GEȚII SUNT CONTINUATORI GENETICI AI CUCUTENIENILOR

Cultura Cucuteni a fost un grup european nativ de vanători-culegatori care au adoptat agricultura după venirea în contact cu familii de fermieri din Orientul Mijlociu care s’au stabilit în Balcani (haplogrupurile E1b1b, G2a, J1/J2 și T). După ce a fost ”indo-europenizat”, sau mai corect spus a fost GETIZAT, datorită coexistenței îndelungate cu haplogrupurile ramurii R1 (R1a+R1b), I2a-L621 ar fi devenit linia paternă dominantă printre slavii din sud, în timp ce R1a a rămas dominant printre slavii nordici.

Deja e semantică, când vornim de Pelasgi care pot fi europenii din Gravetian, nativii Europei sau cei ce dezvoltă culturile neolitice dunărene și cucuteniene. Așa cum știm, aportul genetic al J2+E2+G este și azi minoritar, dar cel mai probabil că a fost decisiv în neolitic pentru Cultura Cucuteni. Atât timp cât istoria haplogrupului I2 este cea mai veche linie genetică europeană, iar istoriografic Pelasgii sunt considerați primii locuitori ai Europei, lexical nu e greșit ca să identificăm Pelasgii pe oamenii din Gravetian.

Pelasgul pe sfârșitul glaciațiunii o crea pe Venus, acum 29.000 de ani, pentru că în centrul universului său era femeia procreatoare. Iar asta o știm din Culturile Vestonick, Cucuteni, Lepenski Vir, Minoice, cultura Micenienă etc.

Argumentul pentru care, putem considera identificarea PROTO-GEȚILOR cu R1, este contactul culturilor Yamna și Cucuteni, iar GEȚII cu R1a și GEȚII ”KELTOI” cu R1b, fuziuni genetice din epoca bronzului ce au dus la formarea a multiple subramuri.
Termenul ”celt” provine din limba greaca ”Keltoi” sau ”Galatae” (Galatia), și latină ”Celtae” sau ”Galli” (Galia), prima menționare istoriografică a celților este făcută de greci folosind exonimul KELTOI. Nu se știe cum s’au numit, dar este posibil să fi fost un cuvânt între acestea, poate asemănătoare cuvântului modern ”Gael”, din rădăcina comună GE, oamenii pământului, neam de pământeni din care au izvorât toți geții care au populat Europa și Asia.
Pe GEȚII noștri mioritici, îi putem distinge ca GEȚII CARPATICI, ori GEȚII CARPATO-DUNĂRENI, aceștia fiind identificați genetic cu subramura pelasgo-getică I2a1b-L621 continuatoare a liniei genetice a cucutenienilor.
Despre R1b – Keltoii, știm că s’au pus primii la drum, dar nu R1b de acum 7000 de ani, din Nordul Mării Getice (Yamna de sud), ci urmașii lui. Deci o ramură ce deja asimilase Pelasgii din Cucuteni și din spațiul Carpato-Dunărean. Aceasta a fost prima care trece din stepele nord-pontice, în Delta Dunării în jurul anilor 4200 î.Hr., apoi înmulțindu’se se migrează în grupuri în jurul Balcanilor și câmpia panonică în mileniul IV î.Hr.

Putem considera că întinderea pe 1000 de ani sau mai mult a acestei expansiuni nu poate fi numită nicidecum ”invazie”, a acestei subramuri de geți-keltoi R1b1a2a indicați pe hartă. Este o expansiune foarte lentă a oamenilor care căutau terenuri și pășuni bune pentru creșterea animalelor, în special bovine. Este posibil ca o minoritate de oameni R1a să fi însoțit această migrație R1b. Acei oameni R1a ar fi aparținut subramurii L664, prima care a împărțit nucleul Yamna, creatorii culturii Unetice, care vor duce scrierea și limbajul Dunărean, precum și alfabetul însușit în Bazinul Dunării, la Roma mai târziu, după 1200 î.Hr.

