CITIREA TĂBLIȚELOR DE LA SINAIA T 26

TĂBLIȚA 26

Din seria: BUREBISTA ȘI CELȚII

** PRIMA CIOCNIRE **
BOEROBISETO ( Burebista ) ON SOTICYO DOY (însoțit de) – LOY RA VIDO MATO SARMATO’ (‘Mai-marele-comandant al stăpânului sarmaților’) PURCEDIEO (A ‘purces’) ON SOTICEO (în urmărirea) MATO KOEVIS(T)O (comandantului Koevisto – GALO (Galezul) CE(L)O NASTIO (cel născut) ON M`ESIO (in Moesia)
BOEROBISETO (Burebista) RETE RO DUNI` DABOE (din cetățile din dreapta Dunării ) SO PUIRCEDOE {‘s’a purces’) TO (către) CETVE (cetele) TAIRINOE ( tauriscilor )
ACI NO ! (Aici, no !) ZOS TTOPITO IN ZARO ( pe loc ‘s’a topit în zare’) TOTO `ROVIO CET’O GALO (tot ‘fluviul’ cetelor galeze XXX X (40 000) (C)E IASO (ce ieșiră) MEDO (cu ‘grija’ / gând) DOI ‘ZABELIEO (să dea razboire’)
– PATO: (condusera:)
VERIS’ LO(I) TO(TI) – ~Verisu a toate’/ comandantul suprem : +++ +++ + 70 000 oșteni.
LARISERIU SARMATO (Lariseriul sarmatul): //2 000 calareti.
VIRGERIO BAROY SEY DABO GETO (‘Virgirii’ – ‘Mai-marii cetaților lor gete ) 0+++ + : ( 40 000 osteni ).+ //// (4 000 auxiliari / în caruțe ?)

Burebista, însoțit de secundul comandantului sarmat, a plecat în urmărirea lui Koevisto, galul cel născut in Moesia.
Burebista, din cetățile din dreapta Dunării, a plecat către cetele tauriscilor.
Aici, no! pe loc ”s’a topit in zare” tot ”fluviul”/ mulțimea cetelor galeze [40 000] ce ieșiră cu gând ”să ne dea războire”
au condus:..etc. ”

TĂBLIȚA 36: https://thraxusares.wordpress.com/2015/01/31/citirea-tablitelor-de-la-sinaia-t-36/

TĂBLIȚA 56: https://thraxusares.wordpress.com/2015/01/31/citirea-tablitelor-de-la-sinaia-t-56/

Citește și distribuie mai departe !

Sursa: Limba si scrierea dacilor (facebook)

Vatra Stră-Română‬ Dacii‬ Geții‬ Pelasgii‬ Dacia‬ ROMANIA‬

ISTORIA PROTO-PELASGILOR (HAPLOGRUPUL I) DE LA ULTIMA MARE GLACIAȚIUNE

Foto 1.

Refugiile umane de acum 20.000-25.000 de ani în timpul Ultimei Mari Glaciațiuni, au fost locuri unde oamenii din emisfera nordică au supraviețuit. În foto 1 se observă marginile continentului european, când mările și oceanele erau mai scăzute și Culturile Solutrean și proto-Solutrean cu portocaliu, strămoșii Bascilor de azi (foto 2) și la noi în Balcani cu mov, Cultura Gravetian, unde PROTO-PELASGII din haplogrupul I au certificatul de naștere.

Detalii din trecutul gravetian pe teritoriul țării noastre puteți citi în materialul următor, în care este prezentat și un pandantiv descoperit acum 20.000 de ani:

http://archaeologynewsnetwork.blogspot.ro/2013/08/20000-year-old-stone-pendant-found-in.html#.VKjJEXsnJaY

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/495px-homo_sapiens_in_europe_-_solutrean_distribution_map-fr-svg.pngFoto 2

Această perioadă este marcată de expansiunea Homo Sapiens care coloniza Europa prin cultura omului de Cro-Magnon și de dispariția neanderthalienilor acum 21.000 – 24.000 de ani.

Foto 3

Harta din foto 3 reprezintă distribuția unui marker denumit I (haplogrup genetic) și poate fi identificat cu cea mai veche populație europeană. Cum din toată istoriografia actuală cunoaștem că pelasgii au fost primii locuitori ai Europei, aceștia se identifică perfect și sunt localizați în timp cu Proto-Pelasgii.

