PANGEEA, UNDE ERA ROMÂNIA ?

Geologii susțin că, în urmă cu aproximativ un miliard de ani, exista pe Pământ un singur supercontinent. După două sute cincizeci de milioane de ani, acesta s’a divizat în trei părți, între care s’au format oceane. Ele s’au reunit mai târziu, în cadrul mișcării de orogeneză Pan-Africane, care a durat aproximativ șaizeci de milioane de ani, și au format supercontinentul Pannotia.

Acum circa cinci sute cincizeci de milioane de ani, Pannotia s’a divizat din nou în mai multe fragmente, cele mai importante fiind Laurentia (din care avea să se formeze America de Nord), Baltica (din care urma să ia naștere Europa de Nord), Siberia și Gondwana (sursa formării Chinei, Indiei, Africii, Americii de Sud și Antarcticii).

Pe harta de mai sus se observă cum spațiul actual al României ”la sud de Dunăre” se scălda în Oceanul Tethis.

De’a lungul a peste două sute de milioane de ani, multe dintre fragmentele mici s’au unit, formând un continent de mari dimensiuni, numit Laurasia. Acesta s’a reunit cu Gondwana cu două sute de milioane de ani în urmă, dând naștere supercontinentului Pangeea. Pangeea s’a rupt în mai multe continente, pe care astăzi le cunoaștem ca Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Australia și Antarctica.

Geologii consideră că fenomenul de rupere a supercontinentului Pangeea continuă și în prezent, contribuind la mărirea Oceanului Atlantic, la finalul procesului de rupere urmând să se formeze un nou supercontinent.

Acum 20 de milioane de ani, Antarctica a fost acoperită de gheață și continentele nordice s’au răcit rapid. Lumea a luat aspectul „modern”, dar observați că Florida și părți din Asia au fost inundate de mări (foto 3).

Oare așa stau lucrurile în realitate? Continentele chiar se unesc și se despart neîncetat, pe parcursul sutelor de milioane de ani, din cauze naturale? Calculele geologilor rămân în stadiul de ipoteze, deoarece nu pot fi demonstrate.

Prin urmare, dacă în mod normal este nevoie de câteva sute de milioane de ani pentru a se forma continentele pe care le știm astăzi dintr’un singur supercontinent, altfel stau lucrurile în cazul unei planete artificiale, controlate de entități superioare tehnologic.
Miturile străvechi sugerează că suprafața Terrei a fost formată dintr’un singur continent, așa-numitul Pangeea (foto 1, 4).

Dacă miturile diferitelor popoare sugerează că Potopul s’a datorat topirii bruște a zăpezii și gheții în timpul încălzirii globale din mijlocul erei glaciare, Platon propune o nouă ipoteză, cea a scufundării continentului în apă. Ipoteza despărțirii continentelor abia în urma tratatului de pace al zeilor e susținută de Biblie, care afirmă că pe vremea pelasgilor a avut loc împărțirea Pământului.

Ipoteza prezentată mai sus rezolvă problema migrației oamenilor, pe care cercetătorii n’au fost în stare să o explice într’un mod satisfăcător. Părerea lor este că oamenii au apărut în sudul Africii (foto 5), de acolo migrând în epoca de piatră în toate colțurile lumii.

Putem înțelege migrația, oamenii căutând locuri cu condiții de trai mai favorabile decât cel din care au plecat. Însă de ce să se fi deplasat chiar și mii de kilometri pentru acest lucru? Și cum? Cum au reușit acei oameni primitivi să traverseze mări și oceane pentru a se stabili în locuri precum America ori Australia?

De ce s’au stabilit în locuri cu condiții vitrege de trai, cum ar fi Scandinavia ori Siberia?
Aceste întrebări rămân fără răspunsuri satisfăcătoare, oricât de mult și’ar dori oamenii de știință să ne convingă de veridicitatea ipotezei lor.

Singura variantă plauzibilă este cea care susține că oamenii au fost duși de către zeii lor în teritoriile respectivilor zei. Exact acest lucru susține și Biblia: după ce limbile oamenilor au fost amestecate, „i’a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului”. Cu alte cuvinte, oamenii nu au migrat de bunăvoie, ci au fost împrăștiați de către „Domnul” pe toată suprafața Terrei.
Eschimoșii păstrează în memoria lor colectivă chiar și astăzi acel moment, ei susținând că strămoșii lor au fost transportați în nord de către uriașe „păsări de fier”.

Unde e adevărul?