IMPERIUL ȚARIST DESPRE ROMÂNI ÎN 1840: ”MOLDOVA ȘI VALAHIA SUNT ȚĂRI LOCUITE DE UN POPOR CARE ARE O SINGURĂ ORIGINE”

Principala problemă a relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova este moştenirea otrăvită a Cominternului. În gândirea politicii externe ruse încă domină idei şi scheme cominterniste – una dintre ele fiind aşa numita limbă „moldovenească”.

După decenii de rusificare confuzia fundamentală indusă și hrănită permanent de propaganda rusofonă, se referă la diferenţa dintre cetăţenie (apartenenţă la un stat) şi identitate etnică (identitate regională). Raţionamentul moldovenist este simplu: există statul Republica Moldova – deci există cetăţeni moldoveni – deci moldovenii vorbesc moldoveneşte; sau invers: există limbă moldovenească – deci există popor moldovenesc – deci există stat moldovean.

Joi 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova sub preşedinţia lui Alexandru Tănase (alături de Aurel Băieşu, Igor Dolea, Tudor Panţâru, Victor Popa, Petru Railean) a emis o hotărâre în care afirmă că limba de stat a Republicii Moldova este limba română, aşa cum este prevăzut în Declaraţia de Independenţă, nu „limbă moldovenească” cum este prevăzut în Constituţia Republicii Moldova.

Dezbaterea în jurul acestei probleme este una gigantică. S’au scris sute (poate mii?) de cărţi şi se va mai scrie încă pe atâta. Însă există foarte multe confuzii – în mare parte voite – în toată această dezbatere.

Totuși, din când în când autorităţile Rusiei au mai spus şi adevărul despre români.  Vedeţi în fotografie originalul rusesc din Revista Ministerului Instrucţiunii Publice din Petersburg (1840) şi traducerea românească a pasajului încadrat în chenarul roşu:

Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de’a lungul secolelor, purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles – acelaşi viitor!

(“Despre situaţia învăţământului în Principatele Moldovei şi Valahiei” în Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasculul 29, secţiunea IV,  Petersburg, 1840, pagina 7).

Niciodată România nu va accepta limba moldovenească! În această discuţie despre limba moldovenească se încurcă două planuri. Primul plan este cel ştiinţific – nici un lingvist întreg la minte nu va susţine că există o limbă moldovenească separată de limba română. Se găsesc tot felul de excentrici care încearcă să schimonosească lingvistica şi să ajungă la concluzia că există limba moldovenească. Al doilea plan este cel politic: în Constituţia Republicii Moldova scrie negru pe alb că există limba moldovenească. În Republica Moldova există destui oameni care spun că ei vorbesc moldoveneşte (majoritatea acestora recunosc că limba lor moldovenească este identică cu limba română, însă ei tot moldoveneşte vorbesc şi nu româneşte).

În pofida confuziei actuale menținute artificial în Basarabia și nu numai, în Ucraina și Rusia acceași ”teorie științifică” deformează o realitate etnico-lingvistică evidentă, site-ul Tipărituri vechi după o documentare atentă pentru care trebuie să le mulțumim, a realizat o listă cu trimiteri direct la documentul sau lucrarea literară, unde se fac mențiuni despre rumânitatea moldo-vlahilor, pe care o redăm și aici, inclusiv cu legătura către document, dar și câteva exemple elocvente:

Diaconul Coresi, Evangheliar românesc, Brașov, 1561 (Epilogul)

Diaconul Coresi, Evangheliar românesc, Brașov, 1561 (Epilogul)

„Cu vrerea Tatâlui și cu ajutoriul Fiiului și cu sfrășitul Duhului Sfânt, în zilele Măriei lu Ianăș Crai, eu jupânul Hanăș Begner de în Brașov am avut jelanie peîntru Sfintele cărți creștinești tetroevgl, și am scris aceaste sfinte cărți de învățâturâ, să fie popilor rumânești să înțeleagâ, să înveațe Rumânii cine-s creștini. Cum grâiaște și Sfântului Pavel Ap[osto]lu cătrâ Corinteani 14 capete: în Sfânta Bisearicâ mai bine e a grâi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelease în limbâ striinâ. Dupâ aceaia vă rugâm toți sfenți părinți oare vlâdici, oare episcopi, oare popi, în cărora mână va veni aceaste cărți creștinești, cum mainte să cetească, necitind să nu judece, neci să săduiascâ. Și cu zisa jupânului Haneșă Begner, scris-am eu diiacon Coresi ot Trăgoviște și Tudor diiac. Și s-au început în luna lu Mai 3 zile și s-au sfrășit în luna lui Ghenuarie 30 zile. Vă leato 7 mie 69 în cetate în Brașov.”