Din aceștia se vor divide doua ramuri: Pelasgii I1 (nordicii, hiperboreenii) și Pelasgii I2 (balcanicii, cărora noi românii le suntem urmași).

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/eur22.gifFoto 4

Odată cu retragerea calotei de gheață, acum 5000 de ani grupuri umane (PELASGII I1) migrează în nordul Europei, în Scandinavia.

Despre PELASGII I2, care ne interesează în mod direct pe noi românii.

Din această grupă se vor divide mai târziu ramurile de pelasgi I1 (nordicii, hiperboreenii) și I2 (balcanicii).
Acestora din urmă nu li se poate lua întâietatea din etnogeneza balcanicilor, deoarece de exemplu azi românii mai rețin încă 33% din bagajul lor genetic, iar croații bosniaci 71%. La fel și restul balcanicilor în diverse procente.
Aceste diferențe se explică printr’o mai mare diversitate la noi români, comparativ cu izolarea parțială a bosniacilor și păstrarea pe un anumit areal a componenței celui mai vechi haplogrup fără prea multe intruziuni externe.
Pelasgii, cel mai probabil se nasc atunci când în Balcani au loc migrații în mai multe etape, ale G2a, E1b1b, J2 (agricultori din Anatolia) care au îmbogățit genetic nativul I.
Este o perioadă marcată de matriarhat și lipsită de războaie, dar în timp sosirea păstorilor R1 care erau în căutare de pășuni bune pentru cresterea animalelor și care aveau un anumit tipar comportamental, vor schimba  și îi vor influența în anumite obiceiuri. Unul dintre acestea este ritul funerar: înhumarea morților.
https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/europe-diffusion-farming.gif
Foto 5
În foto 5 este prezentată expansiunea agriculturii, adusă de un grup uman purtător al haplogrupului G2a, aceștia până în 6500-5500 î.Hr. vor face agricultura cunoscută dunărenilor, cucutenienilor, etc.
Spațiul Dunărean devine un creuzet al culturilor, pol al metalurgiei cuprului (foto 6), fiind descoperite în zonă minereuri de aur și cupru, ceea ce vor atrage alte grupuri umane (haplogrupul J2).
Tot în aceeași perioadă apare și scrierea dunăreană.
https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/metallurgical_diffusion2.png
Foto 6
PELASGII I2, (CULTURILE CUCUTENI, TURDAȘ-VINCA, HAMANGIA, VĂDASTRA, ETC)
Haplogupul I2 este astăzi cea mai frecventă linie paternă în fosta Iugoslavie, România, Bulgaria și Sardinia și un procent mare în majoritatea țărilor vechilor geți ”sclavini”,  în care azi se vorbesc dialecte considerate, slave de sud.
Frecvențele sale maxime sunt observate în Bosnia (55%, inclusiv 71% din croații bosniaci), Sardinia (39,5%), Croația (38%), Serbia (33%), Muntenegru (31%), România (28%), Republica Moldova (24%), Macedonia (24%), Slovenia (22%), Bulgaria (22%), Belarus (18,5%), Ungaria (18%), Slovacia (17,5%), Ucraina (13,5%) și Albania (13,5%).
Se găsește intr’o frecvență de 5 până la 10% în țările germanice.
Studiile despre arborele filogenetic al lui I2 au evoluat foarte mult în ultimii 7-10 ani, subgrupa de nivel superior a fost redenumită mai des decât pentru orice alt haplogrup cu excepția R1b.
Pentru a evita orice confuzie, este recomandat să verificați mutațiile definitorii atunci când cititi studii mai vechi sau când se fac trimiteri la o anumită subgrupă.

 

Originile și Istoria haplogrupului I2 – Pelasgii Balcanici

I2 (M438 / P215 / S31) este considerat a avea originea în paleolitic, după ce a trecut Marea Glaciațiune, în urmă cu aproximativ 22.000 de ani. Regiunea sa de origine este nedeterminată în prezent.
Ar fi putut avea ultimul refugiu in timpul Marii Glaciațiuni, când grupurile umane europene migrează din calea înghețului undeva în Anatolia sau în jurul Caucazului.
Trei ipoteze sunt posibile:
1. Primul scenariu este că I2 are originea în Europa.
Când ghețurile au început să se retragă spre nord acum 20.000-12.000 de ani, indivizii I2 vânători-culegatori s’au extins din refugiul lor și au colonizat vaste zone din vestul, centrul și estul Europei.
În această ipoteză I2 ar fi asociat cu haplogrupuri mtDNA H1, H3, U5 și V.

