GEȚII SUNT UN REZULTAT AL AMESTECULUI DINTRE PROTO-GEȚII R1 ȘI PELASGII CUCUTENIENI I2

Haplogrupul I2 (M438 / P215 / S31) se crede că ar fi provenit din timpul paleoliticului, din timpul Ultimei Mari Glaciațiuni, în urmă cu aproximativ 22.000 de ani. Regiunea sa de origine este nedeterminată în prezent. Cea mai credibilă ipoteză a refugiului populațiilor din timpul Ultimei Mari Glaciațiuni, este că I2 își are originea în Europa, când teritoriile acoperite de gheață au început să se indeparteze către nord începând de acum 20.000-12.000 de ani. Oamenii din haplogrupul I2 vanători-culegatori și’au extins refugiul lor din U.M.G și au colonizat mari părti din vestul, centrul și estul Europei. În această ipoteză I2 ar fi asociat cu haplogrupuri mtDNA H1, H3, U5 și V, printre altele.
Haplogroup I2a1 este de departe cea mai mare ramura a I2 și cel mai puternic legat de culturile neolitice din sud-est, sud-vest și nord-vestul Europei.
Haplogrupul I2a1a1 (M26)
I2a1a ( M26 , L158, L159.1 / S169.1) se găsește în toată Europa de Vest, și ajunge la frecvențe maxime între sarzi (37,5%), basci (5%), două populații izolate. M26 este limitat geografic la Insulele Britanice, Țările de Jos, Franța, Germania, Elveția vest, Sardinia, Sicilia, coasta de vest a Italiei, Iberia și coasta mediteraneană a Maghrebului.
I2a1a-M26 a fost probabil una dintre principalele linii paterne ale culturilor megalitice din Europa de Vest în timpul neoliticului și perioadele eneolitice.

Haplogrupul I2a1b (M423)

I2a1b (M423 , L178) principala subramură, reprezentând peste 90% din totalul liniei M423, este L621 și subramura ei L147.2. Celelalte subramuri sunt L41.2 (foarte rar) și L161.1 (găsit mai ales în Germania și Insulele Britanice).

Haplogroup I2a1b-L621

Această ramură se găsește în majoritate covârșitoare în țările ”slave”, (DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ ESTE UN MARKER SLAV, SĂ NU SE FACĂ ACEASTĂ CONFUZIE IMPARDONABILĂ!! n.m). Frecvențele sale maxime sunt observate printre ”slavii” Dinarici (sloveni, croați, bosniaci, sârbi, muntenegreni și macedoneni), precum și în Bulgaria, România, Moldova, Ucraina și Belarus în Vest. De asemenea, este obișnuit într’o măsură mai mică în Albania, Grecia, Ungaria, Slovacia, Polonia, și sud-vestul Rusiei.

I2-L621 (L147.2 +) este de asemenea cunoscut ca I2a-Din (pentru Dinarici).

Concentrația ridicată de I2a1b-L621 în nord-estul României, Republicii Moldova și Ucrainei centrale amintește de răspândirea maximă a Culturii Cucuteni (4800-3000 î.Hr.) înainte de a fi înghițită-contopită cu Cultura caramiicii cu fir. Acest lucru ar putea însemna că, cultura Cucuteni-Tripolye a fost un grup european nativ de vanători-culegatori care au adoptat agricultura după venirea în contact (familii) cu fermierii din Orientul Mijlociu care s’au stabilit în Balcani (haplogrupurile E1b1b, G2a, J2B și T). După ce a fost ”indo-europenizat”, I2a-L621 ar fi devenit linia paternă dominantă printre slavii din sud, în timp ce R1a a rămas dominant printre slavii nordici.

Prezența I2a-L621 din România și Bulgaria ar putea fi atribuite migrării vechilor daci și traci, care au apărut ca un amestec al populațiilor indigene (pelasgii) și ”indo-europenii” (proto-geții) (în acest caz, R1a-Z280) cândva între 3300 și 1500 î.Hr. Ilirii, care au cucerit teritoriul fostei Iugoslavii circa 1200-1000 î.Hr, ar fi fost o ramură de daco-geto-traci, sau un trib strâns legat de bazinul carpatic.
A doua mare expansiune a I2a-Din (dinaric) a avut loc cu migrația sclavină în antichitatea târzie și Evul Mediu timpuriu.
I2a-Din a început să se amestece cu proto-indo-europenii (PROTO-GEȚII) având R1a de prin Moldova, Ucraina, Belarus și Polonia în perioada CULTURII CERAMICII CU FIR (2900-2400 î.Hr), apoi răspândită mai uniform în triburile considerate proto-slave în timpul epocilor de bronz și fier mediu.
După ce triburile germanice care trăiau în Germania de Est și Polonia, precum ”goții”, vandalii și burgunzii, au invadat Imperiul Roman, se consideră că sclavinii din est au umplut vidul, fără a exista prea multe detalii în istoriografie despre aceste migrații. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus în 476, se spune că sclavinii s’au mutat în Alpii Dinarici și Balcani. Până în secolul al IX-lea sclavinii au ”ocupat” toate teritoriile considerate azi ca fiind slavi (sclavi), în afară de estul Balcanilor care este sub controlul Bulgarilor de limbă turcică.
În prezent țările slave (ale sclavinilor) din nord au între 9% (Polonia, Cehia) și 21% (Ucraina) din I2a-L621, în timp ce slavii de sud au între 20% (Bulgaria) și 50% (Bosnia). Procentul mare de I2a-Din din sud se datorează efectului cumulativ al migrațiilor epocii bronzului și epoca fierului timpuriu de daco-geto-traci, ilirii, și migrațiile slave medievale. Relativ ridicat este procentul de a I2a-L621 la persoanele non-slave, cum ar fi ”ungurii” (15%), albanezii (12%) și grecii (9%) datând din epoca bronzului și mișcarea populației în interiorul Imperiului Roman I2a, care sunt redistribuite dincolo din teritoriile considerate originale ale daco-geto-tracilor și ilirilor.
Pe baza acestor frecvențe, și distribuirea subramurii R1a, se poate aprecia că daco-geto-tracii și ilirii au inclus aproximativ de doua, trei ori mai mult I2a-Din, decât R1a, în timp ce slavii timpurii trebuie să fi avut aproximativ de două ori mai mult decât R1a, I2a-Din. Proporția mai mare de R1a în multe țări slave nordice astăzi se datorează migrațiilor anterioare ale R1a în timpul epocii bronzului (cum ar fi L260 între slavii de vest și Z92 și Z93 între ruși și belaruși).

Sursă: Eupedia.com

Citiți și:  ”ȚARA ORAȘELOR” PELASGILOR CUCUTENIENI

Vatra Stră-Română‬ ‎Dacii‬ ‎Geții‬ ‎Pelasgii‬ ‎Dacia‬ ‪ROMANIA‬

Publicitate