„Hronicon Daco-Romanii, adecă a Țărilor Românești” (din Hronicul vechimii al lui Dimitrie Cantemir)

Floarea Darurilor, Snagov, 1700

Floarea Darurilor, Snagov, 1700

„Carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin, carele va vrea să se înpodobească pe sine cu bunătăți. Depre Grecie scoase pre Rumănie. În zâlele Prea Luminatului Domn Ioan Constandin Băsarabă Voevoda. Cu blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolitului Kir Teodosie. Cu îndemnarea și cu cheltuiala dumnealui Constandin Păh Sarachin. Sin Gheorghie dohtorul Criteanulă. Și s-au tipărit în Shinta Mănăstire în Sneagov de smeritul Iermonah Antim Ivireanul.”

Vestitele vitejii ale lui Mihaiu Vodă, 1837„Vestitele vitejii ale lui Mihaiu Vodă ce au stăpânit Țara Rumânească și Ardealul, dela Anul mântuirii 1588 și pănă la 1601. Care mai întâi s-au tipărit în limba grecească la anul 1806 în Vinețiia în poezie de smeritul Iermonah Neofit, iară acum întâeșdată tradusă din grecește în rumânește de Teodor M. Eliat, și date în tipariu cu cheltueala și cu îndemnarea unor iubitori de înmulțirea cărților în limba rumânească. În anul 1837.”

I. Etnonimul „român”/„rumân”/„neamul românesc” (până în 1859)
1. În Țara Moldovei:

2. În Țara Românească:

3. În Ardeal și Banat:

4. Cernăuți:

5. Chișinău:

  • Ioan Sârbu, Fabule, Chișinău, 1851

6. Buddha:

7. Sankt Petersburg, Moscova:

8. Carte străină:

II. Limba „românească”/„rumânească”

1. În Țara Moldovei:

2. În Țara Românească:

3. În Ardeal și Banat:

4. Chișinău:

5. Cernăuți:

6. Dubăsari/Movilău:

7. Sankt Petersburg:

8. Buddha:

9. Carte străină:

III. Limba română numită „românie”/„rumânie”:

IV. Valahia numită „Țara Românească”/„Țara Rumânească”:

V. Moldova și Muntenia numite împreună „Țările Române/Principatele Române”:

VI. Teritoriul României numit „România” înainte de Unirea lui Cuza:

VII. Romanitatea balcanică:

Sursa: Vlad Cubreacov   George Damian

https://www.facebook.com/groups/471046946369805/
Vatra Stră-Română‬

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;IMPERIUL ȚARIST DESPRE ROMÂNI ÎN 1840: ”MOLDOVA ȘI VALAHIA SUNT ȚĂRI LOCUITE DE UN POPOR CARE ARE O SINGURĂ ORIGINE”&8221;

  1. Pingback: ROMÂNIA, O PIEDICĂ PENTRU IEȘIREA RUSIEI LA ADRIATICA ȘI PENTRU UNGARIA ”MARE” | Vatra Stră-Română

  2. Pingback: NICOLAUS OLAHUS, REGENT AL UNGARIEI, ”CEL MAI DE SEAMĂ UMANIST AL REGATULUI UNGAR DIN SECOLUL AL XVI-LEA” | Vatra Stră-Română

  3. Pingback: NICOLAUS OLAHUS, UNGARIA, 1536 (informații despre români) | Vatra Stră-Română

  4. Pingback: RUMÂNII NU VORBESC O LIMBĂ LATINĂ. ISTORIA ȘI SEMNIFICAȚIA NUMELOR DE RUMÂN / ROMÂN / VALAHIA | Vatra Stră-Română

  5. Pingback: In 1945, Tito ii cerea lui Stalin Timisoara si Resita ! | Vatra Stră-Română

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s