2. În al doilea scenariu I2 are originea in Asia de Vest, și de asemenea, a colonizat Europa, atunci când ghețurile s’au retras. În această ipoteză I2 ar fi în cea mai mare parte asociat cu haplogrupuri mtDNA J și T.
3. În al treilea, considerat de unii cel mai puțin probabil scenariu, I2 are originea în Asia de Vest, dar nu a venit în Europa până în neolitic. Nu par să fi fost mai multe migrații independente ale agricultorilor neolitici și păstori din Orientul Mijlociu către Europa, aducând linii genetice cum ar fi G2a, E1b1b, J și T.
Nu este clar în prezent, dacă fiecare grup a adus doar unul sau poate chiar doua haplogrupuri, sau dacă cele mai multe migrații au comportat deja amestecuri a mai multor haplogrupuri. În această ipoteză I2 ar putea fi asociat cu haplogrupurile ADNmt (mitocondrial) N1A, R, HV, H, J, T, K și X.
Un recent studiu de identificare (Lazaridis) a mezoliticilor europeni din Suedia și Luxemburg la haplogrupul I2a1b, aproape sigur infirmă această a treia ipoteză.
În primele două cazuri I2 ar fi fost absorbit de către fermierii neolitici din Sud-Estul Europei (M423), Europa Centrală (P214, L596), și vestul Mediteranei (M26
http://i-m26.blogspot.ro/ ).
Succesul relativ al ramurii specifice a I2 pare a fi legat de răspândirea agriculturii.
I2a1a (M26) ramura de sud-vest a fost absorbită de către agricultorii neolitici ai Culturii Ceramicii Imprimate-Cardium (5000 – 1500 î.Hr.), ai cărui descendenți se găsesc mai ales în Sardinienii și Bascii moderni.
I2a1b din est (M423) este probabil legat de cultura Cucuteni (4800-3000 î.Hr.), care a fost cea mai avansată cultură neolitică din Europa, înainte de așa-zisele ”invazii indo-europene” din epoca bronzului, care între noi fie spus nu au fost invazii, ci doar o încrucișare-asimilare care a dat și poporului român o nouă identitate genetică, și a dus la crearea unor noi generații de populații – GEȚII.
Termenul de invazie este total eronat atât timp cât migrarea acestor triburi se întinde pe perioade suficient de lungi încât să nu le mai considerăm astfel. În schimb aceste repopulări, interconectări de populații erau strâns legate de găsirea unor resurse, precum a fost sarea, vitală omului și pentru creșterea animalelor, sau a minereurilor de cupru și aur, care au dus la un salt în tehnologia uneltelor și a civilizației implicit.
Foto 7
Sub-Carpații Moldovei au devenit curând în neolitic în căutarea sării din abundență și ușor accesibilă, un puternic magnet pentru păstorii din stepă
În schimb, liniile centrale, de nord și de vest I2 european (cum ar fi L38, M223, L1286, L1294 ȘI L880) au supraviețuit numai în puține situații. Motivul ar fi fost faptul că vânătorii-culegători I2 din vestul Europei au adoptat prea târziu agricultura și nu au fost numeroși, atunci când grupuri umane purtători ai haplogrupului R1 (R1a +R1b) cum au fost GEȚII, au preluat centrul, nordul și vestul Europei.
Căutați istoria R1b și R1a:

GEȚII SUNT UN REZULTAT AL AMESTECULUI DINTRE PROTO-GEȚII R1 ȘI PELASGII CUCUTENIENI I2

Haplogrupul I2 (M438 / P215 / S31) se crede că ar fi provenit din timpul paleoliticului, din timpul Ultimei Mari Glaciațiuni, în urmă cu aproximativ 22.000 de ani. Regiunea sa de origine este nedeterminată în prezent. Cea mai credibilă ipoteză a refugiului populațiilor din timpul Ultimei Mari Glaciațiuni, este că I2 își are originea în Europa, când teritoriile acoperite de gheață au început să se indeparteze către nord începând de acum 20.000-12.000 de ani. Oamenii din haplogrupul I2 vanători-culegatori și’au extins refugiul lor din U.M.G și au colonizat mari părti din vestul, centrul și estul Europei. În această ipoteză I2 ar fi asociat cu haplogrupuri mtDNA H1, H3, U5 și V, printre altele.
Haplogroup I2a1 este de departe cea mai mare ramura a I2 și cel mai puternic legat de culturile neolitice din sud-est, sud-vest și nord-vestul Europei.
Haplogrupul I2a1a1 (M26)
I2a1a ( M26 , L158, L159.1 / S169.1) se găsește în toată Europa de Vest, și ajunge la frecvențe maxime între sarzi (37,5%), basci (5%), două populații izolate. M26 este limitat geografic la Insulele Britanice, Țările de Jos, Franța, Germania, Elveția vest, Sardinia, Sicilia, coasta de vest a Italiei, Iberia și coasta mediteraneană a Maghrebului.
I2a1a-M26 a fost probabil una dintre principalele linii paterne ale culturilor megalitice din Europa de Vest în timpul neoliticului și perioadele eneolitice.

