură neolitică din Europa, înainte de așa-zisele ”invazii indo-europene” din epoca bronzului, care între noi fie spus nu au fost invazii, ci doar o încrucișare-asimilare care a dat și poporului român o nouă identitate genetică, și a dus la crearea unor noi generații de populații – GEȚII.
Termenul de invazie este total eronat atât timp cât migrarea acestor triburi se întinde pe perioade suficient de lungi încât să nu le mai considerăm astfel. În schimb aceste repopulări, interconectări de populații erau strâns legate de găsirea unor resurse, precum a fost sarea, vitală omului și pentru creșterea animalelor, sau a minereurilor de cupru și aur, care au dus la un salt în tehnologia uneltelor și a civilizației implicit.
Foto 7
Sub-Carpații Moldovei au devenit curând în neolitic în căutarea sării din abundență și ușor accesibilă, un puternic magnet pentru păstorii din stepă
În schimb, liniile centrale, de nord și de vest I2 european (cum ar fi L38, M223, L1286, L1294 ȘI L880) au supraviețuit numai în puține situații. Motivul ar fi fost faptul că vânătorii-culegători I2 din vestul Europei au adoptat prea târziu agricultura și nu au fost numeroși, atunci când grupuri umane purtători ai haplogrupului R1 (R1a +R1b) cum au fost GEȚII, au preluat centrul, nordul și vestul Europei.
Căutați istoria R1b și R1a:
Anunțuri

3 gânduri despre &8222;ISTORIA PROTO-PELASGILOR (HAPLOGRUPUL I) DE LA ULTIMA MARE GLACIAȚIUNE&8221;

  1. Pingback: AGRICULTORII DIN TRECUTUL ROMÂNILOR | Vatra Stră-Română

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s