EUROPA PELASGICĂ

Până în Neolitic, Europa a fost Pelasgică.
Descoperirea unui strămoș ne duce la concluzia următoare: pentru că Geții până în neolitic nu au amprente genetice în Europa, decât în Scandinavia și Europa de Est, asta înseamnă că restul Europei până în NEOLITIC era eminamente PELASGICĂ, mai exact în centrul, sudul și vestul continentului.

Această teorie încă nu neagă definitiv teoria originii africane, 24.000 de ani fiind insuficient pentru întâietatea primei.
Strămoșul R, numit de oamenii de știință MA1, al PROTO-GEȚILOR, cel mai vechi descoperit până azi vâna mamuți în Siberia. Destinul acestuia, mai exact urmașii lui evoluați, i’a adus acum 7.000 de ani în nordul Mării Getice, unde i’a întâlnit pe Cucutenieni conviețuind o perioadă, dar prin asimilare, împreună au creat o ramură nouă de neamuri: GEȚII EURO-INDIENI, cunoscuți azi ca vorbind limbile centum (limbi influențate de pelasga veche) și satem (considerate iraniene), denumiți și ”indo-europeni”.

Venus din Vestonick, 27.000 î.Hr.

Tehnologia bronzului schimbă viziunea omului asupra societății, renunțând la credința în Zeiță, noi zei devenind centrul credinței lor, Ares, zeul războiului e un exemplu elocvent.
Și ca o glumă, pot afirma că vânătorul ancestral ucigând toți mamuții (!), și’a mutat atenția și s’a concentrat pe semenii lui, introducând în lume conceptul războiului, al concurenței, luptei pentru putere sau înavuțire, a creat clasele sociale, inexistente în lumea Pelasgică, o lume matriarhală pașnică, concentrată pe egalitate și care a creat’o pe VENUS, idolul fiind femeia pro-creatoare cunoscută în toate Culturile neolitice, începând cu Vestonick (în Gravetian, acum 29.000 de ani!), Cucuteni, Lepenski Vir, Turdaș-Vinca, Vădastra, Boian-Gumelnița, C. Minoică, C. Micene, etc., numită de Marija Gimbutas, ”Civilizația Zeiței”.

”Zeița” Cucuteni

Harta din foto 1 compară genele oamenilor moderni pentru ADN-ul unui vânător central-siberian de mamuți (cunoscut sub numele de MA-1), care a trăit în urmă cu 24.000 ani și a fost dominat de Y-ADN haplogrup R și mtDNA haplogrup U.
Probele Paleolitice au fost testate de către Raghavan & alții în 2014.

”Zeița” Cultura Boian-Gumelnița

Acest amestec a fost absent din probele europene mezolitice, cu excepția Scandinaviei și Europei de Est, și a fost complet absent de la toate probele europene neolitice testate până în prezent. Se crede că a fost răspândit în Europa și Orientul Mijlociu de către ”proto-indo-europenii” (Y-haplogrupuri R1a și R1b ) din Stepa Nord Pontică și Caspică, precum și într’o măsură mai mică, de către persoane uralice (finlandezi 61% haplogrup N uralic, estonieni 34% și maghiari 0,5 % !!! haplogrup uralic, și persoane turcice (avari, bulgari, khazarii, kurzii, turci) mai târziu.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?tmpl=NoSidebarfile&cmd=Retrieve&list_uids=17585514&dopt=Abstract

Amestecul este deosebit de comun astăzi în rândul Nord Caucazienlor și etniilor Volga-Ural, care trăiesc în regiunile puternic asociate cu dezvoltarea culturilor ”proto-indo-europene” din epoca bronzului timpuriu. În Europa, se observă cele mai mari procentaje de amestec ANE între lezghini (26,5%), ceceni (26%), nord-osetini (23,5%) kumâki (23,5%), sau adâgi (22,5%), populații din Federația Rusă. Frecvențe de peste 20% din R1b au fost găsite printre lezghinii, Kumîkii și în nordul Osetiei.

Originile primilor americani rămân controversate. Deși nativii americani (amerindienii) par a fi genetic cel mai strâns legați de asiaticii de est, nu există un consens cu privire la populațiile din Lumea Veche.

Venus Plocnik Serbia, Cultura Turdaș-Vinca

Din Proiectul Genomului avem semnătura unui individ în vârstă de aproximativ 24.000 de ani (MA1), din Mal’ta din Siberia sud-centrală. Din cunoștințele noastre acesta este cel mai vechi genom uman anatomic modern raportat până în prezent.
Genom mitocondrial MA1 aparține haplogrupului U, care a fost, de asemenea, găsit într’o frecvență mare in rândul vânătorilor-culegători din paleoliticul superior și mezoliticul și vânătorilor-culegători europeni, iar cromozomul Y de MA-1 este baza populațiilor moderne din Eurasia occidentală și apropiate de rădăcina celor mai multe linii native americane.

Venus, Cultura Tisa

De asemenea, vom găsi dovezi autozomale că MA-1 este baza populațiilor moderne din Eurasia occidentală și genetic în strânsă legătură cu nativii americani, și cu nici o afinitate aproape de asiaticii estici. Acest lucru sugerează că populațiile legate de Eurasia occidentală contemporană au avut o distribuție mai la nord-est în urmă cu 24000 ani decât s’a crezut până anul trecut.

” Fetița de la Hotărani ” Cultura Vădastra

Mai mult decât atât, se estimează că 14-38% din nativii americani de origine, pot proveni prin fluxul de gene de la această populație străveche. Acest lucru este posibil să fi avut loc după divergența dintre strămoșii nativi americani cu strămoșii asiatici estici, dar înainte de diversificarea populațiilor native americane în Lumea Nouă. Fluxul de Gene de la MA-1 în linia strămoșilor nativi americani ar putea explica de ce multe cranii din primii americani au fost raportați ca având caracteristici morfologice, care nu seamănă cu cei est-asiaticii (mongoloizi).

Figurine Cultura Egeeană Pelasgă

Secvențierea unui alt central-sudic siberian, Afontova Gora-2, datând de aproximativ 17000 ani în urmă, a dezvăluit semnaturi genetice autozomale similare, MA-1, sugerând că regiunea a fost ocupată în mod continuu de oameni de’a lungul Ultimei Mari Glaciațiuni.

http://dienekes.blogspot.ro/2013/11/ancient-dna-from-upper-paleolithic-lake.html

Cercetările arată că semnăturile genetice eurasiatice-occidentale în timpul amerindienilor nu provin numai din amestecul post-columbian, cum se credea, ci de asemenea, de la o origine mixta un primilor americani.

FOTO 1:. Răspândirea (mtADN) haplogrupului MA 1

Răspândirea geografică a hg U. O hartă cu Eurasia și Africa de Nord arată distribuția frecvențelor haplogrupului U (prezintă o parte din toate haplogrupuile mtDNA cunoscute) a fost generata de Metoda Kriging, versiunea Program Surfer 8.

Punctele de date 78-82 sunt prezentate cu puncte negre, iar bara de scară indica diferențele de frecvență spatiale ale haplogrupului U de la cele mai mici (alb), către cele mai înalte (maro închis) valori.