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/haplogroup_i2a1.gif

Haplogrupul I2a1b (M423)

I2a1b (M423 , L178) principala subramură, reprezentând peste 90% din totalul liniei M423, este L621 și subramura ei L147.2. Celelalte subramuri sunt L41.2 (foarte rar) și L161.1 (găsit mai ales în Germania și Insulele Britanice).

Haplogroup I2a1b-L621

Această ramură se găsește în majoritate covârșitoare în țările ”slave”, (DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ ESTE UN MARKER SLAV, SĂ NU SE FACĂ ACEASTĂ CONFUZIE IMPARDONABILĂ!! n.m). Frecvențele sale maxime sunt observate printre ”slavii” Dinarici (sloveni, croați, bosniaci, sârbi, muntenegreni și macedoneni), precum și în Bulgaria, România, Moldova, Ucraina și Belarus în Vest. De asemenea, este obișnuit într’o măsură mai mică în Albania, Grecia, Ungaria, Slovacia, Polonia, și sud-vestul Rusiei.

I2-L621 (L147.2 +) este de asemenea cunoscut ca I2a-Din (pentru Dinarici).

Concentrația ridicată de I2a1b-L621 în nord-estul României, Republicii Moldova și Ucrainei centrale amintește de răspândirea maximă a Culturii Cucuteni (4800-3000 î.Hr.) înainte de a fi înghițită-contopită cu Cultura caramiicii cu fir. Acest lucru ar putea însemna că, cultura Cucuteni-Tripolye a fost un grup european nativ de vanători-culegatori care au adoptat agricultura după venirea în contact (familii) cu fermierii din Orientul Mijlociu care s’au stabilit în Balcani (haplogrupurile E1b1b, G2a, J2B și T). După ce a fost ”indo-europenizat”, I2a-L621 ar fi devenit linia paternă dominantă printre slavii din sud, în timp ce R1a a rămas dominant printre slavii nordici.

Prezența I2a-L621 din România și Bulgaria ar putea fi atribuite migrării vechilor daci și traci, care au apărut ca un amestec al populațiilor indigene (pelasgii) și ”indo-europenii” (proto-geții) (în acest caz, R1a-Z280) cândva între 3300 și 1500 î.Hr. Ilirii, care au cucerit teritoriul fostei Iugoslavii circa 1200-1000 î.Hr, ar fi fost o ramură de daco-geto-traci, sau un trib strâns legat de bazinul carpatic.
A doua mare expansiune a I2a-Din (dinaric) a avut loc cu migrația sclavină în antichitatea târzie și Evul Mediu timpuriu.
I2a-Din a început să se amestece cu proto-indo-europenii (PROTO-GEȚII) având R1a de prin Moldova, Ucraina, Belarus și Polonia în perioada CULTURII CERAMICII CU FIR (2900-2400 î.Hr), apoi răspândită mai uniform în triburile considerate proto-slave în timpul epocilor de bronz și fier mediu.
După ce triburile germanice care trăiau în Germania de Est și Polonia, precum ”goții”, vandalii și burgunzii, au invadat Imperiul Roman, se consideră că sclavinii din est au umplut vidul, fără a exista prea multe detalii în istoriografie despre aceste migrații. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus în 476, se spune că sclavinii s’au mutat în Alpii Dinarici și Balcani. Până în secolul al IX-lea sclavinii au ”ocupat” toate teritoriile considerate azi ca fiind slavi (sclavi), în afară de estul Balcanilor care este sub controlul Bulgarilor de limbă turcică.
În prezent țările slave (ale sclavinilor) din nord au între 9% (Polonia, Cehia) și 21% (Ucraina) din I2a-L621, în timp ce slavii de sud au între 20% (Bulgaria) și 50% (Bosnia). Procentul mare de I2a-Din din sud se datorează efectului cumulativ al migrațiilor epocii bronzului și epoca fierului timpuriu de daco-geto-traci, ilirii, și migrațiile slave medievale. Relativ ridicat este procentul de a I2a-L621 la persoanele non-slave, cum ar fi ”ungurii” (15%), albanezii (12%) și grecii (9%) datând din epoca bronzului și mișcarea populației în interiorul Imperiului Roman I2a, care sunt redistribuite dincolo din teritoriile considerate originale ale daco-geto-tracilor și ilirilor.
Pe baza acestor frecvențe, și distribuirea subramurii R1a, se poate aprecia că daco-geto-tracii și ilirii au inclus aproximativ de doua, trei ori mai mult I2a-Din, decât R1a, în timp ce slavii timpurii trebuie să fi avut aproximativ de două ori mai mult decât R1a, I2a-Din. Proporția mai mare de R1a în multe țări slave nordice astăzi se datorează migrațiilor anterioare ale R1a în timpul epocii bronzului (cum ar fi L260 între slavii de vest și Z92 și Z93 între ruși și belaruși).