Unetice poate fi văzută ca sursă a viitoarelor culturi germanice, celtic-vestice și italice, și este asociată cu subramura L11 (vezi harta).
Aceste grupuri de nomazi de stepă timpurii nu erau un grup omogen, ci un grup de triburi. Este posibil ca oamenii R1a-L664 să fi fost unul sau mai multe triburi distincte proprii, iar ei să se fi amestecat cu unele clanuri R1b, în special R1b-U106, care ar deveni principalele ramuri ale filiației proto-germanice.

Contingentul R1b-R1a a urcat pe Dunăre, prin Câmpia Panonică în jurul anilor 2800 î.Hr., a pus capăt Culturii locale Bell (circa 2200 î.Hr.) și Culturii ceramicii cu fir (2400 î.Hr.), culturi din Europa Centrală și a înființat Cultura Unetice (2300-1600 î.Hr.), din Boemia și Germania de Est. Se poate considera că R1b a influențat localnicii I2 decisiv, mai mult în interiorul Carpaților, Unde geții-keltoi R1b își regăsesc preponderent amprentele genetice aproximativ 12%, iar R1a prezent azi mai mult în estul Carpaților spre stepă reprezintă markerul geților carpatici sau de stepă de 17,5%, distribuția acestor markeri este edificativă în prezent în România.

Vechii celți au fost o ramură geți ”indo-europeni”, o grupare etnicolingvistică care a inclus, de asemenea, pe germanici, sclavini, greci și grupuri indo-iraniene. De la patria lor din stepele pontic-caspice, proto-geții au cucerit Europa, Asia Centrală și Asia de Sud începând din 4000 î.Hr., datorită apariției epocii bronzului din Caucazul de Nord.

”Învazia” doriană din jurul anilor 1150 î.Hr. și colonizarea ulterioară este legată de prezența haplogrupului R1b în Balcanii de nord, sau probabil din Valea Dunării considerată magistrală de migrație spre vestul Europei, de multe seminții. Prezența unui stat doric (Doris) în Grecia centrală, la nord de Golful Corint, a condus la teoria că dialectul doric provine din Grecia de nord-vest sau poate de dincolo de Balcani. Totuși, nu se știe exact unde era ”granița” preistorică și dacă îi cuprindea și pe macedonenii antici, neexistând propriu zis o graniță de delimitare.

A se vedea Istoria ”indo-europenilor” (proto-geților) pentru mai multe detalii.
Geții-keltoi au sosit din Balcani în Europa Centrală în jurul anilor 2500 î.Hr..echipați cu cai și arme de nivel superior al epocii de bronz, keltoii ”cucerind” repede toată Europa de Vest, până în Iberia și Insulele Britanice.

http://www.bbc.co.uk/…/…/waleshistory/2011/01/the_celts.html

Cultura clasică keltoică a apărut în Europa centrală în Austria, Bavaria și Elveția de azi. Cea mai veche asezare keltoică mare, datând din 1200 î.Hr., fost găsită în Hallstatt, Austria Superioară.
Cultura Hallstatt clasică, iar succesoarea acesteia Cultura La Tène, s’a răspândit din Alpi în Europa de Vest și Centrală între 600 și 400 î.Hr.. Oamenii din aceste zone vorbeau o limbă asemănătoare, au distribuit aceeași religie, aveau tradiții si credinte similare, aceleași arte și tehnică. Au existat unele diferente regionale minore între keltoi. De exemplu, casele din Marea Britanie și Irlanda au fost de obicei rotunde, în timp ce unele din Galia au fost dreptunghiulare.

Deși nu se cunoaște încă propriul sistem de scriere al celților, situație proprie și geților carpatici, inscripții lingvistice în limba latină sau alfabete grecești au fost găsite în site-urile celtice. Contrar credințelor populare, limbile celtice au fost încă vorbite după cucerirea romană. Saint Jerome (347-420), ia act de faptul că limba galateenilor Anatolieni în vremea lui era încă foarte asemănătoare cu limba Treveri (din regiunea de Trier și granița de Germania și Luxemburg).

Limbile celtice au dispărut progresiv în timpul Evului Mediu. Ele au supraviețuit doar în Bretania, Corwall, Țara Galilor, Scoția, Irlanda, și pentru un timp, de asemenea, în Galacia (nord-vestul Spaniei). Astăzi, doar o minoritate de oameni vorbesc încă Celtică / limbi galice, și sunt în mare parte limitați la Țara Galilor (Wales), Bretania și vestul Irlandei.