Sursă: Eupedia.com

Citiți și:  ”ȚARA ORAȘELOR” PELASGILOR CUCUTENIENI

SARMI-GETUZO – ETIMOLOGIE

Sarmizegetusa Regia, cea regească, situată în satul Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane.

Sarmis-e-GETuza – Ipoteze asupra etimologiei

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege etc.

Dar și pe Tăblițele de la Sinaia:

”Sarmi-GET-uzo este prezentă în foarte multe dintre aceste plăci, sub diferite forme care diferă doar prin câteva vocale sau prin interschimbarea dintre ”S” și ”Z”.

Astfel întâlnim SARMI-GET-UZO (20 de apariții), SARMI-GET-OIZO (6 apariții), SAMI-GET-OIZO, SARM-GET-IUZO, SARM-GIT-IOZA, SARMI-GET-OZO, SARMI-GET-ZO, SARMI-GET-UZIO, SARMI-GET-AUSA, SRMI-GET-UZO, SARMI-GET-USO și SARMIE-GET-OTOIZO. Prin prezența pe plăci în compania majorității regilor davo-geți, putem afirma că
Sarmigetuzo a fost capitala regatului davo-get pe parcursul a câteva secole.” (via MATO DABO GETO).

Toate variantele conțin endonimul neamului GETIC.

1. VARIANTA MITICĂ

SARMIS (HERMES) + GETUZO (GEȚI) = GEȚII LUI HERMES

 
https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/k11-11hermes.jpg

În foto, Hermes, mesager al zeilor, zboara pe cizme cu aripi. El deține ”kerykeion” (caduceu varianta latină) sau bagheta Herald în mână, și poartă o Petasos (pălărie de călătorie) și Chlamys (manta).

HERMES a fost marele Zeu Olimpian al creșterii animalelor, drumurilor, călătoriilor, ospitalității, vestitorilor, diplomației, comerțului, furtului, limbii, scrierii, persuasiunii, vicleniei și trucurilor, concursurilor sportive sau sportului, educației, astronomiei, și astrologiei. El a fost, de asemenea, agentul personal și Herald a lui Zeus, regele zeilor. Hermes a fost descris frumos și atletic, un tânăr fără barbă, dar și ca un om cu barbă mai în vârstă.

În artă clasică și elenistică Hermes a fost, de obicei, descris ca un tânăr chipeș, atletic, cu părul scurt, ondulat. El a fost frecvent descris nud, cu un halat drapat peste umăr și braț. Uneori el a fost echipat cu o pălărie înaripată. În arta elinească veche Hermes a fost descris ca un Zeu mai matur cu barbă, o reprezentare care a rămas populară în Herma și în vremuri clasice.

Părinții lui Hermes au fost Zeus și Maia, iar Hermafroditus a fost descententul său cu Afrodita.

Ceea ce este interesant în mitologie, Hermes a fost asociat Zeului egiptean Toth.
Thot, scris și Thoth, zeul egiptean al lunii, al aritmeticii, al vorbirii și inventatorul scrisului, este reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin.
În mitologia heliopolitană este considerat și ”inima lui Ra”, personificând deci cunoașterea divină și esența gândirii creatoare, care transmite cuvântului forța adevărului, puterea de a crea realitatea. Este gardianul morților și intermediarul lor în fața zeilor. A fost asociat de antici zeului Hermes. Thot mai era cunoscut și ca zeu al științei, al înțelepciunii.

 
https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/350px-thoth-svg.png

2. VARIANTA GETOLOGICĂ (DACOLOGICĂ)

Numele ar putea fi unul getic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă și latină.

Nu se cunoaște pronunțarea din limba GETICĂ în mod cert și nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea Ulpia Traiana, cât și Liviu Mărghitan în Civilizația geto-dacilor prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în Limba traco-dacilor, cap. 5) care spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălțime) și zeget (palisadă, cetate), din indoeuropeanul *gegh- ”creangă, stâlp (pt. palisadă)”, terminându’se cu un determinativ și având înțelesul de ”Cetatea de pe stâncă”, ”Cetatea înaltă”, ”Cetate de palisade (construită) pe înălțime (sau stâncă)”.

Deoarece Sarmizegetusa inițial nu era o fortificație militară, ci o așezare religioasă și civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine.

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/screenshot-2015-01-06-13-33-35.png

3. VARIANTA ”SARMATICĂ”

O altă teorie spune că numele ar însemna: ”așezarea sarmaților și a geților” de la termenii: sarmis et getusa din latină Vasile Pârvan a respins această ipoteză, arătând că sarmații au început să pătrundă în teritoriul getic abia după epoca lui Traian și că numele capitalei era mult mai vechi.

Sarmații sunt samogeții antici. Prin latinizare samo-get, termenul ia formele sarmogiți-sarmați mai târziu, ceea presupune că foarte mari diferențe de vocabular nu ne așteptăm să fi fost, poate diferențieri de dialect cum sunt azi româna și aromâna.

4. VARIANTA ZARMOS (VIA SANSCRITĂ)

Pârvan a propus citirea Sarmiz-egetusa în sensul ”Egetusa a lui Sarmos” sau ”Zarmos”, arătând că Zarmos / Zermos a fost un nume ”tracic” cunoscut și citat de cercetătorul austriac (de etnie cehă) Wilhelm Tomaschek, în lucrarea standard – Vechii traci, un studiu etnologic.

Opinia lui Pârvan a fost împărtășită de savantul bulgar tracolog Dimităr Decev, care a adus în discuție, comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia) Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas și varianta tracă bazată pe Zermos, Xermo-sígestos sau Zermo-sígestos.

Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea Zermi-zegétousa, prima parte comparând’o cu harmyá din sanscrită ”vatră-cămin-familie” și cu cuvântul armenesc zarm(i) ”familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind ”casa națiunii ”(getice).

https://thraxusares.files.wordpress.com/2015/01/screenshot-2015-01-06-13-09-36.png

5. VARIANTA BIBLICĂ

Si anume: ”S” de la Sem, ”armi” de la Aram si ”geto” de la Gheter, iar ”sa” sau ”zo” etc, fie de la ”sat” fie de la ”zau” adica zeu / zei.
Gheter fiind unul dintre fiii lui Aram care la rândul lui a fost unul dintre fiii lui Sem care la randul lui a fost unul dintre fiii lui Noe.

Această variantă a fost primită de la un cititor (pseudonim – spitfire) :

”Acuma, pentru a înțelege și de unde vin aceste denumiri și pentru că am observat că sună foarte apropiat, am pornit pe varianta biblică. Adică am considerat textul biblic ca fiind unul istoric și valabil pentru a vedea ce ne dă. Astfel că am considerat că biblicul Peleg care a fost fiul lui Eber care la rândul sau a fost fiul lui Selah, fiul lui Cainan, fiul lui Arfaxad (fratele mai mare al lui Aram) fiu al lui Sem, fiul lui Noe… are legătură cu poporul pelasg. Și, cum arătam mai sus, am considerat că Gheter are legătură cu geții. Așadar… Sigur că pare că se complică lucrurile, dar nu e chiar așa, ci dimpotrivă capătă o coerență incredibilă și răspunde la cele mai grele întrebări legate de istoria și destinul neamului românesc.”

Ce ar însemna o descifrare a acestor texte biblice?

1. Ori că românii și evreii își au strămoși biblici

2. Ori că și românii sunt ”evrei”, ceea ce sună ”ca dracu”, ori,

3. Evreii de azi nu au strămoși biblici, ce iar sună ”ca dracu”…

Aceste încercări, precum și altele de a afla semnificația toponimului Sarmizegetusa au generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze.

Sursa: theoi.com