Studiile genetice au stabilit că cei mai mulți dintre bărbații celtici antici a fost dominată de haplogrupul Y-ADN R1b-S116 și subramurile sale. Două migrații din epoca bronzului timpuriu au adus sub-ramura L21 în nord-vestul Franței și Insulele Britanice, iar subramura DF27 în sud-vestul Franței și Iberia. A treia sub-ramură celtică majoră este S28 (U152), care este asociată cu extinderea celților Hallstatt și La Tène, precum și cu triburile italice.
Linia celtică este S116 (P312) ramura getică a haplogrupului R1b, greco-etruscă R1b-L23, germanică R1b-U106 și R1b-L238, iar Proto-celto-germanici L11, l51 și L150. S116 include sub-ramuri asociate cu limbi non-IE, cum ar fi bască, vechea Gasconă și limbile iberice. Deoarece nu este clar exact când și unde limbile celtice s’au dezvoltat și dacă unii vorbitori Proto-Celtici ar fi adoptat limbi indigene în țara unde s’au stabilit (în special în Gasconia și Marea Mediterană Iberia), toate clanurile au fost incluse pe prezenta hartă, dar personal consider, iar viitorul ne va confirma sau nu, că limba și alfabetul dus în vest sunt cele asimilate în spațiul carpato-dunărean.

Celții tranzacționau în mod activ cu lumea mediteraneană, schimbul fiind constituit în special din instrumentele de fier și arme lor, vinul și ceramica. De asemenea, au importat chihlimbar de la Marea Baltică pentru a’l revinde la romani și greci.
Celții sunt pe locul doi, după romani în construcția lor de rețele de drumuri pe continentul european, cel mai lung drum era de cinci kilometri lungime.
Lumea celtică a fost foarte descentralizată în comparație cu cea romană, dar cel puțin o duzină de orașe Celtice au posedat ziduri înalte de piatră și rivalizau cu cele de la Roma, la momentul respectiv.
Studii recente au arătat că celții au fost mai avansați decât romanii în câteva domenii științifice și economice. Calendarele pre-romane Celtice au fost mult mai precise decât cel romane. De fapt, ei au avut, unul mai precis decât calendarul gregorian în uz din zilele noastre.
Fiecare trib al Galatiei a fost organizat în patru septe (clanuri), fiecare condus de un tetrach (șef), asistat de un judecător, un general și doi generali adjuncți. Fiecare sept trimitea 25 de senatori la un altar central denumit Drunemeton.

Celții au fost extrem de bogați. Acum știm că motivul principal al lui Iulius Cezar de a cuceri Galia a fost să pună mâna pe aurul Celtic, ceea ce Geților Carpatici nu le este străin. Peste 400 de mine de aur celtice au fost găsite numai în Franța. Romanii au avut puțin aur pe teritoriul lor de origine Peninsula Apenină, deci cucerirea Galiei a fost un impuls extraordinar pentru puterea lor.
Nobilimea Celtică a fost, de asemenea, cunoscută pentru grija acordată igienei corporale, sau a părului după moda timpului. Pensete s’au descoperit de asemenea pe site-urile arheologice.

Societatea antică Celtică a dat mult mai multă libertate și putere pentru femei, decât au făcut’o grecii și romanii. Femeilor greco-romane le era interzis a face afaceri și mai ales erau sechestrate în casa lor sub supravegherea membrilor de familie de sex masculin. Femeile Celtice puteau deveni, uneori, lideri de trib puternice, si au fost, de asemenea, cunoscute participând la război, asemeni femeilor din Carpați.

Sursa: Eupedia

Citiți și: GEȚII SUNT UN REZULTAT AL AMESTECULUI DINTRE PROTO-GEȚII R1 ȘI PELASGII CUCUTENIENI I2

Vatra Stră-Română‬ ‎Dacii‬ ‎Geții‬ ‎Pelasgii‬ ‎Dacia‬ ‪ROMANIA‬